Subiecte examen Psihologia Personalității

1. Definirea personalitatii
2. Modalitati de abordare a personalitatii
3. Niveluri de organizare si cercetare a personalitatii
4. Teorii explicite ale personalitatii
5. Natura fundamentala a omului in concepția lui S.Freud
6. Nivelurile vietii psihice – modelul topografic al personalitatii
7. Modelul structural al personalitatii în concepția lui S.Freud
8. Dezvoltarea personalitatii in concepția lui S. Freud
9. Evaluarea teoriei lui S. Freud
10. Natura umană în concepția lui C.G.Jung
11. Nivelurile vieții psihice (structura personalității) în concepția lui C.G.Jung
12. Dinamica psihică si dezvoltarea personalitatii în concepția lui C.G.Jung
13. Tipologia psihologică în concepția lui C.G.Jung
14. Evaluarea teoriei lui C.G.Jung
15. Natura umană în concepția lui A. Adler
16. Dinamica psihică si dezvoltarea personalitatii în concepția lui A. Adler
17. Evaluarea teoriei lui A. Adler
18. Motivația umană în concepția lui G. Allport
19. Structura personalității în concepția lui G. Allport
20. Dezvoltarea personalității în concepția lui G. Allport
21. Oraganizarea structurală și dinamică a personalității în concepția lui R. Cattell
22. Raportul ereditate-mediu în concepția lui R. Cattell
23. Structura personalității în concepția lui Eysenck
24. Bazele biologice ale personalității în concepția lui Eysenck
25. Modelul Big-Five
26. Modelul situaționist
27. Modelul interacționist
28. Modelul condițional-dispozițional al lui Mischel și Wright
29. Tipuri de abordări comportamentale
30. Mecanismul condiționării clasice
31. Mecanismul condiționării operante
32. Modelarea comportamentului uman în concepția lui Skinner
33. Controlul comportamentului uman în concepția lui Skinner
34. Explicarea operantă a conceptelor personalității în concepția lui Skinner
35. Natura fundamentală a omului în concepția lui Bandura
36. Structura personalității în concepția lui Bandura
37. Dezvoltarea personalității în concepția lui Bandura
38. Ipotezele de bază ale teoriei invățării sociale a lui Rotter
39. Predicția comportamentelor specifice în concepția lui Rotter
40. Teoria social-cognitivă bazată pe variabile persoane (Mischel)
41. Natura fundamentală a omului în concepția lui Rogers
42. Structura personalității în concepția lui Rogers
43. Dezvoltarea personalității în concepția lui Rogers
44. Evaluarea teoriei lui Rogers
45. Natura fundamentală a omului în concepția lui Maslow
46. Dezvoltarea personalității în concepția lui Maslow
47. Evaluarea teoriei lui Maslow

Subiectul 1. Definirea personalitatii

Definirea personalității variaza în funcție de orientarea teoretică a propunătorilor.
Freud (parintele psihanalizei): personalitatea este o structura tripartita formata din Id, Ego si SuperEgo intre care se creeaza
relatii dinamice;
Allport (personologia): personalitatea este organizarea dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care
determină gândirea și comportamentul lui characteristic
Abordarea psihometrica: personalitatea este ansamblul de trasaturi dispozitionale care diferentiaza indivizii intre ei.
Cattell (1965): Personalitatea este ceea ce ne permite sa prezicem ce va face un individ intr-o anumita situatie.
Abordarea interactionista (Pervin, 1996): Personalitatea este organizarea complexa a cognitiilor, afectelor si
comportamentelor care confera directie si patern (coerenta) vietii personale.
CONCLUZII ACTUALE:
Personalitatea subsumeaza paternuri cognitive, afective si comportamentale, definitorii pentru persoana, impreuna cu
paternurile biochimice si bioelectrice care le sustin
Personalitatea este organizarea dinamica a acestor paternuri de-a lungul existentei si confruntarilor cu presiunile mediului
Personalitatea este cel mai important determinant intern al conexiunilor adaptative pe care persoana le stabileste si intretine cu
mediul.
Personalitatea este un construct hipercomplex ce evolueaza dupa paternuri coerente de manifestare pe coordonate de timp si
spatiu.
Dezorganizarea Personalității este un proces invers – patologie.
CINCI IDEI- CHEIE (teme centrale) care formează substanța personalității:
Motivația. Inconștientul. Sinele. Dezvoltarea. Maturitatea.

Subiectul 2. Modalitati de abordare a personalitatii

Crețu (2005) - întrebarea fundamentală cu care psihologia personalității s-a confruntat de-a lungul anilor: ”Scopurile
cercetării trebuie să vizeze descoperirea paternurilor generale, a legităților de funcționare care, virtual, s-ar aplica oricărui
individ sau trebuie să vizeze analiza extensivă a personalității fiecarui individ, separat, pentru a-l înțelege în expresia unicitatii
sale functionale?”.

termenii de idiografic si nomotetic au fost introdusi de Gordon Allport (1937)

Abordarea idiografica: Unii cercetatori au incercat sa conceapa strategii metodologice cat mai sensibile la manifestarile
distinctive si centrale ale fiecarei persoane.
- orice demers de intelegere a personalitatii individuale trebuie sa se intemeieze doar pe experientele particulare ale
persoanei respective.
Abordarea nomotetica: Alti cercetatori au apreciat ca unicitatea personalitatii poate fi inteleasa doar ca produs al unor
legitati bio-fizico-psihologice.
- desi, personalitatea este unica sub aspectul organizarii sale interne, structurile generate prin organizarea functionala
sunt de fapt produse ale unor procese generale pentru toti indivizii.
- se centreaza pe identificarea legilor ce stau la baza personalitatii tuturor indiviziilor.

Cattell (1944) - masuratorile personalitatii pot fi ipsative si normative.

Masuratorile ipsative se aplica individului ca entitate izolata, atunci cand pentru aspectul sau trasatura studiata cercetatorul
nu dispune de un etalon extern de raportare, sau atunci cand raportarea externa in sine este considerata nerelevanta.
(de exemplu, o persoana se evidentiaza mai mult prin agreabilitate si mai putin prin constiinciozitate – pentru ca scorul la
agreabilitate este mai mare decat cel al constiinciozitatii).
Masuratorile normative apeleaza la un element extern de raportare (etalon) construit in baza unor norme de grup
(de exemplu, o persoana este mai agreabila decat o alta pentru ca a obtinut un scor mai mare la Agreabilitate decat cea din
urma).
Nevoia de raportare a persoanei la un referent extern tine de natura sociala a constructiei personalitatii.

1
Mischel (1973) - distictia intre abordarea centrata pe persoana si abordarea centrata pe variabila.
Abordarea centrata pe persoana (echivalenta cu abordarea idiografica)
- numai focalizarea pe aspectele unice ale persoanei poate surprinde aspectele care o diferentiaza de celelalte persoane
si astfel o trasnforma intr-o personalitate distinctiv conturata.
Abordarea centrata pe variabila (echivalenta cu abordarea nomotetica)
- a investiga si intelege variabilele persoanei (aspecte particulare) si nu persoana ca intreg.
- astfel poate obtine o imagine globala a personalitatii celor investigati: ”Individul unic este punctul simplu de
intersectie a unui numar de variabile cantitative” (Eysenck, 1952).

Bem (1983) - distinctii clare intre cele patru abordari si elimina confuziile ce pot aparea.
Abordarea nomotetica presupune un set comun de descriptori dispozitionali (trasaturi) ce poate fi utilizat pentru a descrie
toate personalitatile iar diferentele individuale sunt doar pozitionari diferite de-a lungul acestor dimensiuni.
Abordarea idiografica considera ca fiecare individ trebuie evaluat utilizand un set strict specific de trasaturi-descriptor.
Abordarea centrata pe variabila analizeaza pozitia relativa a indivizilor de-a lungul acestor variabile
Abordarea centrata pe persoana se preocupa de modul specific si distinctiv de configurare a variabilelor in persoana.

Zlate (2000):
Psihologia nomotetica se caracterizeaza prin:
a)Cauta explicatiile cauzale ale fenomenelor psihice si sociale, folosindu-se in acest scop de un limbaj analitic bazat pe
operationalizarea variabilelor si conceptelor, pe utilizarea modelelor stricte cauza-efect;
b) Urmareste cuantificarea proceselor mintale si comportamentale;
c)Propozitiile cauzale formulate pe baza studiului subiectilor alesi la intamplare sunt generalizate apoi asupra populatiei
neinvestigate;
d) Foloseste in larga masura metoda experimentala
e)Recurge la materialul cules prin metode idiografice numai pentru scopuri ilustrative, deoarece aceste date sunt
nesistematice, bazate pe bunul-simt si mai ales cantitative;
f) Legile descoperite sunt deductive si probabiliste, oferind explicatii functionale ale fenomenelor
Abordarea nomotetica studiaza ceea ce indivizii au in comun si permite identificarea trasaturilor sau tipurilor de
personalitate contribuind la elaborarea unei structuri ipotetice a personalitatii
- Acestei abordari i se reproseaza o perspectiva elementarista, atomista, incapabila sa explice complexitatea conduitei umane.

Psihologia idiografica se bazeaza pe metode si presupuneri opuse:

a)Manifesta un interes profund si sustinut fata de studiul si analiza unui singur caz pe o perioada mai indelungata de timp, deci
pentru studiile de tip longitudinal, deoarece numai in felul acessta este posibil sa fie evaluate ”curentele singulare” in toata
complexitatea lor;
b) Exploreaza specificatiile individuale, pe de o parte, pentru ca fiecare individ este presupus a fi unic, pe de alta parte,
deoarece tocmai diferentele individuale sunt considerate ”determinantii” primari ai comportamentului;
c)Favorizeaza in cercetare unele metode relativ nestructurate, deschise, proiective si interpretative (analiza documentelor
personale, a biografiilor, cercetarea naturalista etc), acestea permitand subiectului sa se exprime in propria sa limba, sa
fixeze intelesurile care tin de lumea vietii sale personale, sa constientizeze experientele parcurse.

Abordarea idiografica analizeaza individul in globalitatea sa, tinand cont de toate componentele care intra in interactiune si
permite accesul la procesele, inaccesibile observatiei, care stau la baza comportamentelor observate si masurate cu ajutorul
tehnicilor “obiective” ale psihometriei
- Acestei abordari i se reproseaza lipsa rigorii si faptul ca ofera o imagine mai degraba impresionista asupra personalitatii.

Subiectul 3. Niveluri de organizare si cercetare a personalitatii

2
Personalitatea nu este o arie de cercetare deplin integrata.
Predomina cercetarea in interiorul abordarii biologice si a abordarii social-cognitive.
Nivelul biologic – mecanismele genetice, epigenetice, biochimice, bioelectrice care, prin actiune simultana, duc la aparitia si
mentinerea paternurilor comportamentale individuale.
In ce masura anumite comportamente sunt mostenite genetic?
Cum interactioneaza factorii genetici si de mediu in formarea caracteristicilor diferentiatoare si stabile ale personalitatii?
Nivelul trasaturilor dispozitionale – identifica tipuri de calitati psihologice si dispozitii comportamentale stabile ce
diferentiaza indivizii.
Prin ce caracteristici se diferentiaza oamenii?
Ce determina comportamentele definitorii ale persoanei: variabilele interne sau cele situationale?
Nivelul psihodinamic – explica dinamica personalitatii in termeni de pulsiuni, conflicte si mecanisme de aparare, toate fiind
de cele mai multe ori neconstientizate.
Care sunt motivele care ghideaza comportamentul oamenilor?
Care sunt stadiile pe care le parcurge dezvoltarea personalitatii?
Cum se explica fricile irationale, anxietatea, obsesiile?
Nivelul fenomenologic – maniera strict subiectiva prin care oamenii se raporteaza la lumea inconjuratoare.
Este un eveniment reprezentat identic de toti indivizii?
Ce structuri psihologice explica comportamentele diferite ale fiecarei persoane?
Nivelul comportamental – felul in care paternurile comportamentale sunt invatate de individ sub influenta conditiilor
externe.
Cum s-au format comportamentele?
Cum depinde ceea ce spune si face persoana de experienta anterioara?
Cum pot fi modificate comportamentele de noile experiente de invatare?
Nivelul social-cognitiv – modul in care oamenii invata comportamente definitorii prin expunerea la modele sociale.
Cum se formeaza comportamentele in urma expunerii la modele sociale si prin interactiunea cu mediul?
Cum influenteaza modul de reprezentare si procesare a informatiei ceea ce va face si ceea ce poate deveni persoana?

Subiectul 4. Teorii explicite ale personalitatii

O teorie stiintifica = un set de asumptii relationate care permit cercetatorilor sa utilizeze rationamentul deductiv pentru a
formula ipoteze testabile.
Set de asumtii – o singura asumtie nu este suficienta pentru a explica intreaga personalitate
Asumptii relationate – asumtiile izolate nu pot genera ipoteze semnificative si nu au consistenta interna
Asumptii – componentele unei teorii nu sunt fapte dovedite (validitatea lor nu a fost deplin stabilita). “Ca si cum ar fi
adevarate” – permite cercetarea si rafinarea teoriei originale.
Rationament deductiv – se formuleaza ipoteze ce pot fi ulterior testate; nu sunt parte din teorie dar deriva din ea.
Ipoteze testabile – daca o ipoteze nu poate fi testata, nu are valoare; nu e nevoie sa fie testata imediat.

O TEORIE UTILA – fiecare teorie poate fi analizata astfel:

1.Genereaza cercetare – stimuleaza si ghideaza doua categorii de cercetari:
- cercetare descriptiva – extinde teoria existenta; scopul este masurarea, etichetarea si categorizarea componentelor teoriei.
Cu cat teoria este mai utila cu atat genereaza mai multa cercetare; cu cat exista mai multa cercetare descriptiva, cu atat este
mai completa teoria.
- testarea ipotezelor – conduce la verificarea indirecta a utilitatii unei teorii. o teorie este cu atat mai valoroasa cu cat
conceptele folosite au fost verificate in investigatii independente.
2.Este falsificabila – o teorie trebuie evaluata in privinta capacitatii de a fi confirmata sau neconfirmata.
Trebuie sa fie suficient de precisa pentru a genera cercetari care fie o sustin fie nu. (daca o teorie este atat de vaga incat atat
rezultatele cercetarii pozitive sau negative o sustin, atunci teoria nu este utila).
Rezultatele negative vor respinge teoria sau vor determina teoreticianul sa renunte la ea sau sa o modifice.
3
Ex. Teoria lui Freud
3.Organizeaza informatiile – sa fie capabila sa organizeze informatiile de cercetare care nu sunt compatibile intre ele; altfel
datele de cercetare raman izolate
Sa fie capabila sa integreze ceea ce se stie deja despre comportamentul uman si despre dezvoltarea personalitatii.
4.Ghideaza actiunea – abilitatea de a ghida practicianul psiholog in activitatile sale (psihoterapeuti, parinti, profesori, etc).
5.Este consistenta intern – o teorie consistenta intern este cea in care componentele sale sunt logic compatibile.
Scopul teoriei este clar definit (ce vrea sa explice) si nu ofera explicatii dincolo de acel scop.
Limbajul este consistent – un termen nu inseamna doua lucruri diferite sau nu foloseste doi termeni pentru a explica acelasi
lucru.
Conceptele sunt clare si operationale (comporatemente observabile)
6. Este economica – Cand doua teorii sunt egale in capacitatea lor de a genera cercetare, de a fi falsificabile, de a oferi sens
rezultatelor cercetarii, de a ghida practicianul si de a fi consistente intern, atunci cea mai simpla este preferata.

Natura umana
Teoriile personalitatii difera in privinta intelegerii naturii umane – reflecta asumptiile autorului despre natura umana
6 dimensiuni:
1. Libertate versus determinism
2. Pesimism versus optimism
3. Cauzalitate versus teleologie
4. Determinati constienti sau incosntienti ai comportamentului.
5. Influente biologice versus sociale asupra personalitatii
6. Unicitate versus similaritate
Cercetare si teoria personalitatii
Teoria ofera sens datelor de cercetare, iar rezultatele de cercetare rezulta din cercetarea experimentala menita sa testeze
ipotezele generate de teorie.
Nu toate datele teoriei provin din cercetarea experimentala - importanta observatiilor sistematice pentru ca predictiile sa fie
consistente si adecvate.
S-au dezvoltat tehnici de evaluare a personalitatii:
Fidelitate – se obtin rezultate consistente in timp.
Validitate – instrumentul masoara ce isi propune sa masoare
Validitate de construct – masura in care instrumentul masoara un construct ipotetic
Validitate convergenta – scorurile la instrument coreleaza inalt cu scorurile la alte instrumente care masoara acelasi
construct.
Validitate divergenta – corelatii scazute cu instrumente care nu masoara acel construct.
Validitate discriminativa – instrumentul discrimineaza intre doua grupe de persoane despre care se stie ca sunt
diferite.
Validitate predictiva – masura in care un test prezice comportamente viitoare.

