Leadership.

Manager
vs. Leader
 CUPRINS
I. „Managerii ştiu ce trebuie să facă, liderii ştiu ce-i de făcut.”
II. Managerii: definiţie, caracteristici, tipuri
III. Liderii: definiţie, particularităţi
IV. Manageri vs lideri
V. Concluzii
VI. Bibliografie
VII. Joc aplicativ

FUNDAMENTE ALE RESURSELOR UMANE

GRUPA I
ESANU RALUCA
CHIRILA ILINCA
ROSCA IULIAN
 I. „Managerii ştiu ce trebuie să facă, liderii ştiu ce-i de făcut.”

 O componentă deosebit de importantă a resurselor umane din organizaţii o reprezintă

managerii. Contribuţia acestora la stabilirea şi realizarea obiectivelor organizaţiei este,
evident, fără a se substitui muncii celorlalte categorii de personal, adesea decisive.
Abordarea noţiunilor de lider şi manager s-a modificat considerabil în timp, influenţând
în acelaşi timp şi relaţia dintre cele două concepte. Relaţia dintre leadership şi
management, implicit între lideri şi manageri, a suscitat divergenţe de opinii între
specialişti şi teoreticieni din domeniul ştiinţei conducerii.
 Referitor la interfaţa dintre leadership şi management şi implicit dintre lider şi manager,
opiniile specialiştilor sunt împărţite.Unii autori consideră că există o delimitare clară între
management şi leadership, în timp ce alţii consideră că această delimitare nu este
recomandată, leadership-ul fiind considerat parte componentă a managementului vizând
dimensiunea sa umană, în special latura de implicare sau antrenare a unui grup de
persoane de către un lider.
II. Managerii: definiţie, caracteristici,
tipuri
 Managementul, ca practică, presupune existenţa unor persoane care efectuează personal şi în mod
organizat activităţi specifice procesului de management. Aceste persoane sunt cunoscute sub
denumirea de manageri. Cu alte cuvinte, managerii reprezintă un grup de persoane împuternicite,
special pregătite, care orientează, coordonează şi dirijează activitatea tuturor membrilor unei
organizaţii spre îndeplinirea întocmai a obiectivelor prestabilite. Mai precis, managerii sunt persoane
care deţin, în cadrul organizaţiilor, funcţii de conducere ce implică atribuţii de coordonare,
organizare, dispoziţie, comandă şi control. Ei reprezintă factorii principali ai oricărui proces
decizional, influenţând direct, prin activitatea lor, acţiunile şi comportamentul altor persoane.
 Managerii sunt specialiştii care fac ca procesul de management, în toate tipurile de organizaţii, să se
desfăşoare firesc, corespunzător cerinţelor ştiinţei managementului. Ei sunt persoane din cadrul
organizaţiei care exercită atributele conducerii în virtutea obiectivelor, competenţelor şi
responabilităţilor cuprinse în funcţia pe care Ei trebuie să posede anumite calităţi care să le permită
să desfăşoare activităţi de conducere, să influenţeze acţiunile altor oameni şi să obţină rezultate prin
activităţile acestora; în acelaşi timp, managerii trebuie să posede o temeinică pregătire managerială,
ştiinţifică, o reală capacitate de a conduce şi talent organizatoric.
 Caracteristicile managerilor se pot grupa în două categorii:

1. Caracteristici specifice domeniului de activitate al organizaţiei (cunoştinţe profesionale,

aptitudini de muncă, capacitate de concentare, inteligenţă, energie, memorie, etc.);

2. Caracteristici specifice activităţii de conducere (capacitatea de a lua hotărâri, abilitatea de

a lucra cu oameni, de a-i dirija şi conduce, stabilitate emoţională, creativitate, supleţe
intelectuală, receptivitate faţă de nou, spirit de disciplină, spirit de răspundere,
devotament, fermitate, perseverenţă, etc.).
Dacă privim calităţile care trebuie să se regăsească la fiecare manager în
interdependenţa lor, atunci putem desprinde caracteristicile definitorii ale
managerului. Acestea după opinia majorităţii specialiştilor, sunt:

