Reglarea emoțională și memoria:

Costurile cognitive în a se păstra

cool
Bianca Pitiruț
Cătălina Țacu
Introducere
Emoțiile sunt văzute că niște impedimente în
gândire, dar și ca niște elemente de sprijin care
ne ajută să ne identificăm starea și să ne menținem
la un anumit nivel.
Fie că afirmăm că emoțiile sunt dureroase fie că
afirmăm că sunt de ajutor, avem dreptate pentru că
ambele afirmații exprimă fațete reale ale emoțiilor.
Cercetătorii au fost interesați cum își reglează
indivizii emoțiile și ce consecințe antrenează
reglarea emoțională, descoperind că există
nenumărate modalități de reglare a emoțiilor.
 Scopul reglării emoționale este de a influența
emoțiile, așadar se poate verifica dacă această
reglare emoțională duce la alterarea
comportamentală, experențială sau psihologică a
răspunsului emoțional. Reglarea emoțională ar
trebui să ducă la buna funcționare cognitivă mai
ales atunci când emoțiile apar ca urmare a punerii
în joc a unor obiective importante pentru indivizi.
 Pentru a evidenția că procesul cognitiv și cel
emoțional sunt interconectate și pentru a
demonstra că indivizii își reglează emoțiile pentru
o mai bună funcționare cognitivă trebuie extinse
granițele teoretice ale reglării emoționale.
Probleme de cercetare
Reglarea emoțională îi conduce pe indivizi
să își amintească diferit evenimentele
comparativ cu situația în care nu
experimentează procesul reglării emoționale?
Dacă reglarea emoțională are consecințe în
plan cognitiv, sunt acestea la fel în toate
procesele de reglare emoțională?
 Reglarea emoțională
Evocarea gândurilor sau comportamentelor care
influențează ce emoții au indivizii în timp ce au
emoții și cum indivizii exprimă aceste emoții.
Procesul generator de emoții

Reglarea Reglarea ca
antecedentă răspuns

Nu permite emoțiilor să treacă Șterge emoțiile, le elimină.

în prim plan.
-evaluarea = reappraisal Suprimarea expresivă (a emoțiilor)
Re-evaluarea = reappraisal
 Într-o situație de stres,
reglara antecedentă ar
putea lua forma
construirii unei noi
potențiale situații care să
descrească relevanța
emoțiilor. De exemplu o
sarcină evaluată inițial ca
fiind grea (prezentarea la
cognitivă) poate fi prin
procesul de reappraisal
evaluată ca fiind o
provocare.
Suprimarea expresivă
Reglarea ca răspuns la o
situație de stres se poate
manifesta prin înfrânarea
diverselor manifestări care
apar în urma unor emoții
puternice, de exemplu
mușcatul limbii pentru a
întrerupe izbucnirea în plâns,
sau strânsul din dinți pentru a
nu răbufni în râs. În acest
studiu suprimarea expresivă
se referă strict la eforturile
conștiente pe care le face un
individ pentru a-și stăpâni
emoțiile.
Reglarea emoțională nu solicită
efort
 Diferența dintre re-evaluare și suprimare stă în
faptul că re-evaluarea privește scăderea globală
a emoțiilor, iar suprimarea o anumită
manifestare specifică.
 O posibilitate ar fi ca reglarea să ducă la o stare
de bine fără costuri congnitive, mulți teoreticieni
au afirmat că reglarea este răspândită ca
procedură printre adulți și că rar există adulți
ne-reglați, se pare deci că reglarea emoțională
este atât de automată încât nu ar trebui să îi
coste prea mult din punct de vedere cognitiv.
Reglarea emoțională solicită efort
 Ego-depletion model
 Orice formă de auto-reglare consumă resurse.
 Baumeister și colab. au făcut un experiment în
care spuneau participanților să încerce să își
stăpânească orice emoție, obținând ca rezultat
o durată mai scurtă a persistenței în sarcina
ulterioară comparativ cu grupul de control,
ceea ce însemna că participanții erau mai
obosiți deci își consumaseră din resurse pe
auto-reglare, aceasta solicită deci efort.
 Studiile nu arată că reglarea emoțională ar duce la
scăderea performanței într-o sarcină ulterioară ci fac
trimitere la procesul atențional ca resursă finită ce
duce la acest rezultat.
 Evaluarea sau modificarea unor gânduri sau

comportamente ale cuiva poate duce așadar la

scăderea resurselor atenționale disponibile pentru
sarcini.
 Mai mult, în studiile unde reglarea emoțională este

variabilă dependentă se arată că reglarea emoțională

consumă resurse cognitive dar această demonstrație
nu implică și certitudinea că resursele folosite sunt
cele ce erau necesare rezolvării altor sarcini.
Memoria poate fi influențată de procesul de reglare
al emoțiilor, s-a făcut un studiu cu participanți de
gen feminin care a demonstrat că suprimarea reduce
memoria (Richards & Gross , 1999)
Argument
Dacă vom considera auto-reglarea ca
automatism vom crede în consecință că acest
proces nu implică resurse cognitive, dar cât
de rezonabil este să credem asta? Folosind
modelul lui Gross antecedent-răspuns și
făcând referire la conceptele de re-evaluare și
suprimare, mai precis la necesitatea
distincției dintre cele două, apare curiozitate
dacă acestea folosesc resurse cognitive
diferite.
Diferențierea dintre suprimare și
re-evaluare
 În cazul suprimării  În cazul re-evaluării
directe când deja
evenimentul stresant s-
a întâmplat și trebuie să
ne concentrăm asupra
unei manifestări
iminente în încercarea
de a o controla, de a o
suprima, resursele
cognitive vor fi mai mult
sau mai puțin solicitate?
care apare înaintea
evenimentului
stresant, și nu
solicită un proces de
auto-reglare
continuu ci doar
inițial, resursele
cognitive vor fi mai
mult sau mai puțin
solicitate?
Când spunem resurse cognitive la ce
ne referim? Cum putem operaționaliza?
 În cazul suprimării când procesul de auto-
reglare este continuu, memoria într-o sarcină
ulterioară va fi mai scăzută comparativ cu
situația re-evaluării.
Acest studiu
În general, indivizii memorează
experimentând nu propunându-și să
memoreze, astfel că autorii studiului și-au
propus să demonstreze că suprimarea va
duce la o memorie mai scăzută cu referire la
evenimente emoționale, iar re-evaluarea nu.
Pentru verificarea acestei ipoteze ei au
realizat 3 studii unde au măsurat memoria
incidentală/accidentală.
 În primul studiu, s-a manipulat experimental
suprimarea expresivă în laborator controlat pentru a
testa dacă această formă specifică de reglare a
emoției a avut efecte evidente asupra memoriei
pentru un material vizual și unul auditiv prezentat în
timpul perioadei de suprimare. Odată ce au fost
convinși că supresia expresivă a afectat memoria, s-a
efectuat un al doilea studiu în care s-a manipulat atât
suprimarea expresivă, cât și re-evaluarea și s-au
administrat două tipuri diferite de teste de memorie
pentru a explora rolurile de auto-focalizare și auto-
monitorizare în producerea resturilor de memorie. În
cele din urmă, într-un al treilea studiu, s-a testat
dacă diferențele individuale apărute în suprimare și
re-evaluare au fost asociate cu memoria din viața de
zi cu zi.
Trei criterii trebuie îndeplinite pentru a testa dacă
supresia expresivă afectează memoria:

