MINISTERUL APĂRĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA MILITARĂ A FORȚELOR ARMATE”ALEXANDRU CEL BUN”

FACULTATEA ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ
CATEDRA ȘTIINȚE UMANISTICE ȘI LIMBI MODERNR

REFERAT
Tema 7 : Management și lidership în colectivul militar . Decizia operațională

Autor:sold cl III CIUDIN

Coordonator : locotenent colonel STATI

Chișinău ,2022
Conținuturi

1.Management – caracteristici diferențiale

2.Lidership – caracteristici diferențiale
3.Decizia operațională în mediul militar
4.Factorii ce contribuie la luarea deciziilor în mediul militar
Managementul militar ca proces este: unitar, deoarece funcţiile managementului
(prevederea, decizia, organizarea, coordonarea, antrenarea şi evaluarea) sunt puternic
corelate, constituind un tot, o entitate orientată spre acelaşi scop şi obiective;
atotcuprinzător, întrucât se manifestă la toate nivelurile organizaţiei militare şi la toate
aspectele referitoare la viaţa şi activitatea din armată; flexibil, în sensul că s-a adaptat şi
va trebui să se adapteze, în continuare, fără disfuncţionalităţi, la specificul activităţii
structurii militare respective, la resursele materiale şi financiare alocate, la mediul
ambiant în care se derulează acţiunile de luptă sau/şi de instruire; motivant, adică se
întemeiază pe satisfacerea unor trebuinţe, aspiraţii, idealuri, interese ale oamenilor, dar
şi a intereselor instituţiei. 

Specificitatea managementului militar ....

Armata, ca instituţie a statului de drept cu atribuţii ample în domeniul apărării şi
securităţii naţionale, şi nu numai, posedă o organizare şi activitate specifice. Acestea din
urmă se vor răsfrânge şi asupra caracteristicilor managementului militar.
, „Armata este componenta de bază a forţelor armate, care asigură, pe timp de pace şi
la război, integritatea într-o concepţie unitară a activităţilor tuturor forţelor participante
la acţiunile de apărare a ţării ”. În structura armatei intră: organele centrale ale
Ministerului Apărării, categoriile de forţe (forţe terestre; forţe aeriene; forţe navale) şi
organele militare teritoriale. La rândul lor, categoriile de forţe au în compunere: state
majore, comandamente de armă, mari unităţi şi unităţi luptătoare, de învăţământ şi de
instrucţie, precum şi unităţi şi formaţiuni de asigurare de luptă şi de logistică.
Armata, ca organizaţie, se distinge printr-un ansamblu coerent de trăsături specifice, şi
anume: este structurată ierarhic; relaţiile formale predomină asupra celor informale; se
comportă ca un mediu social cu un sistem propriu de stratificare; este garantul
suveranităţii, al independenţei şi al unităţii statului, al integrităţii teritoriale a ţării şi al
democraţiei constituţionale.

Managementul organizaţiei militare reprezintă:

1)ştiinţa, respectiv ansamblul coerent şi organizat al conceptelor, principiilor, tehnicilor
şi metodelor prin care se explica intr-un mod sistematic procesele şi fenomenele
conducerii militare;
2) arta, ce exprimă măiestria conducatorului de a aplica la realităţile diferitelor situaţii,
în condiţii de eficienţă şi cu rezultate bune,
cunoştinţele manageriale;
Principiile manageriale exprimă regulile fundamentale care stau la baza desfăşurării de
către conducător a procesului managerial. Un principiu nu este aplicabil în orice
condiţii şi în orice timp. El are o anumita elasticitate în aplicare, elasticitate ce pretinde
din partea conducătorilor o anumita artă,inteligenţă, experienţă sau hotărâre
 Lidership – Caracteristici Diferențiale

Planificarea, coordonarea si controlul activităților reprezintă una dintre cele mai

importante componente ale vieții organizaționale, aceasta fiind strâns legată de
procesele de influență  si distribuire a puterii între membri.

Leadership-ul reprezintă influența anumită pe care indivizii o exercită asupra atingerii

obiectivelor altora, într-un context organizațional . Orice membru al unei
organizații poate exercita influența asupra celorlalți, angajându-se deci ledership , însă
numai unii sunt în poziții mai bune decat alții pentru a fi lideri . Leadership-ul eficient
exercită influența astfel încat atinge obiectivele orgaziționale . Cercetarile arată că există
câteva cercetari asociate cu eficiența de lider : inteligența, energie , încredere în sine ,
spirit dominator , motivație pentru a conduce , stabilitate emoțională , onestitate si
integritate , nevoia de realizare .Performanța liderului poate fi puternic afectată de
factorii externi , asupra cărora nu are nici un control . Problematica liderului trebuie
abordată dintr-o triplă perspectivă: a) statutul formal si informațional pe care-l deține în
structura de putere a grupului si organizației din care face parte; b) liderul ca persoană,
având o anumita personalitate și un set determinat de aptitudini psihosociale,
intelectuale și profesionale ; c) stilul de conducere, înțeles ca o structură relațională
specifică , prin intermediul căreia se coordonează si se controlează activitatea, în
condițiile unui anumit lider, cu o anumita sarcină.

Tipuri de lideri:
• Liderul de misiune care este interesat de îndeplinirea misiunii prin organizarea
celorlalți si planificarea strategiei .
• Liderul socio-emotional care este interesat de reducerea tensiunilor , aplanarea
conflictelor , rezolvarea dezacordurilor și menținerea moralului .
• Liderul participativ care implică subordonații în luarea deciziilor .

