TEMA 6 Psihologia colectivului militar ( individ ,grupă

pluton,companie,batalion ). Climattul moral-psihologic în colectivul

militar. Conducerea în mediul militar. Autoritatea și
puterea,coeziunea ,sinergetica
LECȚIA 1 Colectivului militar – aspecte psihologice
( individ,grupă,pluton,companie,batalion).
Formarea climatului moral-psihologic. Autoritate și pitere,
coeziunea, sinergetica
( Seminar)
Conținuturi:
• 1.Natura fenomenelor și proceselor psihosociale specifice
grupului militar.
• 2. Starea moral-psihologică și sinergetica colectivului militar
• 3. Conducerea în mediul militar – precizări conceptuale . Surse
de putere și autoritate în mediul militar.
• 4. Conducerea toxică, carisma
Obiective de referință :
- Să conștiențeze importanța rezolvării
Situației de conflict;
- Să relateze impactul conflictului și violenței asupra
colectivelor;
- Să cunoască și să aplice strategii practice constructive de
soluționare a situațiilor dificile;
- Să aplice metode și tehnici de combatere a violenței în bază de
gen;
 1.Natura fenomenelor și proceselor psihosociale specifice
grupului militar.
 Natura psihosociale fenomenelor specifice grupului
militar.

• Nu putem înţelege psihologia militară fără a înţelege

Fenomenele organizaţiei militare. Toate instituţiile militare din
lume sunt foarte asemănătoare între ele, indiferent de
sistemul politic, social, cultural al ţării de apartenenţă.
• Fenomenele organizaţiei militare sunt:
 Natura psihosociale fenomenelor specifice grupului
militar.

a) acţiunea militară are drept latură lupta armată, dusă în scopul

distrugerii forţelor umane şi materiale ale inamicului – se înfruntă
forţe care urmăresc scopuri diametral opuse;
b) pregătirea pentru acţiunea militară se face în timp de pace, ceea ce
creează anumite dificultăţi; acţiunea militară este pregătită,
prefigurată în condiţii fizice şi psihologice diferite de cele în care va
fi executată acţiunea;
 Natura psihosociale fenomenelor specifice grupului
militar.

c) deşi toate organizaţiile moderne acceptă ca posibile situaţiile

incontrolabile, armata suportă cel mai puţin factorul de incertitudine,
tocmai pentru a condiţiona tot mai puternic şi a obţine factorul
control; ca atare, controlul social în armată foloseşte o formulă
specifică a raportului convingere–constrângere;
d) organizaţia  militară  poartă  amprenta  unor  principii  colectiviste
în  opoziţie  cu individualismul societăţii contemporane;
 Natura psihosociale fenomenelor specifice grupului
militar.

e) universul de valori, modelele de comportament ale organizaţiei

militare sunt total diferite de cele ale economiei sociale de piaţă:
onoare, disciplină, solidaritate, chiar sacrificiu, competiţie,
negociere;
f) sistemul normativ, disciplina militară urmăresc să depăşească şi
alte disfuncţii posibile, printre care executarea ordinului, pe de o
parte, şi instinctul de conservare, pe de altă parte;
 procesele psihosociale specifice grupului militar.

• Ca o consecinţă a organizării militare după principiile

enumerate mai sus, modelul profesional militar este
puternic formalizat şi puternic instituţionalizat: –
comportamentul funcţional este prestabilit (totul este
prestabilit, există procese pentru orice situație);
 procesele psihosociale specifice grupului militar.

– sistemul  statut–rol  cunoaşte  un  înalt  grad  de  formalizare, 

respectiv  normele  de comportament în relaţiile interpersonale
sunt strict determinate de regulamentele militare;
– relaţiile interpersonale (de tip funcţional) sunt determinate de
ierarhia funcţiilor (nu ne raportăm la om, ci ca funcţie, grad!);
 procesele psihosociale specifice grupului militar.

– comandantul are dreptul de a reglementa prin ordin

comportamentul subordonaţilor; fiecare treaptă a ierarhiei militare
are trăsături distincte, după cum există o serie de norme şi practici
care prescriu şi realizează distanţa psihosocială dintre şef şi
subordonat; diferenţierea pe verticală este esenţială în raport cu
cea pe orizontală; relaţiile dintre militari sunt ghidate de
protocoalele de politeţe sau însoţite de adevărate ritualuri, de
aceea armata dispune de un ansamblu de simboluri şi ceremonii.
Există o serie de dileme organizaţionale, o serie de aspecte
potenţial disfuncţionale, generate de această structură rigidă:
 procesele psihosociale specifice grupului militar.