Subiectul 5. Natura fundamentala a omului in concepția lui S.Freud

1. PULSIUNILE SI ENERGIA PSIHICA:

-omul este motivat de instincte
- Nevoia - > pulsiune (stare psihologica de tensiune crescuta) trăită ca neplăcuta
Scopul oricărui comportament: a obține plăcerea și a evita durerea (principiul plăcerii)
Reducerea tensiunii pulsionale - > homeostazie
Ciclul complet de comportament de la relaxare la tensiune și activitate, și înapoi la relaxare se numește modelul reducerii
tensiunii.
Motivația primară a comportamentului: 2 instincte: EROS și THANATOS
INSTINCTUL SEXUAL (EROS) – instinctul vieții
4
 - sexualitatea detine o semnificatie neobisnuit de larga
- Căutarea plăcerii
INSTINCTUL DISTRUCTIV (THANATOS)
- viata insasi cauta sa se intoarca la starea anterioara de non-existenta, toate fiintele umane fiind motivate in acest sens
de “instinctul mortii”
- Ramâne controversat
CONFLICT INTERN ȘI EXTERN
- omul este in mod ereditar necivilizat, si ca instinctele sexual si distructiv include dorinta de incest si de crima.
- conflictul intre individ si societate este inevitabil.
- conflictul intrapsihic este inevitabil - omul trebuie sa invete sa canalizeze aceste impulsuri puternice dar interzise intr-
o forma de activitate care sa fie acceptabila social (sublimarea).
LIBIDOUL:
- energia psihica asociata cu instinctul sexual
- este in intregime intrapsihic.
- O caracteristică esențială a libidoului este mobilitatea sa.
- se ataseaza de reprezentari mentale ale obiectelor care vor satisface nevoile instinctual, proces cunoscut sub numele
de cathesis.
- Cantitatea de libido investită nu mai este disponibilă și nu se mai poate mișca către noi obiecte.
2. DETERMINISM PSIHIC
- toate comportamentele mentale (si fizice) sunt determinate de cauze anterioare.
- Actele ratate reflectă motivații inconștiente

Subiectul 6. Nivelurile vietii psihice – modelul topografic al personalitatii

2 niveluri principale:
1. NIVELUL INCONSTIENT – inconstientul propriu-zis si preconstientul
- Contine toate impulsurile, instinctele, trebuitele care se afla dincolo de nivelul constientei
- motiveaza majoritatea comportamentelor umane.
- Este in legătură cu teoria refulării - tot ceea ce este refulat constituie inconștientul.
- majoritatea activitatii mentale este inconstienta, si nu poate fi adusa la nivelul constiintei nici chiar prin efort sustinut -
proceduri indirecte (de ex. asocierea libera, analiza viselor).
- Posedă conținuturi, mecanisme și energie specifice;
- Conținuturile sale sunt formate din ”reprezentanți ai pulsiunilor”, supunându-se mecanismelor procesului primar;
- Este o potențialitate aflată într-un permanent dinamism;
- Forțele din inconștient sunt independente unele de altele, ceea ce înseamnă că există și contradicții;
- Are un caracter irațional, adică se sustrage oricărei logici interne sau externe;
- Se supune principiului plăcerii; este amoral;
- Dezideratul major al conținuturilor sale este de a ajunge către etajele superioare ale psihismului (”întoarcerea
refulatului”) – nu pot intra in constiinta decat simbolic, “deghizat”;
- Produsele care cunosc o fixație în inconștient sunt mai ales dorințele refulate din copilărie.

NIVELUL PRECONSTIENT
”Inconștientul care este exclusiv latent și care devine cu ușurință conștient il numim preconștient” (Freud).
se comportă ca o stație de tranziție prin care materialul din inconștient rămâne o vreme înainte de a ajunge la conștient.
o ”parte superficială și exterioară a inconștientului”.
Informatia care nu este constienta dar poate fi usor adusa la nivelul constiintei, se afla la nivel preconstient.

5
Preconstient se afla mai aproape de constient decat inconstientul pentru ca se afla in sfera controlului.
Contine informatii din doua surse: perceptia constienta + inconstient

2. NIVELUL CONSTIENT
Cuprinde acele elemente mentale constientizate la un momente dat.
Este singurul nivel mental disponibil direct omului.
descrierea conștientului poate fi făcută din mai multe puncte de vedere:
- Topic, deține un loc periferic al aparatului psihic și culege informații din lumea exterioară și cea interioară.
- Funcțional, urmele sale mnezice sunt mai puțin durabile;
- Economic, energia psihică are câmp liber de manifestare.
Conștientul se supune principiului realității.
Functiile constientului:
- De cenzurare, adică de filtrare a tuturor instinctelor ce se află în dezacord cu rigorile sociale pentru a le împiedica să se
manifeste direct.
- De refulare, care constă în trimiterea în inconștient a tuturor elementelor nesocializate sau nesocializabile.
- De rezistență, adică de baricadare a tendințelor reprimate din inconștient, care din locul în care se află, acumulează un
imens capital energetic ce caută modalități de ieșire.
VIATA PSIHICA EXISTA DATORITA CONFLICTULUI DINTRE FORTELE CONSTIENTE SI CELE INCONSTIENTE!

Subiectul 7. Modelul structural al personalitatii în concepția lui S.Freud

Anii `20 – propune un nou model care nu inlocuieste modelul topografic, ci contribuie la nuantarea explicatiilor vietii psihice-
nu sunt compartimente separate in interiorul personalitatii. Ele interrelationeaza, se “amesteca” unele cu altele.
1. ID-ul:
-este esența originară din care se formează întreaga personalitate, prezenta de la nastere
- este de natură biologică
- conține rezervorul de energie psihica (libidoul)
- este fără formă și total neorganizat;
- nu se modifică pe măsură ce persoana crește și se maturizează - nu este în contact cu lumea exterioară.
- este polul pulsional al personalității - rezervorul tuturor pulsiunilor. La originea Idului se află cele două forțe contrarii: Eros
(pulsiunile vieții) și Thanatos (pulsiunile morții).
- transforma trebuintele biologice in tensiune psihologica (dorintele).
- principiul placerii - lucru care poate fi obtinut prin satisfacerea instinctelor si reducerea tensiunii psihologice.
- este total ilogic si amoral, si nu are nici o perspective a realitatii sau a conservarii de sine.
- este total inconștient - Include gânduri primitive care nu au fost niciodată conștiente, gânduri care au fost negate și
considerate inacceptabile pentru conștiință.
- Logica irationala, impulsiva si producatoare de imagini este cunoscuta sub denumirea de proces primar (Freud 1911/1965
cf. Ewen 2003). Procesul primar nu are sentimentul timpului si nu este afectat de experienta, astfel incat impulsurile
instinctual si reprimarile din copilarie exista in idul adult la fel de puternice ca in momentul aparitiei lor initiale

2. EGO-ul
- Incepand cu 6-8 luni, Egoul incepe sa se dezvolte din Id,
- Formarea Egoului - experientele corporale care ajuta copilul sa diferentieze intre sine si non-sine.
- singura componentă capabila sa interactioneze cu mediul.
- componenta rationala - formuleaza planuri realiste de satisfacere a nevoilor idului.
- suspenda principiul placerii in favoarea principiului realitatii si amana descarcarea tensiunii pana cand un obiect mai
potrivit poate fi gasit.
6
 - Logica rationala bazata pe amanarea placerii, rezolvarea de probleme si auto-conservare este denumita proces secundar
- Suportă influențele timpului;
- Conținuturile coerent articulate, înalt organizate.

Funcțiile Eului :
1. Îngrădirea și controlul fondului instinctual;
2. Adaptarea la realitate prin găsirea soluției potrivite;
3. Relația obiectuală -modul în care subiectul stabilește relații cu lumea;
4. Apărarea prin intermediul mecanismelor de apărare;
5. Sinteza, care asigură armonia de funcționare a Eului, conservându-i în același timp identitatea;

Anxietatea
- Sarcina eului este dificila pentru ca “este o biata creatura in serviciul a trei stapani si consecvent amenintata de trei surse:
lumea externa, libidoul Id-ului si severitatea Supraegoului” = anxietate
- problema majoră a psihicului este de a face față anxietății.
Anxietatea realista - pericolul din mediu.
Anxietatea nevrotica - suferinta rezultata dintr-un impuls al Idului puternic si periculos.
Anxietatea morala -acte sau dorinte ce violeaza standardele Binelui si Raului (Superego) si include sentimente de rusine si
vinovatie.
Anxietatea se dezvoltă în orice situație (reală sau imaginară) în care există o amenințare asupra corpului sau psihicului prea
mare pentru a fi ignorată, masterizată sau eliberată.

Pentru a face față anxietății = MECANISME DE APĂRARE A EULUI

MECANISME DE APĂRARE A EULUI:

Cel mai important – refularea = eliminarea din conștiință a conținutului amenintător si imposibilitatea amintirii;
Cele mai importante refulari – în copilărie
Materialul refulat nu e afectat de experiență (protecția Idului) – rămâne la nivel infantil
Contrainvestire = Eul folosește energie psihică pentru a preveni ieșirea la suprafața a unui impuls al Idului
Formațiunea reacțională (transformarea în contrariu, ex. Preoți pedofili)
Deplasarea = ex. Nu țip la sef, ci la copii
Proiecția
Negarea
Raționalizarea
Regresia

3. Supraeul
- se formează Ego.
- judecător sau cenzor al activităților sau gândurilor Egoului.
- Este un depozitar al codurilor morale, al standardelor de comportament și al acelor construcții care formează modalități de
inhibiție ale personalității.
- copiii nu au sentimentul de Bine sau Rau - functie este indeplinita de parinti,
- copilul incepe sa internalizeze (introiectie) standardele parentale - Parintii sunt insa cei care reflecta cerintele societatii.
- Supraeul este partial constient si partial inconstient.
- Incepe sa se intre 3 si 5 ani si continua sa introiecteze caracteristici ale profesorilor, idolilor din adolescență si alte figuri de
autoritate.

Subiectul 8. Dezvoltarea personalitatii in concepția lui S. Freud

7
STADIILE PSIHOSEXUALE
Din momentul nasterii, cantitatea de libidou din Id cauta constant debușee.
Fiecare stadiu este caracterizat printr-o zona erogena particulara care serveste ca sursa principala de placere.
1. Stadiul oral- De la 0 la 12 luni,
2. Stadiul anal -De la 12 la 18 luni,
3. Stadiul falic- In jurul varstei de 2-3 ani - Complexul lui Oedip
4. Perioada de latenta - Pe la 5-6 ani, personalitatea este ferm formata.
5. Stadiul genital

FIXAȚIE ȘI TIPOLOGIE CARACTERIALĂ

- omul nu are o dorinta innascuta de a evolua spre mai bine, iar parintii trebuie sa forteze copilul sa treaca prin toate
stadiile de dezvoltare.
- sarcina este foarte dificila si o anumita cantitate de libido ramane inevitabil atasata (fixata) in zone erogene pregenitale.
- majoritatea cantitatii de libidou ajunge in stadiul genital, exista suficienta energie psihica pentru a forma atasamente
heterosexuale adecvate.
- daca apar evenimente traumatice, atunci o cantitate excesiva de libido ramane fixata in acest stadiu.
- Copilul va respinge dezvoltarea ulterioara si va cere satisfactiile pe care nu le-a avut.
- Fixatiile excesive pot fi cauzate si de indulgenta excesiva a parintilor.
Caracteristici de personalitate (caracter) datorită fixațiilor

Subiectul 9. Evaluarea teoriei lui S. Freud

CRITICI SI CONTROVERSE:
- Sexualitatea feminina.
- Sexualitate si rigiditate
- Pesimismul si reducționsimul pulsional
- Metodologia
- Metoda de cercetare preponderentă (studiul de caz);
- Natura datelor culese - Este imposibil să se determine validitatea povestirilor pacienților; datele oefrite de aceștia ar
putea fi incomplete și inexacte;
- Eșantioane mici și nereprezentative;
- Modul de analiză a datelor prea subiectiv;
- Accentul prea mare pus pe forțele biologice, în calitate de modelatoare ale personalități
- Viziunea degradantă asupra femeilor.

CONTRIBUTIILE TEORIEI FREUDIENE

- Importanta inconstientului.
- Actele ratate si mecanismele de aparare sunt acceptate si recunoscute.
- tehnici valoroase de interpretare a viselor si a fost primul care a incorporat interpretarea viselor ca o parte formala a
psihoterapiei.
- prima metoda de psihoterapie, incluzand proceduri de aducere a materialului inconstient la nivelul constiintei. A
identificat mecanisme imporatnte cum ar fi rezistenta si transferul.
- A atras atentia asupra influentei pe care copilaria timpurie o are asupra dezvoltarii umane si a aratat cum multe
dificultati ale vietii adulte sunt legate de conflictele nerezolvate ale copilariei.
- A demonstrat ca durerea psihica (anxietatea) poate fi mai importanta decat durerea fizica.

8
a. Ipoteze testable – scor scăzut (teoria e greu de falsificat)
b. A generat cercetare – există multe studii legate de teoria psihanalitică
c. Capacitatea de a organiza observatiile - scor mare
d. Practica – psihoterapia – intelegerea dinamicilor psihice
e. Consistența internă – greu de operaționalizat termenii (Id, Ego, etc)
f. Economicitatea – explică majoritatea comportamentelor umane, este complexă

Subiect 10. Natura umană în concepția lui C.G.Jung

TEORIA NEOPSIHANALITICA – C.G.JUNG (1875-1961) – ce și-a propus:

 Să îmbunătățească ideile lui Freud – importanța inconștientului
 Să diminueze pesimismul extrem al lui Freud depre natura umana – pulsiuni sănătoase (individuarea)
 stabilirea relațiilor dintre procesele conștiente și cele inconștiente
 îmbunătățirea schimbului dinamic dintre conștient si inconștient
 Fiecare personalitate include un inconștient colectiv – predispoziții de a percepe lumea în anumite feluri
 Introversia și extraversia si cele 4 moduri de a percepe lumea – aspecte importante ale personalitatii
 Să rectifice concepția lui Freud despre boala psihică (cauze sexuale) – personalitatea e formată din aspecte polare si
exagerea într-o direcție + ignorarea aspectelor opuse
 Să gasească metode mai bune de interpretare a viselor
 propria școală de gândire - psihologie analitică.

NATURA UMANĂ

1. PULSIUNI ȘI ENERGIA PSIHICĂ

Omul e motivat de instincte/pulsiuni = impulsuri fiziologice intrinseci; modalități de acțiune/reacție înnăscute și recurente
 Exemple: nutriția (foame, sete), sexualitatea, puterea, activitatea, creativitatea și individuarea
 Concepția despre Dumnezeu este diferită de a lui Freud (nevoia de sens)
Activitatea mentală este pusă în mișcare de energia psihică = libido
Energia psihică investită într-un eveniment mental indiferent de pulsiunile implicite (cu cât mai mare libidoul cu atât mai mare
dorința)

Complexele
 sistem relativ inchis, un ansamblu de idei/trăiri asociate unite printr-un ton emotional puternic
 Puterea unui complex de a atrage material psihic depinde de cantitatea de libido investită
 De ex. Complexul matern cuprinde trairile personale ocazionate de relatia propri-zisa cu mama sau substitutul matern
 complexul apare partial ca un continut autonom al psihicului care nu a fost pe deplin integrat - In masura in care
complexele sunt inconștiente, sau chiar daca sunt partial constientizate, ele se pot comporta relativ autonom, respectiv
independent de dorintele, controlul sau vointa eului.

Testul asociativ-verbal:
L-a folosit inițial pentru a demonstra autonomia funcțională a inconștientului.
Măsoară puterea unui complex.

2. PRINCIPIUL CONTRARIILOR:
 viața este compusă din contrarii – la fel și viața psihică (idei, emoții, instincte contradictorii coexistă)
 Tensiunea creată de contrarii produce energie psihică (libido) și permite desfășurarea vieții
 Când o extremă este conștientă, inconștientul compensează accentuând cealaltă extremă
9
  Psihicul este un sistem închis –libidoul extras dintr-o parte apare firesc în altă parte (principiul echivalenței)
 Psihicul este un sistem autoreglator – libidoul se transferă de la un element mai puternic la unul mai slab (principiul
entropiei) – orice element supravalorizat va ceda energie psihică opusului
 Opusul poate ieși la suprafață de-a lungul timpului – enantiodromie (ex. Iubire – ură)
 Personalitatea matură și adaptată – contrariile sunt unite – funcția transcendentă

3. FINALISMUL:
Freud: cauzalitate = factorii determinanți infantili ai personalității
Jung: finalism = înțelegem comportamentul prin obiectivele și scopurile sale
Personalitatea e modelată de trecut dar și de intențiile și planurile de viitor.

4. INCONȘTIENTUL:
Acceptă existența actelor ratate
Recunoaște importanța aducerii materialului inconștient la nivelul conștiinței (ieșirea de sub influența puternică a
inconștientului)
Cuprinde și aspecte pozitive - creativitatea, surse de învățăminte, înțelepciune.

Subiectul 11. Nivelurile vieții psihice (structura personalității) în concepția lui C.G.Jung

Psihicul si realitatea exterioara nu sunt separate prin bariere fixe - o unitate fundamentală - unus mundus
unitatea funcțională a psihicului
- structurile sale obiective, matriceale “colective” -> psihismul subiectiv -> se modeleaza in relatia cu evenimentele
vietii si realitatea exterioara.
Relatie de tip compensator între cele doua structuri - psihismul obiectiv si psihismul subiectiv; constiinta si inconstient „...
Inconștientul si constiinta nu sunt cu necesitate in opozitie ci complementare pentru a forma o totalitate care este sinele.”

O imagine relevanta pentru structura personalitatii ar fi o sfera.

Constiinta -suprafața vizibilă a sferei; individul poate exprima evaluari,
Inconștientul – interiorul sferei; reprezinta necunoscutul, obscurul, tot mai imposibil de cunoscut pe masura ce ne apropiem
de centru.
In imediata apropriere a suprafetei, in interiorul ei - inconstientul personal - se formeaza tot pe parcursul vietii individului,
ontogenetic inainte si o data cu continuturile constiente si este relativ accesibil unei cunoasteri si integrari in constiinta.
Inspre interior, mergand spre un centru ipotetic, este inconștientul colectiv, initial o virtualitate care cuprinde in germene
dezvoltarile posibile si care, in relatie cu formatiunile ontogenetice ale psihicului, poate suporta transformari semnificative
Al patrulea nivel, relatia sferei cu lumea exterioara a constiintei colective, ca realitate culturala a valorilor si formelor
cunoscute de omenire.

I. CONȘTIINȚA
Imaginile conștiente sunt cele legate de Ego (Eu)
Eul = centrul conștienței
Joacă un rol minor în psihologia analitică
Un accent prea mare pus pe extinderea psihicului conștient conduce la dezechilibru psihic
Persoanele sănătoase sunt în contact cu conștiența, dar iși permit să experimenteze Sinele inconștient și astfel să se
individueze.

II. INCONȘTIENTUL PERSONAL:

- apartine individului - format din experiențe reprimate, uitate sau percepute subliminal (mai ales din copilărie)
Conține experiențe individuale – este unic.
10
Complexele:
 constituie baza inconstientului personal.
 sistem relativ inchis, un ansamblu de idei/trăiri asociate unite printr-un ton emotional puternic
 Sunt personale dar derivă parțial din experiența colectivă – sunt parțial conștiente
 De ex. Complexul matern cuprinde trairile personale ocazionate de relatia propri-zisa cu mama sau substitutul matern
 complexul apare partial ca un continut autonom al psihicului care nu a fost pe deplin integrat - In masura in care complexele
sunt inconștiente, sau chiar daca sunt partial constientizate, ele se pot comporta relativ autonom, respectiv independent de
dorintele, controlul sau vointa eului.

