Actul administrativ-definiţie, trăsături

 Pentru desemnarea acestui tip de act juridic, în activitatea

practică se folosesc diferiţi termeni, cum ar fi: ordin;
decizie; hotărâre; dispoziţie; regulament ş.a.
 Terminologia utilizată în literatura juridică pentru
desemnarea acestui tip de act juridic nu este unitară. Astfel,
unii autori folosesc expresia „act de drept administrativ”, iar
la alţi autori este întâlnită expresia „act administrativ”.
 Deşi prima „formulă” scoate în evidenţă caracteristicile
actului juridic şi regimul juridic care îi este aplicabil,
considerăm că trebuie utilizată cea de a doua formulare,
întrucât actele normative de bază (Constituţia şi Legea
contenciosului administrativ) folosesc expresia de „act
administrativ”.
 Conform opiniei prof. Alexandru Negoiţă, actul
administrativ este „o manifestare unilaterală de voinţă
juridică, pe baza şi în executarea legii, a unei autorităţi
administrative, prin care se formează o situaţie juridică
nouă sau se refuză o pretenţie juridică referitoare la un
drept recunoscut de lege, voinţă juridică supusă regimului
juridic administrativ”.
 În concepţia profesorului Antonie Iorgovan, actul
administrativ este „acea formă juridică principală a
activităţii organelor administraţiei publice, care constă
într-o manifestare unilaterală şi expresă de voinţă de a da
naştere, a modifica sau a stinge drepturi şi obligaţii, în
realizarea puterii publice, sub controlul principal de
legalitate al instanţelor judecătoreşti”.
 Un alt autor, profesorul Emil Bălan, defineşte actul
administrativ ca fiind „o manifestare de voinţă făcută în
scopul naşterii, modificării sau stingerii raporturilor
juridice, a cărei realizare este garantată prin forţa de
constrângere a statului sau constată situaţii juridice
reglementate de lege (de exemplu, diplomă universitară).
 Deşi fiecare definiţie are elemente de
distincţie, reţinem că acestea au şi elemente
comune, care subliniază că actele
administrative sunt acte juridice unilaterale
ce provin de la autorităţile publice, sunt
emise în cadrul şi pentru realizarea
activităţii executive şi dau naştere, modifică
sau sting raporturi juridice de drept
administrativ.
 Preluând unele elemente din doctrină, Legea nr. 554/2004
privind contenciosul administrativ defineşte actul
administrativ ca fiind „actul unilateral cu caracter
individual sau normativ emis de o autoritate publică, în
regim de putere publică, în vederea organizării executării
legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere,
modifică sau stinge raporturi juridice” [art. 2 alin. (1) lit.
c) ].

 Potrivit art. 5 lit. jj) din C. admin, regimul de putere
publică reprezintă „ansamblul prerogativelor şi
constrângerilor prevăzute de lege în vederea exercitării
atribuţiilor autorităţilor şi instituţiilor administraţiei
publice şi care le conferă posibilitatea de a se impune cu
forţă juridică obligatorie în raporturile lor cu persoane
fizice sau juridice, pentru apărarea interesului public”.
 Conform art. 2 alin. (1) lit. c1) din Legea nr. 554/2004, „sunt asimilate
actelor administrative, în sensul acestei legi şi contractele încheiate de
autorităţile publice care au ca obiect:
 - punerea în valoare a bunurilor proprietate publică;
 - executarea lucrărilor de interes public;
 - prestarea serviciilor publice;
 - achiziţiile publice;
 - prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte
administrative”.
 Autoritate publică - orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-
teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru
satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor
publice persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au
obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un
serviciu public, în regim de putere publică (art. 2 lit. b) din Legea nr.
554/2004).
 Art. 5 lit. k) din C. admin. - autoritatea publică - organ de stat sau al
unităţii administrativ-teritoriale care acţionează în regim de putere
publică pentru satisfacerea unui interes public.
Trăsăturile actelor administrative