– un posibil conflict între realizarea prin conformism şi

realizarea prin independenţă, între unitatea, coerenţa,
uniformitatea comportamentală cerută şi profilele
psihologice individuale, între structura formală şi cea
informală; – faptul  că  se  formalizează  puternic 
modelele  de  comportament,  că  se  încearcă rezolvarea
tuturor situaţiilor posibile prin reguli prestabilite;
 procesele psihosociale specifice grupului militar.

- uneori nevoile subordonatului sunt de o prioritate secundară,

primează interesul organizaţiei;
- un şoc al realităţii la individ, indiferent de organizaţie. O
consecinţă posibilă a şocului realităţii este fenomenul de
dezidealizare. Dacă organizaţia a fost percepută anticipativ cu
o serie de atribute pozitive, dorite, aşteptate, în urma şocului
realităţii toate acele atribute pozitive sunt înlocuite cu cele
negative, poate apărea fenomenul de dezidealizare şi
ataşamentul pentru organizaţie să nu se mai producă vreodată.
Până la un punct, un anumit nivel de intensitate, aceste
fenomene sunt fireşti şi naturale.
 procesele psihosociale specifice grupului militar.

– etapa a II-a: adaptarea – durează 4-6 săptămâni; în această etapă

de regulă se realizează compatibilitatea individ–grup, se acceptă şi
se interiorizează modelele de conduită specifice organizaţiei
militare; se atenuează frustraţiile, neliniştile; creşte randamentul
profesional.
– etapa a III-a: participarea – pentru militarii de carieră, durează
până la terminarea contractului cu organizaţia militară; activităţi
multiple, relaţii de cooperare, relaţii afective; este o etapă şi
criteriu; cadrul normativ este acceptat; pentru cei angajaţi periodic
în armată apare un fenomen: cu 3–4 săptămâni înainte de
terminarea contractului este posibil să se producă mai multe
evenimente negative (accidente) datorită fenomenului relaxării (un
număr mare de accidente navale, de ex., 
2. Starea moral-psihologică și sinergetica colectivului
militar
 Starea moral-psihologică a colectivului militar

Interdependenţa oamenilor este tot atât de veche ca şi oamenii,

aceştia nu se manifestă izolat, ci intră în relaţii, se asociază,
colaborează, acţionează în colectiv. La această realitate
complexă se referă două concepte fundamentale în psihologie
şi sociologie – climatul psihosocial şi coeziunea
 Starea moral-psihologică a colectivului militar

psihosocial este produsul confruntării aşteptărilor subiective ale

angajaţilor cu condiţiile obiective ale locului de muncă, reacţia
membrilor la mediul din instituţie – o atitudine colectivă a
grupului dat faţă de totalitatea mediului profesional, determinată
de interacţiunea factorilor obiectivi şi subiectivi (tehnicomateriali,
sociali, psihologici) care acţionează la locul de muncă.
 Starea moral-psihologică a colectivului militar

O definiţie cu un caracter extensiv o prezintă Tr. Herseni, care,

apreciind că atât la nivel microsociologic, cât şi macrosociologic
întâlnim un anumit climat psihosocial, consideră că acesta reprezintă
o ,,… rezultantă, pe planul conştiinţei colective, foarte complexă a
tuturor activităţilor interumane, de la sistemul de selecţie, încadrare,
promovare, supraveghere, control şi sancţionare, până la stilul de
muncă, grija pentru oameni, respectul faţă de aspiraţiile lor, gradul
de moralitate, de politeţe şi bunăvoinţă a oamenilor, al modului în
care s-au deprins să se poarte unii cu alţii starea psihosocial este
considerat de către majoritatea specialiştilor ca un fenomen cheie în
înţelegerea dinamicii grupurilor sociale. Trebuie subliniat caracterul
sintetic al climatului, în sensul că reprezintă o rezultantă a unui
ansamblu de factori interni şi externi, obiectivi şi subiectivi.
 Starea moral-psihologică a colectivului militar

Sintetizând accepţiunile existente în literatura de specialitate,

putem defini climatul psihosocial ca fiind o ,,stare psihică
colectivă ”, o dispoziţie psihică relativ stabilizată şi generalizată
la nivelul membrilor unui grup (nivelul pregătirii profesionale a
membrilor colectivului, nivelul retribuţiei oamenilor,
competenţa profesională, stilul de conducere şi factorii ce ţin de
caracteristicile colectivului: coeziunea, sintalitatea
(personalitatea grupului), relaţiile dintre membrii grupului,
starea de spirit, moralitatea grupului, modalitatea de manifestare
a opiniei colective, motivaţia, idealuri, aspiraţii, condiţiile de
muncă
3. Conducerea în mediul militar – precizări conceptuale . Surse
 Conducerea
Conflictul
în mediul
– definire
militar

