FACULTATEA DE ŞTIINŢE MILITARE

Programul de studii universitatea de licență

LEADRSHIP MILITAR

PROIECT
PRACTICĂ UNIVERSITARĂ

TEMA: Necesitatea combinării stilurilor de leadership în

instruirea soldaților gradați voluntari

Întocmit
Sd. Cap. ION Maria-Daria

2022
 INTRODUCERE
Odată cu trecerea timpului, abordarea leadershipului, explicarea
sensului acestui concept și mai ales înțelegerea calităților și a
acțiunilor care definesc un lider eficient și performant s-au schimbat
radical. Până la jumătatea secolului al-XX-lea, se considera că acesta
este o calitate cu care individul se naște și că presupune talent, vocație
sau o anumită poziție în societate pentru a-și putea impune puterea și
influența în fața celorlalți. Leadershipul era definit mai degrabă ca
impunere a puterii și a dominației în fața celor mai slabi din punct de
vedere social sau chiar fizic. Astăzi, în literatura de specialitate,
conceptul de leadership dispune de numeroase definiții, teorii și studii
( abordarea situațională, abordarea comportamentală, leadershipul
tranzacțional, transformațional) care dovedesc că leadershipul este o
calitate ce se poate învăța și dobândi pe parcurs, iar eficiența acestuia
depinde atât de calitățile liderului de a se face ascultat și urmat, cât și
de alegerea stilului potrivit de leadership în anumite situații. 1
Există numeroase definiții și abordări ale leadershipului modern care
conțin esența acestui concept și care conturează în același timp
imaginea unui leadership eficient. Din perspectiva proceselor de grup,
“liderul este centrul schimbărilor și activității într-un grup,
întruchipând voința grupului”2. Din perspectiva personalității,
“leadershipul este văzut ca o combinație de caracteristici speciale pe
care le deține un individ și care îi permit să impună celorlalți
îndeplinirea sarcinilor”3.
În zilele noastre, majoritatea cercetătorilor văd leadershipul din
perspectiva deprinderilor și pun accent pe capacitățile care fac posibil
un leadership eficient. Astfel, au fost dezvoltate mai multe clasificări
ale stilurilor de leadership care se bazează pe deprinderile dominante
ale liderului. Deși sunt numeroase studii care încearcă să argumenteze
care stil de conducere este cel mai eficient în obținerea performanței,
studiile de caz recente dovedesc că nu există un stil anume care să fie
eficient în orice situație dată, așa cum nu toți oamenii sunt receptivi la
același tip de stimuli și nu au același set de valori și aspirații. Astfel,
“teoria situațională” presupune necesitatea combinării stilurilor de
leadership în procesul de conducere și susține că liderii trebuie să își
adapteze comportamentul pentru a se potrivi diferitelor contexte și
personalități ale subordonaților.4

1
DIALECTICA CONCEPTELOR: PUTERE, INFLUENŢĂ, DOMINAŢIE ÎN
CONTEXTUL LEADERSHIP-ULUI MILITAR....
2
Ca la 3
3
Performanța în leadership
4
What makes great police leadership....pg 16
 Consider că în procesul de instruire a soldaților gradați voluntari este
esențială combinarea stilurilor de leadership pentru obținerea unei
performanțe crescute deoarece, ca în orice altă organizație, organizația
militară se confruntă cu o varietate de personalități și seturi de valori
ale membrilor săi, iar provocarea liderului este aceea de a fi urmat și
de a se face ascultat de toți subordonații săi, în orice situație. Spre
deosebire de alte organizații, organizația militară este caracterizată
printr-un nivel de disciplină crescut, dar și de sarcini care presupun un
nivel mai crescut de motivație, implicare și inovație ale membrilor săi.
Așadar, liderului militar îi revine responsabilitatea de a păstra
disciplina în orice situație, deci dacă situația o impune, să folosească
un stil de leadership autoritar pentru a restabili ordinea și disciplina
cât mai rapid în condiții de tensiune, dar și să inspire, să motiveze și să
comunice empatic ( leadership tranzacțional, transformațional)
subordonații.

