COMUNICAREA

GUVERNAMENTALĂ

CADRUL DE REGLEMENTARE
ÎN DOMENIUL COMUNICĂRII
GUVERNAMENTALE

MATERIAL ELABORAT DE CĂTRE EXPERȚI

DIN CADRUL PROIECTULUI
„STRATEGIA PENTRU MANAGEMENTUL COMUNICĂRII
GUVERNAMENTALE A ROMÂNIEI“

COD MYSMIS 134024 / COD SIPOCA 754

Conținutul acestui material reprezintă o versiune intermediară a livrabilelor

care vor fundamenta strategia pentru managementul comunicării
guvernamentale a României.

1
 CUPRINS

1. METODOLOGIA CERCETĂRII 3

2. CONTEXT GENERAL 4

3. ANALIZA CADRULUI LEGAL 7

4. CONCLUZII 19

BIBLIOGRAFIE 21

2
 1. METODOLOGIA CERCETĂRII

Cercetarea a avut în vedere identificarea tuturor normelor juridice relevante care reglementează
atât la nivel național, cât și la nivel european, domeniul comunicării publice prin care se creează
drepturi și obligații aplicabile în relația dintre autoritățile și instituțiile publice centrale și locale,
pe de-o parte, și cetățeni, pe de altă parte.

Elaborarea documentului a avut la bază metodele prin intermediul cărora s-a recurs la analiză,
comparare, studiu și evaluare a legislației relevante în domeniul comunicării publice.

Metoda cercetării a fost utilizată la realizarea unei descrieri generale a cadrului legislativ, pentru
înțelegerea conținutului actelor normative avute în vedere. S-a procedat astfel la realizarea unei
mapări a legislației relevante, pe domenii de interes, urmată de o analiză și interpretare succintă
în scopul înțelegerii mecanismului acțiunii legislative asupra eficienței comunicării la nivelul
administrației publice.

Pentru constatarea existenței unor norme identice, asemănătoare sau divergente la două sau
mai multe acte normative, a fost aplicată metoda comparativă. Compararea trăsăturilor unor
concepte și instituții juridice în diferite norme legislative și-a dovedit eficiența în procesul de
studiere a implementării normelor de referință europene în contextul legislației naționale.
Totodată, prin intermediul metodei comparative s-a realizat identificarea și definirea diverselor
noțiuni juridice comune sau complementare, precum și a unor reglementări ce diferă de la un
act normativ la altul.

Metoda logică a fost aplicată în contextul deducției și cunoașterii raționale a reglementărilor,

pornind de la principii și norme anterioare. Utilizarea acestei metode a creat posibilitatea
surprinderii din perspectivă logică a structurii și dinamicii raporturilor necesare între diferite
componente ale normelor juridice supuse analizei.

3
 2. CONTEXT GENERAL
Am elaborat o sinteză a normelor juridice relevante din legislația în domeniul comunicării
publice, inclusiv comunicarea guvernamentală ca formă a comunicării publice.

Astfel, luând în considerare dimensiunea legală a comunicării publice generată de obligațiile

instituite prin normele juridice, au fost identificate toate reglementările relevante asigurării
comunicării publice cuprinse atât în legislația națională cât și în legislația europeană.

Au fost identificate un număr de 42 acte juridice, grupate pe treisprezece domenii de aplicare,

care au legătură directă cu reglementarea comunicării publice a autorităților.

Nr. crt. Domeniul Denumirea actului normativ

Drepturi • Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului (art.10);

1
fundamentale • Constituția României (art. 31, 53).

• Legea nr. 24/2000 (republicată) privind normele de tehnică legislativă

pentru elaborarea actelor normative;
• HG nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la
nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor
Inițiere acte de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum
2 normative și politici şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării;
publice • HG nr. 1.361/2006 (*actualizată*) privind conţinutul instrumentului de
prezentare şi motivare a proiectelor de acte normative supuse aprobării
Guvernului;
• HG nr. 463/2016 privind organizarea, funcționarea și atribuțiile
Secretariatului General al Guvernului.

• Legea nr. 544 / 2001 (*actualizată*) privind liberul acces la informațiile de

interes public;
• HG nr. 123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
Liberul acces la
Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public;
3 informatiile de
• Legea nr. 371/2006 pentru modificarea Legii nr. 544/2001 privind liberul
interes public
acces la informaţiile de interes public;
• Legea nr. 380/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 544/2001
privind liberul acces la informaţiile de interes public.

• Legea nr. 52/2003 (republicată) privind transparența decizională în

Transparența administrația publică;
decizională în • Legea nr. 242/2010 pentru completarea Legii nr. 52/2003 privind
4
administrația transparenţa decizională în administraţia publică;
publică • Legea nr. 281/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 52/2003
privind transparenţa decizională în administraţia publică;

4
Nr. crt. Domeniul Denumirea actului normativ

• HG nr. 870/2006 privind aprobarea Strategiei pentru îmbunătăţirea

sistemului de elaborare, coordonare şi planificare a politicilor publice la
Transparența nivelul administraţiei publice centrale;
decizională în • HG nr. 775/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile de
4
administrația elaborare, monitorizare şi evaluare a politicilor publice la nivel central;
publică • Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în
exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri,
prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

• Regulamentul (UE) nr. 2016/679 privind protecţia persoanelor fizice în

ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera
Protecția datelor circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE;
5 cu caracter • Legea nr. 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului
personal (UE) 2016/679 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte
prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor
date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE.

• Legea nr. 182 / 2002 privind protecția informațiilor clasificate (*actualizată*);

Protecția
• HG nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a
6 informațiilor
informaţiilor clasificate în România;
clasificate
• HG nr. 781/2002 privind protecţia informaţiilor secrete de serviciu.

• Legea nr. 109/2007 (*actualizată*) privind reutilizarea informaţiilor din

instituţiile publice;
Reutilizarea
• Legea nr. 213 / 2008 pentru modificarea Legii nr. 109/2007 privind
7 informațiilor din
reutilizarea informaţiilor din instituţiile publice;
instituțiile publice
• Legea nr. 299 / 2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 109/2007
privind reutilizarea informaţiilor din instituţiile publice.

• Comunicare din partea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu,

Comitetul Economic Și Social European și Comitetul Regiunilor - O agendă
Agenda digitală
8 digitală pentru Europa1;
a României
• HG nr. 245/2015 pentru aprobarea Strategiei naționale privind Agenda
Digitală pentru România 2020.

• Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României

şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare;
Elaborare, • HG nr. 870/2006 privind aprobarea Strategiei pentru îmbunătăţirea
monitorizare și
9 sistemului de elaborare, coordonare şi planificare a politicilor publice la
evaluare politici
publice nivelul administraţiei publice centrale;
• HG nr. 775/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile de
elaborare, monitorizare şi evaluare a politicilor publice la nivel central.

5
Nr. crt. Domeniul Denumirea actului normativ

Datele deschise • Directiva (UE) 2019/1024 a Parlamentului European și a Consiliului din 20

și reutilizarea iunie 2019 privind datele deschise și reutilizarea informațiilor din sectorul
10
informațiilor din public (reformare);
sectorul public • Proiectul de Lege privind datele deschise.

• Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 de stabilire a unor dispoziții comune

privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european,
Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală
și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de
stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare
regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european
pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE)
nr. 1083/2006 al Consiliului;
Comunicarea
• Propunerea de Regulament UE aferent perioadei 2021-2017, de stabilire
în contextul
a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare
implementării
11 regională, Fondul social european plus, Fondul de coeziune și Fondul
proiectelor
european pentru pescuit și afaceri maritime, și de instituire a unor norme
finanțate prin
financiare aplicabile acestor fonduri, precum și Fondului pentru azil și
fonduri europene
migrație, Fondului pentru securitate internă și Instrumentului pentru
managementul frontierelor și vize;
• Manualul de identitate vizuală pentru Instrumentele structurale 2014-2020
în România, aprobat prin OMFE nr. 2640/2015 și modificat prin OMDRAPFE
nr. 1925/2018;
• Regulamentul Delegat (UE) nr. 240/2014 al Comisiei din 7 ianuarie 2014
privind Codul european de conduită referitor la parteneriat, în cadrul
fondurilor structurale și de investiții europene.

• Regulamentul (UE) 2019/788 din 17 aprilie 2019 privind inițiativa

cetățenească europeană;
• Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1799 al Comisiei din 22
octombrie 2019 de stabilire a unor specificații tehnice pentru sistemele
separate de colectare online în temeiul Regulamentului (UE) 2019/788 al
Parlamentului European și al Consiliului privind inițiativa cetățenească
europeană;
• HG nr.596 din 31 iulie 2020 privind stabilirea măsurilor necesare pentru
aplicarea Regulamentului (UE) 2019/788 al Parlamentului European şi al
12 Consiliului din 17 aprilie 2019 privind iniţiativa cetăţenească europeană şi
a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/1.799 al Comisiei din 22
octombrie 2019 de stabilire a unor specificaţii tehnice pentru sistemele
separate de colectare online în temeiul Regulamentului (UE) 2019/788 al
Parlamentului European şi al Consiliului privind iniţiativa cetăţenească
europeană;
• ORDIN nr. 22 din 10 februarie 2021 privind procedura de verificare a
declarațiilor de susținere a propunerilor de inițiativă cetățenească
europeană și de eliberare a certificatului de confirmare a numărului de
declarații de susținere valabile pentru România.

6
 Nr. crt. Domeniul Denumirea actului normativ

• HG nr. 548 din 21 mai 2008 privind aprobarea Strategiei naţionale de

comunicare şi informare publică pentru situaţii de urgenţă;
• ORDIN MAI nr. 201 din 14 decembrie 2016 privind organizarea şi desfăşurarea
Comunicare activităţii de informare publică şi relaţii publice în Ministerul Afacerilor
13 situații/domenii Interne;
specifice • Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.103/2020, pentru aprobarea
Instrucţiunilor privind activitatea de informare şi relaţii publice în Ministerul
Apărării Naţionale;
• Strategia de comunicare în domeniul afacerilor europene din 10.08.2021.

3. ANALIZA CADRULUI LEGAL

1. Comunicarea publică la nivelul administrației presupune mai multe valenţe corespunzătoare

unor drepturi, obligații și principii juridice, raportându-se, pe de o parte, la garantarea liberului
acces la informaţiile de interes public, iar pe de altă parte, la asigurarea transparenţei decizionale
a administraţiei publice.

În sistemul român de drept, articolul 31 din Constituția României, adoptată în anul 1991, consacră
dreptul la informație ca drept fundamental al cetățeanului potrivit căruia dreptul persoanei de a
avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.

Dreptul la informaţie cuprinde dreptul persoanei de a fi informată la timp şi corect despre

măsurile luate de autorităţile publice, în temeiul acestuia autorităţile statului fiind obligate,
potrivit competenţelor, să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra activităţilor publice
şi a problemelor de interes personal ale acestora, să creeze condițiile juridice pentru difuzarea
liberă a informației de orice natură1.

Cu privire la obligaţia de a asigura accesul la orice informație de interes public, în vederea

efectivizării acestui drept, art. 31 alin. (2) din Constituţia României este elocvent în acest sens:
„Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea
corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal“2.

Dreptul la informare și obligația corelativă, în sarcina autorităților publice, de a asigura informarea

corectă a cetățeanului presupune existenţa unor mecanisme prin care cetățeanul, pe de o parte,

1 Art. 31 alin. (2) din Constituţia României http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/47355

2 Art. 31 alin. (2) din Constituţia României http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/47355

7
să îşi poată cunoaşte drepturile şi modalităţile prin care poate beneficia de exerciţiul acestora,
iar pe de altă parte, să poată avea o reprezentare clară şi corectă a modalităţii de desfăşurare
a mandatului reprezentanţilor săi, mecanisme precum liberul acces la informaţiile de interes
public sau transparenţa în actul decizional al autorităților.3

Așadar, acest drept poate fi privit din perspectiva unui garant al dezvoltării unor instrumente
juridice și mijloace de comunicare eficiente între autorităţile publice și cetăţeni.

2. Adoptarea actelor normative presupune derularea unor etape pregătitoare, pe parcursul cărora
au loc numeroase schimburi de informații și opinii între diferiți actori. Pornind de la prevederile
art. 6 al Legii nr. 24/2000 (republicată) privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea
actelor normative4 se poate deduce că aceste interacțiuni se derulează pentru:

1. Identificarea dezideratelor sociale prezente și de perspectivă, precum și a insuficiențelor

legislației în vigoare, necesară pentru fundamentarea noilor reglementări.
2. Elaborarea studiului de impact și/sau a notei de fundamentare.