 (a) emoția trebuie să

fie provocată într-o
situație controlată,
 (b) comportamentul
expresiv al
participanților trebuie
manipulat și
 (c) trebuie obținute
măsuri de convergență
a memoriei
 a. s-a folosit un pasaj de film scurt despre care se știe că
provoacă emoții negative. Acest lucru le-a permis să controleze
informația prezentată în timpul perioadei de inducere a emoției.
 b. s-a manipulat comportamentul expresiv emoțional prin

repartizarea aleatorie a participanților la una din cele două

condiții de instruire (jumătate dintre participanți au primit
instrucțiuni pentru a inhiba comportamentul expresiv emoțional
în timpul vizionării de film (condiție de suprimare expresivă,
restul participanților nu au primit instrucțiuni de reglementare
(condiție de supraveghere).
 c. pentru a evalua efectele suprimării asupra memoriei, s-a

folosit un test de recunoaștere verbală cu atenție pentru detalii

auditive și vizuale conținute în clipul filmului. S-a ales acest tip
de test în locul unui test de recunoaștere nonverbală (care implică
răspândirea fotografiilor) deoarece autorii s-au întrebat dacă un
test nonverbal ar reuși să fie sensibil la diferențele de memorie
care rezultă în această situație (scăderea profunzimii procesării și
codificarea verbală care de obicei apare în procesele de auto-
monitorizare asociate suprimării expresive.
Metodă
Participanți

 53 participanți (45%M,
55%F)
 Vârstă 19,8 ani
(media), 1,7 ani
(abaterea standard)
 4% africano-americani,
8% hispanici, 26%
asiani-americani, 62%
caucazieni.
Procedură
Participanții au vizionat filmul în sesiuni mixte de
gen cu un experimentator (număr mediu de
participanți per grup = 4.7). După ce au semnat un
formular de consimțământ, participanților li s-a
măsurat starea emoțională astfel încât să se poată
evalua dacă vizionarea le-a schimbat starea
emoțională. Apoi, participanților li s-a spus că vor
vedea un scurt clip video. Întregul grup de
participanți a fost repartizat aleatoriu într-una din
cele două condiții experimentale. Participanților la
starea de supraveghere (control) (N = 28) li s-a
spus: "Vă voi arăta clipul filmului într-un moment,
vă rog să îl urmăriți și să îl ascultați cu grijă".
Participanților din condiția de supresie expresivă (N
= 25) li s-a spus:
Discurs experimentator:
 Vă voi arăta clipul video într-o clipă. Vă uitați și
ascultați cu atenție. În plus, este extrem de
important, de dragul acestui studiu, dacă aveți
sentimente în timp ce urmăriți clipul filmului,
încercați să nu le lăsați să se manifeste. Cu alte
cuvinte, pe măsură ce urmăriți clipul video,
încercați să vă comportați astfel încât o persoană
care vă urmărește să nu știe cum vă simțiți deloc.
Deci, urmăriți cu atenție clipul filmului, dar
încercați să vă comportați astfel încât cineva care
vă urmărește să nu știe cum vă simțiți deloc .
Motivații
 Pentru că au fost interesați de memoria incidentală, nu s-a
făcut nici o mențiune participanților despre testele de
memorie viitoare. După ce au vizionat clipul video,
participanții au răspuns la întrebări despre experiența și
expresia lor emoțională în timpul vizionării. Participanții au
lucrat apoi la o sarcină de distragere (probleme verbale și
matematice) timp de 10 minute, înainte de a da un test de
recunoaștere a creierului cu detaliile vizuale și auditive
conținute în clipul filmului. Participanților li s-a permis să
dea acest test în ritmul propriu; cei care au terminat mai
devreme s-au completat chestionare suplimentare până
când ultimul participant a terminat. În cele din urmă,
participanții au fost informați și mulțumiți pentru
participarea lor.
Stimuli de pe slide
 Două seturi a cate 9 diapozitive , monitorul pe care se arătau diapozitivele era
plasat la o distanta de 1,75 metri intre fiecare participant.
 Primul set de diapozitive conţinea imagini cu fotografii colore ale unor bărbaţi
cu aspect fizic mediu care se presupune că au fost răniţi la un moment dat.
Aceste diapozitive aveau scopul de a provoca niveluri scăzute de emoţii
negative.
 Al doilea set de diapozitive era compus din fotografii colore cu bărbaţi ce erau
grav răniţi si care se presupune că au fost răniţi cu puţin timp înainte de a fi
fotografiaţi. Acestea aveau scopul de a provoca niveluri ridicate de emoţii
negative.
 În timpul expunerii acestora , erau prezentate cu ajutorul unui aparat audio pe
fundal , numele , ocupaţia si cauza rănilor , cea din urmă era prezentată pentru
a atrage atenţia participanţilor asupra lucrurilor terbile ce li s-au intamplat.
 Numele si ocupaţia au fost prezentate pentru a mări emoţionalitatea
participanţilor prin auto-raportarea lor cu cei din fotografie.
 Diapozitivele au fost prezentate individual, timp de 10 secunde cu o pauză de
4 secunde intre fiecare slide.
Măsurători
 Experienţa emoţională – S-a folosit o scală
Likert in 7 puncte pentru a evalua amploarea
in care participanţi eu simţit cele 4 emoţii
negative ( tristeţea , furia , revulsiunea si
suferinţa ) in timpul prezentări diapozitivelor
cu emoţii negative puternice si scăzute.
*** revulsiune – dezgust , repulsie , respingere.
 Exprimarea emoţiilor – Comportamentul
participanţilor a fost înregistrat fără ca aceştia sa
îşi dea seama cu ajutorul unei camere video plasată
in spatele unui geam dintr-un raft de cărţi .
 Comportamentul acestora a fost interpretat pe

baza inregistrării de catre 2 femei ce erau in

condiţia experimentator orb .
 Pentru interpretarea comportamentului s-a

folosit :
 a) Sistemul global de interpretare in 5 puncte

derivat din descrierea specifică a emoţiilor negative

discrete ( Eckman & Friesen)
 b) O strategie de interpretare ce ia in considerare