III. INCONȘTIENTUL COLECTIV:

Moștenire psihologică – factor determinat al comportamentului și experienței.
Include conținuturi care nu provin din experiența personală.
”Inconștientul colectiv conține întreaga moștenire spirituală a evoluției umane, care se naște din nou în structura creierului
fiecărui individ.” (Jung 1971).
Nu se referă la idei moștenite, ci la tendința moștenită a oamenilor de a răspunde într-un mod particular la anumite
experiențe
De exemplu, o mama poate reacționa brusc cu iubire față de bebeluș deși anterior a avut reacții negative față de copil.

Arhetipurile
 structuri fundamentale ale psihicului obiectiv; își au originea în experiențele repetate ale omenirii
 forme fără conținut propriu care servesc la organizarea și canalizarea materialului psihic.
 depozitele tuturor experientelor ancenstrale ale omului
 formează infrastructura psihicului.
 Conținuturile și experiențele fiecărui psihic individual sunt unice, dar paternurile generale de acumulare a acestor
experiențe sunt determinate de arhetipuri.
 nu pot fi observate direct, dar care isi exercita influenta asupra comportamentului și conștiinței prin imaginile arhetipale si
complexe

Imaginile arhetipale
 imagini fundamentale, profunde, formate prin actiunea arhetipurilor asupra experientei acumulate de individul concret.
 intelesul lor este universal si generalizabil
 exercita un efect afectiv de tip numinos, de sacralitate, respect, atractie.
 Manifestarea lor a condus omenirea spre mitologeme– religiile, miturile, legendele, basmele si ritualurile popoarelor de
pretutindeni.
 In plan individual, expresia unor imagini arhetipale poate lua forma unor simboluri specifice in vise sau reverii in conditii
de normalitate a functionarii psihice.

Fiecare structura majoră a personalității este arhetip.

 structurile identitatii - eul si umbra
 structurile relationale - persona si anima/animus

A. EGOUL / EUL
 centrul conștiinței; arhetip major al personalității.
 rol major în coordonarea conținuturilor conștiente; planificarea și organizarea experienței omului; relaționarea cu celelalte
persoane, cu realitatea exterioară
 oferă un sentiment al consistenței și direcției vieții conștiente.
 se opune la tot ce amenință consistența fragilă a conștienței - refularea
 la nivelul Egoului există doar aspecte conștiente derivate din propria experiență.
11
B. PERSONA - ”ARHETIPUL CONFORMITĂȚII”.
 reprezinta interfata inconștienta sau semiconstienta, un sistem complex de interrelatii constituit intre Ego si societate
 dublul rol: de a realiza o impresie definita asupra altora si de a se adapta
 aparența omului în lume, rolul pe care fiecare om și-l asumă și prin care interacționează cu ceilalți.
 include rolurile sociale, tipurile de haine purtate și stilul individual de exprimare - contine moduri de comportament
expectate si acceptabile in plan social.
 Eul in formare alege diferite roluri integrandu-le mai mult sau mai putin in identitatea acceptata. Dacă Persona reflecta
abilitatile si calitatile Eului, ele vor facilita intr-adevar o relatie sociala normala
 Ar trebui să recunoaștem societatea, dar dacă ne identificăm cu persona, pierdem contactul cu Sinele propriu și rămânem
dependenți de expectanțele sociale.
 Pentru a fi sănătoși – balanța dintre cerinețele societății și cine suntem (Sinele)
 în polul său pozitiv, servește la protecția Egoului și a psihicului de forțele sociale și, este un important instrument de
comunicare.
 În polul său negativ, poate determina individul să trăiască la nivel de fațadă și de roluri sociale superficiale – excesiva
/insuficientă dezvoltare a Personei
 Simboluri: obiectele de accesoriu, simboluri ale rolului ocupațional, simboluri de statut.

C. UMBRA
 alter-egoul - parte rejectată ale identitatii personale.
 servește ca focus pentru materialul care a fost reprimat din conștiință - include toate tendințele, dorințele, amintirile și
experiențele respinse de individ ca fiind incompatibile cu persona și contrare standardelor și idealurilor sociale.
 este un fel de ”sine negativ”.
 Proiectăm umbra pe ceilalți;
 Cu cât este mai puternică Persona și individul se identifică cu ea, cu atât el își neagă alte părți ale personalității sale.
 În vise - forma unui animal întunecat, primitiv, ostil.
 Cu cât conținuturile umbrei sunt mai conștiente, cu atât mai puțin domină personalitatea individului.
 nu este doar forța negativă a psihicului; este depozitarul energiei sexuale, a spontaneității și vitalității, precum și sursa
majoră a energiilor creative.

D. ANIMA / ANIMUS:
Complementar fata de sexul definit si asumat la nivelul eului,
Anima =feminitatea interioara si interiorizata la barbat, Animus = complementaritatea masculinitatii la femeie
Canalizează toate conținuturile psihologice care nu se potrivesc imaginii de sine conștiente masculine, respectiv feminine.
Surse:
 imaginea colectivă a femeii /bărbatului – au fost reprimate calitati, trasaturi feminine sau inclinatii naturale, care sunt
definite cultural ca inacceptabile pentru identitatea sexuala a eului si acre astfel sunt excluse si din umbra
 Experiențele reale pe care barbatul le-a trait cu feminitatea in toate ipostazele ei, in timpul vietii sale - desigur,
semnificativa este relatia subiectiva cu propria mama.
Modul obisnuit – proiecția pe o persoana de sex opus

E. SINELE
 este arhetipul central reglator, coordonator pentru unitatea intregului.
 reprezinta psihismul ca totalitate functionala unitara.
 arhetip central al ordinii.
 baza arhetipala pentru eul individual.
 Perceperea sinelui la nivelul eului ia forma simbolica si numinoasa a unor valori de nivel superior (creatorul, soarele ca
centru al sistemului solar, regele ca centru al lumii, etc, regasibile in toate miturile si legendele lumii).

12
Dezvoltarea Sinelui nu înseamnă dizolvarea Egoului. Egoul rămâne centrul conștiinței dar devine legat de Sine ca rezultat al
procesului îndelungat de înțelegere și acceptare a proceselor inconștiente.

F. ALTE ARHETIPURI: Bătrânul înțelept, mama, tatăl, copilul, Dumnezeu, Eroul, discipolul, profetul

Subiectul 12. Dinamica psihică si dezvoltarea personalitatii în concepția lui C.G.Jung

1. AUTOREGLAREA PSIHICULUI
psihismul - sistem unitar cu autoreglare - 3 legi ale dinamicii
 Mișcarea continuă a libidoului –functioneaza in ecuatia generala a relatiei dintre contrarii. Cu cat tensiunea dintre
perechea de contrarii este mai mare, cu atat energia este mai ridicata. In lipsa contrariilor nu se manifesta nici un libidou.
 Libidoul are o dubla miscare -progresiva si regresiva - ca expresie a dublei necesitati care guverneaza functionarea normala
a psihicului, legatura cu lumea exterioara si legatura cu lumea interioara. Legea generala care coreleaza cele doua opuse este
enantiodromia, transformarea necesara in contrariu.
 Regresia = revenire temporară la un stadiu anterior de dezvoltare, ca o compensare pentru un efort de transformare
adaptativa crescut; este stadiu de restaurare - poate avea și un sens patologic

2. PROCESUL DE INDIVIDUARE
Fiecare om posedă o tendință către individuare sau auto-dezvoltare.”...înseamnă a deveni ceea ce ești”
Este procesul de a dezvolta întregul și astfel mișcarea către o libertate mai mare.
Este procesul de integrare a contrariilor.

Stadii de individuare:
1. Descoperirea Personei – Persona să reflecte Eul
2. Confruntarea Umbrei – integrarea părților respinse
3. Confruntarea Animei/Animusului – integrarea feminității/ masculinității
4. Dezvoltarea Sinelui. Scopul final al procesului de individuare este dezvoltarea Sinelui – înlocuirea Eului ca centrul al
personalității cu Sinele
Procesul de individuare poate fi reprezentat ca o spirală – auto-realizarea nu se poate întâmpla înainte de mijlocul vieții

3. STADIILE DEZVOLTĂRII PERSONALITĂȚII

Personalitatea se dezvoltă în stadii ce culminează cu individuarea / auto-realizarea.
A accentuat a doua parte a vieții (35-40 ani) – persoana are șansa de a unifica diverse aspecte ale vieții sale.

4 perioade generale:
a. Copilăria:
Faza anarhică: conștiență haotică și sporadică.
Faza monarhică: dezvoltarea Eului; începutul gândirii logice și verbale; conștientizarea e mai mare.
Faza dualistă: Eul ca perceptor al experienței; Eul este și obiect și subiect al experienței
b. Tinerețea:
Caută independența fizică și psihice și locul în lume
Perioadă de activitatea crescută, sexualitate matură, creșterea conștienței
Provocarea majora: a depăși tendința naturală de a se agăța de conștiența îngustă a copilăriei – dorința de a trăi în trecut =
principiul conservatorist.
c. Mijlocul vieții - Middle Life (începând cu 35-40 ani)
Crește anxietatea, dar este o perioadă cu potențial extrem de mare.
Dacă se agață de valorile morale și sociale ale perioadelor anterioare, devin rigizi și fanatici în încercarea de a se agăța de
atractivitatea fizică și agilitate, de stilul de viață tineresc – middle-life crisis.
13
Persoanele care și-au trăit tinerețea adecvat sunt pregatăți de a avansa în această perioadă – vor fi capabili să renunțe la
scopurile extraverte și să se miște către extinderea conștiinței în mod introvert.
Sănătatea psihică nu depinde de succesul social, profesional sau familial – renunță la stilul de viață tineresc și caută noi
sensuri în viață.
Uneori, implică o orientare religioasă matură (credința în viața de apoi)
d. Bătrânețea
Diminuarea conștienței; cei cărora le-a fost teamă de viațăîn perioadele anterioare, le va fi teamă și de moarte;
Moartea este normală, este scopul vieții.
Mulți oameni se agață cu disperare de scopurile și stilul de viață din trecut.
Ei trebuie să descopere noi sensuri ale vieții prin descoperirea sensului morții – folosofie plină de sens a vieții.

Subiectul 13. Tipologia psihologică în concepția lui C.G.Jung

4 functii psihologice fundamentale autonome:

Functiile irationale = modalitatile preferate de receptare a informatiei:
 functia senzoriala - experienta directa, perceperea detaliilor, fapte concrete
 functia intuitiei - este o modalitate de procesare a informatiilor in termenii experientelor trecute, obiectivelor viitoare
si proceselor inconstiente
Funcțiile raționale = modalitati de a forma judecati si lua decizii
 Gandirea - adevarul obiectiv, formand rationamente derivate din criterii logice si impersonale.
 Afectivitatea = a lua decizii in acord cu valorile personale a ceea ce inseamna, de exempluj, bine/rau, corect/incorect,
agreabil/dezagreabil.
Fiecare functie poate fi experimentata intr-o maniera introverta sau extraverta,
Introversia și Extraversia – orientarea libidoului in raport cu lumea exterioara sau interioara.

Tipul psihologic = model caracteristic al unei atitudini generale, ce se manifesta in numeroase forme individuale.
16 tipuri psihologice

Subiectul 14. Evaluarea teoriei lui C.G.Jung

Cercetarea teoriei lui Jung:

La începutul dezvoltării psihologiei personalității a fost o teorie foarte influenta
Azi, influența a scăzut
Cele mai multe cercetări se focalizează pe descrierea tipurilor de personalitate - The Myers-Briggs Type Indicator (MBTI)

CONTRIBUȚII:
Descrierea tipurilor fundamentale de atitudine umană (extraversia, introversia) – a generat cercetare
Teoria sa legată de tipurile psihologice a condus la construirea unor instrumente de psihodiagnostic al personalității.
Dezvoltarea în sens experimental a metodei asociațiilor libere.
A introdus în teoria psihologică noțiunea de entropie - psihicul reprezintă un sistem cu autoreglare antientropică, opunându-
se izolării și conservând în acest mod structura și integralitatea funcțională a organismului.
Este un precursor al umanismului prin conceptul de individuare.

CRITICI SI CONTROVERSE:
Sistemul său de gândire lipsit de coerență și de o organizare clară.
a. Ipoteze testable și cercetare - Este o teorie aproape imposibil de verificat și falsificat – conceptul de inconștient colectiv
toate criticile adresate lui Freud cu privire la datele folosite și metoda de cercetare aleasă (studiul de caz)
14
b. A generat cercetare (moderată) – tipurile psihologice
c. Capacitatea de a organiza observatiile – inconștientul colectiv – lărgește scopul activității umane
d. Practica – MBTI, miturile culturale, traumele psihice
e. Consistența internă – mai multe concepte foarte apropiate (introversie și regresie; extraversie si progresie; individuare si
autorealizare) – scor mic
f. Economicitatea – scor scazut (o teorie foarte complexă)

Subiectul 15. Natura umană în concepția lui A. Adler

TEORIA NEO-PSIHANALITICA A LUI ALFRED ADLER

 a fondat sistemul holistic al Psihologiei Individuale - înțelegerea fiecărei persoane ca pe o totalitate integrată în interiorul
unui sistem social.
 este esențialmente o egopsihologie - un studiu al proceselor psihice conștiente,
 consideră conștiința ca fiind centrul personalității
 Principiile majore: holism, unitatea stilului de viață al individului, interesul social și importanța scopurilor în ceea ce
privește orientarea comportamentului.
 scopurile și expectanțele au o influență mai mare asupra comportamentului decât experințele trecute;
 a accentuat efectul influențelor sociale asupra individului și importanța interesului social.
 Sexualitatea este mult micșorată la Adler, ca factor determinant al personalității.
 viața este în mod esențial o mișcare către o mai bună adaptare la mediu,
 scopul de bază al omului este de a se mișca de la o situație de viață inferioară la una superioară.

Natura umană
INTERESUL SOCIAL:
Credința într-un potențial înnăscut de a relaționa cu ceilalți
=sentiment de înrudire cu umanitatea; permite speciei să supraviețuiască prin cooperare
”sentimentul solidarității umane, conectarea omului la alt om, ...conotația largă a sentimentului de parteneriat în comunitatea
umană”
Sentimentul comunității - interesul persoanei pentru ceilalți dar nu în interes propriu - ”un interes în interesul celorlalți”.

Adler a perceput individul nu numai ca un întreg unificat, ci ca o parte a unui întreg mai larg – familia, comunitatea,
societatea, umanitatea. Viața omului se desfășoară în interiorul acestui context social.
Stabilește repere pentru dezvoltarea adecvată a personalității.
Sarcina majoră a psihologiei – a remedia problemele de cooperare.
Numai prin cooperarea cu ceilalți și operarea ca membru valoros al societății, individul poate depăși sentimentele de
inferioritate.
O lipsă de cooperare și un sentiment de inadecvare și eșec sunt rădăcinile tuturor stilurilor de viață nevrotice și dezadaptative

INFERIORITATE ȘI COMPENSARE
 sentiment de inferioritate – normal, motorul dezvoltării
 complex de inferioritate
 lupta pentru putere este prima compensare pentru sentimentul de inferioritate.

AGRESIUNEA ȘI LUPTA PENTRU SUPERIORITATE

Agresiunea = sentiment puternic al inițiativei în depășirea obstacolelor - importanță crucială pentru supraviețuirea individului
și a apeciei.
Căutarea superiorității sau a perfecțiunii – motivația de a dezvolta capacitățile și potențialul.

15
Scopul superiorității poate avea o direcție pozitivă sau negativă.
 Când acest scop include preocupări sociale și interesul pentru starea de bine a celorlalți - impuls către creștere, către
dezvoltarea abilităților personale și către un mod superior de a trăi.
 când oamenii caută superioritatea personală, prin dominarea celorlalți în loc de deservirea lor - acest proces eșuează
să aducă recunoșterea și satisfacția personală pe care le caută persoana.

FINALISMUL:
Viața psihică a omului este determinată de un scop – teleologia

SCOPURILE VIEȚII
Fiecare individ dezvoltă scopuri mai specifice care să-i servească ca focus al dezvoltării și realizării de sine.
Influențează și este influențat de experinețele personale, de valorile, atitudinile și personalitatea sa - oferă o direcție și
obiective activităților omului;
De exemplu, o persoană care caută superioritate prin dobânirea puterii personale va dezvolta trăsături de caracter necesare pentru atingerea
acestui scop – ambiție, invidie, neîncredere.

Nu este ales în mod conștient - au fost formulate în copilărie și rămân inconștiente, ca o compensare pentru sentimentele de
inferioritate, insecuritate și neajutorare și servesc ca o apărare împotriva sentimentului de neputință.
Dacă sentimentul de inferioritate este foarte puternic, scopurile vieții pot fi nerealiste și inflaționiste.

STILUL DE VIAȚĂ= este modul unic în care individul alege să-și urmărească scopul vieții.
Cheia înțelegerii comportamentului personal este analiza scopului ascuns către care sunt direcționate toate energiile.

SCHEMA DE APERCEPȚIE
= Ca parte a stilului de viață, fiecare individ își dezvoltă o concepție despre sine și despre lume.
 include interpretarea subiectivă a ceea ce este perceput.
 această concepție despre lume determină comportamentul.
De exemplu, dacă cineva crede că o frânghie e un șarpe, atunci teama este foarte intensă ca și cum teama ar fi acolo.
Schema de apercepție se auto-întărește.
De exemplu, când omului îi este teamă va percepe amenințări în mediu care întărește credința originală că mediul este amenințător.

PUTEREA CREATIVĂ A INDIVIDULUI

Omul răspunde în mod creativ și activ la influențele care îi afectează viața - interpretează și codifică selectiv experiența, își
dezvoltă o schemă de apercepție individuală și își formează un patern distinct de relaționare cu mediul.
Creativitatea = capacitatea de a formula (conștient sau inconștient) scopuri și mijloace de a le realiza.
Acest proces se încheie cu dezvoltarea unui plan de viață care organizează viața persoanei într-un stil de viață auto-consistent.

Subiectul 16. Dinamica psihică si dezvoltarea personalitatii în concepția lui A. Adler

- Personalitatea se formează în primii 5 ani de viață

CREȘTEREA PSIHOLOGICĂ
 este obținută prin mișcarea de la scop egocentric de căutare a superiorității personale către o atitudine de
management constructiv al mediului și dezvoltare socială utilă.
Căutarea constructivă a superiorității împreună cu un interes social puternic și cooperarea sunt trăsăturile principale ale unui
individ sănătos.

SARCINILE DE VIAȚĂ
Munca - toate acele activități care sunt utile comunității și nu doar ocupații care oferă salarii.