Actele administrative sunt acte juridice

 Actele juridice sunt acele manifestări de voinţă exprimate
în scopul de a da naştere, de a modifica sau de a stinge
raporturi juridice, drepturi şi obligaţii juridice.
 Prin această caracteristică, actele administrative se
deosebesc de operaţiile administrative.
 Dacă actele administrative produc efecte juridice prin ele
însele, în mod direct, operaţiile administrative nu produc
astfel de efecte.
 Dacă, totuşi se modifică o situaţie juridică datorită acestor
operaţiuni, acest lucru are loc numai pentru că respectivele
operaţiuni sunt o condiţie a aplicării unor norme juridice.
 De exemplu, autorizaţia de construire este un act
administrativ şi produce efectele juridice pe care le are în
vedere organul care a eliberat-o.
 Pentru emiterea autorizaţiei, legea precizează că sunt
necesare anumite avize (avizul de mediu, avizul de utilități-
energie electrică, gaz, apă, canalizare, salubritate).
 Autorizaţia se acordă numai în cazul în care aceste avize
sunt favorabile.
 Efectul avizelor, care sunt operaţii administrative, constă
în faptul că de ele depinde acordarea autorizaţiei, efect
care este prevăzut de lege şi care nu depinde de voinţa
organului care acordă avizul.
 Această deosebire dintre actele administrative şi operaţiile
administrative prezintă o importanţă practică deosebită, mai
ales în cazul litigiilor de contencios administrativ.
 Potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ,
instanţele judecă cererile celor vătămaţi în drepturile lor
prin acte administrative nelegale.
 Aşadar, instanţele judecătoreşti nu pot controla decât actele
administrative considerate nelegale, pe calea acţiunii
directe.
 Operaţiile administrative nu vor putea face, în mod distinct
de actul administrativ, obiectul unei acţiuni în contencios
administrativ.
 În al doilea rând, nerespectarea condiţiilor de legalitate în
cazul emiterii actelor administrative, atrage sancţiunea
nulităţii acestora.
 O astfel de sancţiune nu este aplicabilă în cazul operaţiilor
administrative.
 Nerespectarea unor condiţii de valabilitate în cazul acestor
operaţiuni poate declanşa angajarea răspunderii
funcţionarilor vinovaţi.
 Prin actul administrativ se nasc drepturi noi, se stabilesc
anumite obligaţii pentru cei care intră în raporturi juridice
cu organele administrative, dar pot fi refuzate pretenţii
juridice formulate de persoanele fizice sau juridice
organelor administraţiei publice.
 În concepţia Legii nr. 554/2004, refuzul nejustificat de
rezolvare a cererii referitoare la un drept recunoscut de
lege are, de asemenea, valoare de act administrativ.
 Art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004
 Refuz nejustificat de a soluţiona o cerere - exprimarea
explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva
cererea unei persoane .
 Este asimilată refuzului nejustificat şi nepunerea în
executare a actului administrativ emis ca urmare a
soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii
prealabile.
 Și tăcerea unei autorități publice este considerată act
administrativ (act administrativ asimilat).
 Art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004 - exces de putere -
exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice
prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau
prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
Actele administrative sunt manifestări unilaterale
de voinţă
 În cazul actelor administrative, drepturile şi obligaţiile care
iau naştere sunt stabilite în mod unilateral de organul
emitent al acestor acte, iar persoanele cărora li se adresează
actele administrative respective au obligaţia de a se
conforma voinţei unilaterale a organului administrativ.
 Pentru valabilitatea actului administrativ nu este necesar
consimţământul persoanei căreia i se adresează, cum se
întâmplă în cazul actelor de drept civil (contractelor), care
se întemeiază pe acordul subiectelor participante la
raporturile juridice civile.
 Actul administrativ este o manifestare unilaterală de