1. Stilurile de leadership și aplicarea lor în instruirea soldaților

gradați profesioniști

În ultimul secol, au fost dezvoltate mai multe clasificări ale stilurilor

de leadership, bazate pe modul în care liderul își exercită influența
asupra subordonaților săi și pe deprinderile/ calitățile dominante ale
liderului. Una dintre aceste clasificări ale stilurilor de leadership este
propusă de Bass și Avolio, care detaliază 3 stiluri de leadership:
Leadershipul Tranzacțional, Leadershipul Transformațional și
Leadershipul Laissez-Faire ( sau absența procesului de leadership). 5
Leadershipul Tranzacțional este definit ca un stil ce identifică
trebuințele subalternilor pentru a le satisface în schimbul
performanțelor obținute în sarcini. Acest stil presupune oferirea de
recompense corecte și adecvate de către lider subordonaților, conform
performanței fiecăruia, monitorizarea performanței și luarea de măsuri
corective în cazul apariției neregulilor, anticiparea de către lider a
deviațiilor posibile de la standardele acceptate, dar și intervenirea
acestuia atunci cînd apar probleme, prin feedback negativ sau
pedepse. În cazul organizației militare, în instruirea soldaților gradați
voluntari, acest tip de leadership presupune utilizarea regulamentelor
militare și profesionale ca instrumente principale pentru evaluarea
performanței subalternilor, prin oferirea de puncte în plus sau în minus
pentru calcularea ulterioară a recompensei sau sancțiunii care trebuie
aplicate fiecărui subaltern în parte.

5
Efecte ale stilului de leadership......
 Leadershipul Transformațional, spre deosebire de cel Tranzacțional,
presupune mai mult decât relația de schimb dintre lider și subaltern.
Liderul Transformațional îi ajută pe subordonații săi să își formeze o
viziune clară asupra viitorului și să se identifice cu organizația,
dezvoltându-i în același timp pe plan profesional și încurajându-i să
abordeze soluții inovative la problemele ce apar. Liderii sunt văzuți de
către subordonați ca niște modele, identificându-se cu aceștia. Acest
stil de leadership este caracterizat și de motivația inspirațională
(motivarea subordonaților pentru a deveni implicați în sarcini),
stimularea intelectuală ( superiorul sprijină intențiile subordonaților
atunci când vor să încerce noi direcții de abordare a problemelor) și
considerația individualizată ( oferirea unui climat suportiv și atenție la
problemele subordonaților)6. Acest stil de leadership ar trebui abordat
cât mai des cu putință în formarea militarilor moderni, deoarece
complexitatea câmpului de luptă actual necesită mai mult decât forța
fizică și mânuirea cu succces a tuturor categoriilor de armament ( mai
mult decât îndeplinirea cu succes a unor sarcini de ordin fizic sau
teoretic), ci și motivație, inteligență, inovație și gândire critică.
Soldatul, ca și oricare alt angajat dintr-o organizație, are o psihologie
complexă și nevoile sale nu se restrâng doar la recompensele
financiare. De aceea liderul transformațional, prin atenția pe care o
oferă problemelor personale ale subordonaților săi, le va câștiga
acestora încrederea și implicarea. Comandantul transformațional nu
doar inspiră dorința de performanță pe termen lung, ci îi ajută pe
subordonații săi să se identifice cu ceea ce înseamnă organizația lor
(armata, unitatea, plutonul său) și responsabilitatea de militar.
Stilul de leadership Laisssez-faire se caracterizează prin evitarea
responsabilităților și obligațiilor de către lider precum și eșecul de a
exercita celelalte două tipuri de leadership menționate mai sus. 7
O altă clasificare a stilurilor de leadership este folosită de către Mioara
Gudea în unul dintre articolele sale despre performanța în leadership,
care presupune șapte modele de leadership8:
 Leadershipul organizațional- centrat pe control, responsabilitate și
funcționalitate. Liderul, chiar dacă este rece și inexpresiv, este stabil și
inspiră încredere. Acest stil de leadership este necesar de multe ori în
organizația militară, în situații în care activitățile desfășurate necesită
viteză în execuție și organizare, în situații de tensiune în care ordinele
trebuie să fie foarte clare și eficiente și nu trebuie să lase loc pentru
interpretări sau alternative.