Organizaţiile de tip militar prezintă câteva caracteristici specifice

care le particularizează în raport cu alte tipuri de organizaţii:
- Structură formală de autoritate, puternic ierarhizată
- Orientarea puternică spre misiune şi obiective
- Disciplină strictă, conformare riguroasă faţă de norme şi reguli
formale
- Etică a muncii intense, cu accent deosebit pe efort fizic şi mintal
- Conducere autoritară, bazată pe loialitatea necondiţionată a
subordonaţilor
 Conducerea în mediul militar

Axa principală a culturii organizaţionale militare este ierarhia de

comandă = structură de relaţii specifice, care asigură transferul
vertical al obiectivelor şi deciziilor, de la cel mai înalt nivel de
conducere până la nivelul de execuţie. Ierarhia este caracteristica
principală a organizării de tip birocratic. Din moment ce instituţia
militară este fundamentată pe ierarhie, cariera militară este un
exemplu ideal de profesiune într-un mediu de autoritate
birocratică. Cei care intră în mediul militar descoperă încă din
prima clipă că întregul ciclu al vieţii lor cotidiene se află sub
controlul unei autorităţi unice. Militarii sunt trataţi ca entităţi
egale, nediferenţiate, cu o identitate proprie diminuată, care se
supun ordinelor şi lucrează ca membri ai unui grup.
 Conducerea în mediul militar

Surse de putere şi autoritate în mediul militar În toate

organizaţiile există o structură de putere bazată pe două
componente principale: statutul ierarhic (poziţia) şi nivelul de
competenţă (specializarea). Organizaţiile militare adaugă o
structură suplimentară:
1 . gradul militar. Fiecare dintre ele reprezintă surse de
autoritate. Coexistenţa celor trei structuri de putere este însă o
sursă generatoare de conflicte de rol, iar instituţia militară depune
un efort organizatoric considerabil pentru armonizarea tensiunilor
provocate de acest fenomen.
 Conducerea în mediul militar

2. Statutul de funcţie. Gradul militar marchează plasarea

militarului pe scara absolută a ierarhiei militare, în timp ce funcţia
exprimă poziţia sa în organigrama funcţională a organizaţiei.
Gradul exprimă într-o anumită măsură puterea potenţială, în timp
ce funcţia exprimă puterea reală, între cele două existând însă o
corelaţie strânsă. Ca şi gradele militare, funcţiile sunt structurate
ierarhic. Fiecărei funcţii îi este asociată o "plajă" de grade
eligibile pentru ocuparea ei. Cu cât nivelul funcţiei este mai mare,
cu atât şi gradul militar al ocupantului potenţial trebuie să fie mai
mare. Punerea în practică a acestui model nu este atât de uşoară.
Între cele două tipuri de manifestare a autorităţii se nasc tensiuni
care derivă din sursa pe care se bazează.
 Conducerea în mediul militar

3. Statutul de competenţă. Primele două tipuri de statut militar au

un caracter tradiţional. Ele au evoluat de-a lungul timpului, dar nu
într-un mod radical. De altfel, însăşi constanţa lor, şi mai ales a
gradului militar, este unul dintre pilonii continuităţii organizaţiei
militare. Statutul de competenţă prezintă însă caracteristici
speciale. Evoluţia spre tehnologizare a condus la o creştere
dramatică a specializării în instituţia militară, cu efect major
asupra raporturilor dintre structurile de autoritate. Specializarea a
modificat raporturile de autoritate în instituţia militară. Pentru a
pune în acord autoritatea bazată pe o competenţă cu statutul de
grad s-a crescut procentul gradelor de nivel mediu din ierarhia
militară
 Conducerea în mediul militar

Problema fundamentală a oricărei armate este eficienţa, iar

eficienţa militară este aproape întotdeauna pusă pe seama
eficienţei comandanţilor. Victoriile militare sunt interpretate ca
rezultat al calităţilor comandanţilor, aşa cum înfrângerile sunt
aproape întotdeauna puse pe seama unor deficienţe de comandă.
Această percepţie simplificatoare a fost denumită de Hackman
(2005) eroarea de atribuire a liderului şi este determinată de faptul
că oamenii tind să atribuie răspunderea pentru succes sau eşec
mai mult celor care conduc şi mai puţin celor care execută
 Conducerea în mediul militar

