CUPRINS

I. INTRODUCERE

Arta conducerii se definește prîn procesul complex de leadership, care se referă la anticiparea
obținută prîn mijloace necoercitive (o participare liber consimțită), având ca finalitate îndeplinirea
obiectivelor. În esență, leadership-ul este procesul prîn care se exercită influența în sensul de capacitate
de a-i convinge pe alți oameni de a te urma (leadership = leader followers). Astfel că
LIDERUL este persoana care exercită leadership-ul, este protagonistul acestuia.
Leadershipul reprezintă un atribut dorit și cerut de organizații managerilor lor. Liderii au
încredere în forțele lor proprii și genereaza încredere celorlalți. În preajma adevaraților lideri, angajații
se simt mai competenți și gasesc munca mai interesantă. Leadershipul se află în relație directă cu
capacitatea de a influența comportamentul oamenilor. Unii specialiști dîn domeniu consideră că
manager și lider sunt termeni sinonimi și îi folosesc în mod alternativ, însă leadershipul și
managementul reprezintă de fapt dimensiuni distincte ale persoanelor dîn conducere: leadershipul
reprezintă capacitatea de a determina oameni să acționeze. Managerul, în schimb, este individul care
asigură atingerea obiectivelor organizationale prîn planificare, organizare și orientarea muncii către
finalitate. Prîn urmare, o persoană poate fi un manager eficient fără a avea capacitățile unui lider.
Majoritatea companiilor de astăzi sunt mai mult gestionate (managed) și mai putîn conduse (lead) . Ele
au nevoie să-și dezvolte capacitatea de a-și exercita leadership-ul. Companiile de succes nu așteaptă ca
liderii să vină spre ele. Ele caută în mod activ persoane cu potențial de a deveni lideri și ,în timpul
carierei lor îi pun în situații proiectate pentru ale dezvolta potențialul.
Activitatea echivalentă a leadership-ului este de a ghida (align) oamenii. Aceasta înseamnă să
comunice noua direcție pentru cei care pot crea grupuri ce înțeleg viziunea și sunt dedicați transpunerii
acesteia în realitate. Managementul asigură îndeplinirea planurilor prîn control și rezolvarea
problemelor – monitorizarea rezultatelor prîn rapoarte, întâlniri și alte instrumente ; identificarea
abaterilor ; apoi planificarea și organizarea pentru rezolvarea problemelor.
 II. TEORII ÎN ABORDAREA LEADERSHIP-ULUI

1. Teoria liderilor înnăscuți - "Liderii se nasc, nu se fac." Conform acestei abordări liderul are
trasături definitorii înnăscute prîn urmare nu pot fi lideri decât cei care s-au născut cu aceste trăsături de
personalitate. Această teorie neagă posibilitatea dobândirii de abilități și competențe în ceea ce privește
leadershipul.
2. Teoria trăsăturilor personale - "Liderii diferă de oamenii echipei lor prîn anumite caracteristici."
S-au făcut multe studii pentru compararea trăsăturilor fizice, intelectuale sau de personalitate ale
liderilor și ale celor care îi urmeaza. De exemplu, s-a crezut că liderii tind să fie mai bine adaptați și să
aibă percepții sociale mai precise decât ceilalți. Totuși, în general, această abordare a dezamăgit. Teoria
trăsăturilor personale a fost discreditată ca fiind o abordare simplistă a conducerii.
3. Abordarea situațională - "Situația va determina cine va fi liderul. "Această abordare se bazează pe
ipoteza conform căreia comportamentul liderilor diferă în funcție de situație, ceea ce sugerează nevoia
de flexibilitate în procesele de selecție și pregatire a liderilor.
4. Teoria rolului funcțional Conform acestei abordări, conducerea ar trebui să fie preluată în funcție
de sarcinile de îndeplinit. Unele persoane pot fi potrivite pentru menținerea unei atmosfere de prietenie
în grup, altele pot fi potrivite pentru analiza logică a problemei, și așa mai departe. În acest model,
grupul este cel mai eficient atunci când responsabilitatea pentru fiecare sarcină este preluată de către
membrul grupului cel mai potrivit pentru ducerea ei la îndeplinire. Liderul formal al grupului va
conduce numai în situațiile în care este cel mai competent.
5. Teoria stilurilor de conducere - Stilurile de conducere pot fi clasificate în: autoritar, democratic și
“laissez-faire”.
O clasificare a liderilor se poate face după urmatoarele criterii:
- după stilul de conducere: lider democratic, autoritar, neutru,
- după rolul în procesul de conducere: lider formal, informal
 III. STULURILE DE LEADERSHIP

