PSUM: MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢILOR DE ORDINE PUBLICĂ

ŞI
SIGURANŢĂ NAŢIONALĂ

Disciplina: Managementul carierei personalului din structurile de

ordine şi siguranţă publică

TEMA PORTOFOLIULUI: Managementul Carierei în Instituțiile din

Domeniul Apărării Naționale

1. Intoducere

Managementul carierei personalului din structurile de ordine și securitate publică este

o preocupare majoră a organizațiilor care activează în acest domeniu. Înțelegerea modului în
care funcționează managementul carierei angajaților poate ajuta la dezvoltarea politicilor și
practicilor eficiente pentru dezvoltarea și menținerea unei forțe de muncă calificate și
motivate.
Managementul carierei se referă la procesul de identificare a obiectivelor personale
de dezvoltare a carierei și de identificare și dezvoltare a resurselor necesare pentru atingerea
acestor obiective. Managementul carierei este important atunci când vine vorba de ordinea
publică și structurile de securitate, deoarece asigură o forță de muncă calificată, motivată și
angajată.
Cercetarea și teoretizarea pe teme de management și organizaționale de-a lungul
timpului a subliniat importanța deosebită a factorului uman pentru succesul organizațional.
Îmbunătățirea managementului resurselor umane trebuie, așadar, să fie o alegere strategică
pentru orice organizație orientată spre dezvoltare, indiferent de domeniul său de dezvoltare,
întrucât capacitatea acesteia de a se adapta la mediul dinamic actual5 depinde în mod decisiv
nu numai de dotarea sa tehnologică, de eficiența proceselor sale de producție sau de
competitivitatea produsului pe piata, precum si calitatea resurselor umane, atmosfera sociala
umana sau cultura organizationala din cadrul organizatiei respective. Deşi, în general,
globalizarea a avut efecte pozitive asupra omenirii, aceasta este răspunzătoare, atât de
dezvoltarea fără precedent a activităţii infracţionale, cât şi de apariţia şi profesionalizarea
permanentă a unor noi forme de criminalitate internaţională. Deoarece multitudinea
activităţilor infracţionale reunite în conceptul de criminalitate internaţională au tot mai
frecvent un caracter transfrontalier și transsectorial Comisia Europeană, Agenda europeană
privind securitatea, 2015, aceasta îşi sporeşte continuu agresivitatea, atât sub aspectul
răspândirii, putând leza interesele mai multor ţări, cât şi din punct de vedere al gravităţii
ameninţărilor manifestate asupra securităţii regiunilor, naţiunilor şi indivizilor. Diversitatea
și complexitatea noilor riscuri și amenințări la adresa securității globale, regionale, statale și
chiar individuale, derivate din instabilitatea manifestată în imediata apropiere a Uniunii
Europene și accentuarea fenomenelor de radicalizare și terorism în acest început de mileniu,
a determinat conturarea unei noi orientări în ceea ce priveşte starea de securitate a naţiunilor,
care pune accent pe sinergia actorilor de securitate nonstatali și interconectarea preocupărilor
majore de securitate. Conştientizând că nu mai deţin controlul viitorului lor, nefiind atât de
puternice încât să poată răspunde, exclusiv prin forţe proprii, acestor ameninţări, atât
România, cât şi celelalte ţări europene, au îmbrățișat această abordare, ceea ce a presupus
regionalizarea, pe de o parte şi armonizarea cadrului normativ naţional cu legislaţia
regională, pe de altă parte. Ca urmare, la 29 martie 2004, România a devenit membru
NATO, iar la 1 ianuarie 2007, a aderat la UE, organizaţii regionale de securitate ce au
capacitatea de a interveni pentru asigurarea păcii statelor membre şi dincolo de graniţele
acestora, graţie potenţialului de intervenţie în creştere1.
În calitate de participant activ la noua construcţie europeană, statul român acţionează
în vederea promovării, protecţiei şi apărării valorilor şi intereselor naţionale, atât prin forţe
proprii, cât şi prin cooperarea cu organizaţiile de securitate şi apărare din care face parte. 6
Dinamica imprevizibilă a mediului de securitate, precum și specificul societății democratice,
în care sunt garantate drepturile și libertățile cetățeanului, precum și statul de drept, au impus
reanalizarea conceptului de securitate națională și apărare a țării și actualizarea cadrului
juridic național. Ca urmare, sistemul românesc de ordine publică și securitate națională a
suferit multiple transformări, justificate de orientarea spre nevoile de gestionare eficientă a
structurilor statale cu competențe în acest domeniu, în vederea asigurării unor servicii de
securitate a cetățeanului de calitate. În acest context, intensificarea activităţii de prevenire şi
combatere a criminalităţii, precum şi adaptarea continuă a instituţiei poliţiei la mediul socio-
economic dinamic în care evoluează se dovedesc a fi mai necesare ca niciodată, în toate
statele lumii, inclusiv în România. Întrucât confruntarea cu cei ce încalcă legea ori pun în
pericol ordinea socială cade exclusiv în responsabilitatea instituţiei poliţiei, aflată în slujba
comunităţii, rezultă cu claritate rolul remarcabil deţinut de Poliţia Română în cadrul statului
de drept. Prevalența siguranței cetățeanului și securității naționale în activitatea desfășurată
de Poliția Română este confirmată și prin „Evaluarea activităţii desfăşurate de Poliţia
Română în anul 2014”, document în care se stipulează că „Siguranţa cetăţeanului şi
securitatea naţională au constituit principalele repere în jurul cărora s-a desfăşurat întreaga
activitate a Poliţiei Române”.

