CURS 6

Organizarea și executarea activităților de menținere a ordinii publice. Măsuri

tactice polițienești folosite în activitatea de menținere a ordinii publice

1. Baza legală principală

- Hotărâre nr. 779 din 23 septembrie 2015 pentru aprobarea strategiei naţionale de ordine şi
siguranţă publică 2015-2020 - publicată în Monitorul Oficial nr. 763 din 13 octombrie 2015;
- HOTĂRÂRE Guvernului nr. 416 din 9 mai 2007 (*actualizată*)privind structura
organizatorică şi efectivele Ministerului Afacerilor Interne publicată în  Monitorul Oficial nr.
311 din 10 mai 2007;
- Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 60 din 2 martie 2010 privind organizarea
și executarea activităților de menținere a ordinii și siguranței publice - Publicat în  Monitorul
Oficial nr. 148 din 8 martie 2010;
- HOTĂRÂRE nr. 1.152 din 23 decembrie 2014 privind organizarea, funcţionarea şi
compunerea Centrului Naţional de Conducere a Acţiunilor de Ordine Publică;
- Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 92/2011 pentru aprobarea Metodologiei de
elaborare a planului de ordine si siguranta publica al politiei locale - Monitorul Oficial al
Romaniei, partea I, nr. 342 din data de 17 mai 2011;
- Legea 155/2010 a poliției locale;
- Manual de tactică polițienească;

2. Concept
Menținerea ordinii și siguranței publice reprezintă ansamblul măsurilor întreprinse și al
activităților desfășurate cotidian de către Poliția Română, pentru protejarea și respectarea
drepturilor fundamentale ale cetățenilor, funcționarea normală a instituțiilor statului, a
normelor de conduită civică, regulilor de conviețuire socială, a celorlalte valori supreme,
precum și a avutului public și privat.
Menținerea ordinii și siguranței publice se realizează, pe întreg teritoriul național, de
către Poliția Română, prin activități specifice executate de structurile proprii cu atribuții în
domeniu.
Jandarmeria Română, Poliția de Frontieră Română și Poliția Locală participă la
planificarea și executarea activităților de menținere a ordinii și siguranței publice, sub
conducerea Poliției Române.
 Direcția de Informații și Protecție Internă pune la dispoziție datele și informațiile de
interes operativ necesare organizării și executării activităților de menținere a ordinii și
siguranței publice.

3. Organizarea activităților de ordine și siguranță publică

Organizarea în mod integrat a activităților curente pentru menținerea ordinii și
siguranței publice pe teritoriul unităților administrativ-teritoriale se realizează de către Poliția
Română, conform Planului unic de ordine și siguranță publică.
Constituirea dispozitivelor de menținere a ordinii și siguranței publice și derularea
activităților specifice pentru menținerea ordinii și siguranței publice se realizează în funcție
de evoluția situației operative, folosind în acest sens analizele tactice care vizează
criminalitatea stradală, întocmite la nivelul structurilor de analiză a informațiilor.
Un exemplar al analizei tactice se înaintează către structurile de jandarmi și poliție
de frontieră.
3.1. Analiza tactică
Analiza tactică este un proces cognitiv și tehnic care permite o abordare a conducerii
activităților desfășurate de poliție prin prisma suportului informațional oferit.
Analiza tactică stabilește zonele cu potențial criminogen ridicat, natura faptelor sau
evenimentelor înregistrate, intervalul orar de producere, modurile de operare, suspecții și
oferă recomandări cu privire la modalitățile de acțiune.
Analiza tactică se întocmește pe perioade scurte și medii de timp, la solicitarea șefilor
structurilor de poliție, în funcție de evoluția stării infracționale și de informațiile deținute.
La nivelul Poliției Locale, analiza situației operative se face ținând cont de
următoarele aspecte:
A. Teritoriul
În principal sunt avute în vedere următoarele aspecte: a) aşezarea geografică a
unităţii administrativ-teritoriale; b) suprafaţa şi configuraţia terenului: zone de deal, munte,
câmpie, suprafeţe împădurite, suprafeţe arabile, suprafeţe cultivate; c) regim climateric:
temperaturile obişnuite, minimele/maximele înregistrate, cantităţile de precipitaţii înregistrate
în ultimii ani şi cele cu caracter temporar; d) reţele hidrografice: reţelele construite, starea de
întreţinere, proprietarii sau administratorii acestora; e) căi de comunicaţie - rutiere, feroviare,
maritime: lungimea, dispunerea acestora, legăturile cu alte unităţi administrativ-teritoriale; f)
zone de agrement: atât din mediul urban, cât şi din mediul rural; g) obiectivele turistice,
economice, instituţiile de interes public, de cult, muzeistic, şcoli şi alte locuri ce pot prezenta
interes pentru activitatea de menţinere a ordinii publice; h) conductele magistrale de
transport de produse petroliere cu instalaţiile aferente, lungimea, traseul.
B. Populaţia
Sunt consemnate date despre: a) numărul populaţiei şi structura acesteia - după
vârstă, sex, naţionalitate; b) ocupaţii de bază şi/sau temporare; c) date demografice de
interes - fluctuaţia populaţiei, şomaj etc.
C. Evenimente social-economice, politice sau religioase
Sunt consemnate manifestările ce au loc în unitatea administrativ-teritorială
respectivă, pe locaţii de desfăşurare, precum şi perioadele de timp când au loc, pentru a
avea o imagine de ansamblu a acestora, permiţând în acest fel o orientare flexibilă a forţelor
din sistemul integrat de ordine publică.Se au în vedere următoarele aspecte: a) sărbătorile
naţionale - Ziua Naţională, Unirea Principatelor etc.; b) zilele municipiilor, oraşelor,
comunelor; c) sărbătorile organizaţiilor şi asociaţiilor profesionale - de exemplu: Ziua
Marinei, Zilele Metalurgistului etc.; d) sărbători religioase la nivel naţional şi local; e)
manifestările tradiţionale periodice - de exemplu: Ziua Salcâmului, Târgul de Fete, Drăgaica,
Sâmbra Oilor etc.
D. Starea infracţională şi contravenţională
Se vor consemna date statistice globale, astfel: a) date referitoare la evoluţia
fenomenului infracţional; b) date referitoare la faptele de natură contravenţională - ponderea
pe categorii de fapte, zonele unde se comit frecvent etc.; c) stările conflictuale inter/intra
familiale, interetnice, interconfesionale sau de altă natură; d) alte date care să conducă la o
radiografie a fenomenului contravenţional şi infracţional.