durata si intensitatea expresiilor ( Gross &

Levenson)
 Memoria nonverbală – Li s-a prezentat
participanţilor un alt set de 18 fotografii doar o
fotografie corespunzand cu primul set de
fotografii .Pentru fiecare difuzare a
fotografiilor participanţii au fost rugaţi să
identifice din 4 alternative cea care se
potriveşte cel mai bine cu primul set de
fotografii.
 Memoria verbală – După ce au vizionat al
doilea set de fotografii , participanţii au mai
vizionat inca o data primul set original .De
această dată aceştia au fost rugaţi să noteze
detaliile in legătura cu numele, ocupaţia si
cauza răni pe care au auzit-o in timpul
difuzării primului set.
Rezultate – Întrebări
 1. Setul de diapozitive cu emoţii negative scăzute si
crescute au putut obţine 2 niveluri de experienţa a
emoţiilor negative?
 2. Suprimarea expresivă produce descreşteri selective in

comportament si in experienţa emoţiilor ?

 3. Suprimarea expresivă conduce la eforturi active de a ne

retrage atenţia de la emoţia provocată de stimuli?

 4. Suprimarea expresivă ( nu şi reevaluarea) afectează

memoria?
 5.Efectele suprimării expresive au fost specifice memoriei

verbale?
 6. Efectele suprimării expresive au fost evidente in ambele

contexte de emoţii scăzute si crescute?

Rezumat
 1. Diferitele forme de reglare a emoţiilor au
consecinţe cognitive diferite .
 2. Comparativ cu cei din condiţia control ,

participanţii ce şi-au suprimat comportamentul

emoţional expresiv care era în desfăşurare au
arătat o memorie mai scăzută pentru informaţia
codată prezentată in timpul diapozitivelor.
 În contrast nu s-au găsit dovezi pentru faptul

ca reevaluarea a diminuat memoria ,in fapt

reevaluarea intărind memoria nonverbală.
Studiu 3 – Suprimarea expresivă si re-evaluare in
viaţa de zi cu zi.

 Pentru a examnia impactul reglării emoţionale

asupra funcţionări cognitive in viaţa de zi cu
zi s-a realizat acest studiu , pentru a evalua
diferenţele individuale in tendinţa indivizilor
de a se angaja in suprimarea emoţiilor sau
reevaluare si contextele in care aceste forme
de reglare emoţională se manifestă .
 S-au folosit o serie de chestionare si un

jurnal zilnic pentru auto-raportarea emoţiilor.

Participanţi
 86 participanţi ( 31% bărbaţi , 69% femei )
 19,8 de ani
 6% africani-americani , 45% caucazieni , 14%

hispanici , 3 % alţii
 Recompensă – Credite
Procedură
 Au completat 2 chestionare care măsurau
suprimarea expresivă, reevaluarea si memoria
pentru conversaţii. O lună mai tarziu
participanţi au tinut un jurnal timp de 2
săptămani in care trebuiau sa noteze situatiile
in care au incercat sa isi regleze emotiile.
 Dupa o lună din ultima zi in care au scris in

jurnal participanti au fost pusi sa dea un test

pentru reamintirea experientelor in care si-au
reglat emoţiile.
Controlul măsurătorilor
 Corelaţia abordată in acest studu a însemnat ca
orice asociere observabilă intre reglarea emoţiilor
si memorie poate fi atribuită unei a treia variabilă.
 NEVROTISMUL- avand un nivel crescut de emoţii
negative acestea pot declansa incercări de
suprimare a emoţiilor . Astfel acesta poate fi
responsabil pentru orice asocir’ere dintre o
memorie scăzută si suprimarea emoţiilor.
 DEZIRABILITATEA SOCIALA – funcţionare cognitivă
scăzută , poate fi responsabilă pentru relaţia
dintre memorie si suprimare.
Rezultate
 Comparativ cu indivizii care aveau un nivel scăzut de
suprimare expresivă , indivizii care aveau un nivel crescut
in suprimare expresivă au fost mult mai predispusi :
a) Să raporteze pierderi in memorie in privinţa
conversaţiilor.
b) Au fost mai predispuşi in a nu işi aminti episoadele de
reglare emoţionala cărora le-au ţinut cont timp de 2
săptămani
c) NEVROTISMUL SI DEZIRABILITATEA SOCIALA – nu sunt
responsabile pentru aceste rezultate si diferenţele
individuale in re-evaluare nu au arătat asocieri cu
memoria.
Limite
 Anumite forme de reglementare a emoţiilor au
avut consecinţe cognitive dar nu toate sarcinile de
auto-reglare care implică reglarea emoţiilor au
avut astfel de consecinţe. Nu se pot justifica
efectele cognitive ale reglări emoţionale in general.
 Nu pot discerne care dintre diferenţele dintre

reevaluare si suprimare au fost responsabile

pentru efectele de memorie observate.
 Este cunoscut prea putin despre efectele emoţiilor

asupra procesului cognitiv pentru a putea face

predicţii valide.
Direcţii viitoare
 1.Evaluarea altor forme de reglare emoţională
 2. Studierea altor emoţii
 3. Examinarea unor mai mari contexte

sociale.
 Alte studii viitoare sunt necesare pentru alte

forme de reglare a emoţiilor precum:

 -suprimarea gandurilor
 -reflectare
 -intrarea in graţii
Influența negativă și
judecata socială-
impactul diferețial
al furiei și tristeții
COVAȘĂ IRIS
ACASANDREI MARINA
Abstract
 Majoritatea covărșitoare a cercetării privind influeța și procesarea
informației sociale s-a axat pe judecățile și amintirile oamenilor în
stări bune sau rele, mai degrabă decât examinarea unor tipuri mai
specifice de experiență emoțională în cadrul categoriilor largi de
afecte pozitive sau negative. Toate varietățile de afecte negative sunt
similare în impactul lor asupra percepției sociale? Trei experimente au
fost efectuate pentru a examina posibilitatea ca diferite tipuri de
afecte negative (în cazul acesta furia și tristețea) sa aiba efecte foarte
diferite asupra procesarii informatiilor sociale. Experimentul 1 a arătat
că subiecții furioși au făcut judecăți mai stereotipice într-o sarcină de
percepție socială decât subiecții triști care nu s-au deosebit de
subiecții de stare neutră. Experimentele 2 și 3 au arătat, de asemenea,
o mai mare dependență de indicii euristici într-o situație de
persuasiune în rândul subiecților furioși. Aceste constatări sunt
discutate în termenii impactului experienței emoționale asupra
strategiilor de prelucrare a informațiilor sociale.
 Introducere
 Cercetarile recente care abordează impactul afectelor asupra percepției sociale și a memoriei
au avut tendința să se concentreze asupra efectelor sau a dispozițiilor globale, mai degrabă
decât asupra mai multor tipuri specifice de experiențe sociale. Ipoteza acestei abordări este
că valența generală a experienței afective este variabila importanței primordiale în
determinarea efectelor afectivității asupra cogniției. Probabil e de așteptat ca stările proaste
să aibă efecte similare, indiferent dacă acestea sunt caracterizate de tristețe, furie, anxietate,
vinovăție sau alte emoții negative. Termenul de stare de spirit folosit de uni teoreticieni și se
referă la stări afective difuze care au adesea antecedente sau referințe care nu sunt clare
pentru persoana care se confruntă cu acea stare de spirit. Pentru a obtine o ințelegere mai
bună a impactului afectivității asupra cogniției este necesar ca cercetătorii să privească
dicolo de dispoziția globală și să examineze efectele unor tipuri mai discrete de experientă
emoțională. Cercetarea care a fost raportată a examinat această posibilitate în domeniul
afectivitătii negative prin compararea efectelor furiei și tristeții asupra percepției sociale.
 Există mai multe motive pentru a suspecta că furia și tristețea au diferite tipuri de efecte
asupra prceselor cognitive. Cele două tipuri de afecte negative prezintă diferențe
semnificative în manifestările lor fiziologice și par a fi mediate de diferite elemente ale
sistemului limbic. Furia, care implica in principal activitate in amigdala, este asociata cu o
crestere a pulsului, a tensiunii arteriale si a secretiei de epinefrina; tristețea, care implică în
primul rând activarea în hipocampus, nu produce efecte fiziologice comparabile. În măsura
în care investițiile emoționale joacă un rol direct sau indirect în producerea efectelor
afectivității asupra cogniției, mânia și tristețea pot avea un impact foarte diferit.
 Starea de congruență a
dispozițiilor
Efectul de congruență al dispoziției se referă la tendința oamenilor de a face judecăți care sunt
părtinitoare în direcția unei stări de de spirit predominante. Datele teoretice subliniază rolul
încărcării cognitive în structura memoriei asociative. Conform acestor modele, se afectează
primar sau activează concepte în memorie care sunt asociate (semantic sau episodic) cu starea
afectivă. Aceste concepte pot atrage recuperarea din memorie a informațiilor specifice
relevante pentru a lua o hotarâre sau pot fi folosite în interpretarea dovezilor ambigue relevante
pentru a face o judecată. Impactul net al acestor procese este generarea unei judecăți care
este părtinitoare în direcția valenței stării de spirit predominante. Dacă se presupune că
conceptele negative sunt interassociate în memoria semantică, devine dificil să se genereze o
rațiune teoretică convingătoare pentru diferențele sistematice dintre efectele furiei și tristeții în
cadrul acestor modele de congruență al dispoziției. Atât mânia, cât și tristețea ar trebui să
activeze concepte negative și, prin urmare, ambele ar trebui să producă o tendință spre judecăți
mai negative, în raport cu judecățile celor care se confruntă cu stări emoționale neutre sau
pozitive. O explicație diferită pentru efectul de congruență al dispoziției a fost oferită de
Schwarz și Clore. Ei propun ca astfel de efecte pot avea prea putin de-a face cu procesele de
memorie, dar în schimb pot apărea mai direct din folosirea stării de spirit ca informație
introdusă în procesul de judecată. Când li se cere să facă o judecată evaluativă, oamenii se
întreabă: "Cum mă simt în legătură cu asta?" Și folosesc starea lor de spirit ca pe un lucru
evident, cu condiția ca ei să interpreteze sentimentele lor momentane ca fiind cel puțin parțial o
reacție la obiectul de a fi evaluat. Astfel, în conformitate cu acest punct de vedere, apare un
proces de neglijare în care oamenii își înșală starea actuală (indiferent de originea lor reală)
pentru o reacție la un stimul care trebuie judecat. Când li sa amintit subtil faptul că starea lor
actuală se bazează, de fapt, pe altceva decât o reacție la obiectul judecății, oamenii nu mai
arată un efect de congruență al dispoziției
 Afecte și strategii cognitive
O altă abordare teoretică a interfeței dintre afectivitate și cogniție a subliniat rolul starii de
spirit sau emoție în generarea de strategii cognitive pentru prelucrarea probelor relevante
pentru o judecată socială. Deși există, fără îndoială, numeroase moduri diferite de
clasificare sau identificare a strategiilor de procesare a informației perceptorului social, cea
mai mare atenție s-a concentrat asupra distincției între procesarea aprofundată, sistematică,
orientată spre detalii, pe de o parte, și prelucrarea cursivă, euristică și globală, pe de altă
parte. În cadrul acestei abordări teoretice, s-a presupus că diferite stări emoționale pot
predispune perceptorii sociali să fie mai mult sau mai puțin sistematici în strategiile lor de
prelucrare a informațiilor. O mare parte din cercetarea în acest sens s-a concentrat asupra
fericirii, care a fost asociată cu mai multe stiluri euristice de gândire. Oamenii fericiți par să
se bazeze mai mult pe indicii sursă și mai puțin pe evaluarea sistematică a calității mesajelor
în situații de persuasiune, să se bazeze mai mult pe stereotipuri pentru a determina
validitatea afirmațiilor de vinovăție și pentru a aborda sarcinile de rezolvare a problemelor
într-un mod mai euristic. Aceste constatări au fost interpretate demonstrând că oamenii
fericiți au mai puțină motivație pentru gândirea sistematică (în absența consecințelor
personale) sau că au o capacitate mai mică de a-și cunoaște gândirea. Dar ce afectează
negativ? Un număr tot mai mare de cercetări a abordat problema modului în care tristețea
este legată de prelucrarea informației. Spre deosebire de oamenii fericiți, oamenii triști sau
ușor depresivi folosesc strategii mai sistematice, orientate spre detalii, în percepția socială.
 Afecte și strategii
cognitive
Schwarz (1990) a oferit o interpretare intrigantă a acestui fenomen. El a susținut
că această tristețe, deoarece este asociată cu circumstanțe problematice de
viață, este probabil să declanșeze strategii cognitive care, cel mai probabil, vor
permite rezolvarea eficientă a problemelor. Gândindu-ne mai sistematic și mai
atent la mediul social, oamenii triști au cea mai bună șansă de a găsi soluții
pentru problemele lor de viață. Ar putea fi, de asemenea, că oamenii triști preferă
să devină cognitiv absorbiți în sarcinile de procesare a informațiilor ca un mijloc
de a distrage atenția de la gândurile despre sursa nefericirii lor. În timp ce
literatura empirică existentă sugerează clar diferențe semnificative în strategiile
de procesare a oamenilor triști și fericiți, este în mare măsură tăcută în ceea ce
privește problema furiei și a strategiilor de procesare a informațiilor. Intuitiv, pare
puțin probabil că dacă ești foarte supărat va fi asociat cu o prelucrare a
informațiilor sistematice. Dimpotrivă, oamenii furioși par a fi predispuși la o
judecată impulsivă, nepotrivită și orientată către acțiune.
Intrebările cercetătorilor au fost
(1) judecățile oamenilor atât furioși cât și triști tind să fie mai mult negative decât
cele ale subiecților neutri? și
(2) judecățile subiecților furioși vor reflecta o utilizare mai mare a heuristicii
simple de răspuns, relativ la subiecții triști și neutri?
 Experimentul 1