16
Prietenia - expresie a apartenenței omului la rasa umană și a nevoii constante de a ne adapta și a interacționa cu ceilalți
oameni.
Iubirea - o uniune a corpului și sufletului și cea mai apropiată cooperare dintre doi oameni de sex opus.

OBSTACOLE ALE CREȘTERII – factori patogeni în dezvoltarea personalității

 situații din copilărie care pot duce la izolare, lipsa interesului social și dezvoltarea unui stil de viață non-cooperativ
bazat pe un scop nerealist al superiorității personale.
 Înteresul social este dezvoltat de mamă – dacă ea e necooperantă, nedemnă de încredere, copilul va invăța să se opună
interesului social
- Inferioritatea de organ – puternice sentimente de inferioritate
- Neglijarea – suspiciune, încăpățânare, malițiozitate
- Alintul – distruge independența, inițiativa, încrederea în sine
- Stabilirea unor obiective de neatins și recurgerea la pedepse – întărește sentimentul de neajutorare

ORDINEA LA NAȘTERE
Poziția copilului în familie – constelația familială
 primul copil – centrul atenției, răsfăț; schimbări majore la venirea celui de-al doilea copil (sentiment/ complex de
inferioritate)
 Fratele mijlociu – competitiv/ revoluționar – dezvoltarea e favorabilă
 Mezinul – foarte ambițios (are rivali mari); aleg de obicei căi unice, ținta răsfățului
 Copilul unic – centrul atenției, răsfățați, opinii exagerate despre propria importanță, timizi si dependenți
Efectul ordinii nașterii este doar o tendință, nu este o certitudine.

TIPOLOGIA CARACTERIALĂ: STILUL DE VIAȚĂ

- copilul este influențat de sentimentele de inferioritate, ordinea nașterii si comportamentele părinților = stil de viață=
este format pana la 5 ani si constă în scopurile de viață și metodele de a le atinge
Există 3 surse de informație despre stilul de viață:
1. Trăsăturile de caracter
- trăsăturile indezirabile indică faptul că lupta pentru superioritate a devenit egoistă și denaturată
Exemple: aroganța, orgoliul, vanitatea, gelozia, avariția, ostilitatea, lenea, pesimismul
2. Gesturile
- Stilul de viață este exprimat rin gesturi
De exemplu, tendința de a te sprijini mereu de ceva (dependența și nevoia de protecție)
3. Amintirile timpurii:
- Cea mai bună modalitate de a identifica stilul de viață – orice distorsiune a amintirii este creată în mod
deliberat pentru a servi scopurilor vieții

Subiectul 17. Evaluarea teoriei lui A. Adler

 Ipoteze testable și cercetare – unele s-au verificat, altele nu (relația strânsă dintre amintirile timpurii și stilul de viață, dar nu
se știe care o determină pe care)
 A generat cercetare – amintiri timpurii, interesul social, stilul de viață
 Amintirile timpurii se asociază cu factori de personalitate, tulburări psihice, alegeri vocaționale
 Scale ale interesului social –Social Interest Scale (Crandall, 1975, 1981), the Social Interest Index (Greever, Tseng, &
Friedland, 1973), the Sulliman Scale of Social Interest (Sulliman, 1973)
 Capacitatea de a organiza observatiile – explică mult din comportamentele umane
 Practica – ghidează acțiunea psihoterapeuților, părinților
17
 Consistența internă – foarte consistentă, nu toate conceptele sunt ușor de operaționalizat
 Economicitatea – destul de economică în a explica foarte mult din complexitatea umană

Controverse:
- reducționsimul – subestimează complexitatea umană (respinde conflictele interioare)
- Accentuarea exagerată a factorilor sociali
- Accentuarea exagerată a inferiorității
- Optimism excesiv

Contribuții:
Ideile sale sunt reflectate în teorii mai recente
Primul care a evidențiat determinanții sociali ai personalității
Teleologia joacă un rol important în dezvoltarea personalității
Termenii complex de inferioritate, compensare si stil de viață au devenit parte din limbajul cotidian

Subiectul 18. Motivația umană în concepția lui G. Allport

O teorie a personalității să se centreze in asumpția că oamenii nu reacționază doar la mediul lor ci și modelează mediul și îl
fac să reacționeze la ei – accentuează comportamentul proactiv

Psihologia ar trebui să studieze paternurile comportamentale și legile generale dar și creșterea psihologică și
individualitatea.
Personalitatea este un sistem ce crește continuu – întră noi elemente care schimbă persoana.
≠ alte teorii homeostatice (psihanaliza și teoriile învățării -omul e motivat de reducerea tensiunii și echilibru) – explică doar
comportamentul reactiv
O persoană matură nu este motivată doar de căutarea plăcerii și reducerea durerii, ci și de achiziția de noi sisteme de
motivație care sunt funcțional independente de motivele originare.

Omul cauta satisfacerea instinctelor innascute (foamea, setea, sex, nevoia de oxigen, somn) - în fata lor celelalte motivatii
nu sunt foarte importante.
Aceste instincte sunt active intr-o anumita masura in timpul vietii si domina complet scena motivationala a copilului mic.
problema centrală pentru orice teorie a personalităţii constă în clarificarea conceptului de motivaţie. In concepţia sa, o teorie
satisfăcătoare asupra motivaţiei trebuie să îndeplinească următoarele criterii:
a) Să pună accentul pe starea prezentă a individului (nu pe trecut)
b) Să fie pluralistă - existenţa unei multitudini de motive şi a complexităţii acestora (≠reducerea tensiunii, căutarea
plăcerii sau nevoia de putere sau securitate)
c) Să fie implicate şi procesele cognitive, mai ales când ne referim la intenţionalitate şi la planificarea conştientă a unor
acţiuni (≠ pe motivele iraţionale, de natură inconştientă) - caracterul intenţional al comportamentului uman
d) Recunoaşterea caracterului unic şi concret al forţelor motivationale.

AUTONOMIA FUNCŢIONALĂ A MOTIVELOR

- motivele copiilor difera de cele ale adultilor prin natura lor si nu prin gradul lor:
 satisfacerea instinctelor NU ar fi o cauza importanta a comportamentului adult – există pulsiuni ale adulților care
sunt indreptate catre reducerea tensiunii, dar majoritatea motivațiilor mențin sau ridică nivelurile de tensiune pentru
a îndeplini scopuri mai îndepărtate
 motivele adultilor variaza considerabil de la o persoana la alta si este imposibil sa explicam personalitatea din
perspectiva catorva instincte universale.

18
  majoritatea comportamentelor umane nu sunt determinate de cauze anterioare , ci sunt ghidate de intentii - implica
atat o dorinta emotionala cat si un plan de satisfacere care e directionat spre un scop din viitor.
- Majoritatea teoreticienilor considera comportamentele adultilor si pe cele ale copiilor ca fiind expresii variate ale acelorasi
motive de baza (ex: Freud –sexualitatea si agresivitate, Adler- cautarea auto-perfectiunii).
- motivele adultilor devin independente in scop de originile lor din copilarie si adolescenta = conceptul de “autonomie
functionala”.
- nu a considerat necesara investigarea inconstientului si cauzele din copilarie decat in cazuri patologice.

La un adult normal, un anumit motiv nu mai rămâne legat de experienţele trecute, în cadrul cărora s-a format - motivul a
devenit autonom, detaşându-se de circumstanţele sale de origine, adică, mijloacele utilizate pentru atingerea unui anumit scop
devin scop în sine.
Face distincţia între:
1. autonomie funcţională de tip perseverativ - explică unele comportamente elementare
 exemplu: toxicomania sau modalitatea rutinieră de a îndeplini sarcinile zilnice;
2. autonomie funcţională a eului (sau a proprium-ului) – direct legată de nucleul profund al personalităţii
 se referă la interese, atitudini, valoare, intenţii, imaginea de sine şi la stilul de viaţă al subiectului.
 proces de organizare internă care contribuie la menţinerea sentimentului eu-lui unei persoane
 există o relaţie directă între interesele unei persoane şi abilităţile sale; mai precis, oamenilor le place să facă
ceea ce fac bine.
Structura motivelor proprium-ului (ego-ului unic) va determina modul în care noi percepem lumea din jurul nostru .
Procesele perceptive şi cognitive sunt înalt selective - subiectul selecţionând din multitudinea stimulilor ambianţei doar
stimulii relevanţi pentru sistemul de interese şi valori al persoanei.

AUTONOMIA FUNCŢIONALĂ A PROPRIUM-ULUI organizează personalitatea prin trei principii:

a). Principiul organizării nivelului de energie.
Noile motive sau vechile motive latente vin la suprafaţă pentru a consuma energia psihică în exces, energie care altfel poate să
se exprime într-un mod distructiv.
Exemplu: o femeie ai cărei copii au părăsit locuinţa constată că are prea multă energie care ar trebui canalizată spre noi interese şi motive.
b). Principiul măiestriei şi competenţei - se referă la nivelul înalt la care persoana preferă să-şi satisfacă motivele.
un adult normal este motivat să acţioneze cat mai bine şi mai eficient pentru a-şi îmbunătăţi nivelul de măiestrie şi
competenţă.
c). Principiul structurării motivelor proprium-ului - Motivele proprium-ului (ego-ului) nu sunt independente unele de altele,
ci formează o structură caracteristică ego-ului păstrând acele elemente care contribuie la evoluţia ego-ului şi rejectându-le
pe celelalte.
- acţionează în direcţia consistenţei şi integrării personalităţii.

Nu orice comportament sau motiv uman poate fi explicat prin intermediul principiului autonomiei funcţionale a motivelor:
 Comportamentele rezultate în urma trebuinţelor biologice: nevoile de apă, somn, hrană etc.
 Acţiunile reflexe ( clipit, reflex rotulian, procese fiziologice).
 Elemente ce ţin de zestrea ereditară: particularităţi fizice, inteligenţă, temperament, sănătate.
 Deprinderi
 Comportamente ce depind de o întărire primară şi care devin discontinui în absenţa întăririi (exemplu: un copil care nu mai
merge în vizită la vecini pentru că nu mai primeşte prăjituri).
 Comportamente infantile şi fixaţii: se referă la adulţii care continuă să pună în acţiune comportamente şi conflicte de tip
infantil.
 Comportamente nevrotice/ patologice: se referă la acele comportamente legate de existenţa anumitor incidente în copilărie,
comportamente care încetează să se producă atunci când respectivele incidente sunt conştientizate.

19
Nevoia omului de o filosofie unificatoare - oferă scop vietii si raspunsuri la problemele existentiale ca suferinta si moartea.
Bazandu-si ideile pe filosofia lui Spranger, a afirmat ca exista sase tipuri importante de valori:
1. teoretice (dorinta intelectuala de a descoperii adevarul si de a organiza cunoasterea)
2. economice (interes pentru util si practic)
3. estetice (accent pe bucuria care o ofera frumusetea)
4. sociale (inters pentru iubirea celorlalti)
5. politice (dorinta puterii)
6. religoase ( dorinta mistica )
Aceasta clasificare este in parte nomotetica pentru ca se aplica oamenilor in general si in parte idiografica , pentru ca vizeaza
sistemul de valori si implica o combinatie unica a celor sase tipuri.

Subiectul 19. Structura personalității în concepția lui G. Allport

Unicitatea personalității
„Personalitatea: O interpretare psihologică" (1937).
Accentuează unicitatea individului – a obiectat împotriva teoriilor bazate pe trăsături și factori – reduc comportamentele
individuale la trăsături comune – susține abordarea idiografică (morfogenică) ≠ abordarea nomotetică

Susține o abordare eclectică pentru construirea unei teorii – a acceptat contribuții de la Freud, Maslow, Rogers, Eysenck,
Skinner, și alții; - niciunul nu explică adecvat unicitatea personalității.
O teorie largă, comprehensivă este preferabilă unei teorii înguste, specifice (chiar dacă nu generează atât de multe ipoteze
testabile).

Structura personalității – unitățile de bază ce permit descrierea persoanei în termeni individuali – dispozițiile personale.

TRĂSĂTURA DE PERSONALITATE = predispoziţia de a răspunde într-o manieră similară la anumite tipuri de stimuli.

Caracteristicile trăsăturilor sunt următoarele:

 au o existentă reală – nu doar constructe teoretice - există în interiorul individului.
 reprezintă cauza comportamentului, ele dirijându-i cursul.
 nu sunt puse în evidenţă doar ca răspuns la anumiţi stimuli ci, mai mult, ele direcţionează căutarea unui anumit tip de
stimuli.
 Existenţa lor poate fi demonstrată în mod empiric - Coerenţa şi constanţa comportamentului pun în evidenţă prezenţa unor
trăsături.
 Nu sunt separate în mod rigid între ele - Deşi reprezintă caracteristici diferite, ele se pot interpătrunde, unele corelând
semnificativ cu altele (exemplu: agresivitatea corelează cu ostilitatea).

Inițial a făcut distincţia între trăsături individuale şi trăsături comune.

Mai târziu, şi-a revizuit terminologia - trăsăturile comune prin termenul simplu de trăsături, iar trăsăturile individuale le-a
denumit dispoziţii personale.
- o listă de 18 000 de termeni în limba engleză – metoda lexicală

Distincţia între trăsături, habitudini si atitudini:

Habitudinile - sferă mai restrânsă decât trăsăturile, sunt inflexibile şi implică un răspuns specific la un anumit stimul.
Un număr de habitudini pot fuziona formând o trăsătură sau o dispoziţie personala (exemplu: habitudinile de a se spăla pe
mâini, pe dinţi etc. pot forma o trăsătură care este curăţenia).
Uneori e dificil de realizat diferenţa dintre trăsătură şi atitudine (de pildă, patriotismul, autoritarismul sau extraversia pot fi
considerate atât ca trăsături, cât şi ca atitudini).
20
Atitudinile au totdeauna un obiect de referinţă specific;
Atitudinile îmbracă totdeauna un aspect pozitiv sau negativ (sunt pro sau contra ceva), deci implică o evaluare.

Distinge trei categorii de trăsături:

a)Trăsături cardinale, au un caracter general şi influenţează puternic toate aspectele vieţii individului. Ele domină viaţa
acestuia.
b) Trăsături centrale: sunt trăsături pe care le posedă fiecare individ în număr redus (între 5 şi 10). Ele descriu
comportamentul unui individ (sunt cele care se trec într-o caracterizare).
c)Trăsături secundare: sunt mai puţin evidente (de regulă, spune Allport, le cunosc doar prietenii apropiaţi).

PROPRIUMUL - esenta unificatoare a personalitatii - opt dispoziții personale aflate în centrul personalității:
 Sentimentul eului corporal (noul-nascut gradual invata sa separe evenimentele interioare de cele exterioare) - se dezvolta
din senzatii organice si frustrarile externe.
 Sentimentul unei identitati continue - incepe in copilarie avand si auzind numele propriu.
 Stima de sine (întărirea eului) –nivelul de exprimare a autonomiei personale (in jurul varstei de 2 ani) – depinde de
succesele si esecurile copilului
 Extensia sinelui (self-extension) –apare intre 4-6 ani si se extinde gradual catre obiecte exterioare importante (parinti, rude,
jucarii) stabilind fundatia pentru extensii mai importante (cariera, religie).
 Imaginea de sine - reprezinta capacitatea de auto-evaluare care apare intre 4-6 ani; “good-me” și “bad-me”, ca raspuns la
recompensele parentale sau pedepse.
 Sinele ca agent adaptat și rațional–trebuie sa medieze nevoile interioare cu realitatea exterioara.

La 6 ani, copilul poate sa-si formeze planuri rationale de a face fata instinctelor, cerintelor mediului, etc. uneori este utilizator
al mecanismelor de aparare.
 Efortul central - Nazuintele propriumului –cautarea scopurilor care dau sens vietii - adolescenta.
 Eul cunoscator – are o functie integratoare, autoreflexiva. Propriumul isi observa celalalte sapte functii si aspecte
constiente ale personalitatii

Subiectul 20. Dezvoltarea personalității în concepția lui G. Allport

Personalitatea= organizarea dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psiho-fizice care determină gândirea și
comportamentul său caracteristice. (Allport, 1961)
 Organizare dinamică– integrarea și interrelaționarea aspectelor personalității; accent pe schimbarea continuă a acestei
organizări
 Psiho-fizice – importanța aspectelor psihologice și fizice ale personalității
 Determină – implică acțiune (personalitatea este ceva și face ceva) – se referă la persoana din spatele fațadei, din spatele
acțiunii
 Caracteristice – unic, individual (care diferențiază de ceilalți)
 Gândire și comportament – comportamente interne și externe
Această definiție sugerează că oamenii sunt atât produse cât și procese – au o structura organizată dar și capacitatea de a se
schimba.

Fiind adeptul autonomiei functionale, a considerat ca nu e nevoie de studiul dezvoltarii personalitatii.

Un copil nesocializat devine un adult bine adaptat in primul rand datorita potentialului innăscut sanatos.
Daca parintii nu se comporta in moduri inalt patogenice (pedepse / recompense inconsistente, abuzuri, esecul in a oferi
siguranta) atunci dezvoltarea personalitatii va lua o directie pozitiva.

21
 Caracteristicile personalității sănătoase:
 Au un comportament proactiv – acționează conștient asupra mediului
 Sunt motivați de procese conștiente (mai flexibili și autonomi)
 Au avut o copilărie fără traume – nu sunt ancorați în conflicte inconștiente

Personalitatea matură:
 Au o filosofie unificatoare (un set de valori) care da sens vietii
 Acordă semnificatii de extensii ale sinelui unor aspecte importante : partenerul de viata, profesia, prietenii, hobbyuri, etc.
 Pot avea relatii empatice si de iubire, libere de posesivitate si gelozie.
 Securitate emotionala si auto-acceptare
 Orientare realista catre sine si ceilalti
 Insight și umor
 Pot avea un insight asupra calitatilor proprii dezirabile/ indezirabile

Evaluarea teoriei lui Allport

CRITICI:
1.idei simpliste si neobisnuite. Unele idei l-au indepartat pe Allport de ceilalti teoreticieni ai personalitatii: a negat importanta
primilor ani de viata; a argumentat autonomia functionala a motivatiilor adulte; a pus un accent prea mare pe constient ,
concret, aspecte curente ale personalitatii;
2.rationament circular. Existenta unei trasaturi e inferata dintr-un comportament si apoi utilizata pentru a explica acel
comportament.
3.Trăsătura nu nu explica in mod adecvat comportamentul. Ex: X e agresiva. De ce ? Ca a lovit pe y. De ce a lovit? Ca e
agresiva!
4.abordarea idiografica - Se pune mult accent pe unicitatea prsonalitatii si asta implica faptul ca psihologia nu poate deveni
niciodata o stiinta adevarata.
5.Controversa persoană-situație – măsura în care comportamentul se schimbă în funcție de situație (teoria trăsăturilor nu
poate explica variația comportamentului)
6.Luarea în considerare doar a suprafeței personalității

CONTRIBUȚII:
 constructul de “trasatura” – a stimulat multe cercetari
 a dat cercetatorilor motive sa se focalizeze pe procesele constiente care pot fi masurate prin teste, experimente si sa evite
sarcina dificila a dovedirii partilor ascunse ale personalitatii.
 aspecte legate de cresterea tensiunii, teleologie si motive innascute sanatoase – au corectat accentul excesiv a lui Freud, pe
reducerea teniunii, instincte distructive, cauzalitate
 studiul valorilor - un inventar de personalitate respectat
 si-a sustinut ideile prin cercetari si analize statistice.

