Sunteți pe pagina 1din 11

Managerii 

sunt acele persoane a căror activitate de bază este să ducă la îndeplinire procesul
managerial. Rolurile acestora sunt împărțite în următoarele categorii: roluri interpersonale, roluri
informaționale, roluri decizionale.
În sistemul de management participă două părţi, una dintre părţi este managerul şi cealaltă -
subordonaţii lui – colectiv de muncă, ansamblu de personalităţi.
În momentul in care oamenii au optat sa se asocieze pentru a rezolva probleme ce depasesc posibilitatile
lor individuale a aparut nevoia ca anumite persoane sa indrume si sa faca eficienta forta fizica si
cunostintele celor ce muncesc. Acesti oamenii sunt managerii (sefii, conducatorii etc) care au rolul de a
ajuta organizatia sa realizeze obiectivele propuse cu cheltuieli materiale cat mai mici si cu efort psihic si
fizic minim.

Aceste “personaje” nu sunt alese la intamplare. Ele trebuie sa aiba anumite trasaturi pentru a fi
desemnate manageri. Un portret robot ar include:hotararea, abilitatea de a tolera ambiguitatea si
nesiguranta, placerea de a avea putere, decizie, perseverenta, capacitatea de a se pune in pielea altcuiva,
puterea de a suporta stresul. Lista ar putea continua.
Cerecetarile asupra activitatii manageriale arata, aproape in totalitate,  ca managerul este elementul
pricipal intr-o organizatie. El isi pune in mod decisiv amprenta pe:

– asigurarea unui climat psiho-moral pozitiv, de colaborare si destindere in interiorul organizatiei;


– luarea celor mai multe decizii;
– motivarea oamenilor;
– rezolvarea problemelor etc.
Plecand de la acest lucru teoreticienii au dorit sa raspunda la intrebarea: ce fel de om este un manager?;
ce personalitate trebuie sa aiba pentru a avea succes in aceasta munca?; exista un portret robot al
managerului eficient?
Intrebarile si necesitatea unor raspusuri au dus la aparitia unei ramuri noi in
management:psihologia manageriala.
Ea studiaza personalitatea managerului din prespectiva realizarii functiilor manageriale: prevederea,
organizarea, luarea si implementarea deciziilor, coordonarea si controlul.
Psihologia manageriala investigheaza intreg psihicul uman si implicarea lui in procesul managerial, cu
alte cuvinte studiaza factorii umani ce apar in procesul de realizare a sarcinilor.

Cum nu toti cei care ocupa functii manageriale au si calitati reale de manageri, psihologia manageriala
se intereseaza si de selectia pe criterii valorice si pregatire profesionala a managerilor avand in vedere
atat fondul lor de predispozitii cat si capacitatea de invatare.
Capacitatea managerului se defineste prin reusita in a influenta colaboratorii sa obtina maximum de
eficienta si maximum de satisfactii personale si profesionale.

Traim astăzi într-o lume care se află într-o permanentă evoluţie. Fie că desfşurăm o activitate
de comerţ, fie ca lucrăm în domeniul bancar, al finanţelor, al sănătăţii, fie că avem propria noastră
companie suntem înconjuraţi de oameni. În toate activităţile sunt folosite resursele umane. Astfel,
analize asupra performanţei profesionale individuale şi colective, au scos în evidenţă că acestea sunt
influenţate de o serie de dimensiuni psihologice, unele ţin de personalitatea individuală, altele de
contextul organizaţional. În acest sens exercitarea conducerii unei companii presupune exisitenţa
unei persoane şi anume managerul
Performanţei profesionale individuale şi colective, au scos în evidenţă că acesteasunt
influenţate de o serie de dimensiuni psihologice, unele ţin de personalitateaindividuală, altele de
contextul organizaţional.