3.2. Dispozitivul de menținere a ordinii și siguranței publice

Dispozitivul de menținere a ordinii și siguranței publice se organizează de șeful poliției
municipale/orășenești/ secției de poliție/structurii județene de poliție transporturi cu forțe
proprii, iar în funcție de particularitățile elementelor situației operative se solicită forțe
suplimentare de la Jandarmeria Română și/sau Poliția de Frontieră Română și Poliția
Locală, care se utilizează cu respectarea competențelor teritoriale ale acestora.
În baza solicitărilor primite săptămânal, jandarmeria, poliția de frontieră și poliția
locală comunică structurilor de poliție corespondente efectivele disponibile ce vor participa la
activitățile de menținere a ordinii și siguranței publice.
 3.2.1. Zonele de siguranță publică
În vederea menținerii ordinii și siguranței publice se stabilesc zone de siguranță
publică, ce cuprind mai multe itinerare de patrulare. Zona de siguranță publică poate
include:
a) teritoriul de competență al unei poliții municipale/ orășenești/secții de
poliție/structuri județene de poliție transporturi sau părți din acesta;
b) teritoriul de competență al unei poliții municipale/ orășenești/secții sau părți din
acesta și teritoriul de competență al unor posturi de poliție comunală;
c) teritoriul de competență al unor posturi de poliție comunală/posturi de poliție
transporturi.
Zonele de siguranță publică se stabilesc, prin dispoziție, de către șeful poliției
municipale/orășenești/secției de poliție/structurii județene de poliție transporturi, ținând cont
de:
a) configurația teritoriului;
b) populația și structura acesteia;
c) obiectivele economice și social-culturale;
d) zonele cu risc criminogen;
e) starea infracțională și contravențională;
f) resursele umane și logistice aflate la dispoziție, destinate pentru a fi utilizate în
activitățile de menținere a ordinii și siguranței publice.
Efectivele angrenate în activitățile de menținere a ordinii și siguranței publice,
repartizate într-o zonă de siguranță publică, desfășoară activități de patrulare pedestră, auto
sau folosind animale de serviciu, pe itinerare stabilite în funcție de evoluția criminalității și
asigură intervenția la evenimentele semnalate.

3.2.2 Constituirea patrulelor

Constituirea patrulelor se realizează de către polițistul anume desemnat de șeful
poliției municipale/ orășenești/secției de poliție/structurii județene de poliție transporturi.
Patrula de poliție se constituie din cel puțin 2 polițiști desemnați din rândul celor care
își desfășoară activitatea în structuri ale Poliției Române cu atribuții principale de menținere
a ordinii și siguranței publice.
 În componența patrulei pot fi incluși suplimentar:
a) polițiști din cadrul altor structuri de poliție decât cele cu atribuții principale de
menținere a ordinii și siguranței publice;
b) studenți sau elevi ai instituțiilor de învățământ ale Ministerului Afacerilor Interne
pentru formarea ofițerilor/agenților de poliție, poliție de frontieră, respectiv a
ofițerilor/subofițerilor de jandarmi.
În situații justificate, patrula poate fi formată dintr-un polițist care își desfășoară
activitatea în structuri cu atribuții principale de menținere a ordinii și siguranței publice și un
polițist din cadrul poliției locale
În raport cu efectivele de poliție avute la dispoziție sau cu situația operativă, în cazul
în care pentru activitatea de patrulare sunt disponibile efective ale Jandarmeriei Române
și/sau ale Poliției de Frontieră Române, acestea se utilizează de către polițiști pentru
constituirea de:
a) patrule mixte, formate din cel puțin un polițist cu atribuții principale de menținere a
ordinii publice și un jandarm sau un polițist de frontieră;
b) patrule formate din cel puțin 2 jandarmi sau 2 polițiști de frontieră, care vor acționa
sub conducerea și controlul structurilor competente ale Poliției Române.