 Dubla profesionalizare reflectată de cunoştinţele şi calităţile ce pun în evidenţă, pe de o parte competenţa profesională, iar pe
de altă parte, competenţa de a conduce;
 Capacitatea de a dezvolta un sistem eficient de relaţii cu subordonaţii şi de relaţii între subalterni, prin intermediul cărora se
constituie un climat de muncă deschis performanţelor;
 Modelarea uniui comportament propriu care să influenţeze comportamentul subalternilor şi să-i orienteze spre obţinerea de
rezultate concrete corespunzătoare obiectivelor stabilite
 Creativitatea, necesară pentru a face faţă cu succes la solicitările generate de schimbările tehnice, tehnologice, sociale, etc. cu
care se confruntă o organizaţie. Managerul trebuie să fie receptiv la nou, să contribuie la crearea noului, să-şi pună în valoare
imaginaţia, forţa creativă – a sa, dar şi a subalternilor;
 Puterea de rezistenîă la solicitări. De regulă, manbagerii sunt supuşi stresului decizional, presiunii timpului, a răspunderii, etc.
desigur, un bun manager caută să înlăture suprasiolicitarea fizică şi nervoasă printr-o organizare raţională a propriei activităţi,
prin practicarea unui stil de muncă eficient, prin utilizarea pe scară largă a delegării de atribuţii şi responsabilităţi, prin crearea
unui climat de muncă favorabil care să-i antreneze pe subalterni în mod responsabil la rezolvarea multiplelor probleme cu
care se confruntă conducerea;
 Simţ ridicat al responsabilităţii, care conferă managerului un anumit statut în faţa subalternilor, un exemplu de urmat, şi
desigur prestigiu.
 Managerii pot fi calificaţi după nivelul ierarhic la care se situează şi după sfera
activităţilor pentru care sunt responsabili. Astfel, după nivelul ierarhic, managerii se
grupează în trei categorii:

1. Manageri de nivel inferior (din prima linie), cei care lucrează direct cu executanţi, aceştia
neavând în subordine alţi manageri. Spre exemplu, maiştri, supraveghetorii exercită funcţii
alemanagementului cu subordonaţi, dar care sunt numai din rândul muncitorilor;
2. Managerii de nivel mediu pe care îi întâlnim la mai multe niveluri ierarhice ale organizaţiei
şi care se caracterizează prin faptul că pot avea executanţi direcţi cât şi alţi manageri. Spre
exemplu, şeful secţiei are în subordine, atât ingineri economişti, care pot fi simpli executanţi,
cât şi maiştri care sunt manageri;
3. Managerii de nivel superior sunt reprezentaţi de un grup relativ restrâns care au în general în
subordine toate celelalte niveluri ierarhice ale managementului organizaţiei.
 III. Liderii: definiţie, particularităţi

Într-o încercare de definiţie putem afirma că liderii sunt persoane plăcute, carismatice, cu o mare posibilitate de
comunicare şi aptitudini necesare înţelegerii şi influenţării oamenilor şi grupurilor umane. Pentru a fi u adevărat lider,
este necesară o orientare a gândirii şi a acţiunii, astfel încât în spiritul acestuia să-şi facă loc conceptul de măreţie.