Personaliatea managerilor şi stilul de conducere


“Managerii sunt oameni care - folosindu-se de o serie de legi, principii, metode etc.înfuncţie de
abilităţile personale - conduc procesul către atingerea scopurilor urmărite”1
Managerul este “omul potrivit la locul potrivit”sau este acea persoană carecorespunde cel mai
bine proverbului popular roânesc “omul sfinţeşte locul”, precizează că“un manager esteo persoană
care poate vedea în viitor şi poate vizualiza rezultateledeciziilor sale. Este un om care lasă deoparte
1
Purcarea Anca, Niculescu Cristian, Constantinescu D., Management- curs pentru
studenţi,http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/management/2.html

1
problemele de personalitate şi poate luadecizii bazate pe fapte ”. 2Asta nu înseamnă că trebuie ignorat
factorul uman, dar trebuielucrat întotdeauna pe baza faptelor şi nu pe baza percepţiilor emoţionale
ale acelor fapte.
La întrebarea “Care este treaba unui manager?”, un alt autor în domeniu, PeterDrucker3,
evidenţiază că “managerul trebuie să orienteze resursele şi acţiunile firmei spreocazile favorabile
obţinerii unor rezultate semnificative din punct de vedere economic”.
În definirea managementului face referire la însuşirile şi abilităţile necesaremanagerului pentru
realizarea cu succes a activităţilor şi funcţiilor care îi revin. Acesteabilităţi se referă la :
 abilităţi conceptuale -care constau în capacitatea managerului de a vedeaorganizaţiaca
întreg, de a gândi strategic, de a lua decizii pe termen lung;
 abilităţi umane, care prespun capaciatea managerului de a lucra cu oamenii şiprin
intermediul lor;
 abilităţi tehnice, care presupun înţelegerea sarcinilor specifice, cunoaştereametodelor,
tehnicilor, echipamentelor implicate în activităţile de producţie;4
O clasificare a mangerilor după nivelul ierarhic, îi împarte pe aceştia în:
 manager de top (top managers), care posedă abilităţi conceptuale şi au
însubordinecelelalte niveluri ierarhice ale organizaţiei,
 manager de mijloc (middle managers), cărora le corespund abilităţile umane şi auîn
subordine atât executanţi , cât şi alti manageri,
 managerii de primă linie (first managers), care lucrează direct cu executanţii şiau abilităţi
tehnice.5
Personalitatea managerului, a conducătorului este una dintre problemele centrale
şicomplexe ale analizei factorului uman şi constituie un obiect de studiu pentru psihologie,dar şi
pentru psihologia managerială.
Prin personalitate se întelege, de obicei, "subiectul uman" considerat ca unitate biopsiho-
socială, ca purtător al funcţiilor epistemice, pragmatice şi axiologice. Psihologiaconsideră
personalitatea ca un macrosistem informaţional şi operational, avândcaracteristici definitorii
pentru subiect.

2
Loren B. Belker - “Sunt manager” ,2002, p.12
3
Druker Peter (1998), Despre profesia de manager, Editura Meteor Press, Bucureşti, p.71
4
Zlate, M., (2007). Tratat de psihologie organizaţional-managerială, volumul al II-lea. Editura Polirom,Iaşi, 2007,p.171
5
Idem, p.217-218