3.3. Atribuțiile efectivelor MAI repartizate în dispozitiv

Efectivele Ministerului Afacerilor Interne repartizate în dispozitivul de menținere a
ordinii și siguranței publice desfășoară activități de patrulare pe itinerare stabilite înainte de
intrarea în serviciu, având următoarele atribuții principale:
a) acționează în zona de patrulare pentru prevenirea și combaterea faptelor
antisociale;
b) intervin la evenimentele semnalate;
c) participă la prinderea și identificarea persoanelor suspecte de comiterea unor
infracțiuni;
d) execută activitățile stabilite prin planurile de acțiune;
e) relaționează cu cetățenii în vederea asigurării unui climat corespunzător de ordine
și siguranță publică;
f) acționează pentru depistarea persoanelor și bunurilor urmărite în temeiul legii;
g) participă la executarea măsurilor stabilite în situații de urgență;
 h) întocmesc acte de constatare a infracțiunilor în condițiile Codului de procedură
penală;
i) execută primele activități prevăzute de reglementările în vigoare, premergătoare
cercetării la fața locului.
3.4. Zonele speciale de siguranță publică
Prin dispoziția directorului general al Direcției Generale de Poliție a Municipiului
București/șefului inspectoratului de poliție județean se pot constitui zone speciale de
siguranță publică.
În zona specială de siguranță publică:
a) se instituie dispozitive suplimentare de ordine și siguranță publică ce vor intensifica
activitățile de menținere a ordinii publice;
b) se alocă, după caz, resurse suplimentare din cadrul structurilor de investigații
criminale, investigarea criminalității economico-financiare, combaterea criminalității
organizate, arme, muniții și substanțe periculoase și altor structuri de poliție judiciară,
structurilor de poliție rutieră, poliție transporturi, intervenție rapidă etc. pentru intensificarea
activităților specifice de constatare a infracțiunilor ori altor fapte antisociale și identificarea
persoanelor suspecte de comiterea acestora;
c) se derulează campanii de prevenire a criminalității prin structurile specializate ale
Poliției Române;
d) se utilizează metode și mijloace polițienești prevăzute de Legea nr. 218/2002
privind organizarea și funcționarea Poliției Române, republicată, cu modificările ulterioare,
necesare pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, a proprietății
private și publice și respectarea ordinii și liniștii publice;
e) se solicită, după caz, structurilor administrației publice locale adoptarea măsurilor
din competența acestora în scopul diminuării/eliminării cauzelor care au determinat
instituirea zonei speciale de siguranță publică.
Constituirea zonei speciale de siguranță publică are loc atunci când pe un spațiu
delimitat se concentrează un fenomen criminogen, precum și în situația în care există date
cu privire la posibilitatea tulburării ordinii și siguranței publice.
Menținerea zonei speciale de siguranță publică se poate prelungi, succesiv, pentru
perioade de maximum 30 de zile.
 4. Algoritmul activităților pe perioada unei zile de lucru
► Instruirea premergătoare intrării în serviciu a efectivelor din dispozitivul de
menținere a ordinii și siguranței publice are ca scop informarea acestora cu privire la evoluția
situației operative, aspectele identificate din analiza tactică, informațiile deținute și zonele de
patrulare. Activitatea de instruire/pregătire se realizează în cadrul programului efectiv de
lucru.
În timpul activității de instruire, polițiștii desemnați verifică și starea fizică generală a
efectivelor, ținuta, mijloacele individuale de intervenție din dotare, documentele necesare
îndeplinirii sarcinilor de serviciu și stabilesc măsuri pentru remedierea deficiențelor
constatate.
► Intervenția la evenimentele semnalate se realizează pe principiul "cea mai
apropiată patrulă de locul evenimentului intervine", astfel:
a) din oficiu;
b) la solicitarea cetățenilor;
c) la solicitarea dispeceratului sau ofițerului de serviciu din cadrul Poliției Române.
Pentru fiecare eveniment la care s-a intervenit se întocmește, în mod obligatoriu,
"Fișa de intervenție la eveniment.” Înainte de a interveni la un eveniment atunci când se
sesizează din oficiu sau este sesizat de cetățeni ori în cel mai scurt timp posibil, șeful
patrulei comunică despre aceasta dispecerului sau ofițerului de serviciu din cadrul structurii
teritoriale a Poliției Române. La finalizarea fiecărei intervenții la un eveniment, șeful patrulei
informează dispecerul sau ofițerul de serviciu al poliției cu privire la măsurile luate ori modul
de soluționare a cazului.
La ieșirea din serviciu, membrii patrulelor de siguranță publică întocmesc un "Raport
cu activitățile desfășurate", care, împreună cu "Fișa de intervenție la eveniment", se predă
structurii de poliție în vederea implementării în Sistemul Național de Raportare a
Incidentelor. O copie a acestor documente se predă de către membrii patrulelor și celorlalte
structuri din care aceștia fac parte.
 5. Organizarea cooperării și colaborării în activitatea de menținere a ordinii și
siguranței publice