Subiectul 21. Oraganizarea structurală și dinamică a personalității în concepția lui R. Cattell

Obiectivele teoriei lui Cattell:

1. Să determine care dintre miile de trăsături sunt mai importante - elementele fundamentale ale personalității
2. Să transforme psihologia într-o disciplină mai științifică
3. Să descopere ecuații matematice pe care să le folosească pentru a prezice comportamentul uman

Definirea și studierea personalității:

PERSONALITATEA = structura care ne permite să prezicem ce anume va face un individ într-o situaţie dată.
22
 Scopul: predicţia comportamentului.
El exprimă aceasta idee prin intermediul formula: R =f(PS)
 R == reacţia individului (ce anume va face subiectul în situaţia dată);
 S = situaţia;
 P = personalitatea.
Variabila P (personalitate) este cel mai greu de cunoscut.
Studii făcute cu persoane normale, nu bolnave psihic.
Este imposibil să modifici comportamentul unui individ înainte de a cunoaşte ce anume trebuie schimbat - absolut necesar să
se realizeze un studiu valid al personalităţii.
Date culese prin intermediul chestionarelor, testelor obiective, observaţiilor şi prin evaluarea comportamentelor în situaţiile
de viaţă →analiza factorială.
Dacă între două variabile există un grad ridicat de corelaţie, înseamnă ca acestea măsoară aspecte asemănătoare ale
personalităţii.
Denumeşte factorii de personalitate prin termenul de trăsătură - concept central al teoriei sale.

Organizarea structurală și dinamică a personalității:

TRĂSĂTURILE:
 factori ai personalităţii obţinuţi în urma analizei factoriale pe baza unor multiple măsurători realizate pe subiecţi normali.
 tendinţe relativ permanente ale unei persoane de a reacţiona într-un anumit mod.
 formează structura de bază a personalităţii individului.
 sunt structuri mentale, părţi componente ale personalităţii. Doar în cazul în care cunoaştem ce trăsături vor caracteriza un
individ, putem prevedea ce anume va face el într-o anumită situaţie.
 tendinţe de răspuns relativ permanente ale unei persoane.
 sunt doar constructe ipotetice, desprinse pe baza studierii comportamentului deschis.

PERSONALITATEA = pattern de trăsături.

Prima clasificare a trăsăturilor:

Trăsături comune tuturor oamenilor (ex.: extraversie, spirit gregar).
- oamenii au un potenţial ereditar cu elemente similare + sunt supuşi unor experienţe sociale asemănătoare în cadrul
aceleeaşi culturi.
Trăsături unice, specifice doar anumitor indivizi (acestea pot fi observate mai ales la nivelul atitudinilor şi intereselor).

O altă clasificare împarte trăsăturile de personalitate în:

Abilităţile - cât de eficient va acţiona individul pentru atingerea unui scop; (ex. inteligenţa) – CÂT DE BINE FACEM CE
FACEM?
Trăsăturile temperamentale - stilul general şi tempoul comportamentului (îndrăzneală, labilitate, iritabilitate) – CUM
FACEM CE FACEM?
Trăsăturile dinamice - motivaţie sau la forţele motrice ale comportamentului - DECE FACEM CE FACEM?

Distincţia între trăsăturile de suprafaţă şi trăsăturile sursă:

Trăsătura de suprafaţă - un set de caracteristici de personalitate care corelează între ele dar nu formează un factor pentru
că nu sunt determinate de o singură sursă.
Cattell vorbeşte la omul normal de trăsături de suprafaţă, iar la bolnavii psihici de sindroame.
De exemplu: anxietatea, indecizia şi fobiile pot să coreleze între ele şi să formeze o trăsătură de suprafaţă care este nevrozismul.
- sunt compuse din elemente diverse - caracter mai puţin stabil şi, drept urmare, sunt mai puţin importante în cunoaşterea
personalităţii.
Trăsăturile sursă - factori unici, fiecare dintre aceştia constituind singura sursă a unui anumit comportament.
Ei reprezintă elementele de bază ai personalităţii.
23
 - Trăsăturile sursă se subîmpart la rândul lor, în funcţie de originea lor, în:
 Trăsăturile constituţionale nu sunt neapărat de natură ereditară, dar ele depind de fiziologia organismului (ex.:
utilizarea abuzivă a alcoolului poate fi sursa unor comportamente diferite cum ar fi: neglijenţă, tendinţă spre vorbărie, agresivitate).
 Trăsăturile generate de mediu sunt rezultatul acţiunii influenţelor mediului fizic şi social.
- caracteristici, modalităţi învăţate de a acţiona şi formează o structură care a fost imprimată individului de către factorii
ambianţei.
După o muncă de 20 de ani de cercetare, Cattell a identificat în urma analizei factoriale 16 trăsături-sursă pe care le-a
denumit factori ai personalităţii.
- sunt măsuraţi cu ajutorul testului Cattell 16 P.F. (Cattell, Eber şi Tatsnoka, 1970).
Testul s-a dovedit util pentru a prevedea unele comportamente sau stiluri de personalitate cum ar fi: creativitatea;
nevrozismul; tendinţa spre afecţiuni psihosomatice; tendinţa spre accidente; performanţele şcolare sau performanţele în
activitate.
Fiecare trăsătură are o structură bipolară.
In urma unor calcule statistice şi mai complexe Cattell a evidenţiat şi prezenţa unor factori de ordinul II: anxietate şi
introversie - extraversie.

Anxietatea cronică
 Dimensiune majoră a personalităţii, datorită consecinţelor negative pe care aceasta le poate avea asupra funcţionării fizice şi
psihice a individului
 Este atât o stare a subiectului, cât şi o trăsătură.
 Anxietatea-trăsătură se referă la persoanele care trăiesc o anxietate cronică, în acest caz ea devenind factor de
personalitate.
 persoană cu anxietate cronică va fi afectată cu uşurinţă de propriile sentimente, suspicioasă faţă de ceilalţi, va trăi o
permanentă aprehensiune a unor pericole, va avea tendinţa de a se culpabiliza, va fi supraîncordată, iritabilă şi va avea o
imagine de sine neadecvată.

TRĂSĂTURILE DINAMICE motivează comportamentul uman; se manifestă sub forma atitudinilor:

Ergii:
 grecescul ergon = activitate sau energie şi este utilizat de autor în locul termenilor de instinct sau tendinţă, termeni pe care
îi considera prea vagi.
 sursa energetică a oricărui comportament,
 este înnăscut - are un caracter constituţional - deşi se poate intensifica sau poate slăbi, nu dispare niciodată
 Reprezintă unitatea de bază a motivaţiei şi este direcţionat spre obiective specifice.
 în urma analizei factoriale - 10 ergi substanțiali : hrană, împerechere, socializare, explorare, securitate, protecţie parentală,
auto-afirmare, sexualitate narcisică, combativitate, lăcomie,
Sentimentele:
 au un caracter ambiental, dar are originea în mediul fizic şi social - fiind învăţate, pot să dispară.
 este tot o trăsătură sursă,
 reprezintă un pattern de atitudini învăţate şi este direcţionat asupra unor obiecte de importanţă majoră în viaţă: ţară, soţ,
loc de muncă, hobby, religie.

ATITUDINEA = interesul persoanei pentru un obiect, domeniu sau persoană, interes ce se exprimă sub forma unui
comportament deschis.
- nu se referă la opinia pentru sau împotrivă a ceva, aşa cum apare la alţi autori, ci are un sens mai larg, implicând toate
acţiunile sau emoţiile unei persoane direcţionate spre un obiect sau eveniment.
Ergii, sentimentele si atitudinile sunt legate prin subsumare = unele elemente sunt subordonate altora în cadrul unui sistem.
- atitudinile sunt subordonate sentimentelor care sunt subordonate ergilor
- La un alt nivel, o atitudine poate fi subsumată alteia, iar aceasta din urmă, unei a treia atitudini.

24
Exemplu: un tânăr care merge să studieze pentru a obţine un serviciu care să-i permită să câştige suficienţi bani pentru a putea întreţine o
familie.
Interrelaţiile dintre ergi, sentimente şi atitudini sunt exprimate schematic prin reţele dinamice- lanț de subsidiaritate.
- Structura motivațională a fiecărui individ – grila dinamică – este formată dintr-o încrucușare a mai multor lanțuri de
subsidiaritate
- patternul de sentimente al unei persoane este structurat în jurul unui sentiment dominant - sentimentul faţă de sine -
şi se referă la concepţia subiectului despre el însuşi, concepţie ce se reflectă în toate atitudinile sale.
- rolul de a controla şi regla toate structurile personalităţii.

Sintalitate = trăsăturile relevante şi specifice unui anumit grup social.

- individul este influenţat atât de trăsăturile de personalitate ale persoanelor; cat şi de sintalitatea grupurilor.
- descrie un număr de factori care descriu sintalitatea unor grupuri mici, precum şi 8 factori care caracterizează
sintalitatea naţiunilor (mărimea, hărnicia, morala etc.)

Subiectul 22. Raportul ereditate-mediu în concepția lui R. Cattell

Cattell a acordat o atenţie mai mare decât alţi teoreticieni eredităţii şi mediului în formarea personalităţii. El a realizat studii
pe gemeni crescuţi în aceeaşi familie, gemeni crescuţi în familii diferite şi fraţi crescuţi în aceeaşi familie şi în familii
diferite. Pe baza acestor studii Cattell a demonstrat rolul deosebit, de important al eredităţii, cel puţin în cazul unor trăsături .
Ex.: ereditatea are o contribuţie de 80% în determinarea inteligenţei, 80% în cazul trăsăturii aventuros-timid etc.
Analizând toate cercetările realizate de Cattell asupra acestui subiect, se poate trage concluzia că el este de părere că
aproximativ o treime din personalitate suni determinate ereditar şi 2/3 sunt generate de factori de mediu.

Influențe asupra dezvoltării personalității:

 Ereditate – mediu:
A încercat să măsoare cât de mult sunt determinate trăsăturile-sursă structurate de ereditate – studii pe gemeni
Inteligența este cel mai mult influențată de ereditate
Alte trăsături sunt influențate moderat – expansivitatea, căldura sufletească, etc
Cele mai influențate de mediu sunt: radicalism- conservatorism și tensiunea ergică.
 Învățarea: - mediul și învățarea afectează dezvoltarea personalității (răspunsurile emoționale și grila dinamică a
persoanei)
 Comportamente parentale – influențează semnificativ personalitatea copilului – se formează trăsături-sursă (căldura
afectivă, forța eului)
 Ordinea la naștere – copiii mai mari tind să aibă o forță a eului, o dominanță și un conservatorism mai ridicate, și o
forță mai redusă a sentimentului de sine

Evaluarea teoriei lui Cattell:

Critici și controverse:
Metoda analizei factorile a fost controversată –
Scrierile lui Cattell sunt greoaie – limbajul matematic și foarte multe neologisme
Modelul motivațional al lui Cattell bazat pe tensiunea ergică este similar modelului reducerii tensiunii

Contribuții:
Fundamentarea teoriei pe cercetare empirică, nu pe speculații subiective
Factorii lui Cattell – set de dimensiuni aprofundat cercetate pentru descrierea și studierea personalității

25
 Subiectul 23. Structura personalității în concepția lui Eysenck

Obiectivele teoriei lui Eysenck:

Să determine cele mai importante trăsături – analiza factorială
Să accentueze caracterul explicativ al teoriei trăsăturilor, legând trăsăturile de cauze fiziologice și sociale
Să creeze o teorie superioară psihanalizei (pe care o consideră neștiințifică)

Structura personalității:
PERSONALITATEA este structurată pe 4 nivele aflate în interrelaţie:
1. la nivel bazal - comportamentele sau actele mentale singulare
2. nivelul deprinderilor sau al actelor mentale habituale
3. nivelul trăsăturilor de personalitate (=corelaţii între comportamentele habituale)
4. nivelul tipului de personalitate - corelaţie a trăsăturilor

Cele 4 nivele descriptive corespund celor 4 tipuri de factori ce pot fi derivaţi:

1. tipul de personalitate corepunde unui factor general,
2. trăsătura corespunde unui factor de grup,
3. deprinderile sau răspunsurile hbituale corespund factorilor specifici
4. răspunsul specific al subiectului corespunde unui factor de eroare.

Trăsăturile (dimensiunile primare ale personalităţii) = continuumuri bipolare

Metoda folosită de autor şi considerată fundamentală pentru studiul personalităţii este analiza factorială.
atrage atenţia asupra insuficienţei definirii personalităţii strict prin analiză factorială
Utilizarea doar a răspunsurilor subiectului sau a datelor furnizate de evaluatori externi implică un grad înalt de subiectivitate.
Propune utilizarea unor surse variate de informaţii despre subiect, cu scopul de a obţine măsurători sigure şi obiective ale
comportamentului uman (abordare multi-sursă).

3 SUPERFACTORI AI PERSONALITĂŢII - se referă la comportamente integrate normalităţii psihice şi NU

simptomatologiei psihiatrice.
Sunt dimensiuni ale personalității.

A listat 4 criterii pentru identificarea unui factor:

1. Dovada psihometrică – un factor trebuie să fie valid și replicabil
2. Să fie ereditar și să se potrivească unui model genetic (ceea ce elimină comportamentele învățate)
3. Să aibă sens din punct de vedere teoretic
4. Să aibă relevanță socială – factorii să poate fi asociați cu variabile sociale relevante (adicțiile, comportament psihotic,
criminalitate, etc)

INTROVERSIE/EXTRAVERSIA – E – o definește prin trăsături, nu prin libido

2/3 din această trăsătură este ereditară
Extraverții caută stimularea pt că au un nivel scăzut de excitație corticală pe care doresc să-l mărească
Introverții evită stimulările exterioare pentru că au niveluri ridicate de excitație corticală care devin dureroase dacă sunt mărite
NEVROTISMUL – N – stabilitatea/ instabilitatea psihică
A acceptat modelul diateză-stres = oamenii sunt vulnerabili la boală pentru că au o vulnerabilitate genetică sau dobândită care
îi predispune la boală.
Persoanele stabile emoțional au capacitatea de a rezista la stres
PSIHOTISMUL – P – scoruri înalte = egocentrici, narcisici, agresivi, impresonali, neinteresați de drepturile și sentimentele
celorlalți
26
Relația între E și N – Nevrotismul se manifestă diferit la extraverți și întroverți (extraverții instabili, introverții instabili,
extraverții stabili, introverții stabili)

Eysenck a dezvoltat 4 inventare de personalitate:

1. the Maudsley Personality Inventory, or MPI (Eysenck, 1959) – evalua doar E și N
2. the Eysenck Personality Inventory, or EPI (H. J. Eysenck & B. G. Eysenck, 1964, 1968)– conține o scală de minciună
pentru a detecta răspunsurile distorisionate
3. The Junior Eysenck Personality Inventory a fost extins la copii 7-16 ani (1965)– evalua doar 2 factori
4. the Eysenck Personality Questionnaire (EPQ)- include si P (H. J. Eysenck & S. B. G. Eysenck, 1993) – are multiple
revizii

Subiectul 24. Bazele biologice ale personalității în concepția lui Eysenck

Factorii personalității au determinanți biologici puternici

A estimat că ¾ din varianța celor 3 dimensiuni se datorează eredității și doar ¼ mediului

TREI DOVEZI:
a. Cercetătorii au arătat că persoane din diferite culturi au trăsături similare
b. Cercetările au demonstrat că oamenii tind să-și păstreze scorurile la dimensiuni în timp.
c. Studiile pe gemeni au arătat o concordanță mai mare între gemenii identici decât gemenii neidentici crescuți
împreună = factorii genetici joacă un rol dominant în determinarea diferențelor individuale

E; N; P au antecendente și consecințe.
Antecendentele sunt genetice și biologice (ADN și sistemul limbic)
Consecințele se referă la experiențele de condiționare, senzitivitatea, psihopatologia și comportamentul sexual.
Personalitatea are determinanți genetici care modelează indirect aspectele biologice, iar acestea modelează factorii de
persoanlitate, care la rândul lor modelează comportamentele sociale.

Subiectul 25. Modelul Big-Five

Obiectivele modelului Big-Five:

Să determine cele mai importante trăsături – analiza factorială
Să arate că aceste trăsături sunt miezul personalității.
Modelul Big Five derivă din abordările de tip lexical în studiul personalităţii - ipoteza că acele diferenţe individuale care
sunt cele mai semnificative pe plan social şi comportamental vor fi encodate în limbajul persoanelor.
Cu cât aceste difernţe sunt mai importante, cu atât creşte probabilitatea ca ele să fie exprimate prin înţelesul unui singur
cuvânt.
Pentru prima oară ideea modelului personalităţii în 5 factori a fost o ipoteză teoretică a unor autori ca Fiske (1949) sau Tupes
şi Christal (1961).
Chestionarele de tip Big Five se înscriu pe de o parte în sfera abordărilor lingvistice, pe de altă parte în sfera liniei de
cercetare generată de aplicarea analizei factoriale în studiul personalităţii şi foarte general vorbind, în curentul care vizează
conceperea personalităţii ca un ansamblu de trăsăsturi sau dimensiuni.
Majoritatea cercetărilor indică actualmente un acord general asupra modelului cu 5 factori, cu atât mai mult cu cât au fost
realizate studii pe un număr larg de limbi şi populaţii.