6
Efecte ale stilului de leadership....
7
La fel
8
Performanța în leadership
  Leadershipul motivator- centrat pe dinamicele de activare, producere
și reacție primară. Liderul este determinat, inspiră grupului curaj și
încredere în organizație. Utilizarea acestui stil de leadership este
necesar în multe situații de tensiune și teamă cu care militarii se
confruntă înaintea sau pe timpul instruirii, exercițiilor și misiunilor
militare, situații în care liderul are puterea să ridice moralul
subordonaților săi și să influențeze astfel rezultatul activității.
 Leadershipul creator- se caracterizează printr-o viziune inventivă și
creativă a grupului, se generează multiple soluții și idei inovatoare.
Liderul este extraordinar și carismatic, nu dă ordine, ci adună ideile
subordonaților pe care le și încurajează. Riscă însă să devină dispersat
și prea blând. Deși organizația militară se definește prin rigoare și
disciplină, complexitatea câmpului de luptă actual și provocările tot
mai inovative cu care militarii se confruntă în misiunile lor dovedesc
că este nevoie nu doar de stăpânirea perfectă a îndeletnicirilor
militare, ci și de creativitate și gândire critică. Așadar comandantul
modern trebuie să ia în considerare și stimularea și încurajarea acestor
calități, punerea subordonaților în ipostaza de a lua decizii.
 Leadershipul antrenant- stil carismatic și histrionic, narcisist. Liderul
cucerește grupul ca pe un public al său, inspirând în același timp
pasiune și entuziasm printre subordonați.
 Leadershipul oportunist- este foarte blând și lejer, optimizează risipele
de energie și menține fermitatea și stabilitatea cu costuri scăzute.
 Leadershipul invizibil- este caracterizat prin libertatea de acțiune a
persoanelor din grup. Atenția este pusă pe sprijinul subordonaților săi,
iar acțiunile liderului sunt orientate spre exprimare și dezvoltarea
individuală a membrilor grupului.
 Leadershipul afectiv- se centrează pe relații și pe persoane. Obiectivul
acestui tip de leadership nu este rapiditatea și perfecționarea
îndeplinirii sarcinilor de către subordonați, ci afilierea grupului și
unitatea internă, solidaritatea, colaborarea. Liderul transmite spiritul
de echipă, îndrumă grupul spre o dimensiune afectivă, aproape
familiară. În organizația militară, spiritul de echipă, coeziunea
grupului și legăturile afective joacă un rol foarte important într-un
mediu în care tensiunile și stresul sunt de nivel ridicat, așadar pentru
obținerea performanței în grupul pe care îl instruiește, comandantul
trebuie să ia în considerare și dimensiunea afectivă.
O altă clasificare a stilurilor de leadership este propusă de Bunmi
Omolayo, care consideră că leadershipul poate fi de două tipuri:
democratic și autocratic.9 Deși în lumea contemporană cu greu se mai
poate vorbi despre utilizarea unui stil de leadership autocratic,

9
Pg. 59- Leadership styles
 consider că în instruirea soldaților gradați voluntari și în conducerea
misiunilor sau exercițiilor militare situația poate impune utilizarea
unui stil de conducere autocratic. În situații de criză, tensiune și
pericol, care necesită rapiditate în execuție și rigiditate,, comandantul
trebuie să aibă control/putere totală asupra sarcinilor, deciziilor și
acțiunilor subordonaților săi.