Pentru realizarea activității integrate de menținere a ordinii și siguranței publice se

constituie Grupul de coordonare și trasare a sarcinilor compus din:
a) șeful inspectoratului de poliție județean sau al Direcției Generale de Poliție a
Municipiului București;
b) șeful inspectoratului de jandarmi județean sau al Direcției Generale de Jandarmi a
Municipiului București și, după caz, șeful grupării mobile de jandarmi;
c) șeful serviciului teritorial al poliției de frontieră;
d) șeful serviciului de ordine publică din cadrul inspectoratului de poliție județean sau
Direcției Generale de Poliție a Municipiului București;
e) șeful secției regionale/serviciului poliției transporturi din cadrul Poliției Române,
competentă teritorial;
f) șeful structurii de analiză a informațiilor din cadrul Poliției Române, competentă
teritorial.
Atunci când situația operativă o impune, în activitatea de menținere a ordinii și
siguranței publice pot fi angrenate, în condițiile legii, structuri de poliție locală.
Integrarea efectivelor poliției locale în dispozitivul de menținere a ordinii și siguranței
publice se face având în vedere prevederile Planului unic de ordine și siguranță publică și
ale Planului de ordine și siguranță publică al poliției locale, în baza unor protocoale de
cooperare încheiate între inspectoratele de poliție județene/Direcția Generală de Poliție a
Municipiului București/structura județeană de poliție transporturi și autoritatea administrației
publice locale.
Evaluarea eficienței activităților desfășurate de Poliția Română în comun cu poliția
locală se realizează cel puțin trimestrial de către șefii polițiilor municipale/orășenești/secțiilor
de poliție/structurilor județene de poliție transporturi, concluziile fiind înaintate șefului
inspectoratului de poliție județean/Direcției Generale de Poliție a Municipiului București.
În situaţii speciale şi de criză, în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, ca structură
interinstituţională de suport decizional pentru managementul integrat al acţiunilor se
organizează Centrul Naţional de Conducere a Acţiunilor de Ordine Publică prin care se
asigură fundamentarea şi elaborarea deciziilor, precum şi implementarea acestora;
 6. Planul unic de ordine și siguranță publică
Planul unic de ordine și siguranță publică, este documentul operativ de lucru prin care
se organizează anual activitatea pentru menținerea ordinii și siguranței publice pe teritoriul
unui județ/municipiului București.
Documentul se elaborează sub coordonarea șefului inspectoratului județean de
poliție/ directorului general al Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, iar
ulterior se transmite spre consultare autorității teritoriale de ordine publică. După consultarea
autorității teritoriale de ordine publică, documentul se prezintă, spre aprobare, prefectului.
La nivel județean, Planul unic de ordine și siguranță publică se elaborează de către
inspectoratul județean de poliție, în baza planurilor de ordine și siguranță publică ale
municipiilor și orașelor.
Planul unic de ordine și siguranță publică și planurile de ordine și siguranță publică se
actualizează, după caz, anual până la data de 1 martie sau ori de câte ori se produc
modificări în evoluția situației operative sau cu privire la efectivele proprii ori ale structurilor
participante la activitățile de menținere a ordinii publice.
6.1. Planul Unic al Poliției Locale
Elaborarea planurilor de ordine şi siguranţă publică pentru unităţile administrativ-
teritoriale în care sunt înfiinţate structuri de poliţie locală se realizează în cadrul comisiei
locale de ordine publică şi se aprobă de către autoritatea deliberativă a administraţiei publice
locale respective.
La elaborarea planului de ordine şi siguranţă publică se vor avea în vedere, în mod
obligatoriu, concepţia şi modurile de acţiune stabilite prin Planul unic de ordine şi siguranţă
publică elaborat la nivelul judeţului/municipiului Bucureşti.
Datele menţionate mai sus şi principalele date de interes operativ necesare elaborării
planului de ordine şi siguranţă publică sunt puse la dispoziţie de către reprezentantul
unităţii/structurii teritoriale a Poliţiei Române în Comisia locală de ordine publică, acesta
stabilind totodată modul de organizare a sectoarelor/zonelor de siguranţă publică,
locurile/perimetrele de acţiune şi zonele de patrulare.
Planul de ordine şi siguranţă publică şi hotărârea consiliului local de aprobare a
acestuia se înaintează, în copie, structurii Poliţiei Române competente teritorial, în vederea
asigurării unui management integrat al misiunilor şi acţiunilor desfăşurate în scopul
menţinerii ordinii şi siguranţei publice de către toate instituţiile cu atribuţii în domeniul de
referinţă.
 Planurile de ordine şi siguranţă publică sunt elaborate şi actualizate, după caz, anual
până la data de 15 aprilie sau ori de câte ori survin modificări în evoluţia situaţiei operative
sau cu privire la efectivele de poliţie locală participante la activităţile de menţinere a ordinii şi
siguranţei publice.

7. Reguli tactice ce trebuie respectate în activitatea de menținere a ordinii și

siguranței publice

Problema modului de acţiune pentru apărarea ordinii publice a preocupat instituţiile

statului, cu precădere ale Ministerului Afacerilor Interne, iar mass-media produce un impact
deosebit - pozitiv ori negativ, după caz - asupra cetăţenilor, literatura de specialitate în acest
domeniu având o arie mică de acoperire. Valorificarea experienţei teoretice şi practice
acumulate, a furnizat, pe parcursul timpului, cunoştinţe cu caracter de generalitate, reușindu-
se a oferi cititorilor abordări clare, punctuale, concise.
În acest context, misiunile zilnice pot fi duse la îndeplinire numai dacă se folosesc
metode şi procedee eficiente, dacă se respectă anumite proceduri, care îl feresc pe poliţist
de săvârşirea unor greşeli în intervenţii sau abuzuri, asigurându-i reuşita, succesul,
dominarea adversarului, fără însă a putea vorbi de existenţa unor reţete şi şabloane de
acţiune.
Capacitatea de adaptare la situaţia concretă din teren este întotdeauna extrem de
importantă, iar metodele folosite în cursul intervenţiei depind de situaţia ivită. Important este
ca poliţistul să facă întotdeauna exact ceea ce trebuie, să fie capabil să aprecieze
oportunitatea intervenţiei, să-şi facă datoria cu riscuri minime, să folosească metodele şi
forţele de care dispune, cât mai eficient.