2
Din multitudinea de definiţii date personalităţii,Allport G.W.6, defineştepersonalitatea astfel:
“personalitatea este organizarea dinamică în cadrul individului aacelor sisteme psihofizice care
determină gândirea şi comportamentul său caracteristic”.
Conceptul de persoană desemnează individul uman concret. Personalitatea,dimpotrivă,
este o construcţie teoretică elaborată de psihologie în scopul înţelegerii şiexplicării- la nivelul
teoriei ştiinţifice- a modalităţii de fiinţare şi funcţionare cecaracterizează persoana ca organism
psihofiziologic.7
Personalitatea individului se dezvoltă permanent în timp, sub influenţa tuturorfactorilor
de mediu, sociali, culturali şi educaţionali cu care omul vine în contact de-alungul dezvoltării
sale. Personalitatea managerială nu este un dat, ci se construieşte şi ea,treptat, în timp. În acest
sens, “psihologia managerială studiază personalitateamanagerului din perspectiva realizării
funcţiilor sale: previziune, decizia, organizarea,comanda, coordonarea şi control”.8
O cooperare cu psihologia comportamentală a psihologiei manageriale, duce larealizarea
şi înfaptuirea funcţiilor managriale. „Personalitatea managerului trebuie să seplieze pe cerinţele
specifice ale întreprinderii, care, depind la rândul lor, de etapeleevoluţiei acesteia”.9Totodată
psihologia managerială are în vedere relaţiile dintremanager şi colaboratori, se interesează de
optimizarea lor în vederea realizării funcţiilormanageriale într-un mod silenţios, cu minimum de
efecte tensionale şi conflictuale.10
Un element important în abordarea problematicii cu privire la rolul
personalităţiimanagerilor îl reprezintă capacitatea managerială a conducătorilor, care este
“ocompetenţă multidisciplinară, profesia de manager presupunând un set de capacităţi,cunoştinţe,
tehnici, care vizează deprinderea de organizare a activităţii, forţa şi pricepereade a stabili flixuri
infornaţionale moderne, de a valorifica superior resursele umane şimateriale prin decizii
corecte”.11
Capacitatea managerială trebuie să reflecte o dublă ipostază:
„a) capacitate managerială ca potenţial, fiind încununată de o sumă de calităţi, trăsături,
cunoştinţe şi experienţă, necesare managerului pentru a exercita funcţiile conducerii;
6
Allport G.W. ,Structura şi dezvoltarea personalităţii, 1991, p.34
7
Dafinoiu Ion, (2002),Personalitatea.Metode calitative de abordare:Observaţia şi interviul,Editura Polirom, Iaşi
8
Boghaty Z., Manual de tehnici şi metode în psihologia muncii şi organizaţională,Editura Polirom, Iaşi, 2007
9
Savu Victoria Dana, Acţiune socială-Acţiune managerială. Dimensiuni psihologice, curs în format digital
10
Avram Eugen, Cooper, Cary (2008), Psihologie organizaţional-managerială-Tendinţe actuale, Editura
Polirom, Iaşi.
11
Puiu A.,Management. Analize şi studii comparative.Editura Independenţa Economică, Piteşti, 2007, p.35

3
b) capaciatate managerială ca factor de producţie, fiind resursă specială de muncă cu valenţe
ca: spirit întreprinzător, atitudine inovatoare, competenşă şi responsabilitate, eficientă”.12

Reţin atenţia aceste trăsături determinante ale personalităţii managerului:13


Temperamentul reprezintă forma de manifestare a personalităţii sub, aspectulenergiei,
rapidităţii, regularităţii şi intensitătăţii proceselor psihice. Este latura dinamică apersonalităţii cu
influenţă asupra caracterului. Temperamentul este dat de cele patru„umor”: sânge, flegmă, bila
neagră şi bila galbenă. Pe această bază se stabilesc cele patrutipuri clasice de temperament:
Colericul -este energic, neliniştit, impetuos, irascibil, uneori impulsiv şi îşi risipeşteenergia. El
este inegal în manifestări, dar bun strateg. Sangvinicul se caracterizează prinritmiciatate şi
echilibru. Este vioi, vesel, optimist şi se adaptează cu usurinţă la oricesituaţie. Fire activă,
schimbă activităţile foarte des deoarece simte permanent nevoia de ceva nou.
Flegmaticul este liniştit, calm, imperturbabil, cugetat în tot ceea ce face, pare adispune de o
răbdare fără margini.
Melancolicul este la fel de lent şi inexpresiv cafelgmaticul, dar îi lipseşte forţa şi vigoarea
acestuia, emotiv şi sensibil, are o viaţăinterioară agitată datorită unor exagerate exigenţe faţă de
sine şi a unei neîncrederi înforţeţe proprii. Este puţin rezistent la eforturi îndelungate. Puţin
comunicativ, închis în sine, melancolicul are dificultăţi de adaptare socială.
Caracterul este acea structură, un subsistem relaţional-valoric şi de autoreglaj
alpersonalităţii, ce se exprimă, în principal, printr-un ansamblu de atitudini şi valori.
Trăsăturile de caracter se pot grupa în:
 trăsături cardinale;
 trăsături persistente, dominante şi reprezentative pentru subiectul în cauză;
 trăsături centrale sau principale - definesc profilul persoanei;
 trăsături secundare - foarte numeroase, puţin clare şi au o existenţă minoră
şilatentă.
Succesele ce se obţin în cadrul unor domenii ale activităţii umane presupun existenţa
unor însuşiri psihice, denumite aptitudini. Acestea reprezintă particularităţile individualeale
oamenilor care se constituie ca o condiţie a realizării unor activităţi la un nivel
superior.Aptitudinile se pot clasifica în: generale: memoria, spiritul de observaţie,
12
Petrovici V., - Stiluri de conducere şi eficienţa managementului, Editura Economică, Bucureşti. (2001), p.48
13
Zlate, Mielu, Fundamentele psihologiei, Editura Pro Humanitas, Bucureşti, 2000