Evaluarea preliminară a impactului este realizată de inițiatorul proiectului de act normativ

sau de către institute de cercetare științifică, universități, societăți comerciale sau organizații
neguvernamentale, în cazul unor proiecte de acte normative complexe.

De asemenea, în cuprinsul motivării proiectelor de acte normative se găsesc obligatoriu informații

privind consultările derulate în vederea elaborării proiectului de act normativ, organizațiile și
specialiștii consultați, esența recomandărilor primite, dar și activitățile de informare publică
privind elaborarea și implementarea proiectului de act normativ și activitățile de informare
publică privind elaborarea și implementarea proiectului de act normativ5.

HG nr. 561/2009 aprobă Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru

elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice și a proiectelor de
acte normative. Potrivit procedurii de elaborare şi consultare a proiectelor de acte normative şi a
proiectelor de documente de politici publice, este reglementată obligația supunerii concomitent
a formei iniţiale elaborate a proiectului de act normativ sau a proiectului de documente de
politici publice, atât consultării publice, în condiţiile Legii nr. 52/2003, cât şi consultării preliminare
interinstituţionale, însoțite, după caz, de instrumentele de prezentare și motivare.

Hotărârea nr. 1361/2006 (actualizată în 2016) privind conținutul instrumentului de prezentare

și motivare a proiectelor de acte normative supuse aprobării Guvernului furnizează în Anexa sa
detalii suplimentare cu privire la consultările efectuate în vederea elaborării proiectului de act
normativ (Secțiunea 6), respectiv:

3 G. Gârlișteanu, Principiul informării cetățenilor, Revista de Științe Juridice, 3/2008

4 http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/21698
5 Art. 31 lit f) din Legea nr. 24/2000 https://lege5.ro/App/Document/geztgnzqgy/art-31-cuprinsul-motivarii-lege-24-2000?pid=42690
750#p-42690750

8
• Informații privind procesul de consultare cu organizații neguvernamentale, institute de
cercetare și alte organisme implicate;
• Consultările organizate cu autoritățile administrației publice locale, în situația în care proiectul
de act normativ are ca obiect activități ale acestor autorități;
• Consultările desfășurate în cadrul consiliilor interministeriale;
• Informații privind necesitatea avizării proiectului de act normativ, după caz, de către
Consiliul Legislativ, Consiliul Suprem de Apărare a Țării, Consiliul Economic și Social, Consiliul
Concurenței și Curtea de Conturi.

Totodată, Secțiunea 7 din aceeași anexă menționează care trebuie să fie Activitățile de informare
publică privind elaborarea și implementarea proiectului de act normativ, respectiv:

• Informarea societății civile cu privire la necesitatea elaborării proiectului de act normativ

• Informarea societății civile cu privire la eventualul impact asupra mediului în urma
implementării proiectului de act normativ, precum și efectele asupra sănătății și securității
cetățenilor sau diversității biologice.

3. Deși transparența și obligația de comunicare a autorităților a fost recunoscută prin Constituție

ca valoare reală a unei societăți democratice, o lege care să operaționalizeze acest drept a fost
adoptată abia în anul 2001. Prin Legea nr. 544 / 2001 privind liberul acces la informațiile de interes
public s-a creat cadrul normativ de bază pentru transparența instituțională, în special, și pentru
guvernarea deschisă în ansamblu, accesul liber și neîngrădit al persoanei la orice informații de
interes public devenind principiul fundamental al relației dintre cetățean și autoritățile publice.

Având în vedere faptul că întreaga activitate a administrației publice se desfășoară „pe baza
și în executarea legii“, Legea nr. 544/2001, cu modificările și completările ulterioare, reprezintă
trecerea spre reglementarea juridică a unei componente esențiale a administrației publice,
respectiv comunicarea dintre instituțiile publice de stat și cetățeni.

Legea 544/2001 și HG nr. 123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare

a Legii nr. 544/2001 instituie posibilitatea accesului neîngrădit al persoanei într-un domeniu
aparte, acela al informaţiilor de interes public.

Privind din perspectiva comunicării, principala consecință a acestor instrumente juridice constă
în crearea unei obligaţii generale pozitive pentru autoritatea publică de a asigura şi de a facilita
acest acces garantat de Constituție oricărei persoane la un domeniu particularizat, acela al
informaţiilor de interes public.

Din punct de vedere al organizării și asigurării accesului la informațiile de interes public, prin
normele legale sunt create două modalități de realizare: informarea din oficiu și informarea la
cerere.

Legea nr. 544/2001 este norma juridică ce instituie drept regulă liberul acces la informaţii de interes
public iar limitarea accesului drept excepţie și obligă instituţiile publice să comunice, din oficiu,
anumite categorii de informaţii, stabilind termene precise, modalităţi şi structuri responsabile

9
pentru informarea publică. Totodată, legea precizează limitele accesului la informaţie, exceptând
în mod legitim anumite categorii de informaţii.

HG nr. 123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001
privind liberul acces la informațiile de interes public aprobă principiile, procedurile și regulile
ce se aplică tuturor autorităţilor şi instituţiilor publice, astfel cum sunt definite prin Legea nr.
544/2001, și reglementează următoarele:

• Organizarea şi asigurarea accesului liber la informaţiile de interes public;

• Procedurile privind accesul liber la informaţiile de interes public;
• Funcţionarea structurilor responsabile de informarea publică directă;
• Funcţionarea structurilor responsabile de relaţia cu presa.

Cu privire la cele două acte normative nu putem să nu menționăm faptul că, la 20 ani de la
intrarea în vigoare a Legii nr. 544/2001 se poate aprecia că unele dintre prevederile acestora sunt
oarecum depășite de evoluția și cerințele actuale ale societății.

4. Principiul informării cetăţenilor și respectiv obligația corelativă aflată în sarcina autorităților

publice presupun, pe de o parte, liberul acces la informaţiile de interes public, iar, pe de altă
parte, transparenţa decizională a administraţiei publice.

Aplicarea corectă a principiului transparenţei conduce la o mai mare încredere a cetățeanului în

legi şi reglementări, atunci când ele au fost adoptate cu consultarea celor interesaţi.