voinţă chiar şi atunci când la emiterea lui participă mai
multe persoane, deoarece organul emitent este un organ
colegial (o hotărâre a unui consiliu local, de exemplu),
precum şi în situaţia în care la emiterea actului
administrativ participă mai multe organe ale
administraţiei publice (cum ar fi, de exemplu, un ordin
care emană de la mai multe ministere).
 Actul juridic este unilateral nu pentru că reprezintă opera
unei singure persoane ori a unui singur organ, ci pentru
faptul că degajă o singură voinţă juridică, care emană de
la un organ sau mai multe organe ale administraţiei publice.
 În legătură cu caracterul actului administrativ de a fi o
manifestare unilaterală de voinţă se ridică mai multe
probleme.
 Astfel, una dintre acestea se referă la anumite formalităţi
pregătitoare, necesare emiterii unui act administrativ, cum
ar fi diferite avize, expertize, referate, care se eliberează de
către un alt organ decât organul emitent al actului.
 Se mai poate susţine în acest caz că actul administrativ este
o manifestare unilaterală de voinţă ?
 Organul care emite avizul şi organul emitent al actului
administrativ apar în raportul care se creează ca un
singur subiect de drept, exprimând o singură manifestare de
voinţă.
 Caracterul actului administrativ de a fi o manifestare
unilaterală de voinţă juridică se menţine şi în cazul
operaţiilor pregătitoare pentru emiterea unui act
administrativ.
 O altă problemă se ridică în situaţia în care actul
administrativ este emis la cererea unei persoane. Poate fi
considerată o astfel de cerere un acord de voinţă între
persoana respectivă şi organul emitent al actului
administrativ ?
 Cererea în cauză nu poate afecta caracterul unilateral al
voinţei exprimate în actul administrativ.
 Cererea reprezintă doar o condiţie care pune în mişcare
procedura de emitere a actului administrativ.
 Aceeaşi problemă apare şi atunci când actul administrativ se
emite numai dacă persoana căreia i se adresează este de
acord.
 De exemplu, numirea unei persoane într-o funcţie publică
presupune acordul prealabil al persoanei respective.
 Ca şi în cazul cererii, acceptarea din partea beneficiarului
actului administrativ constituie doar o condiţie
procedurală necesară pentru emiterea actului
administrativ.
Voinţa juridică unilaterală provine, în principal, de la
autorităţi ale administraţiei publice
 Caracterul de act juridic administrativ al unei manifestări de
voinţă nu depinde numai de calitatea subiectului emitent,
ci şi de efectele pe care i le recunoaşte legea.
 Ori de câte ori legea recunoaşte unei manifestări de voinţă
aptitudinea de a da naştere, modifica sau stinge raporturi
juridice, aceasta va constitui un act juridic, indiferent de
la cine provine.
 Pentru a se stabili natura actului juridic, va trebui să se vadă
ce fel de raporturi juridice generează, modifică sau stinge
actul juridic respectiv (civil, administrativ etc.).
 Încadrarea într-o anumită categorie de acte juridice este
determinată de caracterul raporturilor juridice pe care
actul juridic le generează, modifică sau stinge şi nu de
natura organului emitent.
Voinţa juridică unilaterală este supusă unui regim juridic
specific
 Manifestarea unilaterală de voinţă cuprinsă în actul administrativ este
supusă unui regim juridic specific, numit regim juridic administrativ,
care cuprinde o serie de reguli de formă şi de fond referitoare la
emiterea actelor administrative, condiţiile de validitate, controlul
actelor şi sancţiunile aplicabile în cazul nerespectării condiţiilor
respective.
 Regimul juridic aplicabil unui act este stabilit de lege.
 Regimul juridic aplicabil actelor administrative este, în mare măsură,
stabilit de Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
 Regimul juridic administrativ implică caracterul obligatoriu şi
executoriu al actelor administrative.
Alte trăsături ale actelor administrative

 Actul administrativ este emis numai în realizarea puterii

publice
 Din această trăsătură rezultă obligativitatea actelor
administrative și executarea lor din oficiu.