Un grup de cercetători a descoperit că din studiile de analiză factorială reies în mod constant 5 trăsături – este o taxonomie a
trăsăturilor
27
NEVROTISMUL
EXTRAVERSIA
DESCHIDEREA
AGREABILITATEA
CONȘTIINCIOZITATEA

S-au dovedit remarcabil de constante la adulți, în foarte multe culturi (zeci de studii).

Subiectul 26. Modelul situaționist

A apărut ca urmare a criticilor adresate modelului dispozițional al personalității (incapacitatea acestuia de a furniza dovezi
empirice solide pentru consistența cross-situațională a comportamentului).
Bazele modelului situaționsit au fost puse la începutul secolului al XX-lea - cercetatori care se ocupa de psihologia sociala si
de teoriile invatarii sociale (C. H. Cooley, L. S. Cottrell Jr., G. H. Mead, A. Bandura, B. F. Skinner s.a.) considera ca rolul
principal in determinarea comportamentului (C) il au factorii situationali sau stimulii prezenti in fiecare situatie (S): C =
f(S).

Situatie = un ansamblu format din paternuri de stimuli, evenimente, persoane si factori afectivi care exista la un moment
dat;
Este un sistem de conditii care induc si mediaza activitatea unei persoane, dar este exterior acesteia in ceea ce priveste:
 spatiul (este localizat in exteriorul subiectului);
 timpul (este anterior actiunilor subiectului);
 functionarea (actioneaza independent de subiect);
 starile subiectului din momentul precedent, daca acestea au influenta asupra comportamentului sau.
Metoda de baza a prelucrarii statistice a datelor a constituit-o analiza de varianță.

Dezbaterea persoana-situatie poate fi declarata in proprortie de 98% incheiata. -> doua mari recunoasteri empirice.
a) Comportamentul unui esantion de indivizi observati intr-o situatie coreleaza cu comportamentul lor in a doua
situatie.
b) Consistenta si schimbarea comportamentala sunt fenomene ortogonale. Descoperirea faptului ca mici modificari ale
situatiei experimentale determina mari diferente in comportament a fost interpretata ca consistentă trans-
situationala si influenta personalitatii asupra comportamnetului este mica.

Subiectul 27. Modelul interacționist

Două modele de interacționism care s-au delimitat în funcție de operaționalizările efectuate și a evidențelor culese pentru a
susține ipotezele teoretice de plecare:
1. Modelul interacționist mecanicist ia în considerare doar acțiunea unilaterală a variabilelor independente
reprezentate de persoană și situație asupra comportamentului, ca variabilă dependentă.
2. Modelul interacționist dinamic (reciproc interacționist) este preocupat de interacțiunea reciprocă dintre
evenimentele situationale și comportament, în sensul că presupune nu doar că evenimentele afectează
comportamentul persoanei, ci și că persoana fiind un agent activ, poate să influențeze evenimentele externe.

28
Subiectul 28. Modelul condițional-dispozițional al lui Mischel și Wright MCD 1987

Se focalizează pe contingența dintre o situație și un comportament sub forma propoziției ipotetice ”dacă..atunci...”.
Astfel, trăsătura de personalitate nu mai reprezintă o etichetă pusă unei tendințe comportamentale generalizate, ci o
propoziție de tip condițional care specifică contextul necesar pentru apariția unui comportament.
De exemplu: o persoană se va comporta agresiv dacă condițiile situaționale ale agresivității (declașatorii) sunt prezente (de exemplu,
frustrare). În acest caz, agresivitatea nu mai este o tendință generalizată care se exprimă independent de context).

Trăsăturile sunt seturi de probabilități condiționale contextual-comportamentale.

Modelului MCD are două implicații generale :

1. Impune necesitatea trecerii de la măsurarea consistenței trans-situaționale a indicatorilor comportamentali pertinenți
pentru o trăsătură dată la măsurarea paternurilor formate de acele perechi de tipul context-comportament care dispun de
o manifestare regulată.
2. Subliniază necesitatea trecerii de la focalizarea îngustă pe co-ocurența unor adjective-trăsături la focalizarea mai largă,
care să surprindă deopotrivă structura contextuală și legătura specifică cu comportamentul. -> surprinderea elementelor
necesare în determinarea consistenței comportamentale locale

Subiectul 29. Tipuri de abordări comportamentale

Abordarea comportamentală studiază comportamentul real, nefiltrat la nivelul constructelor abstracte.

Metoda de investigatie principală: observația – se desprind eșantioane comportamentale (NU semne ale unei clase de
comportamente –trăsăturile)
Unitatea de analiză: comportamentul persoanei

Personalitatea = organizarea comportamentală

Comportamentele pot fi:
 Deschise, manifeste (forma motorie)
 Latente – nu pot fi observate direct, sunt inferabile în raport cu alte comportamente manifeste

Asumpția principală: achiziția comportamentului se face prin învățare, nu este un dat ereditar
Watson (1919) – psihologia este știința comportamentului manifest (existența comportamentelor latente nu poate fi verificată
științific)
După 1950 – abordarea învățării sociale – focus pe modul cum sunt învățate comportamentele sociale
După 1970 – abordarea cognitiv-comportamentală – rolul evenimentelor externe asupra manifestării comportamentelor
deschise

Abordările comportamentale diferă în funcție de modul cum este înțeleasă și explicată învățarea:
 Condiționarea clasică
 Condiționarea operantă
 Învățarea observațională

29
Subiectul 30. Mecanismul condiționării clasice

A plecat de la observația că câinii salivează chiar înainte de a primi mâncarea.

Reflexul salivar este înnăscut, dar poate fi provocat și altfel.
Experimentul lui Pavlov (1927):
 administrarea stimulului necondiționat (SN- hrana) care generează răspunsul salivar (răspuns necondiționat –RN)
 concomintent cu prezentarea hranei (SN) era aprinsă o lumină (stimul neutru –SNtr). Asocierea era repetată de mai
multe ori.
 doar aprinderea luminii (SNtr-SC) produce reflexul salivar fără ca hrana să fie prezentată
- Lumina, din stimul neutru, a devenit din stimul condiționat
Răspunsul salivar, din răspuns necondiționat, a devenit răspuns condiționat (RC)
Lumina preia valoarea SN datorita asocierilor repetate, provocând reacția salivară (”salivația psihică”)

Experimentul lui Pavlov = dovada învățării prin condiționare clasică

A permis realizarea unor variații experimentale:
 Achiziția = organismul învață RC ca urmare a asocierii repetate dintre SN și SNtr/SC
 Generalizarea = RC care apare la un stimul (sunet produs de o sonerie) se generalizează și la stimuli asemănători
(sunet produs de o pungă)
 Discriminarea = organismul oferă un RC la un SC (lumina albastră) , dar nu și la alt stimul din aceeași clasă (lumină
verde)
 Extincția = apare atunci când asocierea SN-SC nu se mai repetă o perioadă de timp
(uneori nu se întâmplă așa – anxietăți traumatice)

Condiționarea clasică a emoțiilor:

J.B.Watson & Rayner (1920)– condiționarea clasică a anxietății – ”micul Albert” (11 luni) – au asociat sunetul intens (de
care copilul se temea) cu un șobolan alb -> reacțiile emoționale pot fi învățate (prin condiționare clasică)
Geer (1968) – a prezentat unor studenți fotografii color cu scene violente ale morții unei persoane si au asociat cu un sunet –
după 20 de repetări au apărut reacțiile negative (răspunsul galvanic)
Condiționarea clasică poate explica dezvoltarea fricii și anxietății – o frică irațională se poate păstra toată viața și se poate
generaliza

Subiectul 31. Mecanismul condiționării operante

OBIECTIVELE teoriei lui Sninner:

să transforme psihologia într-o disciplină științifică, studiind numai comportamentele observabile
Să reliefeze importanța condiționării operante
Să arate că nu avem liber-arbitru – determinism radical
Să să aplice principii și proceduri comportamentaliste în psihoterapie, educație, munca.

B.F. Skinner (1938, 1963, 2005) – a descoperit mecanimul condiționării operante / instrumentale– 2 asumpții:
1. Un comportament este modificat prin consecințele care-i urmează
2. Dacă consecința comportamentului este o întărire pozitivă, crește probabilitatea de a fi repetat
Schema condiționării operante: ”dacă (comportamentul)....atunci (consecința/întărirea)
Întărirea comportamentului – concept de bază; indică întotdeauna o creștere a probabilității de repetare a
comportamentului
 Întărirea pozitivă = stimulul benefic este prezentat după producerea comportamentului (exemplu, părintele își laudă
copilul după ce și-a făcut temele)

30
  Întărirea negativă = stimulul aversiv este eliminat ca o consecință a producerii comportamentului (exemplu, părintele se
oprește din a-și bate la cap copilul, doar după ce acesta și-a făcut temele)

Skinner a utilizat măsurători obiective

Unitatea de analiză: comportamentul și întăririle care îl controlează
Abordarea comportamentală a evidențiat cel mai bine modul în care personalitatea poate fi măsurată obiectiv prin eșantionarea
și înregistrarea comportamentului în contexte structurate
Tehnica princeps: observația directă sistematică

Identificarea condițiilor-stimul:
situația-stimul are un rol central în înțelegerea comportamentului: comportamentul este activat de un stimul (întăritor)
Pentru a explica, forma sau remodela un comportament, cercetătorul trebuie să identifice clar condițiile/ situațiile-stimul care
controlează comportamentul
(exemplu, un copil cu performațe scăzute la învățătură)
- Stimulii de întărire pot fi de natură obiectivă (bomboane, cadouri) sau mai subtilă (aprobarea părinților)

Generalizare versus discriminare:

Dacă întăririle se aplică în orice situație apare comportamentul atunci se ajunge la generalizare (exemplu, dependența unui
copil poate fi generalizată pentru că toate persoanele importante îi oferă cu ușurință prea mare ajutorul)
Anumite situații pot sugera persoanei dacă răspunsul comportamental va fi sau nu însoțit de o consecință favorabilă (=stimuli
discriminativi)
(exemplu, socializarea este o formă de training discriminativ)

Formarea comportamentului (shaping):

Se referă la obținerea comportamentului dorit prin întărirea răspunsurilor ce compun configurația finală a acestuia și
ignorarea răspunsurilor ce nu intră în această configurație
(exemplu, Skinner antrena porumbelul să se așeze în centrul unei țințe concentrice pe podea, întărind numai răspunsurile
corecte, nu și pe cele incorecte)

Graficul de întărire:
frecvența cu care sunt alocate întăririle duce la diferențe în formarea comportamentului respectiv
Graficul de întărire este uneori mai important decât natura întăritorului
= paternul după care sunt alocate întăririle după apariția comportamentului dorit
Două forme de întărire:
1. Întărirea continuă – comportamentul este învățat foarte repede
2. Întărirea intermitentă (discontinuă) – 4 tipuri formate din două dimensiuni:
 Numărul de răspunsuri efectuate vs. Perioada de timp scursă de la ultima întărire
 Forma variabilă vs. Forma fixă de alocare a întăritorului
(exemplu, interval fix de întărire – salariul; frecvență fixă – bonuri la atingerea targetului; interval variabil – pescarul; frecvență variabilă –
adicția față de jocurile de noroc)
Extincția comportamentului apare când întărirea nu mai este aplicată.
Un comportament extincționat va fi mai ușor recuperat la apariția întăririi decât la asimilarea lui.

Analiza funcțională:
Skinner – premisa științei: să fie capabilă să prezică și să determine experimental comportamentul
Leagă variațiile stimulului (variabila independentă) de variațiile răspunsului oferit (variabila dependentă)
Pașii:
1. Stabilirea frecvenței cu care comportamentul-problemă apare în contextul său natural
2. Observarea și înregistrarea consecințelor întăritorilor ce mențin comportamentul

31
 3. Planificarea învățării unei alternative comportamentale prin manipularea întăririlor alocate
4. Evaluarea modificării comportamentale la anumite intervale de timp

Programele realizate pentru modificarea comportamentelor presupun:

 eliminarea întăritorilor care întrețin comportamentul problematic și
 alocarea întăririlor imediat după performarea unor comportamente adaptative

Subiectul 32. Modelarea comportamentului uman în concepția lui Skinner

Skinner (1987a) – comportamentul uman (personalitatea umană) este modelat de 3 forțe:

 Selecția naturală
 Practicile culturale
 Istoria individuală de reîntăriri.
“Totul este despre selectia naturală, de vreme ce condiționarea operantă este un proces evoluat din care practicile culturale
sunt o aplicație specială”

SELECȚIA NATURALĂ:
Personalitatea este produsul evoluției.
Ca individ, comportamentul este determinat de compoziția genetică și de istoria întăririlor.
Ca specie, suntem modelați de contingențele supraviețuirii – iar selecția naturală joacă un rol important
Comportamentul individual care este întărit tinde să se repete iar cel care nu e întărit, dispare
În mod similar, acele comportamente care au fost benefice speciei tind să se mențină

Contingențele întăririi și contingențele supraviețuirii interacționează.

De exemplu, comportamentul sexual este în general întărit la o persoană dar are și valuare de selecție naturală pentru că indivizii care sunt
cel mai ușor de excitat sexual, tind să facă copii capabili de aceleași paternuri .
Nu orice reminiscență a selecției naturale continuă să aibă aceeași valoare adaptativă.
De exemplu, mâncatul excesiv era adaptativ pentru că permitea oamenilor să supraviețuiască în perioadele în care nu era suficientă
mâncare. În vremurile noastre mâncarea este continuu disponibilă, iar obezitatea a devenit o problemă de sănătate.

CONTINGENȚELE ÎNTĂRIRILOR care au modelat cultura umană, contează pentru majoritatea comportamentelor umane.
EVOLUȚIA CULTURALĂ
Skinner a vorbit mult despre importanța culturii în modelarea personalității umane.
Selecția naturală este responsabilă pentru acele practici culturale care au supraviețuit

PERSONALITATEA NESĂNĂTOASĂ
Uneori, tehnicile de control social și auto-control produc efecte dăunătoare – comportament inadecvat și dezvoltarea
nesănătoasă a personalității
Strategii inadecvate - evadarea, revolta și rezistența pasivă - apar ca o consecință a tehnicilor de contracarare a controlului
social sau a tentativelor fără succes de auto-control, mai ales când aceste eșecuri sunt însoțite de emoții puternice.
Sunt învățate prin întăriri pozitive sau negative sau prin pedepse.
Strategia de evadare (fugă) – persoana se retrage din fața agentului de control fie fizic, fie psihologic;
-sunt persoane care se angajează mai greu în relații intime, tind să fie neîncrezători în oameni și preferă să fie singuri;
Strategia de revoltă – sunt mai activi, contraatacând agentul de control;
Strategia de rezistență pasivă apare atunci când celelalte două strategii au eșuat – caracteristica principală este
încăpățânarea.
Aceste comportamante includ:
 comportamente excesiv de stabile (nu mai au sens in situații prezente ci sunt resonabile în trecut);
32
  comportamente excesiv de reținute (utilizate pentru a evita stimuli aversivi asociați cu pedeapsa);
 blocarea realității (nu mai sunt atenți la stimulii aversivi);
 răspunsuri auto-amăgitoare (raționalizarea; credința de a fi zeu);
 auto-pedepsirea

Subiectul 33. Comportamentului uman în concepția lui Skinner

Comportamentul invidual este controlat de contingențele de mediu.

CONTROLUL SOCIAL – oamenii acționează pentru a forma grupuri sociale pentru că astfel de comportamente tind să fie
întărite. Grupurile, la rândul lor, controlează indivizii prin regulile și obiceiurile grupului.
Legile unei tări, regulile unei organizații și obiceiurile unei culturi transcend orice mijloace de contracarare individuale și
servesc drept variabile de control foarte puternice în viața indivizilor.

Fiecare om este controlat de o varietate de forțe sociale și tehnici:

a) condiționarea operantă;
b) contingențele de mediul;
c) deprivarea și sațietatea;
d) constrângerea fizică.

a) Societatea exercită control asupra membrilor săi prin 4 metode de condiționare operantă: întărirea pozitivă, întărirea
negativă și două tehnici de pedepsire (adăugarea unui stimul aversiv și eliminarea unuia pozitiv).
b) A doua tehnică de control social este de a descrie verbal contingențele întăririi –a informa oamenii se consecințele
comportamentelor lor – amenințări și promisiuni.
O metodă mai subtilă de control social este publicitatea, construită pentru a manipula oamenii să cumpere anumite
produse
c) Comportamentul poate fi controlat prin deprivarea sau sațietatea oamenilor cu întăritori. Oamenii deprivați de
hrană, vor mânca mai mult; cei sătui, vor mânca mai puțin chiar și atunci când există mâncare delicioasa.
d) Oamenii sunt controlați prin constrângeri fizice – ex. Închisoarea.

AUTO-CONTROL
Dacă libertatea personală este o ficțiune, atunci cum poate o persoană să exercite auto-control?
Asa cum oamenii pot altera variabilele din viața celorlalți, la fel pot manipula aceste variabile în mediul lor - și astfel pot avea
un fel de auto-control.
Skinner & Vaughan, 1983 – tehnici prin care oamenii pot exercita auto-control:
 Pot folosi instrumente fizice (masini, bani, etc) pentru a altera mediul
De exemplu, o persoană poate să nu ia multi bani cu ea pentru a-și putea controla impulsul de a cumpara .
 Pot să-și schimbe mediul, pentru a crește probabilitatea comportamentului dorit
De exemplu, un student care vrea să se concentreze la studiu, poate stinge televizorul.
 Pot să-și aranjeze mediul, astfel incât să scape de stimulii aversivi doar printr-un comportament adecvat
De exemplu, o femeie poate sa-și seteze alarma astfel incat sa nu poata fi oprita decat daca se dă jos din pat.
 Oamenii folosesc drogurile (alcoolul, xanax, tutun etc) ca mijloc de auto-control.
 Oamenii pot simplu să facă altceva pentru a evita ceva indezirabil.
De exemplu, o femeie poate dezvolta o compulsie pentru a evita să se gândească la experiențe anterioare dureroase.

33
Subiectul 34. Explicarea operantă a conceptelor personalității în concepția lui Skinner

A. EMOȚIA:
Acceptă existența emoțiilor și gândurilor, dar obiectează împotriva funcției lor cauzale
= predispoziție pentru un anumit comportament datorită unui eveniment exterior
De exemplu, o persoană anxioasă este predispusă să se comporte în modalităţi ineficiente datorită unor stimuli aversivi, cum ar fi expresia
facială a părinţilor care precede o pedeapsă.
Emoţia este reală şi internă, dar comportamentul este cauzat de stimuli exteriori identificabili.