7.1. Menţinerea climatului de ordine şi siguranţă publică

Poliţistul are îndatorirea de a interveni în mod oficial, atunci când situaţia o impune,
faţă de orice persoană, indiferent de rangul sau poziţia socială a acesteia. Acţiunea sa
trebuie să fie motivată de necesitatea apărării avutului privat şi public, a persoanei, de
menţinerea climatului de siguranţă publică.
În activitatea practică poliţiştii se confruntă cu o multitudine de situaţii, pe care aceştia
trebuie să le rezolve în spiritul şi pe baza legilor, apelând de fiecare dată la cunoştinţele şi
experienţa acumulată, recurgând la o metodă sau alta, folosind regulile tactice adecvate.
 Rezultatul obţinut este singura măsură are arată dacă s-a acţionat bine sau nu,
totodată desprinzându-se din el concluziile şi învăţămintele pentru activitatea de viitor.
Misiunile zilnice pot fi duse la îndeplinire numai dacă se întrebuinţează cele mai
eficiente metode şi procedee, se respectă anumite reguli de tactică poliţienească ce sunt
rezultatul experienţei unităţilor de poliţie, din care, în timp, s-au tras învăţăminte cu caracter
general.
Respectarea regulilor tactice îl fereşte pe poliţist de săvârşirea unor abuzuri şi
greşeli în intervenţii, îi asigură succesul, dominarea adversarului, fără însă a se putea
vorbi de existenţa unor reţete şi şabloane de acţiune. Capacitatea de adaptare la
situaţia concretă din teren este întotdeauna extrem de importantă.

7.2. Drepturile și obligațiile polițistului local în activitatea de menținere a ordinii

publice
În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, potrivit legii, poliţistul local are următoarele
drepturi principale:
a) să efectueze control preventiv asupra persoanei şi/sau bagajului acesteia în
următoarele situaţii: există indicii clare că s-a săvârşit, se săvârşeşte sau se pregăteşte
săvârşirea unei infracţiuni sau persoana participă la manifestări publice organizate în locuri
în care este interzis accesul cu arme, produse ori substanţe periculoase;
b) să invite la sediul poliţiei locale persoanele a căror prezenţă este necesară pentru
îndeplinirea atribuţiilor, prin aducerea la cunoştinţă, în scris, a scopului şi a motivului
invitaţiei;
c) să solicite sprijinul cetăţenilor pentru identificarea, urmărirea şi prinderea
persoanelor care au comis fapte de natură penală sau contravenţională;
d) să poarte şi să folosească, în condiţiile prezentei legi şi numai în timpul serviciului,
armamentul, muniţia şi celelalte mijloace de apărare şi intervenţie din dotare;
e) să circule gratuit, pe baza legitimaţiei de serviciu, în timpul serviciului, în zona de
competenţă, cu mijloacele de transport în comun locale, pentru executarea unor misiuni care
nu pot fi îndeplinite altfel;
f) să folosească forţa, în condiţiile legii, proporţional cu starea de fapt care justifică
utilizarea acesteia, în cazul nerespectării dispoziţiilor pe care le-a dat în exercitarea
atribuţiilor de serviciu;
 g) să legitimeze şi să stabilească identitatea persoanelor care încalcă dispoziţiile
legale ori sunt indicii că acestea pregătesc sau au comis o faptă ilegală;
h) să conducă la sediul poliţiei locale sau al unităţilor/ structurilor teritoriale ale Poliţiei
Române pe cei care prin acţiunile lor periclitează integritatea corporală, sănătatea sau viaţa
persoanelor, ordinea publică ori alte valori sociale, precum şi persoanele suspecte de
săvârşirea unor fapte ilegale, a căror identitate nu a putut fi stabilită în condiţiile legii.
Verificarea situaţiei acestor categorii de persoane şi luarea măsurilor legale, după caz, se
realizează în cel mult 12 ore din momentul depistării, ca măsură administrativă.
În exercitarea atribuţiilor de serviciu, poliţistul local este obligat:
a) să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de
Constituţia României, republicată, şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale;
b) să respecte principiile statului de drept şi să apere valorile democraţiei;
c) să respecte prevederile legilor şi ale actelor administrative ale autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale;
d) să respecte şi să aducă la îndeplinire ordinele şi dispoziţiile legale ale şefilor
ierarhici;
e) să respecte normele de conduită profesională şi civică prevăzute de lege;
f) să îşi decline, în prealabil, calitatea şi să prezinte insigna de poliţist şi legitimaţia de
serviciu, cu excepţia situaţiilor în care rezultatul acţiunii este periclitat. La intrarea în acţiune
sau la începutul intervenţiei ce nu suferă amânare, poliţistul local este obligat să se prezinte,
iar după încheierea oricărei acţiuni sau intervenţii să se legitimeze şi să declare funcţia şi
unitatea de poliţie locală din care face parte;
g) să intervină şi în afara orelor de program, în limita mijloacelor aflate la dispoziţie,
pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu, în raza teritorială de competenţă, când ia la
cunoştinţă de existenţa unor situaţii care justifică intervenţia sa;
h) să se prezinte de îndată la sediul poliţiei locale sau acolo unde este solicitat, în
situaţii de catastrofe, calamităţi ori tulburări de amploare ale ordinii şi liniştii publice sau alte
asemenea evenimente, precum şi în cazul instituirii stării de urgenţă ori a stării de asediu
sau în caz de mobilizare şi de război;
i) să respecte secretul profesional, precum şi confidenţialitatea datelor dobândite în
timpul desfăşurării activităţii, în condiţiile legii, cu excepţia cazurilor în care îndeplinirea
sarcinilor de serviciu, nevoile justiţiei sau legea impun dezvăluirea acestora;
 j) să manifeste corectitudine în rezolvarea problemelor personale, în aşa fel încât să
nu beneficieze şi nici să nu lase impresia că beneficiază de datele confidenţiale obţinute în
calitatea sa oficială.