În primul experiment, subiecților le a fost indus să

se simtă fie supărat, trist, fie o dispoziție neutră.
Apoi, în cadrul unui experiment aparent neînrudit, li
sa cerut să citească despre un caz de presupusă
abatere din partea unui coleg dintre studenți și să
facă unele judecăți în legătură cu acest caz. Pentru
aproximativ jumătate din cazuri, elevul acuzat a
fost identificat ca membru al unui grup social care
este asociat stereotipul de infracțiune. În caz
contrar, probele de caz au fost identice. Se
așteptau ca subiecții furioși (dar nu triști) să
demonstreze o utilizare mai mare a stereotipului în
luarea de decizii cu privire la acest caz.
Metoda
 135 subiecți au fost repartizați aleatoriu în grupuri de câte 8.
 Studeți la introducere în psihologie au raspuns la cerința propusă la curs. Repartizare aleatorie în una

ditre cele 6 condiți furios trist neutru cu stereotip sau fara

  
 Subiecții au fost recrutați pentru un studiu aparent preocupat de starea de spirit și de memorie. La

sosirea la laborator, au fost întâmpinați de un experimentator care a explicat că, deoarece studiul care
se referea la starea de spirit a fost atât de scurt, ei ar face și un experiment fără legătură "dacă
experimentatorul se va arăta". Primul experimentator a explicat apoi natura fundamentală a studiului
starea de spirit, care a implicat reminiscența și scrierea despre evenimentele de viață.
 În condiția furios, subiecții au fost rugați să reamintească în mod viu un episod care i-a făcut să se

simtă foarte supărați și să descrie în detaliu modul în care a avut loc evenimentul. În condiția trist s-au
folosit aceleași instrucțiuni, cu excepția faptului că evenimentul care a fost invocat a fost mai trist decât
furios. În condiția de stare neutră, subiecții au fost pur și simplu rugați să reamintească și să descrie în
detaliu evenimentele din ziua precedentă .
 Misiunea de percepție socială
 Cel de-al doilea experimentator (care a distribuit un al doilea formular de consimțământ) a descris

studiul său ca fiind preocupat de problema socializării juridice, în special problema modului în care
studenții colegiului reacționează la comportamentul necorespunzător al colegilor lor. În această sarcină,
subiecții sunt rugați să-și asume rolul de membru al unei comisii de evaluare judiciară, să citească un
caz de presupus[ abatere și să facă judecăți în legătură cu cazul. Fiecare caz a constat din aproximativ
cinci până la șase propoziții de dovezi specifice, amestecate în implicațiile sale globale. Au fost
construite două cazuri, unul care a implicat un atac și unul care implica un tri;area la un examen. Pentru
jumătate din cazurile de asalt, inculpatului i s-a dat în mod evident un nume hispanic ("Juan Garcia"), iar
pentru restul acestuia i sa dat un nume non-hispanic ("John Gamer"). Pentru jumătate din cazurile de
inselat, numele inculpatului a fost urmat de expresia "un sportiv bine cunoscut în campus", în timp ce în
rest, această frază a fost omisă. Cercetările anterioare în cadrul aceleiași populații, subiecți au
demonstrat că hispanicii de sex masculin erau stereotipizați considerați agresivi, în timp ce sportivii
studenți erau văzuți ca fiind predispuși la înșelăciune în munca lor academică.
Măsuri dependente
 Imediat înainte de citirea cazului, subiecții au fost rugați să completeze
un profil demografic / psihologic scurt aparent utilizat pentru a
documenta caracteristicile probelor. În plus față de elementele
demografice standard, chestionarul conținea o serie de auto-evaluări în
care respondenților li sa cerut să evalueze cât de bine fiecare dintre mai
multe adjective i-a descris în prezent. Fiecare evaluare a fost făcută prin
alegerea unui număr pe o scară de la 0 (deloc) la 7 (extrem). Incorporați în
numeroase materiale de umplutură au fost termeni de afectare ("trist" și
"iritat") destinate să evalueze eficacitatea inducției de stare. Termenul
"iritat" a fost ales în loc de "furios", deoarece în timpul muncii pilot,
"furios" sa dovedit a fi un termen prea reactiv, producând efecte în auto-
evaluări. mediat după citirea cazului, subiecții au fost rugați să
completeze un scurt chestionar care să prezinte reacțiile lor la caz.
Interesul principal a fost evaluarea probabilității vinovăției inculpatului.
Această evaluare a fost făcută pe o scară de 1punct variind de la 0 (deloc
probabil) până la 10 (extrem de probabil). După terminarea unei sonde de
suspiciune, subiecții au fost interogți și respinși.
Rezultate și discuții
Rezultate și discuții
Controlul manipulării
 Eficacitatea manipulării stării de spirit a fost evaluată printr-o serie de comparații planificate în

care s-au comparat auto-evaluările tristeții și iritației în condițiile furioase, triste și neutre.
Subiecții aflați în starea furioasă s-au evaluat ca fiind mai iritați decât subiecții aflați în starea de
control neutru, dar subiecții triști nu diferă de condițiile de cotrol. În schimb, subiecții în
condiția tristă s-au evaluat ca semnificativ mai mult triști decât subiecții aflați în starea de
control neutru, iar subiecții furioși nu au fost diferiți de condiția neutră a acestei evaluări. Astfel,
manipulările au avut succes în inducerea stărilor emoționale intenționate, diferențiat negative.
Vina percepută
 Deoarece rezultatele pentru cele două cazuri (adică asalt și înșelăciune) au fost comparabile