B. GÂNDIREA:
- O explică în termeni comportamentaliști
Luarea deciziilor:
Indecizia apare pentru că un răspuns nu poate fi emis deoarece interferează cu un alt răspuns cu o putere egală şi are un
caracter aversiv pentru că împiedică individul să obţină recompensa.
Decizia apare când forţa unui răspuns creşte semnificativ pentru a le depăşi pe altele.
Rezolvarea de probleme
O problemă apare atunci când un răspuns cu o probabilitate mare nu poate fi emis pentru că există un impediment exterior
care face ca întărirea să fie imposibilă.
Rezolvarea de probleme implică comportamente care schimbă situaţia externă astfel încât răspunsul corect să poată fi obţinut

B. PEDEAPSA
= este o procedură desemnată să reducă probabilitatea unui comportament operant prin prezentarea unui stimul aversiv
(este opusul întăririi care înseamnă eliminarea unui stimul aversiv).
Este de două feluri:
 prezentarea unei întăriri negative (de exemplu, bătaia)
 eliminarea întăririi pozitive (de exemplu, nu mai lasam copilul sa se joace pe calculator).
A considerat pedeapsa o procedură defectuoasă. „Pedeapsa nu reduce tendinţa de a răspunde, ceea ce este în acord cu
descoperirea lui Freud referitoare la tensiunea dorinţelor reprimate”
Mai mult, efectele pedepsei interferează cu comportamentele sănătoase de mai târziu.
De exemplu, dacă adolescenţii sunt sever pedepsiţi pentru un act sexual, acest lucru poate duce la probleme în sexul marital.
O cale mai bună pentru a reduce probabilitatea unui comportament operant este întărirea comportamentelor acceptabile care
sunt incompatibile cu răspunsurile nedorite
(de exemplu, dacă vreau ca un copil să se comporte bine, reacţionez la lucrurile bune pe care le face, nu reacţionez numai la cele rele).

C. CONSTRUCTELE FREUDIENE
Pentru că Skinner a atribuit toate comportamentele condiţionării anterioare, abordarea sa este la fel de deterministă ca şi a
lui Freud (Freud spunea că toate comportamentele actuale au fost determinate de istoria noastră, aflată în inconştient).
Cercetările lui Skinner susţin ideea lui Freud potrivit căreia evenimentele copilăriei influenţează comportamentul adult
(efectele condiţionării au durat jumătate din viaţa porumbeilor).
A acceptat existenţa actelor ratate, dar le-a atribuit cauzelor externe şi nu celor inconştiente.
Reprimarea apare pentru că este întăritor să eviţi un stimul aversiv.
O persoană care pare influenţată de un impuls al Sinelui (cum spunea Freud; de exemplu, un copil care smulge jucăria altui
copil) a fost întărită în acest comportament.

D. TRĂSĂTURILE:
A fost de acord că trăsăturile (ignorant, entuziast, inteligent) oferă o informaţie utilă despre persoană, dar a afirmat că astfel
de concepte nu explică în nici un fel comportamentul pe care îl descriu.
O analiză cauzală trebuie bazată pe contingenţele întăririi.
De exemplu, o persoană „învăţată” (studioasă) a fost întărită să acumuleze cunoştinţe, pe când „ignorantul”, nu.

34
 E. INTENŢII ŞI TELEOLOGIE
Skinner spunea că oamenii nu au scopuri sau voinţă.
Intenţiile sunt doar răspunsuri la stimulii interni.
De exemplu: „Am chef să joc cărţi” poate fi tradus: „Mă simt ca de fiecare dată când încep să joc cărţi”.
Potrivit lui Skinner, comportamentul este cauzat nu de emoţii interioare, ci de contingenţele relevante ale întăririi.

Evaluarea teoriei lui Skinner:

CRITICI ŞI CONTROVERSE:
Este controlul comportamentului benefic?
Pot apărea abuzuri semnificative atunci când comportamentul este controlat prin forţe exterioare.
Schimbarea comportamentului poate fi indusă atât constructiv, cât şi distructiv, dar a susţinut că formele dictatoriale de
comportament sunt mai puţin probabile dacă omul devine conştient de întăririle care reglează acţiunile sale, dacă
construieşte programe de întărire mai eficiente şi stabileşte metode de supracontrol.
Skinner a accentuat ideea că cea mai eficientă formă de control a comportamentului este una benignă (întărirea pozitivă).
Acest argument însă nu ia în considerare faptul că condiţionarea operantă nu este posibilă fără deprivare, o stare pe care mulţi
oameni o consideră aversivă.
Regula de bază a lui Skinner a fost importanţa condiţiilor de mediu, dar acest lucru ridică următoarea problemă: cum pot fi
organismele controlate suficient de libere pentru a schimba contingenţele întăririi?

Definiție circulară a întăririi: Skinner nu a fost preocupat să clarifice de ce o întărire întăreşte. Definiţia lui este una
circulară: „Întărirea este orice măreşte probabilitatea răspunsului”.
Pedeapsa: este considerată de unii psihologi moderni drept o tehnică valoroasă dacă este administrată corect (adică prin
administrarea pedepsei imediat după răspunsul indezirabil şi oferirea unei alternative).

Oameni și porumbei: Skinner a fost acuzat că şi-a bazat concluziile pe studii făcute cu şobolani şi porumbei, negând calităţile
unice ale oamenilor.
În apărarea sa, Skinner a spus că comportamentul uman este cel mai greu de studiat din punct de vedere ştiinţific, astfel încât
cea mai bună cale de a începe este de a studia principiile cele mai simple şi uşor de revelat (procedură pe care o urmează
toate ştiinţele).
Oamenii şi animalele nu diferă mult în privinţa acestor aspecte bazale ale comportamentului.

CONTRIBUȚII: Modificarea comportamentului s-a dovedit de o valoare considerabilă în multe aspecte - formele de terapie
comportamentală, învățarea programată, alte forme de instruire personalizată.
Behaviorismul este bazat pe studii empirice vaste.
Iar statutul lui Skinner, de teoretician al învăţării, nu poate fi pus la îndoială - contribuţii numeroase la înţelegerea
comportamentului uman.
A generat cercetare foarte mult.
Este falsificabilă la nivel inalt.
Capacitatea de a organiza cunoștințele despre personalitatea umană – moderat (a descris doar comportamentul și
contingențele lui)
Capacitatea de a ghida acțiunea – scor înalt (tehnicile de terapie comportamentală, educație, traininguri)
Consistența internă foarte înaltă
Economicitatea teoriei – pe de o parte, este economică, pe de altă parte ar trebui învățat un alt limbaj

35
Subiectul 35. Natura fundamentală a omului în concepția lui Bandura

Adepții Teoriilor Social Cognitive – 2 constatări:

1. parte din comportamentele definitorii ale oamenilor apar prin simpla observare și imitare a celorlalți
2. Modul subiectiv de reprezentare și transformare cognitivă a stimulului pot controla atât comportamentul cât și
stimulul (ex. Amânarea gratificării)

OBIECTIVELE TEORIEI lui Bandura:

 Să compenseze abordarea limitată a behaviorismului radical – a reliefat importanța cauzelor interne ale comportamentului
 Să compenseze accentul exagerat al lui Skinner pe influențele exterioare – determinism reciproc
 Să arate că învățarea umană se produce nu doar prin condiționare ci și prin observare (învățarea socială, modelare)
 Să demonstreze că măsura în care considerăm că putem realiza comportamentele cerute de o anumită situație
(autoeficacitatea percepută) are un efect semnificativ asupra comportamentului nostru

Natura fundamentală a omului:

Personalitatea se dezvoltă printr-un determinism reciproc = personalitatea, comportamentul și factorii situaționali
interacționează continuu pentru a determina ceea ce facem și gândim
Toate comportamentele, influenţele de mediu şi factorii interni personali (credinţe, gânduri, expectanţe, autopercepţii):
- Sunt atât cauze cât și efecte unele pentru celelalte
- operează ca şi reglatori care se blochează reciproc.
Determinismul reciproc sugerează o anumită libertate de acţiune a oamenilor, dar numărul de opţiuni este limitat de
constrângerile externe şi/sau de incapacităţi proprii.
Cauzele cognitive:
a acceptat existenţa cauzelor cognitive. De exemplu, oamenii pot deveni furioşi numai gândindu-se la insulte

Întărirea:

Pavlov, Skinner au afirmat că întărirea operează fără aportul conştiinţei. Bandura consideră că omul trebuie să fie conştient
de întărire pentru a o face mai eficientă.
Întărirea implică o schimbare în anticipările noastre conştiente: ne comportăm în modul expectat pentru a produce
recompense şi pentru a evita pedepse.
„Noţiunea de întărire a răspunsurilor e cel mult o metaforă. Rezultatele schimbă comportamentul uman prin influenţa
gândirii. Chiar dacă anumite răspunsuri au fost pozitiv întărite, ele nu vor fi mai probabile dacă indivizii cred că aceste
răspunsuri nu vor fi recompensate” (Bandura).
Întărirea intermitentă produce o rezistenţă mai mare, pentru că ne aşteptăm ca eforturile noastre să se termine cu un succes
în cele din urmă (mecanism care este aplicat în cazul jocurilor de noroc).
Întăritorii condiţionaţi (bani, aprobarea, critica) sunt stimuli anterior neutri, în legătură cu care ne aşteptăm să fie asociaţi
cu întăritori primari.
Fricile iraţionale sunt greu de eliminat pentru că evităm situaţiile care le cauzează, ceea ce confirmă expectanţele şi stopează
învăţarea faptului că nu există pericol real. „Oamenii nu răspund doar la stimuli, ci îi şi interpretează” (Bandura).

36
Subiectul 36. Structura personalității în concepția lui Bandura

Pentru Bandura, constructele structurale abstracte au o valoare redusă – acordă atenție mecanismelor de auto-reglare și auto-
întărire a comportamentului și efectelor autoeficacității percepute
Comportamentul auto-reglat şi auto-întărit
-Comportamentul este influenţat şi de criteriile învăţate pe care le stabilim pentru noi înşine (autoîntărirea).
De exemplu, scriitorii nu au nevoie de cineva să le întărească comportamentul de a scrie. Ei au un criteriu interior, un standard pe care vor
să-l atingă.
Omul stabileşte standarde mai înalte pentru sine dacă o activitate este importantă, dacă se compară cu alţi oameni capabili
sau dacă au realizat foarte multe lucruri în trecut. Adesea, însă, standardele personale sunt relaţionate cu cele externe.
„Comportamentul auto-întărit tinde să fie menţinut mai eficient decât dacă ar fi întărit extern”.

Autoeficacitatea percepută:
Comportamentul este influențat de măsura în care credem că putem întreprinde acțiunile cerute de o anumită situație –
autoeficacitatea percepută
Este strâns legată de stima de sine și de conceptul de Sine rogersian; stima de sine=cum îți evaluezi sinele
Autoeficacitatea percepută= convingerea că poți realiza un obiectiv personal prin propriile eforturi; nu înseamnă doar a
vorbi despre succes, ci implică credințe fundamentale despre despre sine însuși
AP ridicată: iși stabilesc obiective ridicate și sunt persevenrenți când întânesc obstacole
AP scăzută: își văd problemele mai dificile decât sunt în realitate, depun puține eforturi sau renunță complet în fața
obstacolelor
Este un concept multidimensional – ne putem percepe performanți în anumite domenii și în altele, nu

Subiectul 37. Dezvoltarea personalității în concepția lui Bandura

1969 – procesele de condiționare operante singure sunt insuficiente pentru a explica varietatea comportamentelor umane
Oamenii învață și prin simpla observare a ceea ce fac și primesc în consecință alte persoane
ÎNVĂȚAREA OBSERVAȚIONALĂ = procesul prin care o persoană (observator) își schimbă comportamentul ca rezultat
al expunerii la un model.
Poate produce achiziția de noi comportamente prin:
 Expunere reală (copilul învață violența de la copii violenți)
 Expunere simbolică (copilul învață violența din filme violente)

A demonstrat că o gamă largă de comportamente (de la servirea mesei la cooperare/violență socială) se formează prin
invățare observațională – experimentul BOBO DOLL (Bandura, Ross, Ross, 1961)

După 1970, își extinde teoria la mai mulți factori cognitivi

Învățarea observațională – 3 pași:

1.Expunerea observatorului la modelul social
2.Achiziția modelului se măsoară frecvent prin sarcini de reproducere și amintire
3.Acceptanța este gradul de disponibilitate al observatorului de a imita comportamental modelul; este măsurată prin
performarea spontană a comportamentului modelului

37
Subiectul 38. Ipotezele de bază ale teoriei invățării sociale a lui Rotter

Teoria lui Rotter asumă 5 ipoteze de bază:

1.Oamenii interacționează cu mediul lor în manieră semnificativă - acordă importanță evenimentelor ceea ce modifică
comportamentele
2.Personalitatea umană este învățată – poate fi modificată /schimbată toată viața (învățăm din experiențele trecute,)
3.Personalitatea este unitară și deci relativ stabilă – oamenii evaluează experiențele noi pe baza celor vechi
4.Motivația este orientată spre scop – nu este de acord cu modelul reducerii tensiunii sau căutării plăcerii
5.Oamenii sunt capabili să anticipeze evenimentele

Subiectul 39. Predicția comportamentelor specifice în concepția lui Rotter

1954 – introduce 4 constructe esențiale:

1.Potențialul comportamental – probabilitatea ca un comportament să se producă în anumite situații
(ex. Dacă vrem să ieșim în oraș , o putem face cu mașina, taxi, pe jos, cu bicicleta, etc)
2.Valoarea de întărire (valența) – preferința subiectivă a persoanei pentru una dintre alternativele comportamentale
disponibile la un moment dat; omul alege astfel încât să obțină rezultatul/ consecința cea mai preferată
3.Expectanța – percepția individului cu privire la posibilitatea de împlinire a unui eveniment; influențează planurile de viitor
și comportamentele concrete ale persoanei
 pot fi generalizate (ex. Locul contrulului) sau specifice
 Potențialul comportamental= f(expectanță x valoarea de întărire)
4.Situația psihologică – se referă la contextul comportamentului; valoarea de întărire și expectanțele depind de situație

Subiectul 40. Teoria social-cognitivă bazată pe variabile persoane (Mischel)

Mischel (1973) – a identificat 5 tipuri majore de variabile-persoană pe care se clădește personalitatea – măsurarea lor se face
idiografic:
1. Encodările/ reprezentările = modul în care o persoană reprezintă, evaluează și interpretează experiențele externe,
trăirile interne, pe ceilalți și pe sine; influentează ce va observa și învăța persoana
2. Expectanțele = consecințele expectate ale comportamentului
expectanțe generalizate: locul controlului (Rotter) și autoeficacitatea (Bandura)
Expectanțele specifice iau forma ”dacă (fac asta...atunci se întâmplă asta”)
3. Emoțiile = modul de procesare și răspuns afectiv al persoanei la situațiile-stimul; sunt puternic conectate cu
encodările și procesările cognitive (cognițiile care acțivează emoții puternice sunt cele despre sine și viitor)
4. Scopurile și valorile- ghidează proiectele pe termen lung, situațiile și întăririle pe care persoana le caută și reacția
față de acestea
Servesc la oragnizarea și motivarea eforturilor persoanei furnizând direcție și structură pentru proiectele urmărite
5. Competențele de autoreglare – scopuri liber impuse, întăriri autogenerate, autoevaluarea, selectarea liberă a
situațiilor la care persoana se expune

38
Subiectul 41. Natura fundamentală a omului în concepția lui Rogers

Obiectivele teoriei lui Rogers:

Să compenseze viziunea pesimista a lui Freud despre natura umană – potențialul înnăscut este total pozitiv
Să reliefeze aspectele conștiente ale personalității întrucât sunt mai ușor de studiat dar a recunoscut și importanța aspectelor
inconștiente.
Să definească constructul de Sine și să arate importanța lui pentru înțelegerea personalității
Să fundamenteze o formă de psihoterapie care pune la baza schimbării clientului relația terapeutică

TEORIA CENTRATĂ PE PERSOANĂ / TEORIA CENTRATĂ PE CLINET

Natura fundamentală a omului:

Pleacă de la câteva asumpții despre natura umană:
Tendința formativă = tendința întregii materii (organice și neorganice) de a evolua de la simplu la complex.
Pentru întregul univers acționează un proces creativ și nu unul distructiv.
De exemplu, conștiența umană evoluează de la inconștientul primitiv la conștiența înalt organizată .

Tendința de actualizare = tendința omului de a se mișca către împlinirea potențialului.

Este singura motivație a oamenilor – acționează la toate nivelurile (fiziologic, senzorial, afectiv, intelectual, conștient și
inconștient)
Subsumează alte două tendințe:
1. Nevoia de menținere a homeostaziei (maintenance) și de a rezista schimbării; de exemplu, dorința omului de a-și
proteja imaginea de sine
2. Nevoia de intensificare /creștere (enhancement), de a învăța și a se schimba. De exemplu, disponibilitatea oamenilor
de a învăța lucruri care nu sunt recompensate imediat.
-Este exprimată prin curiozitate, spirit de joacă, auto-explorare, prietenie și încredere.

Tendința de actualizare se manifestă în anumite condiții – congruența, empația și nevoia de considerație pozitivă
necondiționată.
Aceste condiții sunt necesare și suficiente pentru a deveni o persoană auto-actualizată total funcțională (a fully functioning or
self-actualizing).
O parte din tendința de actualizare este direcționată către Sine și devine tendința de auto-actualizare.

Finalismul:
Evenimentele din copilărie joacă un rol important în formarea personalității adulte
DAR, pune accentul pe nevoile actuale active și eforturile de a realiza eforturile actualizării

Subiectul 42. Structura personalității în concepția lui Rogers

Nu introduce concepte structurale specifice, dar nu e o teorie total holistă pentru că are convingerea că omul suferă de
conflicte intrapsihice dureroase.

Experiența :
Fiecare om există în centrul experienței interioare (câmp experiențial, câmp fenomenologic) – un câmp în continuă
schimbare care nu poate fi pe deplin înțeles de altcineva.
Experienta include tot ce este disponibil constiintei la un moment dat: gandurile, emotiile, perceptii, nevoile chiar si cele
momentan ignorate.
Experiența este doar în mică proporție conștientă
39
Felul în care omul interpretează evenimentele este mai important decât evenimentele în sine.