Leadership-ul poate fi considerat ca un proces de schimb , în care liderul “dă ” ceva
celor ce-l urmează si “primește ” altceva de la ei .Într-o asemenea posibilă tranzacție
sunt implicate trei variabile: liderul, subordonați si situatia .
Rolul liderului in procesul de leadership este exprimat de personalitatea , motivațiile,
competentele si legitimitatea lui.
Subordonații aduc la rândul lor contribuția  personalitatii , motivațiilor, competentelor si
așteptărilor lor la situația respectivă.
Situația este determinată de anumite resurse , sarcini, structuri si reguli specifice.
În zona în care aceste trei variabile se suprapun întâlnim leadership-ul. Calitatea
leadership-ului este influențată de abilitatea conducatorilor de a-și însuși sursele puterii
și de modul cum utilizează această putere în procesul influențării
comportamentului subordonaților .
 În colectivul militar , pe timp de pace armata își poate îndeplini funcțiile pentru care a
fost creată printr-o bună administrare si un bun management . În timpul confruntărilor
militare se descoperă că administrarea corectă și un bun management sunt insuficiente.
În război este nevoie de leadership eficient la absolut toate nivelele structurilor armatei.

Colectivul militar are nevoie de leadership deoarece: permite o mai mare flexibilitate

organizațională și capacitate de răspuns la schimbările din mediu; asigură dinamismul
organizației militare; oferă posibilitatea coordonării eforturilor mai ales in fazele de
schimbare; înlesnește satisfacerea nevoilor subordonatilor, ca premisă a coeziunii și
stabilității organizației.

Liderul militar trebuie să  fie capabil să-și influențeze subordonații pentru ca aceștia
să-i împărtășească punctual de vedere. Este un lider de excepție, carismatic, asertiv si
eficient, ce reprezintă un model profesional si moral pentru subordonați.

Decizia Operațională în mediul militar

În analiza misiunii de luptă atribuită (adică, examinarea intenției comandantului
superior, a misiunilor (specificate și planificate) de îndeplinit, a constrângerilor existente
și a posibilelor schimbări în mediu), comandantul trebuie să stabilească dacă poate
finaliza în mod legal misiunea generală, respectând legea aplicabilă.  Prin urmare, el
trebuie să fie conștient de obligațiile care îi revin și de consecințele umanitare ale
acțiunilor sale.  Instrucțiunile de planificare date sediului ar trebui să conțină
instrucțiunile necesare pentru a se asigura că factorii juridici și umanitari sunt luați în
considerare în analiză.

LEGALITATE
Disciplina și executarea corectă a ordinelor se bazează pe faptul că, de regulă,
comandanții dau ordine legitime subordonaților lor.  Totuși, în caz de încălcări,
respectarea ordinelor unui comandant superior nu este o scuză.  Dacă există vreo
îndoială cu privire la legitimitatea unui ordin primit sau la capacitatea de a-l executa în
conformitate cu normele de drept, atunci subordonații ar trebui să poată pune la
îndoială legitimitatea acestuia, precum și să îl clarifice sau să obțină confirmarea de la
comandanții superiori. În orice caz, numai mijloacele legale și metodele de război pot fi
folosite pentru atingerea scopurilor stabilite.  Prin urmare, procesul decizional ar trebui
să abordeze următoarele întrebări:  Analiza sarcinii de ansamblu la scară mai largă
pentru a evalua necesitatea militară a fiecărui element din planul comandantului
superior.  Acest lucru va permite o evaluare a proporționalității fiecărei etape ulterioare
(adică echilibrul dintre avantajul militar obținut ca urmare a unui atac cu succes și riscul
potențial pentru persoanele sau obiectele protejate).

Factorii ce contribuie la luarea deciziilor în mediul

militar

Pentru un lider, luarea deciziilor este o funcție foarte importantă, iar consecințele
acestor decizii pot determina acțiunile, comportamentul și, uneori, soarta subalternilor
săi.  Aproape orice acțiune managerială implică luarea unei decizii.  Unii experți
consideră că luarea deciziilor este management, iar munca unui lider este luare a
deciziilor, deoarece deciziile sunt cele care determină eficacitatea și rezultatul oricărei
organizații, gradul de realizare a scopului.
  Cele de mai sus ne permit să concluzionam că abilitatea de a lua decizii competente
este cea mai importantă abilitate pe care fiecare lider trebuie să o stăpânească.

Necesitatea ca un lider militar să ia o decizie poate apărea atât în legătură cu ordinul

primit, cât și din proprie inițiativă, în conformitate cu îndatoririle oficiale.
Decizia managementului determină conținutul activităților subordonaților în atingerea
scopului stabilit și este principalul element structural al procesului de management.  În
conformitate cu hotărârea, se desfășoară planificarea și toate activitățile organizatorice
ulterioare ale organelor de conducere legate de conducerea unităților și subunităților în
cursul activităților zilnice.Soluțiile pot fi clasificate în funcție de următoarele
caracteristici
după tipul de activitate: 1)pentru operațiuni de luptă, pentru antrenament de luptă,
2) pentru pregătirea și desfășurarea de exerciții,
3)pentru organizarea serviciului militar și multe altele;

4) pe domenii de activitate: planificate, organizatorice, economice și altele;

5)după scară: strategic, operațional, tactic;

6)după timpul de acțiune: actual, prospectiv.

Luarea deciziilor este unul dintre cele mai complexe procese ale activității de
conducere, în care se solicită de la comandant, sediu, competență, perspectivă largă,
pregătire profesională înaltă, cunoștințe și abilități în utilizarea tehnicilor de
management etc. și alte organe de comandă și control.  Doar dacă funcționarii organelor
de conducere au toate aceste calități, decizia luată poate fi optimă și va îndeplini toate
cerințele ppentru a ajunge la un scop anumit.