Sunteți pe pagina 1din 11

Managementul resurselor umane

Capitolul 3. Leadership-ul- activitate de conducere

Conf. univ. dr. Schin George-Cristian


A. Ce este leadership-ul?

,, A conduce mai mulți indivizi” sau leadership-ul reprezintă ,, un proces dinamic dintr-un
grup, în care un individ îi determină pe ceilalţi să contribuie voluntar la îndeplinirea sarcinilor
de grup într-o situaţie dată”. Cu alte cuvinte, realizarea leadership-ului presupune existența a mai
multor indivizi comuni în fruntea cărora se află un altul, a cărui convingeri și valori sunt
împărtășite/ validate, de restul grupului, și a cărui trăsături sunt proeminente comparativ cu
ceilalți.
Astfel, în literatura de specialitate s-au conturat diferite teorii cu privire la ,, conducere” și
persoana mandatată în această poziție.
Istoricește, până la momentul anului 1950 au fost identificate o serie de trăsături și
caracteristici comune cu privire la ,, modelul conducătorului ideal”, după cum urmează.
Tipul: Bazat pe: Caracteristici:
Carismatic Personalitate (ex.: - calităţi înnăscute;
Napoleon, Churchill, - număr mic de indivizi care să întrunească toate calităţile
Hitler)  excepţionale necesare;
- calităţile necesare nu pot fi obţinute prin instruire; ele pot fi
doar modificate ;
Tradiţional Succesiune (ex.: moştenirea - specific micilor afaceri familiale ;
coroanei regale, a poziţiei - nu prea există alte oportunităţi pentru acest tip .
de şef de trib)

Situaţional La locul şi momentul - prea de scurtă durată pentru a putea fi valabil în afaceri .
(Conjunctural) potrivit

Numit Autoritate birocratică - puterea şi autoritatea legitimate de natura şi scopul poziţiei în


(pe/în funcţie) (marea majoritate a cadrul ierarhiei organizaţionale;
managerilor şi - puterea poziţiei este bine determinată, dar este limitată dacă
supervizorilor)  deţinătorul poziţiei nu are calităţile necesare pentru a o
implementa ;
Funcţional Comportament de - îşi asigură poziţia de conducere mai degrabă prin ceea ce
conducător/lider  face decât prin ceea ce este;
- îşi adaptează comportamentul pentru a veni în întâmpinarea
nevoilor competitive ale situaţiei ;
O altă clasificare a tipologiilor de lider este cea a tipurilor de personalități
determinate de atitudinea acestora față de responsabilitate:

a. Tipul agresiv

• în general, prezintă complexe de inferioritate;


• refuză promovarea în funcţii de conducere;
• ia decizii puţin eficiente în situaţii deosebite;
• - evită responsabilitatea;
• adoptă rapid, în pripă, deciziile reducând tensiunea generată de starea de nesiguranţă a
fazei antedecizionale;
• manifestă respect exagerat faţă de independenţa celorlalţi.

b.Tipul dominant

• e caracteristic persoanelor dinamice, active;


• are un comportament orientat spre dobândirea puterii;
• e eficient în situaţiile extreme;
• manifestă mare încredere în sine; are convingerea că postul de conducere îi revine pe
drept; tinde să-şi impună propria părere;
• este ferm în situaţii de incertitudine, perseverent în atingerea scopurilor propuse;
• generează climat tensionat, conflictual;
• în caz de eşec, evită să-şi recunoască propria responsabilitate;
• nu poate învăţa din propriile greşeli.
c. Tipul indiferent

• manifestă lipsă de interes faţă de propria evoluţie în ierarhie;


• este şef bun;
• ca şef, menţine echilibrul între trăsăturile sale pozitive şi negative;
• consideră pe ceilalţi pe poziţii de egalitate;
• realist, conştiincios.
B. Rolul și caracteristicile liderului
Conducerea presupune înțelegerea factorilor și comportamentului de conducere, precum și
coordonarea activităţii personalului de către manageri şi direcţionarea efortului în vederea
realizării cu eficacitate a obiectivelor.
Cât privește administrația publică, conducerea este exercitată la multe niveluri, de la cel de
prefect, până la şefi de departament şi la nivelul superior de control. Conducerea la vârf este
cea care este responsabilă de stabilirea direcţiei şi obiectivelor generale, de strategia şi
planificarea organizaţiei. La nivelul următor managerii răspund de implementarea planurilor şi
de motivarea angajaţilor pentru atingerea obiectivelor. Important este ca fiecare nivel de
conducere să aibă o imagine clară a propriului nivel de responsabilitate şi domeniu de
competenţă, după cum este important ca acest lucru să fie comunicat clar în toată instituţia.
Astfel conducerea generează mai multe definiții precum ,, angrenarea celorlalți să te
urmeze”, ori, ,, utilizarea autorității în procesul de luare al deciziilor, iar rolul de conducător în
principal, presupune o bună cunoaștere a obiectivelor și un plan pentru îndeplinirea acestora,
motiv pentru care sunt esențiale judecata și flexibilitatea.
De aceea, în modul de conducere se pot utiliza:
 Stilul participativ, ce presupune implicarea directă a angajaților în luarea diferitelor decizii;
 Stilul autoritar, situație în care deciziile sunt luate doar de manager, în mod autocrat.
C. Tipuri de lideri
a. După influența asupra oamenilor, există:
 Liderul tranzacţional - conduce oamenii prin influenţă, prin oferirea de recompense,
motivație, în schimbul obţinerii comportamentului dorit.
 Liderul carismatic - inspiră pe ceilalţi, îi motivează pe cei care îl urmează, comunică prin
intermediul simbolurilor pentru a personifica un mesaj, determinându-i astfel pe oameni să
facă lucruri la nivel superior, mult peste interesul lor imediat.
b. Având în vedere sistemul de guvernare, regăsim:
 Liderul administrator (conservator) este personalitatea desemnată sau aleasă să conducă
conform unui plan stabilit de alţii. El conservă structurile moştenite, punând în funcţii
cheie oamenii fideli pentru a-şi asigura confortul şi temeinicia mandatului.
 Liderul revoluţionar este cel care schimbă rapid structurile aparatului de stat, creează
poziţii noi şi distribuie diferit rolurile, modifică tacticile politice, induce o nouă grilă de
ierarhizare, anulând privilegiile unei caste. El creează un nou sistem politic.
De asemenea, potrivit doctrinei mai există liderii informali ( lipisiți de autoritate, ei
trebuie să se bazeze pe simpatia sau pe aprecierea personală de care se bucură pentru a-şi
exercita influenţa) și liderii formali (îşi exercită influenţa în virtutea poziţiei ocupate).