Asigurarea unui management optim in cadrul sistemului de ordine publica, trebuie

sa se bazeze pe o recrutare, selectie si incadrare de natura a creste eficienta organizatiei in
acord cu cerintele UE, intr-un domeniu complex al Ministerului Administratiei si Internelor.
Globalizarea, fenomen aparut tocmai ca urmare a largirii Uniunii Europene si
aderarii a cat mai multor state la aceasta, a devenit o prioritate, un reper in elaborarea
oricarui tip de strategie manageriala.
S-a observat ca practica manageriala de tip piramidal a avut atat avantaje cat si
dezavantaje, de aceea se considera necesar elaborarea unor proceduri specifice activitatilor
de resurse umane pentru a creste eficienta organizatiei.
Ca rezultat, globalizarea criminalitatii a impus nasterea unui alt fenomen, intalnit
din ce in ce mai des in sfera agentiilor de impunere a legii la nivel mondial – cooperarea
1
https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/105642
politieneasca internationala. Aparuta ca o necesitate tocmai din dorinta statelor de a-si
crea un mediu de securitate internationala pentru cetatenii lor, cooperarea politieneasca
internationala a luat o amploare globala. Odata cu crearea sau dezvoltarea organizatiilor de
cooperare internationala in randul agentiilor de aplicare a legii statele si-au asigurat partea
de participare la securitatea mediului international.
Odata cu schimbarile sociale din ultimii ani am asistat la o globalizare a strategiilor
de securitate, 828f58i in sensul ca in majoritatea statelor se face referire la concepte
comune de abordare a luptei impotriva terorismului si de asigurare a integrarii europene.
Strategia de Securitate Europeana , adoptata la Consiliul European in decembrie
2003, indica explicit faptul ca este necesara o mai mare coerenta pentru imbunatatirea
eficacitatii in gestionarea crizelor mondiale. Tocmai de aceea, in Titlul V din Tratatul de la
Lisabona, intitulat Spatiul de libertate, securitate si justitie, strategia de securitate a noii
Uniuni Europene reformate este rescrisa pe cele patru componente importante: controlul la
frontiere, dreptul la azil si imigrarea; cooperarea judiciara in materie civila; cooperarea
judiciara in materie penala si cooperarea politieneasca. Reformarea Uniunii Europene si a
componentelor acesteia a trebuit sa includa si aceasta reforma a structurilor strategiilor de
securitate europene, pentru ca mai apoi fie adaptate la nivelul statelor membre in propriile
strategii2.
Strategia de securitate a Romaniei incearca sa adopte, pe de o parte, regulile jocului
facute de UE, pe de alta parte se preocupa in mod exclusiv de siguranta cetateanului, in
cadrul statului national.
Un punct forte pentru o buna cooperare internationala la nivel politienesc il reprezinta
generalizarea conceptului de „cooperare”, regasit in toate strategiile de securitate
internationale sau interne ale fiecarui stat. Este poate unul dintre avantajele principale reiesite
din globalizarea ultimilor ani. Este evident pentru toate statele lumii, acum poate mai mult
decat oricand, faptul ca lupta impotriva criminalitatii organizate nu poate avea succesul
scontat fara o cooperare intre autoritatile de aplicare a legii bine pusa la punct. Este nevoie,
insa, la nivel international, de o agentie suprema de coordonare a acestei activitati, pentru a
asigura fluxul informational operativ actualizat, necesar unei bune colaborari.
Istoria luptei impotriva criminalitatii demonstreaza ca oricat de moderne ar fi
mijloacele tehnice folosite de politiile din diferite tari, ele ar ramane total ineficace fara o
buna coordonare a activitatii serviciilor politienesti nationale si fara o stransa colaborare a
acestora la scara internationala. Aceasta necesitate s-a manifestat mai acerb inca de la
inceputul secolului 20, cand lumea a inceput sa se deschida, mijloacele tehnologice
moderne au inceput sa se dezvolte, atragand dupa sine alte inlesniri economice, sociale.
In contextul mediului de securitate actual si al nevoii de cooperare politieneasca
internationala, managementul resurselor umane in structurile de ordine si siguranta
nationala trebuie redefinit in functie de necesitatile social-economice actuale.