4
atenţia,inteligenţa; speciale: aptitudini tehnice, aptitudini psihomotorii,
aptitudinisenzoriale,aptitudini speciale, aptitudini de conducere şi de organizare.14
Tot ca element important în abordarea personalităţii manageriale este stilul deconducere. Stilul
de conducere este felul propriu de a fi , de a se comporta şi de a acţionaal managerului în
procesul conducerii. Conceptul de stil de conducere reuneşte într-unansamblu dinamic trăsăturile
şi particularităţile psihice şi psihosociale, calităţile,cunoştinţele şi comportamentele
conducătorilor în exercitarea managementului potrivit.15
Stilul de conducere„reflectă modul de utilizare a cunoştinţelor, calităţilor şiaptitudinilor în
relaţiile cu subordonaţii şi derularea efectivă a proceselor de muncă"16
Stilul de conducere desemnează modalitatea concretă de exercitare a rolului demanager.În
funcţie de exercitarea puterii de către conducători există trei stiluri manageriale:autocratic
(autoritar), democratic (participativ), liberal (permisiv sau „laissez-faire”).
Stilul autocratic-autoriar „cuprinde managerii care refuză să accepte
participareasubordonaţilor la iniţierea de acţiuni proprii pentru exercitarea funcţilor de
management.Aceştia stabilesc în mod unilateral obiectivele unităţii şi mijloacele de realizare a
lor,acordă încredere nelimitată măsurilor organizatorice pentru realizarea obiectivelorfixate”17
Stilul de conducere democratic presupune „o conducere flexibilă şi
responsabilă,prinintermediul căruia se pot identifica noi modalităţi de acţiune şi procedură. Acest
stil deconducere se pretează cel mai bine în cazul organizaţiilor în care angajaţii cunosc
foartebine procesele organizaţionale şi când nevoie de schimbare este admisă, acceptată ca utilăşi
necesară. Acest stil de conducere devine util spre exemplu când se solicită introducereaunor noi
proceduri,obiective, strategii în organizaţie pentru a optimiza vechile procese”.18
Stilul liberal-„laissez-faire”, „când conducătorul lasă subordonaţilor săi întreagalibertate
de decizie şi de acţiune, furnizează anumite informaţii suplimentare şi nu seinteresează de
derularea activităţii, deşi la început favorizează instalarea unei atmosferedestinse, stilul