Procesul valorizarii organismice

Rogers sustine ca nu este important ca omul sa invete ce este si ce nu este actualizat. Printre aspectele inconstiente ale
experientei se afla si capacitatea innascuta de a valoriza pozitiv tot ce percepem ca actualizant si negativ tot ce percepem ca
non-actualizant.

Conceptul de sine si auto-actualizarea

Conceptul de sine (Sinele)= ghidat de tendinta actualizanta, copilul isi extinde plaja experientelor si invata sa se perceapa pe
sine ca o entitate separata si distincta.
Aceast concept de sine este total constient.
O parte din tendinta actualizanta devine implicata in incercarea de a atinge scopuri reprezentate de conceptul de sine–
tendinta de a satisface Sinele se numeste auto-actualizare (termen popularizat pentru prima oara de Kurt Goldstein 1939).
Sinele Ideal – este al doilea subsistem al Sinelui = ce vrea Sinele să fie – conține atributele la care oamenii aspiră
Distanța dintre Sine (real) și Sinele Ideal indică incongruență și o personalitate nesănătoasă.
Persoanele sănătoase percep o discrepanță mică dintre sinele real și cel ideal.

Conștiența = reprezentarea simbolică a unei părți a experienței noastre

Fără conștiență Sinele și Sinele ideal nu ar exista
Niveluri de Conștiință:
a. Unele evenimente sunt trăite sub nivelul conștienței sau sunt ignorate sau negate.
Exemplu, o mamă care nu a dorit copii dar nu poate accepta asta la nivelul conștienței datorită sentimentelor de vinovăție – rămâne un
aspect al experienței interioare care se va manifesta în relația cu copiii
b. Unele experiențe sunt adecvat simbolizate și admise la nivelul structurii Sinelui – acestea sunt percepute ca
neamenințătoare și consistente cu imaginea de sine.
c. Unele experiențe sunt percepute într-o formă distorsionată – atunci când experiența nu este consistentă cu Sinele, o
modificăm astfel încât să poată fi asimilată
d. Apararea = omul utilizeaza mecanisme de aparare pentru a face fata conflictelor interioare.
Experientele care amintesc de incongruenta dintre imaginea de sine si experienta (tendinta actualizanta si tendinta de auto-
actualizare) vor fi „aparate” prin distorsionarea lor sau prin expulzarea lor de la nivelul constiintei

Felul in care se dezvolta conflictele intre tendinta de actualizare si tendinta de auto-actualizare:

Pentru a actualiza potentialele innascute, omul trebuie sa urmeze liniile directoare interioare oferite de procesul valorizarii
organismice dar auto-actualizarea e obtinuta diferit: imaginea de sine trebuie sustinuta de consideratia pozitiva
neconditionata a celorlalti semnificativi (parintii).
In mod ideal, parintii nu ar face nimic care sa interfereze cu procesul valorizarii organismice a copilului – ei ar demonstra o
consideratie pozitiva neconditionata pentru imaginea de sine si sentimentele copilului si si-ar limita criticile la
comportamente specifice indezirabile (tendinta de auto-actualizare si de actualizare sunt congruente). In realitate insa,
parintii se raporteaza la copil cu o consideratie pozitiva conditionata.
Pentru ca nevoia de consideratie pozitiva este atat de puternica, copilul renunta in final, la emotiile sale adevarate– copilul
va incorpora standardele parintilor in imaginea de sine (introectia, termen imprumutat de la Freud) – consideratia de sine
pozitiva depinde acum de satisfacerea acelor conditii ale valorii personale introiectate, care inlocuiesc procesul valorizarii
organismice.

Tendintele de actualizare si tendinta de auto-actualizare devin incongruente si lucreaza in directii diferite.

La o vârsta mai inaintata calatoria spre autocunoastere este inconjurata de grupuri si institutii sociale – multi introiecteaza
aceste standarde externe si le vad ca fiind proprii desi ele pot merge impotriva nevoilor si valorilor organismice reale.

40
 Subiectul 43. Dezvoltarea personalității în concepția lui Rogers

Nu a specificat stadii de dezvoltare – a accentuat nevoia de a raspunde copilului printr-o consideratie pozitiva neconditionata.
În familiile autoritare parintii iau fiecare decizie („curata camera chiar acum! Trebuie sa fiec curata!) – copiii vor cauta
strategii pentru ca castiga un pic de putere personala
În familiile centrate pe persoana sentimentele se impartasesc fara evaluari, judecati („ma simt rau cand casa e in dezordine
si as avea nevoie de ajutor”) – copiii vor gasi strategii ingenioase de a mentine curatenia pentru ca problema e definita clar ca
fiind a mamei si nu a lor.
A formulat o lista extensiva de criterii ale sanatatii mentale – persoana total functionala (fully- functioning person):
 nu are conditionari ale valorilor personale;
 e ghidata total de procesul valorizarii organismice;
 tendintele de actualizare si auto-actualizare raman congruente si lucreaza impreuna pentru a implini potentialele
innascute;
 nu au nevoie de mecanisme de aparare;
 aceasta deschidere catre experienta determina ca alegerile gresite sa fie corectate pentru ca aceste erori sunt percepute
deschis si adecvat;
 au sentimentul valorii personale in fata celorlalti si sunt capabili sa-si satisfaca nevoia de consideratie pozitiva prin
intretinerea de relatii interpersonale armonioase;
 traiesc total si liber fiecare moment – raspund spontan la experiente si privesc fericirea nu ca pe o utopie ci ca pe o
calatorie intr-o continua schimbare (ca un proces, nu ca o stare. Este o directie, nu o destinatie)

Subiectul 44. Evaluarea teoriei lui Rogers

Contributii:
 a fost un terapeut eficient si a atras atentia asupra unor aspecte importante ale relatiei client – terapeut.
 a fost printre primii care au dezvaluit misterele sedintelor de terapie (casete si transcripturi) – studii empirice;
 a adugat explicatii suplimentare de comportamente parentale patogenice si felul in care acestea conduc la patologie;
 conceptul de sine (self) s-a dovedit important si a fost studiat pe larg;
 accentul pe potentialele innascute sanatoase a reprezentat o alternativa importanta („a III-a forta”) la accentul pus de
analiza pe instinctele ilicite si de behavioristi pe comportament;
 a oferit o extensie provocativa a principiilor democratice pe care se bazeaza societatea (toti oamenii sunt egali si trebuie sa
fie liberi sa-si urmeze drumul actualizarii);
 pentru a fi sanatosi din punct de vedere psihologic, fiecare om trebuie sa tina seama de potentialitatile pozitive interioare
unice fiecaruia;

A generat cercetare și ipoteze testabile – da, în domeniul terapiei și educației

Gradul de falsificare este înalt – a fost printre puținii care și-au exprimat teoria în termenii ”dacă...atunci” – cercetarea
Universității din Chicago
Organizează cunoașterea – da, la un nivel înalt
Ghidează acțiunea – Da, terapia centrată pe client
Consistența internă – scor foarte înalt (datorită definițiilor operaționale oferite de Rogers)
Economicitatea – teoria este foarte clară și economică dar limbajul este uneori ciudat și vag (exemplu, valorizare
organismică)

41
Subiectul 45. Natura fundamentală a omului în concepția lui Maslow

Obiectivele teoriei lui Maslow:

Să integreze cele mai bune aspecte ale diverselor teorii – eclectism
Să compenseze viziunea pesimista a lui Freud asupra naturii umane – potentialul nostru interior e deplin sănătos
Să realizeze o taxonomie a motivațiilor
Să studieze cei mai sănătoși oameni dpv psihologic

Natura fundamentală a omului

Viziune optimistă asupra omului – tendințele umane înnăscute (instinctele) sunt predominant sănătoase și cuprind
capacitatea pentru creștere constructivă, amabilitatea, generozitatea și iubirea
A fost de acord cu Erickson că aceste trebuințe sunt fragile și suportă influențe puternice din partea mediului – un mediu
patogen poate inhiba ușor potențialitățile umane pozitive.
Prezintă o teorie dualistă a motivației:
 Motivații de deficit (deficit needs)
 Motivații de creștere (being needs)

Asumpții de bază:
 Abordare holistă a motivației – întreaga persoană e motivată, nu doar o parte a ei
 Motivația este complexă – același comportament poate avea la bază motivații diferite
 Oamenii sunt în mod continuu motivați de o nevoie sau alta
 Totți oamenii sunt motivați de aceleași nevoi
 Nevoile pot fi aranjate într-o ierarhie

Motivații de deficit (motivații D):

Orientate spre reducerea unor pulsiuni (foamea, setea, nevoia de siguranță, obținerea iubirii și stimei)
Sunt universale.
Implică existența unor lipsuri în interiorul nostru pe care le satisfacem cu ajutorul mediului (obiecte sau ființe).

Motivații de creștere (motivații B):

Sunt relativ independente de mediu și caracteristice fiecărui individ.
Cuprind augmentări plăcute ale tensiunii (de exemplu, curiozitate).
A accentuat complexitatea motivațiilor umane – comportamentul uman este plurideterminat (nu poți explica persoanlitatea
prin pulsiuni separate)
A dezvoltat un sistem general, ierarhic al motivației umane.

Ierarhia trebuințelor umane:

1. Trebuinţele fiziologice
Sunt trebuinţele de hrană, apă, somn şi sex.
Sunt cele mai puternice trebuinţe şi sunt capabile să blocheze total manifestarea celorlalte trebuinţe.
O trebuinţă care este satisfăcută nu mai reprezintă o trebuinţă şi joacă un rol minimal în viaţa omului.
2. Trebuinţele de securitate
Au o importanţă deosebită pentru copii şi pentru adulţii nevrotici.
Subiecţii normali si-au satisfăcut bine aceste trebuinţe.
Ele implică: nevoia de siguranţă, stabilitate, protecţie, structurare, ordine şi absenţa fricii şi anxietăţii.
Lipsa structurării mediului înconjurător produce anxietate la copii. Copilului trebuie să i se " acorde libertate, dar numai în
limitele unor situaţii cărora acesta le poate face faţă.

42
La fel, un adult nevrotic are o mare nevoie de structură şi ordine în mediu pentru că la el nevoia de securitate este încă
dominantă. Nevroticul are tendinţa compulsivă de a evita noul şi îşi organizează existenţa astfel încăt ea să fie cât mai
predictibilă (se conduce după rutine rigide).
Maslow subliniază că deşi oamenii normali şi-au satisfăcut aceste trebuinţe, ei mai au totuşi nevoie de un anumit grad de
securitate. Majoritatea oamenilor preferă prediciibilul necunoscutului, ordinea haosului, un loc de muncă sigur unuia care
presupune aventura. Dar, la normali, spre deosebire de nevrotici, nevoia de securitate nu are un caracter compulsiv
3. Trebuinţe de apartenenţă şi dragoste
Acestea pot fi satisfăcute în mai multe moduri: prin relaţii afectuoase cu alţi oameni în general, prin intermediul relaţiei cu o
anumită persoană (iubit, prieten) sau prin ocuparea unei anumite poziţii într-un grup sau în societate.
Maslow nu confunda iubirea cu sexul, dar recunoaşte faptul că activitatea sexuală poate fi un mod de exprimarea nevoii de
dragoste.
Eşecul satisfacerii trebuinţei de dragoste reprezintă, după Maslow una din cauzele fundamentale ale dezadaptării în societatea
occidentală.
Distinge intre dragostea D și dragostea B.
4. Trebuinţele de stimă
Implica nevoia de respect din partea propriei persoane (sentimente de valoare personală), cat şi din partea celorlalţi, sub
forma trebuinţei de statut, recunoaştere, succes social, faima etc.
Nevoia de autostimă + stimă şi respect din partea celorlalţi.
Satisfacerea trebuinţei de autostimă îl face pe individ să se simtă puternic, valoros şi adecvat. Drept rezultat el devine mai
competent şi'mai productiv în toate domeniile existenţei.
Atunci când autostimă lipseşte, subiectul se simte inferior, neajutorat şi descurajat. Maslow subliniază că autostimă pentru a
fi eficientă, trebuie să se bazeze pe aprecierea realistă a propriilor posibilităţi. In acelaşi timp, prestigiul, statutul şi buna
reputaţie trebuie să fie acordate pe merit.
5. Trebuinţa de autoactualizare
Se referă la realizarea deplină a tuturor posibilităţilor şi disponibilităţilor fiinţei umane. Omul trebuie sa devină ceea ce poate
deveni în plan potenţial.
Chiar dacă celelalte trebuinţe sunt satisfăcute, persoana care nu este autoactualizată va fi neliniştită şi nemulţumită.
Se observă numai la persoanele mature.
Autoactualizarea presupune îndeplinirea mai multor condiţii:
 libertatea faţă de restricţiile impuse de cultură sau de sine însuşi,
 persoana să nu fie distrasă de satisfacerea trebuinţelor de nivel inferior,
 persoana trebuie să se autocunoască bine,
 să aibă o apreciere realistă a puterilor şi slăbiciunilor sale, a aptitudinilor şi abilităţilor sale.

Caracteristicile trebuinţelor:
1. Trebuinţele superioare apar mai târziu în cursul evoluţiei speciei. Cu cât o trebuinţă este mai înalta, cu atât ea este mai
umană.
2. Trebuinţele superioare apar mai târziu în evoluţia individului: trebuinţele biologice apar în copilărie, cele de apartenenţă
şi stimă, în adolescenţă, iar cele de autoactualizare, la mijlocul vieţii.
3. Cu cât trebuinţele sunt mai sus în ierarhie, cu atât mai puţin importante sunt pentru supravieţuire, satisfacerea lor putând
să fie amânată. Nesatisfacerea unor trebuinţe superioare nu produce o criză atât de puternică aşa cum se întâmplă în cazul
nesatisfacerii trebuinţelor inferioare.
4. Deşi sunt mai puţin necesare pentru supravieţuire, trebuinţele superioare contribuie la rândul lor la supravieţuire şi
dezvoltare. Astfel, satisfacerea unor trebuinţe de nivel superior conduce la o viaţă mai lungă, la o mai bună stare de
sănătate şi, în general la creşterea eficienţei biologice a persoanei.
5. Satisfacerea trebuinţelor superioare este benefică nu numai sub aspect biologic, ci şi psihologic, pentru că produce o
pace mai profundă şi dă un sentiment de împlinire a vieţii.

43
 6. Satisfacerea trebuinţelor superioare are nevoie de îndeplinirea mai multor precondiţii complexe, comparativ cu
trebuinţele inferioare. Astfel, de pildă, trebuinţa de autoactualizare pune condiţia ca toate celelalte trebuinţe să fie
satisfăcute şi implică nişte comportamente mai sofisticate decăt cele orientate în direcţia procurării hranei.
7. Satisfacerea trebuinţelor superioare implică, de asemenea, condiţii externe mai bune: sociale, economice, politice.
Astfel, de pildă, pentru trebuinţa de autoactualizare este necesară o mai mare libertate de expresie.
8. O trebuinţă nu trebuie sa fie total şi pe deplin satisfăcută, înainte ca o altă trebuinţă din ierarhie să-şi facă simţită
prezenţă. Maslow vorbeşte despre aşa-numita satisfacere parţială. Astfel, de pildă, el dă exemplul ipotetic al unui individ
care şi-a satisfăcut nevoile fiziologice în proporţie de 85%, cele de securitate, în proporţie de 70%, cele de dragoste şi
apartenenţă 50%, cele de stimă 40% şi cele de autoactualizare în proporţie de 10%.

Inconștientul și finalismul:
Trebuințele umane sunt ușor influențate de mediu – devin procese inconștiente.
Inconștientul cuprinde atât amintiri neplăcute cât și potențialități pozitive importante – iubirea, creativitatea, umorul.
Dacă Freud accentua cauzalitatea, Maslow reliefează scopurile spre care năzuim.

Subiectul 46. Dezvoltarea personalității în concepția lui Maslow

Freud- copilul trebuie împins spre maturitate împotriva voinței sale;

Maslow – un copil sănătos caută în mod activ să dobândească noi abilități și să-și satisfacă trebuințele de creștere.
Odată ce trebuințele unui anumit nivel de dezvoltare au fost satisfăcute, se plictisește de acestea și caută unele mai înalte.
Dezvoltarea personalității se va desfășura normal atâta vreme cât copiilor au șansa de a-și urma propriile reguli interioare
și nu le mai sunt subminate capacitatea de judecată și încrederea în sine, prin presiuni din exterior.
O permisivitate prea mare are însă consecințe indezirabile – e nevoie de câteva reguli, exercițiu, un anumit procent de
frustrare.

Caracteristicile persoanei autoactualizate:

1. O percepere mai adecvată asupra realităţii

2. O acceptare mai mare de sine și a altora
3. O mai mare spontaneitate și cunoaștere de sine
4. O centrare accentuată asupra problemelor de rezolvat
5. O mai mare nevoie de intimitate
6. O mai mare autonomie și rezistență la aculturație
7. O prospețime a aprecierii și bogăției răspunsului emoțional
8. Experiențe de vârf mai frecvente
9. O mai mare frecvență a cogniției B (cogniție de ființare)
10. Interes social mai ridicat
11. Relații interpersonale mai profunde și mai iubitoare
12. Structura de caracter democratica
13. O mai mare discriminare între bine și rau
14. Un simt al umorului mai neobișnuit
15. O mai mare creativitate

44
Subiectul 47. Evaluarea teoriei lui Maslow

Critici și controverse:
Viziunea prea optimistă
Eclectismul său mu este suficient de bine conceput - nu reușește să reconcilieze abordarea sa holistă cu acceptarea
mecanismelor de apărare freudiene și a conflictelor inconștiente
In studiul său asupra persoanelor autoactualizate a folosit propriile criterii personale – eșantionul a fost prea mic; nu se pot
derula analize statistice, exclude aspecte importate precum inteligența, nivelul educațional, nivelul socioeconomic, vârsta
Cercetarea empirică generată de Maslow este nesemnificativă.

Contribuții:
Accentul pus pe studiul persoanelor sănătoase.
A recunoscut meritul predecesorilor săi (Freud, Jung, Adler, Horney, etc)

Capacitatea de a genera cercetare – scor mediu (autoactualizarea este un concept popular în cercetare; s-au făcute
instrumente de măsurare a auto-actualizării)
Criteriul falsificabilității – scor scăzut
Capacitatea de a organiza cunoașterea – scor mare
Capacitatea de a ghida practica – scor înalt (psihoterapie)
Consistența internă a teoriei – scor crescut (ierarhia nevoilor urmează o progresie logică; ordinea nevoilor este la fel pentru
toți)
Economicitatea teoriei – scor moderat

45