În acest sens, Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică
stabileşte „regulile procedurale minimale aplicabile pentru asigurarea transparenţei
decizionale în cadrul autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, alese sau numite,
precum şi al altor instituţii publice care utilizeazã resurse financiare publice, în raporturile
stabilite între ele cu cetăţenii şi asociaţiile legal constituite ale acestora“6.

Legea asigură deschiderea activităţii administraţiei publice, atât centrale cât şi locale, către
cetăţean prin intermediul a două mecanisme importante: participarea publicului la procesul
de elaborare a reglementărilor și participarea publicului la procesul de luare a deciziilor.

Analiza a relevat un element deosebit de important introdus de această lege, respectiv acela că
prevederile sale trebuie interpretate drept standarde minimale impuse administraţiei publice şi
instituţiilor publice în relaţia lor cu persoanele fizice sau juridice, ceea ce conduce la concluzia că
acele autorităţi ale administraţiei publice care doresc să introducă standarde de transparenţă mai
ridicate în relaţia lor cu cetăţenii pot face acest lucru fără a intra în contradicţie cu prevederile legii.7

6 Art. 1 din Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică.
7 Ghidul „Transparenţa decizională în administraţia publică“ elaborat de Transparency International Romania | Asociaţia Română
pentru Transparenţă şi Asociaţia Pro Democraţia.

10
Ca mecanism prin intermediul căruia cetățenii pot interveni în activitatea de elaborare acte
normative, legea introduce obligația autorității administrației publice de informare a publicului
cu privire la conţinutul proiectelor de acte normative prin intermediul unui anunţ care se aduce
la cunoştinţa publică cu cel puţin 30 de zile înainte de supunerea actului normativ spre analiză,
avizare şi adoptare.

Corelativ obligaţiei autorităţilor publice de a comunica și informa cetăţenii despre intenţia de

elaborare a unui act normativ, legea introduce o altă obligaţie, aceea de a pune la dispoziţia
cetăţenilor o perioadă de 10 zile, în cadrul termenului mare de 30 de zile, pentru primirea
sugestiilor şi comentariilor pe marginea reglementărilor propuse.

Art. 6 din Legea nr. 52/2003 stabileşte în mod limitativ situaţiile care constituie excepţii de la
aplicarea prevederilor acestei legi. Prevederile acestuia poate genera dificultăți din punctul de
vedere al faptului că prevede aplicarea unui regim identic proceselor de elaborare a actelor
normative, pe de o parte, şi şedinţelor publice, pe de altă parte.

Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea
demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea
corupţiei include în cuprinsul său principiile care stau la baza furnizării de informații și servicii
publice prin mijloace electronice, în relația cu persoanele fizice sau juridice interesate să utilizeze
procedura electronică pentru accesul la informații și servicii publice, precum și pentru schimbul
de informații. Aceste principii sunt: transparența în furnizarea de informații și servicii publice,
accesul egal, nediscriminatoriu, la informații și servicii publice, inclusiv pentru persoanele cu
handicap, eficienta utilizării fondurilor publice, confidențialitatea, respectiv garantarea protejării
secretului datelor cu caracter personal, precum și garantarea disponibilității informațiilor și a
serviciilor publice.

Toate acestea sunt avute în vedere pentru îmbunătăţirea accesului la informaţii şi servicii publice,
asigurarea creșterii gradului transparență și a modului de utilizare şi administrare a fondurilor
publice, furnizarea de informaţii şi servicii publice de calitate prin intermediul mijloacelor
electronice, precum și întărirea capacităţii administrative a instituţiilor publice de a-şi îndeplini
rolul şi obiectivele.

În scopul asigurării accesului la informaţii publice şi furnizării de servicii publice către persoane
fizice şi juridice este înființat prin lege Sistemul Electronic Național ca sistem informatic de
utilitate publică.

Legea este relevantă din prisma procedurii electronice de acces la informaţiile şi serviciile publice
şi furnizarea acestor servicii, precum şi datorită faptului că se asigură, prin mijloace electronice,
transparenţa informaţiilor şi serviciilor publice.

Regulamentul privind procedurile de elaborare, monitorizare şi evaluare a politicilor publice
la nivel central, aprobat prin HG nr. 775/2005, instituie procedurile ce determină funcţia,
scopul şi metodologia procesului de elaborare, monitorizare şi evaluare a politicilor publice la
nivelul autorităţilor şi instituţiilor publice din administraţia publică centrală. Actul normativ a

11
instituționalizat unitățile specializate în domeniul politicilor publice la nivelul ministerelor şi
al altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale care iniţiază proiecte de acte
normative.

Activitatea de identificare a variantelor de politici publice este reglementată ca rezultat al

unui proces de consultare a organizaţiilor neguvernamentale, partenerilor sociali, asociaţiilor
profesionale şi a reprezentanţilor sectorului privat implicaţi, afectaţi sau interesaţi de modul
în care este rezolvată problema respectivă. Potrivit Regulamentului, ea se desfăşoară în cadrul
instituţiei iniţiatoare a politicii publice de către direcţiile de specialitate sub coordonarea unităţilor
de politici publice din cadrul ministerelor.

5. Liberul acces la informaţiile de interes public reprezintă un drept a cărui exercitare are un
caracter relativ, astfel încât autoritatea publică îl poate restrânge și îi poate impune unele limite
în anumite situaţii strict prevăzute de lege. Acest lucru înseamnă că anumite categorii de
informaţii din activitatea desfăşurată de către autorităţile sau instituţiile publice din România
sunt exceptate liberului acces al persoanelor interesate.

În cuprinsul cadrului legal care reglementează liberul acces la informațiile de interes public,
interesul protejării datelor cu caracter personal se constituie într-o excepție de la accesul la
informații.8

Astfel, legiuitorul a asigurat un just echilibru între două drepturi extrem de importante, respectiv
dreptul la viață privată al persoanei fizice și dreptul opiniei publice de a controla capacitatea de
exercitare a funcției publice.

În problematica liberului acces la informațiile de interes public și protecția datelor cu caracter

personal una dintre cele mai importante chestiuni în discuție vizează așadar abordarea unei
astfel de situații in mod coerent și unitar în vederea asigurării respectării tuturor drepturilor
prevăzute de legislație, dar mai cu seamă în vederea asigurării justului echilibru între dreptul la
informare și dreptul la viață privată.

