Tema 9. Teoriile leadership-ului.

SUBIECTELE DE STUDIU:
1. Teorii de pe poziţia calităţilor
personale.
2. Teoriile tradiţionale.
3. Teoria contemporană- liderul
tranzacţional şi transformaţional.
 Obiective de referinţă

• să cunoască teoriile leadership-ului;

• - să identifice teoriile tradiţionale ale
leadership-ului;
• -să explice importanţa manifestării liderului
transformaţional în organizaţia militară.
 BIBLIOGRAFIE:

• DUŢU P., Leadership şi management în armată, Editura

Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2008
• MOŞTOFLEI C., DUŢU P., Liderul militar în România, Editura
Universităţii Naionale de Apărare “Carol I”, Bucureşti, 2007.
• Arădăvoaice Gh., Comandantul şi arta de a conduce.
Editura Sylvi, Bucureşti, 2000.
• Arădăvoaice Gh., Liderul militar. Editura Militară,
Bucureşti, 2011.
• Năstase, M., Lider, leadership şi organizaţia bazată pe
cunoştinţe, Editura ASE, Bucureşti, 2007 .
 Teoria „omului mare”
• Teoria omului mare - bazată pe ideea că un
lider este născut avand calităţi de conducere,
inexplicabile şi de neinţeles. De aceea, ei sunt
consideraţi ca nişte eroi.
• teoria are incă adepţi care au argumente prin
exemplele concrete de mari lideri
contemporani.
 Teoria trăsăturilor (urmei)
• Dacă ştim cine sunt oamenii mari, atunci
putem studia personalitatea şi comportamentul
acestora, pentru a identifica trăsăturile de lider.
Acest lucru este plauzibil, dar discutabil. In toate
cărţile care au incercat să identifice calităţile de
lider, sunt puţine corelaţii. Omul este o fiinţă
atat de complexă şi de necunoscută, incat este
hazardată incercarea de a-1 descompune in
părţi şi a le analiza pe acestea separat.
Teoria liderului carismatic este asemănătoare
teoriei omului mare
• bazându-se pe ideea că anumiţi oameni sunt
înzestraţi cu unele atribute deosebite – chiar
selectate de intervenţia Divinităţii -astfel încât
ceilalţi îi urmează. În perioada modernă,
conceptul de carismă este legat mai mult de
atributele de personalitate, precum: farmec,
clarviziune, entuziasm, energie şi inteligenţă şi
mai puţin de graţia divină;
 Teoria puterii şi influenţei
• abordează opţiunile de concentrare asupra
puterii şi influenţei generate de lider. Ea este
bazată pe faptul că, oricum, toate drumurile
duc la lider şi neagă rolul angajaţilor şi puterea
culturii organizaţionale.
• această teorie este valabilă, combinată,
eventual cu sisteme de tip mafiot, in care
liderul este doar aparent capătul de drum.
 Teoria comportamentală
Printre susţinătorii acesteia sunt Blake, Mouton (creatorii
Management Grid) şi Rensis Likert.
Conform acestei teorii, liderul se comportă astfel, pentru că este
lider, schimbandu-şi comportamentul in momentul investirii in
funcţie. Teoria permite selectarea liderilor pe criterii de
comportament.
risc - in condiţii de testare, candidaţii işi modifică intenţionat
comportamentul, demonstrand un comportament adecvat
conducerii, dar in condiţii reale aceştia dovedesc alt
comportament.
Acest lucru este cu atat mai periculos, cu cat, mulţi dintre
oameni işi schimbă involuntar comportamentul cand devin
şefi.
 Teorie comportamentală
• Teoriile axate pe comportament au permis
cercetatorilor sa scoata in evidenta mai mult
importanta pentru lideri de a actiona intr-un
mod anume in circumstante date, dar ramane
ca, totusi, conduita adoptata de un lider in
mediu special nu-i va permite in mod necesar
sa cunoasca succesul intr-o situatie sau intr-un
context diferit;
 Teoria situaţională
• consideră conducerea ca fiind mai curand specifică unei
situaţii, decat o formă particulară a unei personalităţi, iar
cerinţele situaţiei determină cine va conduce.
• Comportamentul liderilor diferă în funcţie de situaţie, ceea
ce sugerează nevoia de flexibilitate în procesele de selecţie
şi pregătire a liderilor Ea se bazează pe noţiunea plauzibilă
că, in circumstanţe diferite, sunt necesare forme diferite
de conducere. Campionii acestei teorii sunt Kenneth
Blanchard şi Paul Herse a căror carte - Situational
Leadership Theory - rămane un adevărat manifestat
situaţional.
 CONCLUZII
• aceste teorii presupun ca un lider trebuie sa fie
flexibil si apt sa-si modifice stilul de gestionare
pentru a se adapta bine la variabilele oricarei situatii.
• Teoriile situationale au reorientat cercetarile intr-o
directie ce se dovedeste astazi mai pertinenta. Se
pare ca teoriile situationale prezinta unele limite,
cum ar fi presupunerea ca un leadership eficace
asigură remedierea tuturor relelor dintr-o organizatie
sau ca un gestionar va fi ineficace daca nu-si poate
alege un stil de leadership;
 Teoria tranzacţională -
• subliniază rolul relaţiei lider-subaltern; ea
examinează beneficiul mutual intr-o relaţie
bazată pe avantaje reciproce: liderul oferă
lucruri clare (ex. resurse sau recompense), in
schimbul recunoaşterii de către subalterni a
autorităţii acestuia. Este vorba de rolul