Una dintre abordările cu îndelungată tradiţie este aceea bazată pe

caracteristicile (calităţile) personale. Toţi liderii de succes ies în
evidenţă printr-o serie de trăsături personale. Cronologic,
identificarea trăsăturilor personale este prima dintre orientările
care s-au impus. Această orientare a dus la inventarierea
variabilelor care pot fi asociate cu performanţa în conducere.
Printre variabilele luate în discuţie sunt stima de sine, inteligenţa
emoţională, complexitatea cognitivă, dar şi trăsăturile modelului
Big Five de descriere a personalităţii.
4. Conducerea toxică, carisma
 Conducerea toxică, carisma

Carisma... S-au scris multe cărți despre asta. Vine parțial din
încrederea în sine. Sau este farmec personal. O persoană
carismatică vorbește în același mod cu unchiul Vasya și cu
președintele companiei sau țării sale. Pentru că respectă fiecare
persoană, vede în el o persoană demnă de atenția lui. Aici este
inclusă și originalitatea personalității. Dacă ești ca toți ceilalți,
unul din masa gri, oamenii nu te vor urma. Trebuie să ieși în
evidență cu ceva foarte bun și pozitiv. Oamenii ar trebui să simtă
că ai succes și că ești capabil să le arăți propria lor cale către
succes și să-i conduci pe această cale.
 Conducerea toxică, carisma

• Conceptul de carismă în știință este destul de vag. Purtătorul de

carisma este un fel de lider salvator care știe cel mai bine ce să
facă. Este foarte important ca el însuși să creadă în misiunea sa.
Astfel de oameni în viața de zi cu zi arată ciudat. Dar când se
coace o nevoie socială suficient de puternică (de obicei în
timpul unei perioade de cataclisme sociale), astfel de oameni
încetează să fie percepuți cu un rânjet.
 Conducerea toxică, carisma

• Atunci când carisma unui lider este în concordanță cu

standardele etice, ajută la creșterea productivității întregii
organizații. Liderii carismatici ridică nivelul oamenilor de
conștientizare de sine, le deschid noi oportunități, astfel încât
angajații încep să sacrifice interesele personale pentru
interesele unei echipe, departament sau organizație.
• Liderii carismatici inspiră oamenii cu pasiunea lor pentru
muncă, apelând la sentimentele și mințile subordonaților lor.
Deși este imposibil să „învățați” carisma, există unele aspecte
ale leadershipului carismatic pe care oricine le poate folosi în
practica sa.
 Conducerea toxică, carisma

6 Liderii carismatici creează o atmosferă de schimbare și o viziune

idealizată a unui viitor care pare mult mai atractiv decât prezentul. Ei au
capacitatea de a articula idei complexe și de a articula obiective atât de
clar încât toată lumea, de la VP până la personalul de asistență, le poate
înțelege. Liderii carismatici inspiră adepții cu pasiunea lor, chiar dacă
succesul este ușor de obținut. Această dăruire în sine devine o
„recompensă” pentru subalterni. Liderii carismatici folosesc metode
ingenioase pentru a schimba status quo-ul. Liderii carismatici câștigă
încrederea adepților lor atunci când își asumă riscuri personale. Își apără
cu pasiune poziția. Martin Luther King, un activist pentru drepturile
civile, a primit aproape în fiecare zi amenințări cu moartea împotriva lui
și a familiei sale. Asumându-și riscuri, liderii devin și mai atractivi din
punct de vedere emoțional pentru adepți.
 Bibliografie

1. Allport G. Structura şi dezvoltarea personalităţii. Bucureşti: Ed. Didactică şi

Pedagogică, 1981.
2. Albu N. Dimensiunea de gen în sectorul de securitate şi apărare. Manual. Chişinău.
Tipografia ,,Elan
Poligraf", 2017.
3. Bulat V. Bazele Pedagogiei şi Psihologiei militare. Suport de curs. Chişinău, AMFA,
2013.
4. Dulea G. (coord.). Psihosociologie şi pedagogie militară. Bucureşti, Editura centrului
Tehnic-Editorial
al Armatei, 2009.
5. POPA Marian. Psihologie militară. Editura Collegium Polirom, Iaşi, 2012, 374 pag.
6. Golu, M., Bazele psihologiei generale, Bucureşti, Editura Universitară, 2002.
7. Radu, I. (coord.), Introducere în psihologia contemporană, Cluj-Napoca, Editura
Sincron, 1991.
8. Zlate, M., Introducere în psihologie, Bucureşti, Casa de Editură şi Presă ,,Şansa"
S.R.L.