Deși Regulamentul (UE) nr. 2016/679 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte
prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de
abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor - GDPR)
și legislația națională în domeniul protecției datelor personale sunt acte normative emise
ulterior Legii nr. 544/2001, cu dispoziţii care reglementează domenii relativ diferite, există unele
interferenţe în materia furnizării publice a informaţiilor cu caracter personal, pe de-o parte, și a
comunicării, pe de altă parte.

Categoria informaţiilor cu privire la datele personale, sunt singurele definite expres încă de la început
de Legea nr. 544/2001 pentru a a face distincție de de cele destinate a fi de interes public. Astfel,

8 Art.12 alin.(1) lit. d) din Legea nr. 544/2001

12
prin informație cu privire la datele personale se înțelege orice informaţie privind o persoană
fizică identificată sau identificabilă9, definiție preluată din Directiva 95/46/CE, asemănătoare
cu noțiunea de date cu caracter personal introdusă de Regulamentul (UE) nr. 2016/679.

Problema principală în aplicarea și interpretarea simultană a celor două acte normative,

Regulamentul (UE) nr. 2016/679 și Legea nr. 544/2001, este reprezentată de categoria persoanelor
care ocupă funcţii sau demnităţi publice în care autoritățile sunt solicitate să pună la dispoziție
datele cu caracter personal ale acestora. În practică sunt generate interpretări arbitrare, deși
legea privind liberul acces la informaţii de interes public face precizarea clară că informaţiile
cu privire la datele personale ale cetăţeanului pot deveni informaţii de interes public numai în
măsura în care afectează capacitatea de exercitare a unei funcţii publice.

Trebuie subliniat faptul că dreptul la protecţia datelor cu caracter personal nu este un drept
absolut; acesta trebuie luat în considerare în raport cu funcţia pe care o îndeplineşte în societate
şi echilibrat cu alte drepturi fundamentale, în conformitate cu principiul proporţionalităţii.10

Deşi scopul declarat al Regulamentului (UE) nr. 2016/679 este acela de a garanta şi proteja
drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanelor fizice, în special dreptul la viaţă intimă,
familială şi privată, cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal, practica şi realităţile
constatate inclusiv cu prilejul realizării unor studii au arătat că interpretarea simultană a celor
două legi ridică dificultăţi în aplicarea la nivelul administraţiei locale.11

Dintr-o altă perspectivă, prelucrarea datelor cu caracter personal este astfel reglementată de
Regulamentul GDPR încât aceasta să fie în serviciul cetăţenilor.

Unul dintre principiile fundamentale pe care Regulamentul GDPR îl impune a fi respectat

în cadrul oricărei operațiuni de prelucrare a datelor cu caracter personal este principiul
transparenței, menționat în mod expres la art. 5 alin. (1): „(1) Datele cu caracter personal sunt: a)
prelucrate în mod legal, echitabil și transparent față de persoana vizată („legalitate,echitate
și transparență“)“.

Transparența reprezintă o obligație generală în temeiul GDPR, care se aplică pentru trei domenii
centrale:

1. furnizarea de informații persoanelor vizate privind prelucrarea echitabilă a datelor;

2. modul în care operatorii comunică cu persoanele vizate în legătură cu drepturile; și
3. modul în care operatorii facilitează exercitarea drepturilor persoanelor vizate.

9 Art.2 lit.c) din Legea nr. 544/2001.

10 Considerentul (4) din preambului Regulamentului (UE) nr 2016/679.
11 Informaţia de interes public - un drept fundamental şi o responsabilitate pe măsură - Studiu privind stadiul actual al aplicării pre-
vederilor legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public - Institutul pentru Politici Publice (IPP) în parteneriat
cu Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) https://cji.ro/wp-content/uploads/2020/04/Studiu_informatia-de-interes-public-oc-
tombrie-2009.pdf

13
Operatorul trebuie să fie întotdeauna în măsură să demonstreze că datele cu caracter personal
sunt prelucrate în mod transparent în ceea ce privește persoana vizată.

În legătură cu aceasta, principiul responsabilității presupune transparența operațiunilor de

prelucrare pentru ca operatorii să fie în măsură să demonstreze respectarea obligațiilor care le
revin în temeiul GDPR.12

Cerințele de transparență prevăzute în GDPR se aplică indiferent de temeiul juridic al prelucrării

și pe parcursul întregului ciclu de viață al prelucrării, iar acest lucru rezultă clar din cuprinsul art.
12 care prevede că transparența se aplică înainte sau la începutul ciclului de prelucrare a datelor,
pe parcursul întregii perioade de prelucrare sau în anumite momente, atunci când prelucrarea
este în curs de desfășurare.

În îndeplinirea unei sarcini care serveşte unui interes public sau care rezultă din exercitarea
autorităţii publice cu care este învestit operatorul, orice autoritate publică care prelucrează
date cu caracter personal este obligată să comunice persoanelor vizate de prelucrări anumite
informații strict prevăzute la art. 13 -14 și să creeze mecanismele prin care aceste persoane
să-și poată exercita drepturile. Așadar, GDPR instituie autorităților publice o obligație specifică
de comunicare a unor informații bine structurate către cetățeni, indiferent de calitatea pe care
aceștia o au în cadrul operațiunilor de prelucrare a datelor cu caracter personal efectuate de
autoritate.

6. În sfera anumitor categorii de informaţii exceptate accesului liber al persoanelor interesate,

potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 se află și informaţiile clasificate. Răspunderea
pentru aplicarea măsurilor de protejare a informaţiilor aparţinând categoriilor anterior enunţate
incumbă persoanelor şi autorităţilor publice care deţin astfel de informaţii, precum şi instituţiilor
publice abilitate prin lege să asigure securitatea informaţiilor.

Astfel, Legea nr. 182 din 12 aprilie 2002 privind protecția informațiilor clasificate asigură acest
tip de informații prin instituirea sistemului național de protecție a informațiilor.

Legea reglementează cazurile, condițiile și procedurile de acces la informațiile clasificate și în

același timp garantează dreptul de a avea acces la informațiile de interes public.

În completarea acestei legi, Hotărârea Guvernului nr. 585 din 13 iunie 2002 pentru aprobarea
Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România vine cu normele de
aplicare, stabilind regulile generale, obligaţiile şi răspunderile autorităţilor şi instituţiilor publice,
ale agenţilor economici şi ale altor persoane juridice de drept public sau privat privind protecţia
informaţiilor din această categorie.