Leadershipul este un proces prîn care o persoană poate influența un grup de indivizi în
realizarea unui obiectiv comun. În plus, reprezintă capacitatea unui manager de a conduce un grup de
persoane într-o activitate și înglobeaza viziune, entuziasm, energie, pasiune și consecvență.
Mediul de business este unul competitiv și mereu supus schimbărilor, așa că toate companiile au nevoie
în permanență de lideri agili, care să știe cum să transforme eșecurile în oportunități sau cum să
instruiască și să motiveze echipele astfel încât acestea să fie productive, iar compania să genereze
profit.
În 1939, psihologul Kurt Lewîn a identificat, în urma unui studiu, trei stiluri principale de
conducere și a subliniat efectul pe care fiecare stil l-a avut asupra membrilor echipei. Cercetarile au
demostrat clar că liderii obțîn rezultate diferite atunci când își conduc echipele într-un anumit stil.
Cele trei stiluri de conducere de bază identificate de Lewin, pe care le vom detalia mai jos,
alături de alte stiluri care s-au alăturat de-a lungul timpului, sunt:
 Leadership autoritar (autocratic)
 Leadership participativ (democratic)
 Leadership delegativ (laissez-faire)
Fiecare stil are avantaje și dezavantaje, iar diferențele între stiluri provîn în special dîn
trasăturile de personalitate ale liderilor (individualism, charismă, oportunism, diplomație), experiența
profesională și inteligența emoțională.

Leadership autoritar sau autocratic

Liderul autoritar sau autocratic ia decizii fără consultarea membrilor echipei sale, spunându-le ce și
cum să facă. Este considerat un stil de leadership demotivant, supus erorilor care pot să apară din lipsa
de consultare cu restul echipei, mai ales în probleme ce depășesc expertiza liderului.
Acest tip de leadership este descris prîn putere totală asupra taskurilor membrilor echipei, iar munca
acestora este controlată îndeaproape. În ceea ce privește comportamentul liderului, acesta este rece, iar
relația se menține la nivel strict profesional și formal. Membrii echipei nu sunt implicați în procesul
decizional și nu pot face sugestii de îmbunătățire a activitatii. Este considerat cel mai ineficient stil de
leadership.
Beneficiul acestui stil de conducere constă în faptul că este foarte eficient: se pot lua decizii rapide, iar
angajaților nu li se permite să se opună.
Dezavantajul este ca un mediu de lucru autoritar este de multe ori demoralizator și demotivant pentru
angajați. De asemenea, există posibilitatea de a nu mai beneficia de informații de la membrii echipei,
precum și de cunoștințele și experiența lor, care poate limita sever inovația și performanța.
În plus, în multe culturi, membrii unei organizații resping ceea ce nu ințeleg și opun rezistență
conducerii autoritare. Aceasta poate provoca dezangajare și nefericire în echipă și chiar îi poate face pe
membri să fie agresivi sau ostili. Totodată, poate duce la absenteism ridicat și fluctuație marită de
personal.
Leadership-ul autoritar este adesea potrivit atunci când aveți nevoie să luați decizii rapide în timpul
crizelor, dar este nociv în multe medii de afaceri moderne.

Leadership participativ sau democrat

Acest tip de leadership, deși este caracterizat de o implicare ridicată a membrilor echipei în
procesul de luare a deciziilor, lasă ultimul cuvânt de spus în seama liderului. Așadar, decizia finala e
luată de acesta, după ce se consultă cu toti membrii echipei.
Acest stil se bazează pe încredere și unitate între membrii echipei la locul de muncă, precum și pe o
responsabilizare și implicare a acestora în muncă. Totusi, dezavantajul acestui stil este ca încetinește
procesul de luare a deciziilor și poate duce la pierderea unor oportunități, ceea ce este dăunator, mai
ales când trebuie să se ia o decizie de urgență.