(cazul nu a interacționat cu nici una dintre variabilele independente), datele s-au prăbușit peste
acest factor de replicare. Ratingurile medii ale vinovăției inculpatului sunt prezentate în Figura 1
ca o funcție a stării afective a subiecților și dacă a fost sau nu activat un stereotip. Este evident
din inspecția figurii faptul că activarea stereotipului nu au avut nici un impact discernabil asupra
judecatilor de vinovatie ale subiectilor atunci cand aveau o stare trista sau neutra (Fs <l), dar a
existat o crestere accentuata a vinei din partea subiectilor furiosi, F (1, 38) = 9,21, ~ <0,005.
Acest tip de judecăți de vinovăție este demn de remarcat în mai multe privințe. În primul rând,
aceasta oferă o consolidare empirică pentru ideea că furia este asociată cu procesarea mai
euristică a informațiilor. Subiecții supuși furiei au folosit în mod clar mai mult convingerile lor
stereotipe decât subiecții triști. Astfel, este evident că diferite tipuri de afecte negative pot avea
într-adevăr efecte diferite asupra procesării informațiilor sociale. Interesant, subiecții furioși din
primul experiment au prezentat exact același model de judecăți ca și acei subiecți fericiți care au
considerat cazuri identice într-un set anterior de experimente.Fericirea și furia pot avea efecte
similare asupra judecății sociale, în timp ce tristețea și furia au efecte destul de diferite,
subliniază importanța de a privi dincolo de valența afectată în sine, efectele particulare care pot
să însoțească anumite tipuri de experiențe emoționale.
Vina percepută
 Datele din Experimentul 1 arată că furia este asociată cu o

utilizare mai mare a indicațiilor euristice în judecată, în timp ce

Baron, Inman, Kao și Logan (1992) au arătat că oamenii anxioși
folosesc strategii mai euristice pentru prelucrarea informației
sociale. Se pare că oamenii triști par să prefere strategii
mai sistematice de judecată socială. Nu s-a găsit nici o
dovadă a utilizării sporite a stereotipurilor în judecata socială
din partea oamenilor triști. Esses, Haddock și Zanna au raportat
un studiu în care oamenii au fost triști (prin procedura Velton
sau prin muzica tristă) și apoi au cerut să prezinte
caracteristicile pe care le consideră descriptive membrilor tipici
ai diferitelor grupuri sociale. Aceste caracteristici au fost apoi
evaluate în funcție de valența lor (pozitivă sau negativă) și
proporția persoanelor din grupul care posedă caracteristicile.
Acest model a fost interpretat ca reflectând o utilizare sporită
a categoriilor negative în interpretarea sensului evaluativ al
caracteristicilor specifice. Un astfel de proces ar fi în linie directă
cu cercetările asupra efectului de congruență al dispoziției
descris mai devreme.
 Totuși subiecții se angajează într-o sarcină de asociere
gratuită în care au enumerat și interpretat atributele
grupurilor sociale. În aceste condiții, ne așteptăm ca tipul
de "pregătire a dispoziției" descris de cercetătorii de
congruență în starea de spirit să fie cel mai evident ,
deoarece sarcina implică o căutare destul de nelimitată a
memoriei asociative. În studiul de față, cu toate acestea, nu
am găsit nici o dovadă că oamenii triști arată un efect de
congruență de dispoziție în judecățile anumitor membri ai
grupurilor externe. În sarcina noastră, efectul negativ poate
avea în primul rând efectele prin impactul său asupra
strategiilor de procesare, în timp ce în sarcina utilizată de
Esses efectele sale pot fi mediate de amortizarea bazată pe
dispoziție a conceptelor negative în memorie.
 Experimentul 2
Experimentele 2 și 3 au fost făcute pentru a determina dacă constatările
primului experiment ar putea fi generalizate și pentru situațiile de
persuasiune. Reacțiile la mesajele convingătoare reprezintă în mod deosebit
un domeniu apt pentru investigațiile privind impactul efectelor asupra
prelucrării informațiilor sociale , deoarece perspectivele teoretice dominante
în convingerea actuală subliniază puternic distincția dintre răspunsurile bazate
pe repere simple, relativ superficiale și răspunsurile bazate pe o analiză atentă
a conținutului unui recurs persuasiv.

Conform acestor abordări teoretice, încrederea bazată pe indicii superficiale

va fi mai mare atunci când motivația sau capacitatea de a se angaja într-o
prelucrare mai intensă a mesajului este constrânsă sau constrângătoare.
În măsura în care stările afective influențează motivația sau capacitatea de
procesare așa cum rezultă din teoriile recente ale afectivității și ale cogniției,
tendința de a folosi indicii euristice într-o situație persuasivă ar trebui să fie
legată de starea afectivă a cuiva.
 Studiile anterioare au evidențiat o tendință a oamenilor fericiți
să fie mai puțin afectați de variațiile calității argumentelor și mai
afectați de indicii simple care indică probabilitatea valabilității
comunicării și că oamenii triști au fost mai mult în acord cu
calitatea argumentelor prezentate. Cu toate acestea este încă
neclar în ce fel utilizează oamenii triști indiciile euristice, precum
și efectele furiei asupra reacțiilor la recursurile persuasive au
fost în mare parte lăsate neexplorate. Această cercetare este
destinată pentru a oferi o comparație directă a efectelor indicilor
euristici pe oameni furioși versus oameni triști la mesaje
persuasive. Hovland si Weiss au descoperit faptul că în mai
multe circumstanțe, oamenii sunt mai în accord cu o sursă care
are o credibilitate mare, în comparație cu o sursă mai puțin
credibilă, dar care are aceleași argumente. Elementele principale
ale credibilității sunt expertiza și încrederea. În Experimentul 2,
am examinat impactul variațiilor în expertiza unui comunicator
asupra reacțiilor subiecților: trist, furios și neutru a stării de
spirit la un apel persuasiv, în timp ce în Experimentul 3 am
examinat impactul variațiilor în fiabilitatea comunicatorului.
 Subiecți și design
Optzeci și trei de subiecți au participat la grupuri de
aproximativ opt. Toți subiecții au fost studenți de psihologie
introductivă care au participat la îndeplinirea unei cerințe de
curs. Fiecare subiect a fost repartizat aleatoriu într-una din
cele șase condiții definite de un design factorial de tip 3
(afectează: furios, trist sau neutru) x 2 (expertiză sursă: mare
față de scăzută).