7.3. Atribuțiile polițistului local în domeniul ordinii și siguranței publice

a) menţine ordinea şi liniştea publică în zonele şi locurile stabilite prin planul de ordine
şi siguranţă publică al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, aprobat în condiţiile legii;
b) menţine ordinea publică în imediata apropiere a unităţilor de învăţământ publice, a
unităţilor sanitare publice, în parcările auto aflate pe domeniul public sau privat al
unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, în zonele comerciale şi de agrement, în parcuri,
pieţe, cimitire, precum şi în alte asemenea locuri publice aflate în proprietatea şi/sau în
administrarea unităţilor/ subdiviziunilor administrativ-teritoriale sau a altor instituţii/servicii
publice de interes local, stabilite prin planul de ordine şi siguranţă publică;
c) participă, împreună cu autorităţile competente prevăzute de lege, potrivit
competenţelor, la activităţi de salvare şi evacuare a persoanelor şi bunurilor periclitate de
calamităţi naturale ori catastrofe, precum şi de limitare şi înlăturare a urmărilor provocate de
astfel de evenimente;
d) acţionează pentru identificarea cerşetorilor, a copiilor lipsiţi de supravegherea şi
ocrotirea părinţilor sau a reprezentanţilor legali, a persoanelor fără adăpost şi procedează la
încredinţarea acestora serviciului public de asistenţă socială în vederea soluţionării
problemelor acestora, în condiţiile legii;
e) constată contravenţii şi aplică sancţiuni, potrivit competenţei, pentru nerespectarea
legislaţiei privind regimul de deţinere a câinilor periculoşi sau agresivi, a celei privind
programul de gestionare a câinilor fără stăpân şi a celei privind protecţia animalelor şi
sesizează serviciile specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân despre existenţa
acestor câini şi acordă sprijin personalului specializat în capturarea şi transportul acestora la
adăpost;
f) asigură protecţia personalului din aparatul de specialitate al primarului/primarului
general, din instituţiile sau serviciile publice de interes local la efectuarea unor controale ori
acţiuni specifice;
g) participă, împreună cu alte autorităţi competente, la asigurarea ordinii şi liniştii
publice cu ocazia mitingurilor, marşurilor, demonstraţiilor, procesiunilor, acţiunilor de
pichetare, acţiunilor comerciale promoţionale, manifestărilor cultural-artistice, sportive,
religioase sau comemorative, după caz, precum şi a altor asemenea activităţi care se
desfăşoară în spaţiul public şi care implică aglomerări de persoane;
h) asigură paza bunurilor şi obiectivelor aflate în proprietatea unităţii/subdiviziunii
administrativ-teritoriale şi/sau în administrarea autorităţilor administraţiei publice locale sau a
altor servicii/instituţii publice de interes local, stabilite de consiliul local/Consiliul General al
Municipiului Bucureşti;
i) constată contravenţii şi aplică sancţiuni pentru nerespectarea normelor legale
privind convieţuirea socială stabilite prin legi sau acte administrative ale autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale, pentru faptele constatate în raza teritorială de
competenţă;
j) execută, în condiţiile legii, mandatele de aducere emise de organele de urmărire
penală şi instanţele de judecată care arondează unitatea/subdiviziunea administrativ-
teritorială, pentru persoanele care locuiesc pe raza de competenţă;
k) participă, alături de Poliţia Română, Jandarmeria Română şi celelalte forţe ce
compun sistemul integrat de ordine şi siguranţă publică, pentru prevenirea şi combaterea
infracţionalităţii stradale;
l) cooperează cu centrele militare zonale în vederea înmânării ordinelor de chemare
la mobilizare şi/sau de clarificare a situaţiei militare a rezerviştilor din Ministerul Apărării
Naţionale;
m) asigură măsuri de protecţie a executorilor judecătoreşti cu ocazia executărilor
silite;
n) acordă, pe teritoriul unităţilor/subdiviziunilor administrativteritoriale, sprijin imediat
structurilor competente cu atribuţii în domeniul menţinerii, asigurării şi restabilirii ordinii
publice.
 7.4. REGULI DE INTERVENȚIE :
a) respectarea drepturilor constituţionale ale persoanelor;
Poliţistul este obligat să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului,
Constituţia şi legile ţării, jurământul de credinţă faţă de România, prevederile dispoziţiilor
interne. El trebuie să fie perceput de către membrii comunităţii ca un factor de echilibru, o
persoană de încredere, gata oricând să acorde sprijin atunci când este solicitată. Toate
acţiunile sale vor fi făcute în strictă concordanţă cu drepturile şi obligaţiile ce îi sunt acordate
prin lege, dar şi cu respectarea drepturilor şi a intereselor legitime ale membrilor comunităţii.
b) respectarea principiului imparţialităţii şi al nediscriminării;