12 Grupul de lucru instituit în temeiul articolului 29 – Orientări privind transparența în temeiul Regulamentului 2016/679, adoptate
la 29 noiembrie 2017, astfel cum au fost revizuite și adoptate ultima dată la 11 aprilie 2018.

14
7. În încercarea de a înlătura obstacolele ce stau în calea reutilizării informaţiilor de interes public
în cadrul Uniunii Europene, în anul 2003 a fost emisă Directiva 2003/98/EC care încurajează
statele membre să ofere cât de multe informaţii de interes public este posibil spre a fi reutilizate.
Reutilizarea informaţiilor de interes public este reglementată în România prin Legea 109/2007
privind reutilizarea informaţiilor din instituţiile publice, care este de fapt o traducere fidelă a
directivei europene.

Scopul acestei legi este reglementarea reutilizării informaţiilor din instituţiile publice în
vederea creării unor noi produse şi servicii informaţionale. Potrivit legii, documentele care pot fi
reutilizate sunt doar cele pe care instituţiile în cauză le-au creat în urma activităţii publice proprii.
Reutilizarea acestor documente în scop necomercial este liberă, dar pentru a le putea folosi în
scop comercial trebuie adresată o cerere către instituţia care le deţine.

Întrucât informaţiile trebuie să fie accesibile tuturor utilizatorilor interesaţi, fără discriminare,
autoritățile și instituţiile publice sunt obligate să asigure condiţii pentru facilitarea accesului
la documente. Se poate sesiza o deficiență semnificativă, respectiv faptul că prin prevederile
sale legea instituie un regim discriminatoriu de acces la informaţiile din instituţiile publice, ceea
ce contravine nu doar drepturilor europene, ci şi Legii 544/2001, care prevede accesul liber la
informaţiile de interes public pentru toţi cetăţenii.

8. Prin Comunicare din partea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul
Economic Și Social European și Comitetul Regiunilor - O agendă digitală pentru Europa se
are în vedere, între altele, clădirea încrederii în mediul digital. În virtutea legislației UE, cetățenii
Uniunii Europene beneficiază de o serie de drepturi cu aplicație în mediul digital, cum ar fi
libertatea de expresie și accesul liber la informații, protecția datelor cu caracter personal și a vieții
private, cerințele de transparență, obligativitatea serviciilor universale de telefonie și de acces la
un internet funcțional și calitatea minimă a serviciilor. Comunicarea evidențiază necesitatea ca
utilizatorii să poată fi în măsură să găsească explicații simple și codificate ale propriilor drepturi
și obligații, redactate în mod transparent și inteligibil (prin intermediul platformelor online,
de exemplu), întrucât aceste drepturi sunt însă dispersate în diverse acte legislative și nu sunt
întotdeauna ușor de găsit.

9. Datele deschise, asociate de cele mai multe ori cerințelor de transparență a activității
autorităților publice, reprezintă și un important mijloc pentru stimularea inovării și a dezvoltării
economice. În ultimii ani, conceptul de date deschise s-a impus ca o reacție la nevoia de a
reconcilia discursul despre informații de interes public cu realitățile lumii moderne, în special
cu dezvoltarea internetului și a comunicațiilor, folosirea pe scară largă a bazelor de date de
dimensiuni mari (big data) și conectarea indivizilor prin rețele sociale. Din acest punct de vedere,
se poate spune că datele deschise reprezintă cel mai modern cadru și standard internațional de
definire a transparenței specifice bunei guvernări.13

13 Ghid pentru publicarea datelor deschise – Guvernul României și Coaliția pentru date deschise, aprilie 2015.

15
Evoluția continuă a cadrului normativ la nivel comunitar impune, în egală măsură, şi o adaptare
corespunzătoare a legislației noastre naționale.

Din această perspectivă, având în vedere obligațiile ce revin României ca urmare a angajamentelor
asumate în cadrul Tratatului de aderare la Uniunea Europeană, se impune transpunerea în
legislația internă a Directivei (UE) 2019/1024 a Parlamentului European și a Consiliului din 20
iunie 2019 privind datele deschise și reutilizarea informațiilor din sectorul public (reformare).

Aceasta este a treia directivă care abordează datele deschise și reutilizarea informațiilor din
sectorul public modificând în mod substanțial prevederile anterioare, scopul fiind acela de a
reflecta progresele din domeniul tehnologiilor digitale și de a stimula în continuare inovarea
digitală, în special în ceea ce privește inteligența artificială. Utilizarea inteligentă a datelor,
inclusiv prelucrarea lor prin intermediul aplicațiilor de inteligență artificială, poate avea un efect
de transformare asupra tuturor sectoarelor economiei.

Având în vedere cele de mai sus, în prezent a fost elaborat un nou proiect de Lege privind
datele deschise și reutilizarea informațiilor din spațiul public al cărui obiectiv principal este de
facilitare a creării de produse și servicii informaționale pe baza documentelor din sectorul public
pentru a asigura inclusiv utilizarea transfrontalieră efectivă a documentelor din sectorul public,
pe de o parte de către întreprinderile private, în special întreprinderi mici și mijlocii, pentru
produsele și serviciile informaționale cu valoare adăugată, și pe de altă parte de către cetățeni,
pentru a facilita libera circulație a informațiilor și comunicarea.

10. Unul dintre principiile de bază privind implementarea fondurilor europene este parteneriatul.
Pornind de la „guvernanța pe mai multe niveluri”, principiul parteneriatului este cel care asigură
implicarea societății civile și a partenerilor sociali în pregătirea, gestionarea, monitorizarea și
evaluarea fondurilor europene. Modul de aplicare a acestui principiu este reglementat la nivel
european prin Regulamentul Delegat (UE) nr. 240/2014 al Comisiei din 7 ianuarie 2014 privind
Codul european de conduită referitor la parteneriat, în cadrul fondurilor structurale și de
investiții europene14.

Potrivit acestui regulament, autoritățile de management, utilizând proceduri de selecție

transparente, vor selecta parteneri, astfel încât aceștia să fie cei mai reprezentativi dintre părțile
interesate relevante. Partenerii ar trebui să includă autorități publice, parteneri economici și
sociali și organisme care reprezintă societatea civilă, care pot influența în mod semnificativ sau
care pot fi afectați în mod semnificativ de punerea în aplicare a acordului de parteneriat și a
programelor.