2. Relația dintre combinarea stilurilor de leadership în instruirea

soldaților gradați voluntari și performanță în organizației militare

Așa cum am demonstrat în capitolul anterior, liderul/comandantul

modern dispune de surse imense de inspirație în ceea ce privește
definirea propriului stil de leadership și alegerea soluțiilor pe care
acesta le găsește cele mai eficiente. Cu toate acestea, dimensiunea
reală a leadershipului este chiar mai complexă. Deși există numeroase
stiluri de leadership, iar numeroase studii dovedesc eficiența stilurilor
bazate pe o relație lider-adept cât mai strânsă, comunicare, cooperare
și încredere, care să se apropie mai degrabă de un parteneriat, situațiile
practice și mai ales provocările din mediul militar ne dovedesc că nu
există un stil de leadership care să fie eficient în toate situațiile și în
raport cu toți subordonații. Personalitatea fiecărui militar în parte,
setul său de valori, mediul din care provine îl determină să reacționeze
diferit la stimulii și modul de abordare al comandantului, așadar stilul
de leadership care va fi eficient pentru o parte din militarii pe care
dorim să-i instruim, nu va fi eficientă pentru restul. De asemenea, nu
toate situațiile permit o abordare lejeră și relaxată, iar uneori timpul, în
situații tensionate, nu permite colaborarea îndeaproape a liderului cu
subordonații săi. În aceste situații, cea mai bună soluție pentru
obținerea performanței într-o organizație militară este combinarea
stilurilor de leadership prezentate în capitolul anterior în funcție de
situație și în funcție de indivizii cu care liderul interacționează.
Așa cum afirmă Rudman, performanța este “centrată pe
comportament” sau pe “munca ca scop” , iar administrarea
performanței are două scopuri: de a aranja mediul astfel încât angajații
să facă tot ce pot mai bine și de a educa angajații și de a-i aprecia. 10
Astfel, este mult mai ușor să modifici mediul ( situațiile,
comportamentul liderului și stilul de leadership) decât să încerci să
schimbi oamenii. Liderului îi revine astfel responsabilitatea de a se
adapta permanent situațiilor și nivelului de maturitate al
subordonaților săi, personalitatea acestora, tipul de motivație ( internă-
suportul afectiv, laudele etc, sau extern- recompense financiare) în
obținerea performanței. Această performanță nu se referă doar la
10
Performanța în leadership pg 171
 performanța în sarcină, ci și la contextul organizațional, social și
psihologic, la existența comportamentului cetățenesc al angajaților,
dar și a lipsei comportamentului contraproductiv, satisfacția cu munca,
calitatea relațiilor dintre subalterni. 11 Pentru a obține această
performanță multidimensională, este necesar și utilizarea unui stil de
leadership transformațional, însă numai într-o situație ideală se poate
vorbi despre reușita liderului de a-și influența toți subordonații și de a
le implementa viziunea sa. În aceste situații, liderul poate folosi stilul
de leadership tranzacțional pentru unii dintre subordonați, stimulându-
i prin recompensele și sancțiunile prevăzute în regulament ( atunci
când motivația acestora este externă) sau prin alte recompense, în
funcție de nevoile acestora.
Pe lângă complexitatea personalităților și motivațiilor subordonaților,
liderul trebuie să ia în considerare și situațiile/ circumstanțele în care
se găsește pentru a alege stilul potrivit de leadership. În situațiile
tensionate, care necesită luarea rapidă a deciziilor, executarea cât mai
unitar a acțiunilor, care nu trebuie să lase loc de interpretări,
comandantul trebuie să folosească un stil de leadership organizațional
sau chiar autocratic. Într-un exercițiu militar sau secvență de instruire
care simulează realitatea câmpului de luptă, comanda trebuie să fie
fermă și unică, iar subordonaților nu li se permite luarea deciziilor
individual, acest lucru putând conduce la haos și dezorganizare în
contextul tensiunii date.
Alte stiluri de leadership, cum ar fi cel motivator, creator, invizibil,
afectiv, trebuie combinate de lider în procesul de instruire pentru a
face față complexității situaționale și diversității de personalități și
motivații ale oamenilor săi.

CONCLUZII
În concluzie, arta de a conduce eficient constă în îmbinarea cu succes
a stilurilor de leadership, în funcție de situație și de subordonații de
care liderul trebuie să se facă ascultat. De această competență a
liderului de a se adapta diferitelor contexte depinde eficiența
subunității pe care o are în subordine în realizarea corespunzătoare a
procesului de instruire și realizarea obiectivelor organizaționale. În
contextul actual, liderul militar trebuie să fie cât mai complex,
receptiv și adaptabil, astfel încât să poată combina cu ușurință
metodele de conducere pe care numeroasele studii de specialitate le
propun, dar care necesită ingeniozitate din partea liderului în a le
utiliza în locul și la momentul potrivit pentru a câștiga respectul și
implicarea subordonaților săi.

11
Pg 81- efecte ale stilului de leadership.....
 BIBLIOGRAFIE
A. Autori români și străini

1.Modalitati de a conduce intr-o organizatie: Stilul autocratic de leadership

(mentorideromania.ro)
2. Leadership Styles: The 11 Most Common & How to Find Your Style [Quiz]
(hubspot.com)
3. Different leadership styles | Pros and Cons of different leading styles (cpdonline.co.uk)