Mai concret, un lider este o persoană care obţine rezultate notabile cu o eficacitate sigură, în orice domeniu
indiferent de obstacole şi fără a înceta să fie atent faţă de oameni. Între calităţile liderilor pot fi menţionate:
- O cunoaştere a grupului pe care-l conduce şi a sectorului de activitate;
- Relaţii în societate şi în sectorul de activitate;
- O anumită reputaţie, antecedente privind succesul în diferite domenii;
- Aptitudini şi competenţe (capacitatea de analiză, raţionamente sigure, gândire strategică şi multidimensională,
facultatea de a realiza bune relaţii de muncă, sensibilitatea faţă de alţii, înţelegerea naturii umane);
- Calităţi personale (integritate, onestitate);
-O motivare puternică pentru a fi lider.
 Leadership-ul este o activitate extrem de creativă. Liderul este adeptul încurajării
iniţiativei şi creativităţii oamenilor din organizaţia lui. Dar niciun lider nu poate
supravieţui mult timp fără să genereze idei proprii. Ideile pot fi despre viaţa
externă sau despre cultura şi procesele interne din organizaţie. La baza leadership-
ului se află spiritul de echipă definit ca fiind starea ce reflectă dorinţa oamenilor
de a gândi, simţi şi comporta armonizat în vederea realizării unui scop comun.
 Koestenbaum propune un model în patru colţuri al
leadership-ului:
 viziunea, care presupune o gândire amplă, grija constantă pentru perspectivă, o vigilenţă şi o claritate
ascuţită;
 realismul înseamnă să nu denaturezi realităţile, şi să fii în contact cu lumea exterioară;
 etica înseamnă a ţine seama de ceilalţi, a acorda importanţă moralei şi cinstei. Omul moral înţelege
profund fiinţa umană, el înţelege pe alţii ca pe sine însuşi;
 curajul presupune acceptarea riscului, a acţiona cu o iniţiativă susţinută.
 Un lider trebuie să se caracterizeze printr-o trăsătură dominantă, măreţia, plasată în centrul celor patru
colţuri. Dacă liderul nu se caracterizează prin măreţie, deciziile lui vor fi lipsite de calitate.
IV. Manageri vs lideri

Ce au in comun managerii performanti si liderii de succes?

Focalizarea pe rezultate, doar ca in mod diferit:
 in timp ce managerii sunt focalizati pe procese (adica ce trebuie facut pentru a ajunge la
rezultate);
 liderii sunt focalizati pe dezvoltarea membrilor echipei, impartirea sarcinilor si evolutia
rezultatelor (adica cum trebuie facut pentru a ajunge la rezultate).
 Pentru ca o organizatie sa poata fi gestionata este nevoie ca aceasta sa aiba un manager,
intrucat managerul are imaginea de ansamblu.
 Insa, pentru ca o echipa sa poata fi gestionata in mod corect este nevoie sa aiba un lider.
Fara un lider echipa merge catre nicaieri, iar motivul este absolut evident. Nu exista
viziune, nu exista motivatie, nu exista elan, nu exista un mediu de crestere continua.
PRIMA DIFERENTA DINTRE LIDER SI MANAGER:

 Un manager in principal, administreaza proiecte, bugete, timp si oameni.

 Asta se poate vedea de fapt, din analiza functiilor pe care le are un manager. Si
sunt 5 functii manageriale: Planificare – Organizare – Popularea Structurilor –
Conducere – Control.
 Insa, ce face un lider: el conduce oamenii! Activitatea principala a liderului este
de a pune si a mentine oamenii in miscare, de a gestiona energia intregii echipe
intr-un mod cat mai eficient, de a transmite viziune, motivatie, elan. Redus la o
forma simplificata: rolul tau ca lider este sa conduci echipa.
 Poate vei spune: dar ce liderii nu administreaza proiecte? Sigur ca administreaza,
insa managerii au imaginea de ansamblu ca proces in sine, in timp ce liderii au
imaginea vazuta din interiorul echipei.
 A DOUA DIFERENTA DINTRE LIDER SI MANAGER:

Un manager are subordonati si se raporteaza la ei ca de la functie la functie. De aceea,

in general nu prea simti apropiere. Insa, un lider are adepti si se raporteaza la ei ca de
la om la om. In acest caz simti apropiere. Este vorba despre componenta emotionala a
leadershipului. Liderii sunt mult mai apropiati de oamenii din echipa decat managerii.
A TREIA DIFERENTA DINTRE LIDER SI MANAGER

