- Autoritate, structură formală, rigidă- - Exigenţe mari cu privire la performanţă, eficienţă - Condiţii extreme, adesea la limita capacităţii umane de adaptare - Reglementări specifice (de ex., secretul) Ca urmare, psihologia aplicată în mediul militar este şi nu este similară cu mediul civil. Scurt istoric al psihologiei militar: Primul război mondial (SUA) - Un comitet de psihologi creează Army alfa şi beta test (Binet) - 1,7 milioane de oameni testaţi (42000 ofiţeri) - Vizează aptitudini intelectuale şi de învăţare - Se organizează cursuri pentru instructori, consiliere în instruire, evaluare psihiatrică - Este momentul de naştere al psiholoiei militare Al doilea război mondial - interes reînnoit - Se înfiinţează Secţia de testare a personalului - 12 milioane de testări - Au fost dezvoltate baterii de testare pentru piloţi, navigatori, etc. - Se lucrează în mod similar şi în alte ţări (Anglia, Franţa, Germania... România...) Domenii noi: - Interesul pentru problematica leadershipului (grupul mic) - Dezvoltarea tehnologiei militare pune probleme de ergonomie şi adaptare afactorilor umani la solicitări extreme - Sociologia şi psihologia socială (psihologia de grup, prizonieratul, moralul şicoeziunea, sondajul de opinie) Principale direcţii de aplicare a psihologului în mediul militar: - Managementul de personal Selecţie, clasificare, orientare pe specialităţi şi funcţii Motivarea personalului, menţinerea capacităţii de operare în situaţii deluptă şui de pace Selecţia şi instruirea pentru funcţii de comandă - Problematica operatorului uman în sistemele complexe om-maşină (aeronave deluptă, sisteme radiotehnice, operarea rachetelor, etc.) Decizie Inteligenţa artificială Integrarea în sistemele de luptă computerizate - Adaptarea la condiţii de operare extreme (înălţime, căldură, radiaţii) Proiectarea echipamentelor Proceduri de supravieţuire-Leadership şi procese de grup Disciplina militară - Programe de consiliere, prevenireşi reabilitare a tulburărilor de comportament(abuzul de alcool, droguri, sinucidere, etc.) În multe ţări, armata a fost instituţia care angaja cei mai mulţi psihologi, pentru că: - este un sistem închis, caracterizat de dependenţă de recrutareaunor oameninecalificaţi - necesitatea de prelungire a carierei militare (diminuarea costurilor) - limitarea pierderilor şi a accidentelor, etc-chiar şi în timp de pace specialităţile militare implică exigenţe mari sub aspectul performanţei umane (vezi aviaţia, de ex.) - armata este orientată pe misiune, sălupteşi să câştige, restul devine neesenţial... Psihologia militară este o tehnologie care operează asupra psihicului militarilor nu pentru a-i facesă gândească altfel ci pentru a fi mai eficienţi în îndeplinirea misiunilor. Psihologia militară este o zona de intersecţie a tuturor domeniilor psihologiei. Specialităţi(servicii) militare diverse (clinică, socială, de dezvoltare, experimentală., etc.) Psihologia militară nu este o disciplină autonomă ci o aplicare a principiilor şi metodologiilor psihologiei în armată: - îşi extrage cunoştinţele din domeniile clasice ale psihologiei - este definită prin contextul de aplicare - se schimbă odată cu schimbările contextului. Armata a contribuit, probabil, mai mult decât orice altă instituţie la dezvoltarea psihologiei. În România, atunci când psihologia era scoasă din alte medii, în armată a continuat să existe şi să se manifeste.Viitorul psihologiei militare este limitat doar de devotamentul şi imaginaţia celor care vor activa în acest domeniu.