Din punct de vedere legislativ, la nivel intern, activitatea de resurse umane este
reglementata prin diverse acte normative, ordine de linie, ordonante de urgenta cu privire la
structurile operative la care se face referire. La nivel european, trebuie sa tinem seama de
reglementarile europene in domeniu resurselor umane pentru cresterea eficientei acestora la
nivel organizational3.
Managementul carierei planifica si modeleaza progresul indivizor in cadrul unei
organizatii in concordanta cu evaluarile nevoilor organizatorice, precum si cu

2
http://mecanica.ucv.ro/ScoalaDoctorala_v/Temp/Rezumate/rezumatROMGogoescu.pdf
3
Boghaty Z., Manual de tehnici şi metode în psihologia muncii şi organizaţională,Editura Polirom, Iaşi, 2007
performantele, potentialul si preferintele individuale ale membrilor acesteia.
Managementul carierei cuprinde integrarea planificarii si dezvoltarii carierei, iar,
intr-o acceptiune mai larga, implica mutiplele interdependente functionale ale planificarii
carierei individuale, planificarii cerierei organizationale si dezvoltarii carierei.
De asemenea, managementul carierei are multiple legaturi cu celelalte activitati ale
managementului resurselor umane. Planificarea carierei este parte integranta a planificarii
resurselor umane, iar valoarea performantei este una dintre conditiile necesare pentru
dezvoltarea carierei profesionale. Din aceasta perspectiva, planificarea resurselor umane are
in vedere nu atat previziunea posturilor vacante, cat identificarea potentialului conditiilor si
a calificarii necesare acestora pentru ocuparea posturilor respective, iar evaluarea
performantelor se realizeaza nu atat pentru fundamentarea deciziilor privind renumerarea,
cat pentru identificarea necesitatilor de dezvoltare ale angajatilor4.
In ceea ce priveste managementul carierei trebuie mentionat faptul ca, in
cadrul unei organizatii, pot exista numeroase probleme potentiale, ca, de exepmlu:
Daca un angajat cu o pregatire corespunzatoare este propus de mai multe ori
pentur promovare, dar de fiecare data respins sau seful direct nu-i raspunde la solicitari,
angajatul respectiv incepe sa creada ca a ajuns la un punct final in cariera sa sau ca se afla
intr-un moment al carierei, in care posibilitatile de promovare sunt foarte reduse;
Promovarea unui angajat intr-un post superior care insa nu corespunde calificarii
sau experientei sale poate avea efecte nedorite, deoarece este posibil ca angajatul sa
considere ca nu exista o logica in promovarea respectiv si ca singura solutie este parsirea
organizatiei.

BIBLIOGRAFIE

- https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/105642;
- http://mecanica.ucv.ro/ScoalaDoctorala_v/Temp/Rezumate/rezumatROMGogoescu.pdf;
- https://www.snppc.ro/uploads/fisiere/categorii/Ordinul-140-2016.pdf;
- Boghaty Z., Manual de tehnici şi metode în psihologia muncii şi organizaţională,Editura
Polirom, Iaşi, 2007.

4
https://www.snppc.ro/uploads/fisiere/categorii/Ordinul-140-2016.pdf