Conform art. 16 din Constituţia României: "cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a
autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege".
Discriminarea reprezintă un comportament de excludere sau de reducere a accesului unor
indivizi la anumite resurse. Legislaţia în vigoare defineşte discriminarea ca fiind: "orice
deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă,
religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică
necontagioasă, infectare H.I.V., apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt
criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau
exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a
drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice
alte domenii ale vieţii publice.
Grupurile supuse cel mai adesea discriminării sunt minorităţile etnice, rasiale,
religioase şi grupurile de imigranţi.
Poliţistul nu trebuie să se lase influenţat de niciun partid, grupare politică, sindicală
sau de altă natură, de apartenenţa persoanelor la o anumită religie ori grupare etnică, el
slujind în exclusivitate cetăţeanul, libertatea şi democraţia;
c) justificarea legală a tuturor acţiunilor;
Această regulă presupune ca activităţile desfăşurate să fie exercitate numai în scopul
îndeplinirii sarcinilor de serviciu şi nu dintr-o altă motivaţie (şicanare, răzbunare etc.).
d) respectarea în intervenţie a principiilor proporţionalităţii şi al gradualităţii
(aceste aspecte sunt tratate în capitolul privind imobilizarea persoanelor);
 e) stabilirea modului de acţiune şi evaluarea necesarului de forţe înainte de
intervenţie;
Înainte de a lua o decizie sau a continua o acţiune se vor evalua toate riscurile pe
care aceasta le presupune comparativ cu ceea ce se poate realiza în final. În acest sens
este necesar ca poliţistul să perceapă, evalueze şi să riposteze prompt la orice semn de
ameninţare. De asemenea este necesară obţinerea unor informaţii substanţiale din mediile
cu potenţial criminogen ridicat şi concepţia acţiunii pe baza unui plan bine gândit.
Instinctul, intuiţia şi nu în ultimul rând experienţa îşi pot spune cuvântul în acţiunea ce
urmează a fi întreprinsă. Trebuie stabilit modul de acţiune şi evaluarea necesarului de forţe
înainte de intervenţie, în funcţie de condiţiile şi împrejurările existente şi solicitarea de ajutor,
în caz de nevoie.
Atunci când cere ajutorul unei persoane, poliţistul trebuie să fie foarte explicit şi să se
convingă de faptul că cel în cauză a înţeles clar ceea ce are de făcut.
g) cercetarea din timp a împrejurimilor locului în care se acţionează;
Poliţistul va avea mereu percepţia clară a străzii sau a locului în care se află, în aşa
fel încât, dacă se află într-o eventuală intervenţie să beneficieze de avantajul terenului.
În acest sens trebuie să cunoască: topografia străzilor, căile de acces pe rute mai
scurte, căile de acces în imobile, punctele de acces ale obiectivelor din zonă, posturile şi
patrulele poliţiştilor comunitari, locuri de parcare auto păzite şi nepăzite, locurile şi mediile
favorabi le comiterii de infracţiuni, precum şi cele în care se constată încălcări frecvente ale
ordinii publice, etc.
h) evaluarea gradului de periculozitate a persoanelor faţă de care urmează a se
lua măsuri;
Poliţistul nu trebuie să uite că un adversar, chiar dacă nu este înarmat, poate riposta
cu orice obiect pe care îl are la îndemână. În timp ce poartă o conversaţie cu o persoană, el
trebuie să se aşeze în aşa fel încât să poată observa tot ce se întâmplă, astfel încât să fie în
măsură să acţioneze în cazul în care este atacat sau dacă persoana încearcă să fugă.
i) supravegherea permanentă a adversarului şi a persoanelor din jur.
Indiferent de măsura poliţienească ce urmează a fi aplicată sau de modul de
intervenţie a poliţistului, adversarul şi persoanele din jur trebuie să fie supravegheate cu
atenţie. În timpul discuţiilor se va concentra asupra interlocutorului, urmărindu-i reacţiile,
care îi pot oferi multiple indicii (de exemplu, un om nevinovat nu are motive să fie neliniştit,
să intre în panică, pe când un infractor, un urmărit are destule motive, ceea ce se va putea
observa din mimica, gestica sa, felul de a vorbi).
Când se intervine într-un mediu ostil nu va neglija posibilitatea unui atac prin
surprindere din partea altor persoane care nu se află în câmpul său vizual. Nu vor fi neglijate
obiectele aparent inofensive: cărţi de credit, pieptene (care pot fi ascuţite) telefoane mobile
(unele pot ascunde o armă de foc) etc. În anumite situaţii, orice obiect aflat la îndemâna
persoanei poate deveni o armă periculoasă ce va fi folosită împotriva poliţistului.
j) portul insignei de identificare şi prezentarea legitimaţiei de serviciu.
În exercitarea atribuţiilor ce îi revin potrivit legii, poliţistul este obligat să poarte în