14
Maria-Elena, Gheordunescu - Rolul personalităţii managerilor din românia în alegerea stilului de conducere, o abordare
comparativă, Editura Universitatii „Constantin Brâncoveanu Piteşti, 2014
15
Petrovici V.,- Stiluri de conducere şi eficienţa managementului, Editura Economică,Bucureşti. 2001, p.133
16
Verboncu I., Ştim să conducem?, Editura Economică, Bucureşti, 2005
17
Popescu G., Vidu A., Identificarea stilurilor de management, http://www.upm.ro/ facultati departamente ea/onm2007
18
Popa R-I., Personalitate şi stiluri de conducere în context organizaţional (O abordare meta-analitică şi diagnostică a
organizaţiilor din România), Teză de doctorat, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele
educaţiei,2012,p.19

5
generează o eficienţă scăzută, deoarece în cadrul grupului se lucrează fărăangajare profundă în
muncă şi la întâmplare”.19
Potrivit teoriei tridimensionale, care ia în considerare caracteristici ca: preocupareapentru
sarcini, preocuparea pentru contacte umane, preocuparea pentru randament, existăurmătoarele
stiluri manageriale:20
Negativ- se refără la o lipsă de interes a managerului, îndeplinirea sarcinilor nureprezintă
un scop, ci mijlocul de a evita complicaţiile.
Birocrat- este caracterizat printr-o lipsă de interes a managerului, respectă întocmailegile
şi instrucţiunile.
Autocrat- este caracterizat prin faptul că managerul pune sarcinile de momentînaintea
oricăror considerente. Nu este interesat de contctele cu oamenii în care nu areîncredere, înăbuşă
orice conflict.
Autocrat cu bună-voinţă- managerul acordă prioritate realizării producţiei, eambiţios.
Cunoaşte problemele firmei, este la curent cu metodele şi tehnicile noi de muncă.Ştie să-i facă pe
oameni să execute fără a-i irita.
Altruistul- este suflet caritabil, preocupat de crearea unei atmosfere cordiale şiplăcute.
Discută problemele cu personalul din subordine, dar randament slab. Nu rezolvăproblemele în
întregime.
Ezitant, oscilant- balansul şi ezitarea îl carcterizează. Nu ia decizii decât presat
deevenimente. Stimulează pe alţii, dar în măsură redusă.
Promotor- lucrează intens, incitând pe ceilalţi la lucru, crede în forţa exempluluipersonal.
Petrece mult timp în mijlocul personalului, foloseşte frecvent delegarea.
Realizatorul-obiectivul central îl constituie organizarea eficace a
eforturilorcolaboratorilor pentru a obţine rezultate imediate şi de perspectivă.
În funcţie de trăsăturile personale şi de înclinaţia spre risc există următoarele tipuri de
manageri:21

19
Stanciu L., Abordări teoretice ale stilurilor de conducere, http://www.armyacademy.ro /biblioteca/ anuare/
2003/ABORDARI2.pdf).
20
Verboncu I., Ştim să conducem?, Editura Economică, Bucureşti, 2005, p.27-28

21
Puiu A.,Management international, 1999, p.68

6
 Conducătorul este un manager care se carcaterizează prin înaltă capacitate deluare
adeciziei, este penetrant în relaţiile cu oamenii, de care este respectat, atât la
niveleleinferioare, cât şi superioare.
 Constructorul. Acest tip de manager este mai echilibrat, este preocupat într-omare măsură
de construirea unei fundamentări temeince a deciziei fără fisuri, având maipuţină forţă de
decizie şi mai puţin talent nativ.
 Distrugătorul poate avea harul conducătorului, dar este înclinat mai ales spredistrugerea
structurilor existente, adeseori punând în prim plan interesele personale.
 Inovatorul este conducătorul care se află în avangarda profesiei sale prinaptitudini
deosebite către inovaţie, către o schimbare care se înscrie pe orbita cerinţelor reale ale
vieţii socioeconomice.
Ţinând seama de toate acestea o cercetare sociopsihologică a fost realizată înadministraţie
şi servicii, şi aplicată pe categorii de subiecţi care fac parte din categoria:
 subordonaţi, şefi intermediari şi şefi/comandanţi. De aici a rezultat un
portretpsihocomportamental al unui manager care ar trebui să includă:22
• nivel ridicat de cultură generală, alături de o bogată experienţă de viaţă;