D. Conducerea centrată pe acțiune


Un manager poate avea în sarcină domenii ce țin nu doar de resursele umane, ci și de cele financiare, materiale.
Prin prisma acestui fapt, Jonh Adair descrie conducerea ca având trei elemente ce se intersectează și
intercondiționează: activitatea/sarcina de realizat, echipa și persoana. Pentru ca activitatea să fie un succes,
managerul trebuie să gestioneze cu atenție toate cele trei elemente și să mențină un echilibru între acestea fără a
neglija niciuna dintre ele.
Astfel, managementul activității constituie principalul domeniu al managerului, ce prezintă ca și aspecte
importante, următoarele :
 identificarea scopurilor şi a obiectivelor activităţii şi comunicarea acestora echipei;
 identificarea resurselor necesare îndeplinirii activităţii;
 stabilirea standardelor şi a responsabilităţilor;
 planificarea şi implementarea activităţii;
 revizuirea progreselor şi a rezultatelor în mod regulat.
Pe de altă parte însă și managementul echipei este important deoarece o echipă
poate realiza ca volum şi eficienţă întotdeauna mai mult decât poate realiza o singură
persoană, activitate în cadrul căreia au o importanță deosebită:
 conducere adecvată
 conştientizare a abilităţilor şi competenţelor membrilor echipei;
 asigurarea unui echilibru corect al competenţelor în cadrul echipei;
 comunicare bună între liderul echipei şi membrii acesteia;
 sprijinul şi încurajarea fiecărui membru al echipei şi crearea unui spirit de echipă;
 evaluarea performanţei într-un mod regulat şi căutarea unor modalităţi de îmbunătăţire a
acesteia;
 abordare eficientă a conflictelor sau a neînţelegerilor.
Managementul persoanei necesită implicare din partea managerului pentru a recunoaște
abilitățile fiecărei persoane, pentru a le ajuta să se dezvolte în cadrul echipei, acordarea de
sprijin și de recunoștință pentru rezultatele pozitive.
E. Conducerea situațională
Ken Blanchard şi Paul Hersey au scos în evidenţă patru stiluri de conducere: directiv,
persuasiv, participativ şi prin delegare.
a. Stilul directiv implică din partea managerului indicații clare, precise, unde acesta
monitorizează desfășurarea activității, identificând performanța și oferind feedback. Acest
stil este indicat în special angajaților noi.
b. Stilul persuasiv reprezintă stilul în care managerul acordă prioritate comunicării, se
implică activ, reușind să cunoască individul din subordine. Este specific echipelor unite.
c. Stilul participativ se concentrează asupra îmbunătăţirii motivării şi a spiritului de echipă,
ajută şi încurajează participarea. Managerul dă cât mai puţine indicaţii însă este pregătit să
clarifice obiectivele şi aşteptările.
d. Stilul prin delegare acţionează ca resursă, dar lasă munca pe seama individului sau a
echipei. Managerul îi lasă pe aceştia să controleze monitorizarea zilnică a activităţii le
recunoaşte eforturile şi lăudă rezultatele pozitive.
Stilurile de conducere – Ce trebuie făcut:
   
Directiv Persuasiv
 Fiţi clar/explicit în legătură cu standardele pe care  Petreceţi timp cu persoanele ;
le impuneţi ;  Evaluaţi competenţele şi implicarea;
 Daţi instrucţiuni şi direcţionaţi efortul ;  Comunicaţi eficient şi extensiv ;
 Dezvoltaţi competenţele individuale ;  Încurajaţi efortul de a obţine rezultate ;
 Verificaţi performanţa în mod regulat;  Daţi directive dacă este necesar să readuceţi
 Disciplinaţi dacă este cazul ; lucrurile la normal ;
 Semnalaţi rezultatele bune şi greşelile;  Monitorizaţi performanţa în funcţie de anumite
 Încurajaţi mândria lucrului bine făcut; standarde ;
 Purtaţi-vă cu consideraţie dar ferm;  Recompensaţi comportamentul pozitiv.
 Ajutaţi manifestându-vă interesul .  
Participativ Prin delegare
 Limitaţi indicaţiile şi controlul ;  
 Creaţi sisteme de auto-monitorizare;  Clarificaţi şi stabiliţi obiectivele ;
 Contribuiţi la dezvoltarea persoanelor prin  Acordaţi sprijin dacă este necesar;
coaching ;  Reprezentaţi echipa în faţa altor persoane dacă este
 Comunicaţi cât se poate de mult ; cazul ;
 Încurajaţi exprimarea opiniilor şi oferiţi feedback ;  Evitaţi să interveniţi;
 Comunicaţi obiectivele dar nu specificaţi maniera  Răspundeţi la cerinţe cu seriozitate ;
în care trebuie ele îndeplinite ;  
 Daţi responsabilităţi din ce în ce mai importante.

S-ar putea să vă placă și