Leadership de tip „laissez-faire”

Acest tip de leadership este specific liderilor care doresc să construiască doar viziunea de
ansamblu, prîn stabilirea obiectivelor specifice, apoi să dea frau liber echipei asupra modalității de
îndeplinire a obiectivelor. Astfel, liderul se implică doar în prima fază, legată de strategie, iar zona
operațională nu este controlată de acesta.
În acest caz, membrii echipei își stabilesc singuri propria strategie pentru fiecare obiectiv și își împart
rolurile, apoi acționează, fără influența liderului. Totusi, acest stil de leadership este eficient doar în
cazul angajaților motivați și cu o înaltă calificare. În cazul unei echipe fără experiență, cu slabe
cunoștințe și motivație redusă, acest stil duce la o performanță organizațională scăzută. Este, de
asemenea, eficient atunci când se lucrează cu freelanceri sau consultanți.
 Leadership charismatic
Acest tip de leadership se întâlnește la persoanele care au un talent nativ de a-i influența pe cei
dîn jur într-o manieră profundă, charisma personală fiind principala calitate. De cele mai multe ori,
acestă trăsătură de personalitate este înnăscută și slefuită apoi prîn educație. Liderii charismatici au
încredere foarte mare în forțele proprii, în valorile în care cred și în abilitatea de a obtine ceea ce își
doresc.
O serie de calități diferențiază liderul charismatic de celelalte stiluri de leadership:
 capacitatea de a oferi o viziune credibilă pentru susținătorii săi – prîn crearea unei viziuni
clare și convingătoare și prîn stabilirea unor obiective înalte;
 capacitatea de a energiza echipa – prîn implicare personală în proiecte, crește și implicarea
angajaților la locul de muncă, motivându-i;
 capacitatea de a dezvolta și utiliza potențialul echipei pentru atingerea obiectivelor – prîn
exprimarea sprijinului, manifestarea empatiei, încurajarea și manifestarea încrederii în oameni.

Leadership tranzacțional
Acest tip de leadership se bazează în mare parte pe capacitatea liderului de a negocia. Astfel, pentru
a avea o echipă productivă și implicată în muncă, liderul tranzacțional promite o serie de recompense
și își dezvoltă în permanență abilitățile de negociator. Trăsătura de personalitate importantă este
empatia, care îl ajută să înțeleagă factorii care îi motivează pe oamenii din echipa lui.
Accesibilitatea liderului la resursele organizației este cea mai importantă caracteristică a leadershipului
de tip tranzacțional, care îi asigură succesul. Pe de altă parte, dacă liderul promite diverse recompense
în schimbul anumitor performanțe, dar el nu reușește să le ofere la timp, vom asista la pierderea
credibilității în fața echipei și la amplificarea influenței unui alt lider.

Leadership transformațional
Leadershipul transformațional este caracterizat prin dorința liderilor de a genera schimbarea la
nivel organizațional. Acest tip de leadership este cel mai potrivit pentru companiile care urmează să
treacă prin schimbari sau fuziuni, pentru că liderii reușesc să perceapă nevoia de schimbare, să
proiecteze și să conducă eficient schimbari organizaționale majore.
Pentru a implementa cu succes schimbările, liderul are nevoie de o serie de abilități și calități personale
care să îi ofere confortul să lucreze într-un mediu turbulent și să accepte provocările ce vin din mediul
intern și extern. Așadar, ca și în cazul liderului charismatic, liderul transformațional trebuie să
contureze o viziune atractivă care să inspire și să influențeze echipa pe care o conduce.

Personalitati celebre și stilul lor de leadership

Majoritatea liderilor menționați în continuare au întampinat piedici și au făcut față eșecului

înainte de a cunoaște un succes răsunător. Iată ce stiluri de leadership caracterizează următoarele
personalitățiȘ

Martin Luther King Jr. – lider de tip transformațional

Activist politic american, cunoscut pentru eforturile în direcția acordării de drepturi civile persoanelor
ăde culoare din SUA, Martin Luther King Jr. a fost un lider de tip transformațional. Este cel mai tânar
laureat al Premiului Nobel pentru Pace, primit în 1964 pentru lupta împotriva segregației rasiale și a
discriminării rasiale.

Winston Churchill – lider de tip charismatic

Important om politic britanic, Winston Churchill a fost prim-ministru în două mandate, unul fiind în al
Doilea Război Mondial. Când se afla în public, Churchill era un lider charismatic, energic, deteminat și
optimist, fiind considerat unul dintre cei mai mari lideri de război ai secolului.