O gamă largă de activități de comunicare este necesară pentru asigurarea unei implicări reale a
partenerilor. Regulamentul prevede că autoritățile naționale trebuie să asigure, cel puțin:

14 Regulamentul delegat (UE) nr. 240/2014 al Comisiei din 7 ianuarie 2014 privind Codul european de conduită referitor la
parteneriat, în cadrul fondurilor structurale și de investiții europene (europa.eu)

16
• informații oportune și acces ușor la informațiile pertinente;
• suficient timp pentru parteneri pentru a analiza și prezenta observații;
• canale disponibile prin care partenerii pot pune întrebări, pot aduce contribuții și sunt
informați cu privire la modul în care propunerile lor au fost luate în considerare;
• difuzarea rezultatelor consultării.

În conformitate cu prevederile din ultima variantă (2020) a Propunerii de Regulament (UE),

aferent perioadei 2021-2017, de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de
dezvoltare regională, Fondul social european plus, Fondul de coeziune și Fondul european
pentru pescuit și afaceri maritime, și de instituire a unor norme financiare aplicabile acestor
fonduri, precum și Fondului pentru azil și migrație, Fondului pentru securitate internă și
Instrumentului pentru managementul frontierelor și vize,15 statele membre sunt obligate să
organizeze un parteneriat cu autoritățile regionale și locale competente. Parteneriatul respectiv
include cel puțin autoritățile urbane și alte autorități publice, partenerii economici și sociali,
organismele relevante care reprezintă societatea civilă, partenerii de mediu și organismele
responsabile de promovarea incluziunii sociale, a drepturilor fundamentale, a drepturilor
persoanelor cu handicap, a egalității de gen și a nediscriminării.

Potrivit principiului guvernanței pe mai multe niveluri, partenerii sunt implicați în pregătirea
acordurilor de parteneriat și programelor, precum și pe tot parcursul implementării acestora.
În considerarea principiului subsidiarității și proporționalității, gestiunea partajată are scopul de
a asigura faptul că deciziile sunt luate cât mai aproape posibil de cetățeni și că face legătura
între nevoile locale și obiectivele europene.

11. Lansate în anul 2012, iniţiativele cetăţeneşti europene reprezintă un instrument nou introdus
de Tratatul de la Lisabona pentru a creşte democraţia participativă în Uniunea Europeană prin
implicarea cetăţenilor în procesul de luare a deciziilor.

Ca elemente de noutate aduse de Regulamentul (UE) 2019/788, menţionăm următoarele

aspecte:

• iniţiativele cetățenești europene vor putea fi susţinute de persoanele interesate numai în

statul membru a cărui cetăţenie o deţin [art.3 alin.(2) şi art.12 alin.(1)];
• posibilitatea ca statele membre să stabilească vârsta de 16 ani ca vârstă de la care cetăţenii
pot susţine o iniţiativă [art.2 alin.(1)];
• simplificarea procedurii de verificare a datelor personale care vor fi colectate de la susţinători
[art.9 alin.(4)], ceea ce presupune că verificările vor putea fi efectuate într-un timp mai scurt;
• din punct de vedere tehnic, Comisia Europeană va pune la dispoziţia organizatorilor de
iniţiative o platformă informatică performantă, securizată, în scopul colectării declaraţiilor
de la susţinători şi în scopul transferului de date către autorităţile competente din statele
membre [art.10 şi art.12].

15 https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/f7891a43-a0ba-11ea-9d2d-01aa75ed71a1/language-ro/format-PDF/
source-search

17
Prin HG nr. 596/2020 a fost desemnat M.A.I., prin D.E.P.A.B.D., în calitate de autoritate naţională
competentă pentru verificarea declaraţiilor de susţinere a propunerilor de iniţiativă cetăţenească
europeană şi pentru eliberarea certificatului de confirmare a numărului de declaraţii de susţinere
valabile pentru România.

Se desemnează Autoritatea pentru Digitalizarea României (A.D.R.), caautoritate naţională

competentă cu eliberarea certificatelor de confirmare a conformităţii sistemelor separate de
colectare online a declaraţiilor de susţinere a propunerilor de iniţiativă cetăţenească europeană
cu Regulamentul (UE) 2019/788, în ceea ce privește inițiativele înregistrate în conformitate cu
art.6 din regulament, până la 31 decembrie 2022.

12. Ordinul MAI nr. 201/2016 reglementează activitatea de informare publică şi relaţii publice
desfăşurată în cadrul Ministerului Afacerilor Interne pentru stabilirea şi dezvoltarea unei
comunicări permanente cu cetăţenii, prin intermediul mass-mediei sau în mod direct, în scopul
cunoaşterii activităţii MAI şi creşterii nivelului de încredere faţă de instituţie.

Ordinul reglementează distinct modalitățile de comunicare ale structurilor MAI prin intermediul
internetului, specificând că aceasta se realizează, de regulă, cu ajutorul paginilor web şi al
mesajelor electronice, reţelelor on-line şi al canalelor audiovideo on-line.

Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.103/2020 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind
activitatea de informare şi relaţii publice în Ministerul Apărării Naţionale. Prin instrucțiunile
aprobate sunt stabilite principiile, organizarea, conducerea și funcționarea activităților de
informare și relații publice în MApN cu scopul de a stabili, menține și dezvolta relații de încredere
între instituția militară și societate.

Potrivit actului normativ, comunicarea online, prin intermediul rețelelor sociale, urmărește în
principal prezentarea aspectelor relevante ale activității structurilor și personalului MApN pentru
a contribui la creșterea gradului de înțelegere a publicului față de problematica militară, rolul,
obiectivele, misiunile, operațiile și activitățile desfășurate de militarii români.

18
 4. CONCLUZII
Comunicarea este o componentă esențială și în aceeași măsură o responsabilitate pentru
realizarea sarcinilor în activitatea administrației și instituțiilor publice.

Analiza a avut în vedere identificarea tuturor normelor juridice relevante care reglementează
atât la nivel național, cât și la nivel european, domeniul comunicării publice prin care se creează
drepturi și obligații aplicabile în relația dintre autoritățile și instituțiile publice centrale și locale,
pe de-o parte, și cetățeni, pe de altă parte.

S-a procedat la realizarea unei mapări a legislației relevante, pe domenii de interes, urmată de
o analiză și interpretare succintă în scopul înțelegerii mecanismului acțiunii legislative asupra
eficienței implementării comunicării la nivelul administrației publice.