• să fie creator de soluţii, să găsească rapid soluţii performante pentru atingerea obiectivelor;

• să reacţioneze rapid la modificările din mediu;

• să comunice cu usurinţă;

• să aibă gândire strategică;

• să aibă capacitate de organizare şi de antrenare a oamenilor în realizarea unui

obiectiv;

• inteligenţa peste medie, initiaţivă, încrederea în sine;


- “vederea din elicopter” (abilitatea unui manager de a se ridica deasupra unei
anumite situaţii şi de a o vedea în contextul în care se manifestă, iar apoi de a cobori pentru
a se ocupa de detalii), experienţa şi sistemul de valori, încrederea în subordonaţi sau
colegi, contribuţia persoanală.
Pentru a fi performant este important ca managerului să-i placă ce face şi să se dedice
în întregime acestei profesii „Pentru a fi eficient, un manager trebuie să cunoască sarcinile
ce-i revin (natura şi sfera de cuprindere a responsabilităţilor sale profesionale). După aceea,

22
http://andreivocila.wordpress.com/2010/05/10/personalitatea-managerului tabloulpsihocomportamental -al
managerului-eficient/

7
el trebuie să se formeze, să-şi perfecţioneze deprinderile pentru a putea îndeplini aceste
sarcini, dar şi să cunoască mai bine mediul în care va acţiona. Pentru a desfăşura o
activitate eficientă, managerul trebuie să cunoascătoate aceste aspecte ale muncii sale, să
aibă calităţile şi cunoştinţele de bază cerute de postul său. Astăzi însă, organizaţiile cer tot
mai mult, chiar de la întregul personal şi cu atât mai mult de la conducere, o identificare cu
ţelurile şi personalitatea întreprinderii”23
Tabloul psiho-comportamental al şefului din perspectiva subordonaţilor:

Subordonaţii au anumite aşteptări legate de personalitatea şi comportamentul şefului lor


direct. În linii generale, principalele trăsături şi calităţi sunt:

 să ajute;
 să fie cinstit şi să nu aibă favoriţi;
 să fie onest;
 să fie hotărât;
 să ştie să rezolve probleme grave;
 să comunice cu personalul angajat;
 să aibă simţul umorului şi personalitate;
 să fie calm când este presat de timp;
 să aibă autoritate;
 să fie ferm;
 să fie elegant şi decent.
Parcurgerea schematică a acestor caracteristici şi trăsături ne arată că subordonaţii se
îndreaptă spre şefii care le pot face viaţa uşoară la serviciu. Ei doresc ca şefii lor să-i respecte, săi
ajute şi să nu aibă favoriţi. Vor aprecia foarte mult şefii care îşi asumă o anumită obiectivitate în
raporturile cu ei.

Trebuie înţeles că subordonaţii au o motivaţie specială vizavi de serviciu. Ei doresc să


aibă un loc de muncă echilibrat, liniştitor, unde să se simtă protejaţi şi ajutaţi. Din acest punct de
vedere, şeful care le va oferi aceste lucruri va fi aprecia

Caracteristici pe care ar trebui să le deţină mangerul:


Abilităţi organizatorice, ca aptitudine de a organiza, de a aduna oamenii pentru soluţionarea
problemelor comune (sau personale),
Profesionalismul-cunoştinţele, nu numai în domeniul activităţii organizaţiei,
Atitudinea faţă de angajaţi-este necesară atitudinea pozitivă, cu abordarea severăşi justă a
acţiunilor greşite, incorecte a subordonaţilor,
Creativitatea-abordarea creativă în rezolvarea situaţiilor de producţie, economice, de conflict, etc.
Posibilitatea de a fi un exemplu potrivit pentru angajaţi – întirzierile, productivitatea, dreptatea,
profesionalismul, automanagement, etc,
Capacitatea de a risca, abilităţile de a lucra în condiţiile de incertitudine şi risc, intuiţia, săştie să se
subordoneze- Acela este un prost conducător, care nu ştie însuşi să se subordoneze altora,

23
Emilian R.,Tigu G., State O., Emilian L., Fundamentele managementului firmei. Capitolul 4: Managerul în lumea
contemporană.