 Procedura și materialele
Afectează inducția: Aceeași procedură de bază utilizată cu
succes pentru a induce stările afective în Experimentul 1 a
fost din nou utilizată pentru Experimentul 2. Sub forma a
două studii scurte, fără legătură, subiecții au realizat pentru
prima dată o sarcină de reminiscență ( de aducere aminte
aunor întâmplări aproape dispărută din memorie) de 12
minute menite să creeze sentimente de furie, tristețe sau,
lipsa de dispoziție, după care a pornit sarcina de persuasiune.
• Misiune de persuasiune
Cel de-al doilea experiment a fost descris participanților ca
un studiu de opinii ale studenților cu privire la o serie de
aspecte importante pentru aceștia (reacția lor la diverse
eseuri care descriu posibile noi politici sociale). În realitate,
toți participanții au primit același eseu pe același subiect
(creșterea vârstei legale de conducere de la 16 la 18 ani).
Mesajul a constat din 6 argumente pentru poziția susținută,
prezentată pe aceeași pagină sub forma unui eseu coerent.
Eseul a fost atribuit uneia dintre cele două posibile surse.
În condiții de înaltă expertiză, se spune că mesajul a fost
produs de "un grup de experți în politica de transport la
Universitatea Princeton" și în condiții de expertiză redusă,
eseul a fost atribuit"unui grup de studenți la Sinclair
Community College din New Jersey".
 Aceste două surse au fost pretestate și s-au
constatat că diferă substanțial în ceea ce privește
expertiza lor percepută în acest domeniu. După
examinarea eseului, subiecții au fost rugați să
raporteze întinderea acordului lor cu poziția susținută
anterior pe o scală de tip Likert 1-10 (10 total de acord)
Apoi li s-a cerut să raporteze toate gândurile care le-
au apărut în timp ce citeau eseul convingător.
După ce și-au enumerate gândurile, participanții le-
au codificat apoi în termeni FAVORABIL, NEFAVORABIL
sau NEUTRU în ceea ce privește poziția susținută. În
cele din urmă, subiecții au fost examinați pentru a
vedea dacă au suspiciuni și au fost desensibilizați.
 Rezultate si discutii
Pe baza rezultatelor studiului nostru de stereotipuri, ne-am așteptat ca
reacțiile subiecților furioși la un argument/mesaj convingător să fie puternic
influențate de prezența unei simple surse, în timp ce reacțiile oamenilor triști
nu ar fi afectate în mod deosebit.
Efectele simple ale expertizei în fiecare condiție de afectare sunt: În timp ce
subiecții de stare neutră au manifestat tendința de a fi de acord mai mult cu
sursa expertului, această diferență nu s-a dovedit semnificativă din punct de
vedere statistic. Subiecții furioși, au arătat o tendință puternică și semnificativă
de a fi de accord cu sursa de înaltă experiență. Interesant, subiecții tristi au
arătat de tendința de a ajunge la un acord mai mult cu sursa de expertiză
scăzută, deși această inversare nu s-a dovedit semnificativă din punct de
vedere statistic.
Furia pare să aibă efecte foarte diferite față de tristețe, promovând în acest
caz o mai mare utilizare a unui tactici euristice simple. Desigur, nu există nici
un model de congruență generală a dispoziției în rândul judecăților subiecților
furioși sau triști.
Un aspect intrigant al datelor a fost tendința aparentă pentru subiecții tristă
de a folosi expertiza într-un mod invers. Asta este, ei par că sunt de acord mai
mult cu sursa de expertiză scăzută. Cu toate acestea, această constatare nu a
atins un nivel de semnificație statistică. Pentru a determina dacă acesta este un
fenomen pe care merită să îl speculeze, a fost efectuat un al treilea studiu
pentru a examina constatările raportate în Experimentul 2.
 Experimentul 3
În experimentul final, am examinat din nou utilizarea indicațiilor sursei într-o
situație de persuasiune în rândul subiecților furioși, triști și neutri. Cu toate
acestea, de data aceasta am manipulat încrederea sursei.
Atunci când comunicatorii susțin o politică care servește propriile interese și
agende, ele sunt percepute ca fiind mai puțin demne de încredere și au adesea
un impact mai puțin persuasiv decât atunci când susțin o poziție neașteptată
sau în contradicție cu propriile interese.
În cel de-al treilea experiment am provocat încă o dată starea de furie, tristă
sau neutră în rândul destinatarilor de recursuri persuasive și am manipulat în
mod sistematic aparenta încredere a comunicatorului prin modificarea măsurii
în care poziția susținută a servit intereselor acestuia.
• Subiecți și design
Nouazeci si unu de subiecti au participat în grupuri de aproximativ opt. Toți
subiecții sunt studenți de psihologie introductivă care au participat la
îndeplinirea unei cerințe de curs. Fiecare subiect a fost repartizat aleatoriu într-
una din cele șase condiții definite printr-un design factorial de 3 (afectează:
furios, trist sau neutru) x 2 (credibilitate sursă: mare față de scăzută) între
subiecți.
 Procedura și materialele
Afectează inducția: aceeași metodă utilizată pentru a induce stări
afective în experimentele anterioare a fost folosită din nou.
Activitatea de persuasiune: Experimentul al doilea a fost din nou
descris participanților ca un studiu al opiniilor studenților colegi pe o
serie de aspecte importante pentru ei.
În acest studiu, tuturor i sa oferit un eseu privind interzicerea carnii
în sălile de reședință ale universității, la micul dejun și masa de prânz.
Mesajul a constat din cinci argumente pentru poziția susținută,
prezentată pe aceeași pagină sub forma unui eseu. Eseul a fost atribuit
uneia dintre cele două surse posibile. În condiții de înaltă încredere, sa
spus că mesajul a fost produs de "Liga Guvernului Studenților, care
promovează în mod activ interesele și bunăstarea întregului colegiu.
În condiții de încredere redusă, eseul a fost atribuit "Ligii
Vegetariene Studențești, care promovează în mod activ vegetarianismul
și drepturile animalelor". În pretestarea acestor două surse s-a
constatat că diferă substanțial în ceea ce privește încrederea lor
percepută pentru acest subiect. După citirea eseurilor, subiecții au fost
rugați să raporteze întinderea acordului lor cu poziția recomandată pe
o scală de 0 la 10 (0 = nu sunt de acord, 10 = sunt total de acord).
 Apoi au fost rugați să enumere toate gândurile care i-au apărut în timp ce citeau
recursul convingător. După ce își enumeră gândurile, participanții le-au codificat
apoi dacă au fost favorabili, nefavorabili sau neutri în ceea ce privește poziția
susținută. În cele din urmă, subiecții au fost cercetați pentru bănuieli și au fost
instruiți cu un briefing educational.
Ca și în Experimentul 2, subiecții de stare neutră au prezentat o tendință
nesemnificativă către un acord mai mare cu sursa de credibilitate ridicată. Cu toate
acestea, subiecții furioși au arătat din punct de vedere statistic că sunt mai degrabă
de acord cu sursa de încredere mai mere, decât cu sursa scăzută de încredere. Și
încă o dată, subiecții tristi au arătat o tendință spre modelul invers.
Deși diferența dintre nivelurile de înțelegere a subiecților tristi cu sursele de
încredere ridicate și scăzute nu a fost semnificativă, este clar că cei care trăiesc
într-o dispoziție tristă nu au fost de acord în mod semnificativ mai mult cu sursa
de încredere în comparație cu cei cu starea de spirit furioasă sau neutră. În
ansamblu, interacțiunea condițiilor de afectare și a credibilității surselor a fost
aproape semnificativ.
Ca și în experimentul 2, măsurile de inventariere a gândurilor nu au fost afectate
în mod semnificativ de manipulările experimentale și au relevat o mare proporție
de gânduri negative în toate condițiile (M = 0,75). În mod clar, subiecții nu au găsit
argumentele prezentate pentru interzicerea carnii din sala de mese din sala de
reședință deosebit de convingătoare. Dar când aceste argumente au fost prezentate
de o sursă aparent de încredere, numai subiecții tristi nu au prezentat creșteri ale
nivelurilor de înțelegere. În schimb, au arătat cele mai scăzute nivele de acord în
această condiție.
 Discuții generale
Mergând dincolo de valență în cercetarea asupra afectivității
și cogniției
Deși a fost natural și, într-adevăr, fundamental, ca
cercetătorii să facă comparații între efectele stărilor de bine și
cele rele, cercetarea prezentă subliniază importanța căutării
dincolo de valența stării afective a perceptorului și începutul
explorării efectelor unor tipuri discrete de experiență emoțională
privind prelucrarea informațiilor.
În toate cele trei studii, subiecții furioși și tristi au arătat clar
diferențele în folosirea indicilor euristici în procesul de generare
a evaluărilor informațiilor sociale. Mânia, tristețea, anxietatea,
vinovăția și multe alte stări emoționale negative pot produce
fiecare propria lor tendință de comportament și judecată și
același lucru poate fi valabil și pentru diferite stări pozitive, cum
ar fi JOY, speranță și mândrie. În consecință, va fi necesar ca
evoluțiile teoretice care apar la interfața de influență și
cunoaștere să înceapă să reflecte în mod explicit efectele
specifice ale emotiilor discrete.
 Având în vedere acest lucru, devine clar că un model de
congruență a afecțiunii și a cunoașterii de dispoziție simplă nu
va fi adecvat pentru a surprinde în totalitate impactul afectului
asupra gândirii și judecății sociale. Deoarece perspectivele de
congruență a dispoziției, cel puțin așa cum sunt articulate în
prezent, nu pot răspunde cu ușurință variațiilor modelelor de
judecată pe diferitele varietăți de afectare negativă, ele nu pot
explica modelul general evident în aceste trei studii. Evoluțiile
teoretice recente au început într-adevăr să încorporeze multiple
procese prin care afectează influențele asupra cunoașterii
sociale (de ex. Forgas, 1992b) și va deveni o problemă
importantă pentru explorarea ulterioară pentru a descoperi
condițiile în care efectele de congruență simplă ale dispoziției
fac și nu obțin, versus condițiile în care pot apărea mai multe
efecte specifice emoției.
Datele actuale se potrivesc bine într-un cadru de adaptare
argumentând că emoțiile sunt asociate cu modele de gândire și
de acțiune care servesc nevoilor tipurilor de situații în care apar
emotiile.
 Furia și prelucrarea informației sociale
Cu secole în urmă, Virgil a scris că "furia își
îndepărtează mintea", totuși a existat o documentație
empirică relativ mică a proceselor de gândire a minților
furioase. Este cu siguranță o chestiune de o importanță
practică considerabilă pentru a înțelege efectele de a fi
furios pe răspunsul cuiva la recursurile persuasive sau la
membrii grupurilor sociale stigmatizate. Cercetarea de față
indică faptul că oamenii furioși sunt mult mai probabil să
se bazeze pe repere simple în a reacționa la stimulii
sociali. Judecățile lor cu privire la acuzații înșelătoare sunt
mai mult afectate de stereotipurile sociale, iar nivelul lor
de acord cu pozițiile nepopulare a fost determinat mai
mult de credibilitatea aparentă a persoanei care susținea
poziția.
De ce ar trebui sa fie asa? S-a argumentat că apare furia
în situații care implică vătămări fizice și / sau psihice și, ca
atare, poate fi cel mai adaptabil să se reacționeze repede.
Dacă un indiciu aparent de diagnosticare oferă o bază pentru un
răspuns rapid, oamenii furioși par să opteze pentru această
strategie într-o măsură mai mare decât cei cu o dispoziție neutră.
Acest lucru poate fi adevărat indiferent dacă sarcina care necesită
un răspuns este legată de sursa furiei (numită afectare integrală de
Bodenhausen, 1993) sau irelevantă pentru aceasta (numită afectare
incidentală). Studiile de față au investigat cazul afectării incidentale,
deoarece sarcinile de percepție socială folosite în experimente nu
au legătură cu sursele de furie ale subiecților.