Având în vedere dimensiunea legală a comunicării publice generată de obligațiile instituite prin
normele juridice, au fost identificate un număr de 42 acte juridice, grupate pe treisprezece
domenii de aplicare, care au legătură directă cu reglementarea comunicării publice a autorităților.

Normele juridice relevante care instituie obligații privind comunicarea publică, în general, și
comunicarea guvernamentală, în particular, au fost grupate după următoarele domenii de aplicare:

1. Drepturi fundamentale
2. Inițiere acte normative și politici publice
3. Liberul acces la informațiile de interes public
4. Transparența decizională în administrația publică
5. Protecția datelor cu caracter personal
6. Protecția informațiilor clasificate
7. Reutilizarea informațiilor din instituțiile publice
8. Agenda digitala a României
9. Elaborare, monitorizare și evaluare politici publice
10. Datele deschise și reutilizarea informațiilor din sectorul public
11. Comunicarea în contextul implementării proiectelor finanțate prin fonduri europene
12. Inițiativa cetățenească europeană
13. Comunicare în situații/domenii specifice

Din analiza legislației relevante pe palierul comunicării publice la nivelul administrației din
România se evidențiază câteva concluzii:

• Dreptul la informare și obligația corelativă, în sarcina autorităților publice de a asigura

informarea corectă a cetățeanului este consacrat ca drept fundamental în sistemul român
de drept, potrivit articolul 31 din Constituția României;
• Domeniul comunicării publice nu este reglementat printr-o legislație specifică unitară;
• Comunicarea online, ca parte a procesului de comunicare publică, nu este abordată și
reglementată unitar în legislația identificată;

19
• Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public și Legea nr. 52/2003
privind transparența decizională în administrația publică, cu modificările și completările
ulterioare, reprezintă cadrul normativ esențial în vigoare în România pentru transparența
instituțională în special și pentru guvernarea deschisă în ansamblu, alături de alte dispoziții
legale cu caracter special;
• La 20 ani de la intrarea în vigoare a Legii nr. 544/2001 se poate aprecia că unele dintre
prevederile acestora sunt oarecum depășite de evoluția și cerințele actuale ale societății;
• Informațiile de interes public pot fi obținute și furnizate simultan sau succesiv prin mai multe
proceduri/facilități instituite de normele legale în vigoare, fără a exista o corelare între acestea;
• Informaţia de interes public vs. protecţia datelor cu caracter personal – existența unor
prevederi incomplete care conduc la interpretări diferite ale situațiilor exceptate de la cadrul
legal în vigoare, fapt ce determină implementarea inadecvată a celor două acte normative;
• Existența unei corelări insuficiente între anumite prevederi ale Legii nr. 544/2001 şi cele ale
Legii nr. 182/2002 privind informaţiile clasificate;
• Cerinţa ce reglementează excepțiile la aplicarea Legii nr. 52/2003 privind transparența
decizională de a asigura secretul cu privire la elaborarea actelor normative, în condiţiile
articolului 6, apare ca lipsită de temei în condiţiile în care după adoptare actele normative se
publică;
• Existența unor neclarități cu privire la anumite termeni prevăzuți de legislație, de natură să
genereze limitarea și practica neuniformă, precum distincțiile între: informație de interes
public – informație nepublică – informație arhivată – informație clasificată; format deschis –
date deschise; cerere de acces la informațiile de interes public - petiție – solicitare de presă;
act normativ – consultare publică – dezbatere publică; aviz intern – aviz interministerial;
• Confuzia între formularea politicilor publice și formularea propunerilor de acte normative;
• Prin prevederile Legii nr. 109/2007 privind reutilizarea informaţiilor din instituţiile publice,
se instituie un regim discriminatoriu de acces la informaţiile din instituţiile publice, ceea ce
contravine Legii nr. 544/2001 ce prevede accesul liber la informaţiile de interes public pentru
toţi cetăţenii.
• Potențialul real al comunicării între autoritățile și instituțiile publice și cetățeni nu este
fructificat la adevărata valoare, iar de cele mai multe ori punerea în practică a diferitelor
norme legale, nu este corelată.
• Anumite ministere (MAI, MApN, MAE) și-au reglementat prin acte normative distincte
activitatea de comunicare publică, ceea ce nu poate decât că contribuie la bunul mers al
mecanismului, atât în interesul instituției cât și al cetățenilor.

20
 BIBLIOGRAFIE
Constituţia României http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/47355

G. Gârlișteanu, Principiul informării cetățenilor, Revista de Științe Juridice, 3/2008

Legea nr. 24/2000 (republicată) privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor
normative https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/21698

Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică

https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/41571

Legea nr. 544 / 2001 privind liberul acces la informațiile de interes public
https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/31413

Regulamentul (UE) nr. 2016/679 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte
prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a
Directivei 95/46/CE
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32016R0679&from=EL

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) NR. 240/2014 AL COMISIEI din 7 ianuarie 2014 privind Codul
european de conduită referitor la parteneriat, în cadrul fondurilor structurale și de investiții
europene - https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32014R0240&-
from=LV

REGULAMENTUL (UE) 2019/788 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 17

aprilie 2019 privind inițiativa cetățenească europeană
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/ro/TXT/PDF/?uri=CELEX:32019R0788

Ghidul “Transparenţa decizională în administraţia publică” elaborat de Transparency International

Romania | Asociaţia Română pentru Transparenţă şi Asociaţia Pro Democraţia
https://www.transparency.org.ro/publicatii/ghiduri/TransparentaDecizionalaAPL.pdf

Informaţia de interes public - un drept fundamental şi o responsabilitate pe măsură - Studiu

privind stadiul actual al aplicării prevederilor legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţii
de interes public - Institutul pentru Politici Publice (IPP) în parteneriat cu Centrul pentru
Jurnalism Independent (CJI) https://cji.ro/wp-content/uploads/2020/04/Studiu_informatia-de-
interes-public-octombrie-2009.pdf

Grupul de lucru instituit în temeiul articolului 29 – Orientări privind transparența în temeiul

Regulamentului 2016/679, adoptate la 29 noiembrie 2017, astfel cum au fost revizuite și adoptate
ultima dată la 11 aprilie 2018 https://www.dataprotection.ro/servlet/ViewDocument?id=1601

Ghid pentru publicarea datelor deschise – Guvernul României și Coaliția pentru date deschise,
aprilie 2015 - https://www.dataprotection.ro/servlet/ViewDocument?id=1601

21