motivaţiei in activitatea organizaţiilor, dar mai
cu seamă a motivaţiei externe.
 Leadership-ul tranzactional
• o forma de leadership din ce in ce mai curenta in mediile de
afaceri, ale politicii si ale guvernarii
• In aceste medii, sefii trebuie sa incheie o tranzactie, un schimb
prin care enunta si precizeaza ceea ce cer subordonatilor
• Leadershipul consta in a indeplini bine sarcinile incredintate,
satisfacand, totodata, interesele personale ale celor care
lucreaza in acest scop cu seful.
• Practic, leadershipul tranzactional se refera la: managementul
prin exceptie. Interventia se face doar daca se deviaza de la
plan.
• Se contracteaza o recompensa in cazul indeplinirii obiectivelor
propuse.Recompensa se face in functie de efortul depus,
totodata, se ofera distinctii suplimentare pentru excelenta
 Leadership-ul tranzactional
• Totusi, acest tip de leadership are limitele sale.
• O tranzactie nu creeaza un obiectiv permanent ce are ca
efect unirea partilor. Ca atare, leadershipul tranzactional
se exercita pe calea intaririi conditionale, adica prin
acordarea de recompense (sau absenta pedepsei) in
functie de eforturile facute si de nivelul de randament
atins.
• Desigur, in mediul militar, desi se lucreaza cu sistemul de
recompense si pedepse, un asemenea tip de leadership nu
este de dorit. Indeplinirea unei misiuni nu se poate
conditiona de primirea unei recompense anume.
 Teoria transformaţională -
• in timp ce modelul tranzacţional de conducere
se bazează pe motivaţia extrinsecă a unei
relaţii bazată pe avantaje reciproce, această
teorie este bazată pe o motivaţie intrinsecă.
Accentul este pus pe obligaţii, mai mult decat
pe supunerea subalternilor. De aceea liderul
transformaţional este proactiv, inovativ,
vizionar, apropiindu-se de liderul ideal.
 Leadership-ul transformational
• Schimbarea trebuie sa provina de la baza organizatiei,
acolo unde oamenii stiu ceea ce trebuie facut.
• Conducatorii isi inspira angajatii, punandu-le in
valoare vocatia, optimismul, entuziasmul si
emotivitatea. Ei trebuie sa aduca sustinerea si
incurajarea, sa evidentieze interesul, sa asigure
formarea, sa dea exemplu, sa fie devotati grupului si
sa faca dovada unei etici solide. De asemenea, ei
trebuie sa isi incite angajatii sa vada problemele cu un
ochi nou si sa gaseasca noi solutii, permitandu-le sa-si
exprime fara teama emotiile negative si nelinistile
privind activitatea la care sunt solicitati.
 Leadership-ul transformational
• este asociat managementului prin obiective. In acest mod,
se ofera o imagine clara asupra obiectivelor propuse si se
adopta un plan pentru indeplinirea lor. Acest tip de
leadership incurajeaza folosirea abilitatilor oamenilor,
stimuleaza oamenii in plan intelectual. Se realizeaza acest
lucru prin influentarea ideilor personalului, prin cautarea
unor abordari noi la probleme, pune accentul pe
solutionarea cu eleganta a problemelor, apeleaza la
focalizarea individuala. Fiecare membru este tratat separat
de grup; este carismatic/vizionar. De fapt, se merge mai
departe decat elaborarea viziunii, ajungandu-se pana la a
influenta individul in raport cu misiunea primita,
insistandu-se pe simtul datoriei si raspunderii fata de sine
si fata de ceilalti membri ai organizatiei.
 Teoria transformaţională -
• aceasta teorie se leaga de capacitatea de
transformare a unei viziuni in realitate.
• Orice lider din acest tip este in masura sa isi
transforme membrii organizatiei, facandu-i
mai constienti de importanta sarcinilor lor si
ajutandu-i sa-si largeasca orizontul dincolo de
interesele personale, pentru a duce la bun
sfarsit misiunea
 Leadershipul transformational
• „..se manifesta atunci cand una sau mai multe persoane stabilesc
relatii cu ceilalti intr-un mod care ridica nivelul de motivatie si de
moralitate ale sefilor si subalternilor....
• Obiectivele lor, care puteau la plecare sa fie distincte, fiind legate,
ca in cazul leadershipului
• tranzactional, sfarsesc prin a fuziona”.
• Specialistii in leadership par sa prefere leadershipul
transformational celui tranzactional.
• Leadershipul transformational, gratie utilizarii inspiratiei,
comunicarii si intelegerii comportamentului uman,poate motiva
subordonatii la realizarea a ceva mai mult decat ei ar putea in mod
normal sa se astepte.
 Concluzie:
• Viitorii lideri militari trebuie să posede niveluri cognitive de
mare complexitate pentru a înţelege diferite medii şi diferite
situaţii, pentru a construi un plan sau o viziune de viitor.
• Eşecul în realizarea acestei viziuni va avea ca rezultat
înfrângerea.
• Liderii care sunt mai dotaţi din punct de vedere al
complexităţii cognitive sunt mult mai în măsură să
înţeleagă şi să identifice ceea ce este decisiv, culminant,
având aceleaşi informaţii ca şi ceilalţi. Abilitatea de a vedea
corect abordarea necesară v-a avantaja succesul liderului.