8
Comunicabilitatea- pentru a câştiga apropierea şi sinceritatea altora trebuie şi tu să fii deschis,
Abilitatea de planificare -strategică, stabilirea scopurilor şi căilor de atingere,
Empatia.
Pentru a deveni un manager eficient trebuie:
-       claritate în gândire, în stabilirea obiectivelor şi în transmiterea acestora subordonaţilor
-  capacitatea de a comunica eficient cu oamenii
-    să inspiri încredere
-   să ai grijă de oamenii cu care lucrezi, să-i respecţi, să le creezi oportunităţi şi să-i pui în valoare
dându-le împuterniciri
-   încredere în sine
Adevăratul rol al managerului eficient este de a le inspira subordonaţilor dorinţa de a fi cei
mai buni asigurându-le condiţii pentru a face tot ce pot mai bine, într-o competiţie permanentă cu
ceilalţi dar şi cu ei însuşi.
Un manager eficient acţionează pentru perfecţionarea colaboratorilor, evită pedepsirea lor
atunci când greşesc, evită stresarea acestora, încearcă să-i ajute în depăşirea momentelor dificile.
Cercetările au dovedit că soluţiile cele mai bune în management tind să ţină de bunul simţ. Cu toate
acestea este foarte dificilă introducerea bunului simţ în practica comună.

Managementul este o atitudine, un mod de viaţă, având la bază dorinţa reală de a lucra cu oamenii
şi de ai ajuta să aibă succes, iar organizaţia să prospere. Managementul este un proces de iniţiere de
lungă durată, care nu se termină după un curs de formare.

BIBLIOGRAFIE

1. Puiu A., Management. Analize şi studii comparative. Editura Independenţa Economică, Piteşti,
2007
2. Purcarea Anca, Niculescu Cristian, Constantinescu D., Management- curs pentru studenţi,
http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/management/2.html
3. Loren B. Belker - “Sunt manager” ,2002
4. Druker Peter (1998), Despre profesia de manager, Editura Meteor Press, Bucureşti
5. Allport G.W. , Structura şi dezvoltarea personalităţii, 1991

9
6. Boghaty Z., Manual de tehnici şi metode în psihologia muncii şi organizaţională,Editura
Polirom, Iaşi, 2007
7. Avram Eugen, Cooper, Cary (2008), Psihologie organizaţional-managerială-Tendinţe actuale,
EdituraPolirom, Iaşi.
8. Petrovici V., - Stiluri de conducere şi eficienţa managementului, Editura Economică, Bucureşti.
(2001)
9. Zlate, Mielu, Fundamentele psihologiei, Editura Pro Humanitas, Bucureşti, 2000
10. Maria-Elena, Gheordunescu - Rolul personalităţii managerilor din românia în alegerea stilului de
conducere, o abordare comparativă, Editura Universitatii „Constantin Brâncoveanu Piteşti, 2014
11. Verboncu I., Ştim să conducem?, Editura Economică, Bucureşti, 2005
12. Popescu G., Vidu A., Identificarea stilurilor de management, http://www.upm.ro/ facultati
departamente ea/onm2007
13. Popa R-I., Personalitate şi stiluri de conducere în context organizaţional (O abordare meta-
analitică şi diagnostică a organizaţiilor din România), Teză de doctorat, Universitatea din
Bucureşti, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele educaţiei,2012
14. Stanciu L., Abordări teoretice ale stilurilor de conducere, http://www.armyacademy.ro
/biblioteca/ anuare/ 2003/ABORDARI2.pdf).
15. Puiu A.,Management international, 1999
16. http://andreivocila.wordpress.com/2010/05/10/personalitatea-managerului
tabloulpsihocomportamental -almanagerului-eficient/

10