 Un manager conduce mai mult prin pozitia de manager pe care o detine in

organizatie si mai putin prin puterea de a influenta oamenii. Insa, un lider conduce
mai mult prin puterea de influenta pe care o are asupra echipei si mai putin prin
pozitia pe care o detine in organizatie.
 In timp ce managerii folosesc pozitia, liderii folosesc influenta (adica capacitatea
de a-i determina pe membrii echipei sa se implice in realizarea sarcinilor).
A PATRA DIFERENTA DINTRE LIDER SI MANAGER:
Un manager dupa trasarea directiilor de actiune, monitorizeaza evolutia rezultatelor pe etape sau
direct rezultatul final. Insa, un lider gestioneaza sarcinile in interiorul echipei, se implica pas cu
pas si este responsabil pentru rezultate. Dupa cum poate ai remarcat, nivelul de implicare al
liderilor in gestionarea echipei si actiunea in sine este mult mai mare.

A CINCEA DIFERENTA DINTRE LIDER SI MANAGER:

Un manager transmite autoritate, iar daca este cazul, foloseste mecanisme de constrangere. Insa,
un lider, transmite empatie, el se conecteaza cu membrii echipei.
 Sigur ca vei avea o relatie speciala cu oamenii pe care ii conduci, si este
normal sa fie asa. Insa trebuie sa mentii si controlul! Iar pentru mentinerea
controlului iti recomand sa fii focalizat pe 4 componente:
- Dezvoltarea membrilor echipei;
- Conducerea lor prin influenta si nu prin pozitie;
- Implicarea lor la un nivel cat mai ridicat;
- Maximizarea rezultatelor pe care ei le obtin, fiind condusi de tine.
V. Concluzii

 În concluzie, leadership-ul este procesul care transformă managementul în artă.

Totuşi, există anumite dificultăţi, când liderul nu are puterea formală şi există
posibilitatea conflictului dintre el şi manager sau conducearea organizaţiei
respective. De aceea eficienţa maximă a leadership-ului se atinge atunci când
liderul îndeplineşte şi statutul de manager sau managerul are şi calităţile necesare
liderului. Diferenţele dintre manager şi lider trebuie înlocuite printr-o nouă
paradigmă cea a liderului-manager, astfel încât conducătorul să nu mai fie un
simplu administrator de resurse ci un lider preocupat de armonizarea aşteptărilor
grupului cu situaţiile dictate de dinamica sarcinilor de îndeplinit, care să treacă de
la modul de administrare tradiţională la organizarea suplă în care oamenii
reprezintă avuţia cea mai de preţ.
VI. Bibliografie:

 Zlate M., Leadership şi management, Editura Polirom, Iaşi, 2004, p. 173 – 180;
 Cornescu V., Mihăilescu I., Stanciu S., Managmentul organizaţiei, Editura All
Beck, Bucureşti, 2003, p. 217 – 220;
 Teleşpan C., Stanciu L., Bazele Managementului – curs, Editura Academiei
Forţelor Terestre, Sibiu, 2005, p. 74 – 80;
 Nicolescu O., Verboncu I., Management, Editura Economică, Bucureşti, 1999, p.
506.
VII. JOC APLICATIV
1. O componentă deosebit de importantă a resurselor umane din organizaţii o reprezintă managerii.
2. Manager nu administreaza proiecte, bugete, timp si oameni, acestea fiind atributiile liderului.
3. Managementul ca practică, presupune existenţa unor persoane care efectuează personal şi în mod
organizat activităţi specifice procesului de management. Aceste persoane sunt cunoscute sub denumirea de
manageri.
4. Liderii sunt specialiştii care fac ca procesul de management, în toate tipurile de organizaţii, să se
desfăşoare firesc, corespunzător cerinţelor ştiinţei managementului.
5. Un lider este o persoană care obţine rezultate notabile cu o eficacitate sigură, în orice domeniu indiferent
de obstacole şi fără a înceta să fie atent faţă de oameni.