Nu este clar dacă dependența mai mare a subiecților furioși de

simbolurile simple euristice se datorează unei motivații reduse
pentru o analiză atentă a informațiilor relevante pentru judecată,
capacitate redusă pentru o astfel de analiză sau altceva și se poate
dovedi dificilă distingerea diferitelor posibilități (cJ Schwarz el al.,
1991). Cu toate acestea, va fi util ca cercetările viitoare privind
efectele furiei asupra judecății sociale să înceapă să documenteze
mecanismele specifice care dau dovadă de dependență mai mare
de indicii euristici printre perceptorii sociali furioși.
 Tristețea și folosirea euristicii
Dovezile recente au sugerat că, spre deosebire depersoanele
furioase, oamenii tristi sunt mai predispuși la o analiză a
informațiilor sociale orientată spre detaliu (de exemplu, Bless et
al., 1990, Weary, 1990). Cu toate acestea, nu a existat prea mult
în ceea ce privește dovezile cu privire la modul în care persoanele
triste folosesc euristica în judecata socială. Ne-am așteptat inițial,
în conformitate cu cercetările anterioare, că oamenii tristi pot
folosi foarte puțin astfel de indicii globale, preferând în schimb să
își bazeze reacțiile pe luarea în considerare a implicațiilor
detaliilor specifice conținute în informațiile relevante.
Datele noastre, în special cea din Experimentul 3, sugerează că
ceva mai complex poate să se întâmple. Se pare că oamenii tristi
nu pot ignora indicațiile sursă în întregime în situații persuasive.
Cel puțin în cazurile pe care le-am examinat, le-au folosit într-o
manieră opusă modului în care sunt folosite de subiecții furioși.
Cel puțin, putem spune cu încredere că subiecții tristi nu au fost
de acord mai mult cu o sursă foarte credibilă, așa cum au făcut
subiecții de starea de furie sau neutră.