Mahatma Gandhi – lider de tip laissez-faire

Mahatma Gandhi este considerat parintele independenței Indiei și al conceptului de revoltă nonviolență.
El a luptat pentru recunoașterea drepturilor indienilor și a reușit să influențeze la nivel politic decizii în
favoarea acestora.

Bill Gates – lider de tip tranzacțional

Cofondatorul Microsoft și unul dintre cei mai bogați oameni din lume, Bill Gates a fost deseori
caracterizat ca fiind un lider tranzacțional. A urmat cursurile prestigioasei Universități Harvard, dar a
renunțat în anul III de studiu, împreuna cu prietenul sau din copilarie, Paul Allen, înființând compania
Microsoft în 1975.
 Walt Disney – lider de tip democrat
Unul dintre cei mai cunoscuti producatori de film dîn lume, Walt Disney a castigat de 22 de ori premiul
Oscar pentru filmele sale de animatie și este una dintre cele mai cunoscute personalitati în randul
americanilor. Disney și echipa sa au creat unele dîn cele mai cunoscute filme de animatie dîn lume și au
dat nastere celor mai cunoscute personaje, cum este, de exemplu, personajul Mickey Mouse.

Donald Trump – lider de tip autoritar

Inainte sa intre în politica și sa devina presedintele SUA, miliardarul american a fost om de afaceri și
vedeta de televiziune. De exemplu, intre anii 2004-2015, Trump a fost prezentator al serialului de tip
reality-show „Ucenicul” (The Apprentice) la televiziunea NBC, impunandu-se atat în public, cat și în
afaceri ca lider de tip autoritar.

Leadershipul se manifesta diferit în organizatii, fiind influentat de contextul economic, de cultura

organizationala, dar și de trasaturile și personalitatea liderului. Interactiunea acestor elemente a dat
nastere, de-a lungul timpului, mai multor clasificari ale leadershipului, insa, indiferent de marimea sau
de domeniul de activitate a companiei, stilul de leadership este cel mai important aspect care
influenteaza productivitatea organizatiei.

Va considerati un lider modern, democratic? Sau unul laissez-faire, prietenul tuturor? Sau poate sunteti
autoritar? Fiecare stil managerial are avantaje și dezavantaje, pe care Lewîn le-a evidentiat inca dîn anii
‘30. Descoperiti ce stil de leadership va caracterizeaza și cum il puteti imbunatati. Stilurile de
leadership definite de Lewîn reprezinta un ghid pentru definirea elementelor caracteristice unui profil
de lider de succes. Cadrul stilurilor de leadership ale lui Lewîn identifica trei stiluri fundamentale de
conducere (Leadership Autoritar sau autocratic, Leadership Participativ sau democratic și Leadership
Delegativ sau laissez-faire). Autorii (Lewin, Lippit, White, 1939) au subliniat efectul pe care fiecare stil
l-a avut asupra membrilor echipei și ca, deși liderii pot foloși cu succes fiecare stil, cel care ofera
rezultatele cele mai bune este leadership-ul participativ.
STILURILE DE LEADERSHIP – DESCRIERE
CONCLUZII
Este important sa intelegeti care este propriul stil de conducere care va caracterizeaza în mod natural,
astfel incat sa puteti adapta abordarea pentru a se potrivi situatiei dumneavoastra. Este, de asemenea,
util sa stiti ce stil de conducere trebuie sa evitati. Intelegand ce stil vi se potriveste ca profil de lider și
se preteaza rolului dumneavoastra în cadrul organizatiei, veti reuși sa transmiteti mai bine propria
viziune celorlalti membri ai organizatiei.
În conditiile în care organizatiile moderne nu mai sunt construite pe multe niveluri ierarhice și volumul
de informatii care trebuie gestionat este dîn ce în ce mai mare, rolul managerului este unul mai
complex. Acesta nu mai reprezinta doar o persoana ce detine adevarul absolut, adoptand decizii pe care
sa le impuna apoi celorlalti, ci va actiona mai mult ca un facilitator, ca un mediator ce va oferi
posibilitatea manifestarii personalitatii, a cunostintelor angajatilor, adoptand pe aceasta baza cel mai
bun curs de actiune. Liderii trebuie astfel sa asigure în companie un cadru cat mai adecvat pentru a
facilita angajatilor firmei sa-și manifeste și consolideze abilitatile, sa-și exprime initiativa și sa-și
valorifice cunostintele la un nivel cat mai ridicat.
BIBLIOGRAFIE