permanenţă, la loc vizibil (pe piept, în partea dreaptă a uniformei), insigna de identificare cu
numărul matricol personal de identificare şi să prezinte legitimaţia de serviciu pentru a-şi
face cunoscută calitatea, cu excepţia situaţiilor în care rezultatul intervenţiei sau siguranţa
ulterioară a poliţistului ar fi periclitată. Insigna de poliţist este însernnul oficial prin care cel în
cauză îşi prezintă calitatea de poliţist, confirmată, la solicitare, şi cu legitimaţia de serviciu.
Înainte de efectuarea intervenţiei ce nu suferă amânare, poliţistul este obligat să se
prezinte verbal, iar după încheierea acesteia, să se legitimeze şi să declare funcţia pe care o
ocupă şi unitatea de poliţie din care face parte.
Respectarea acestei proceduri constituie, pe de o parte, o manifestare de respect
pentru oamenii cu care poliţistul vine în contact, iar pe de altă parte, o modalitate de
eliminare a incertitudinilor legate de faptul că persoanele în cauză s-ar afla în faţa unui
impostor.
k) stabilirea sarcinilor atunci când acţionează în echipă;
- şeful patrulei ia măsura propriu-zisă;
- partenerul asigură protecţia.
Partenerul va supraveghea permanent persoana asupra căreia se ia măsura, fiind
gata să intervină pentru a împiedica fuga sau eventualele acte de agresiune din partea
acesteia sau a altor persoane. Şeful patrulei va executa măsurile poliţieneşti, fără a exclude
supraveghere suspectului şi a publicului, fiind pregătit să intervină împreună cu partenerul
său. Va hotărî împreună cu partenerul modul de intervenţie într-o situaţie concretă şi va
face mereu apel la planurile prestabilite pentru acţiune într-o situaţie sau alta.
În nicio situaţie poliţistul care ia măsurile nu trebuie să se interpună între partener şi
persoana asupra căreia se acţionează. Se va respecta întotdeauna regula: un poliţist
acoperă, iar celălalt se mişcă şi preia iniţiativa.
 l) atragerea atenţiei persoanelor care se manifestă violent sau dau dovadă de
nervozitate să se supună măsurilor ce vor fi luate şi prezentarea consecinţelor la
care se expun în caz de opoziţie;
În cazul unor acţiuni agresive îndreptate împotriva lor sau a altor persoane, poliţiştii
trebuie să manifeste fermitate şi hotărâre. Vor proceda la somarea persoanelor în vederea
incetării acţiunilor, iar în caz de nesupunere vor lua măsurile care se impun.
m) ocrotirea vieţii, a sănătăţii şi a integrităţii corporale a persoanelor a căror
pază o asigură;
În activitatea zilnică a poliţistului se pot ivi situaţii în care viaţa, integritatea corporală
sau sănătatea persoanelor aflate sub pază sunt periclitate, situaţie în care acesta este
obligat să ia imediat măsuri de acordare a îngrijirilor medicale. EI nu trebuie să scape din
vedere faptul că începând din momentul intervenţiei sale, persoana în cauză se află în grija
sa, având obligaţia să o protejeze împotriva unor eventuale atacuri, un motiv în plus, aşadar,
să fie atent la reacţiile celor din jur.
n) respectarea regulilor de politeţe;
Atitudinea profesională implică omenie, tact şi respectarea derrmităţii tuturor
persoanelor. În nici un caz poliţistul nu trebuie să fie arogant, dar nici umil. El trebuie să fie
un fin psiholog, să acţioneze cu tact, adaptându-se la situaţie, fiindu-i interzis să jignească
persoanele din jurul său.
Umilirea în public a unui tânăr faţă de partenera sa, faţă de cei din anturajul său, a
unui conducător auto faţă de pasageri sau a unui funcţionar public faţă de clienţi, petiţionari,
subordonaţi este cu totul neindicată, ea ducând deseori la incitarea persoanei în cauză.
Poliţistul trebuie să se adreseze persoanei cu care discută cu formula ,,doamnă",
"donmişoară", "domnule". În situaţia când poliţistul are deja actul de identitate al persoanei
asupra sa, va adăuga şi numele persoanei respective (de exemplu, "doamnă Ionescu"). Un
astfel de mod de adresare indică un anumit grad de politeţe şi de bună-creştere. Aceste
expresii sunt semnul respectului, modul de exprimare mai sus-menţionat obligându-l, de
regulă, pe interlocutor la un răspuns cu formula "donmule poliţist", precum şi la cooperare.
Se pot ivi situaţii, în practică, în care acest mod de adresare să fie inadecvat
evenimentului creat, caz în care poliţistul trebuie să-şi facă simţită prezenţa folosind o voce
autoritară, energică, utilizând expresiile: "În numele legii, încetaţi!", ,,( ... ) retrageţi-vă" etc.
Uneori, prezenţa poliţistului în uniformă este suficientă pentru dominarea persoanelor
turbulente şi pentru restabilirea ordinii.
 o) păstrarea unei ţinute corespunzătoare, autocontrolul gesturilor şi al mimicii,
al felului de a discuta, precum şi ignorarea intenţionată a unor observaţii ironice, atât
timp cât acestea nu afectează ordinea publică;
p) ascultarea cu atenţie, răbdare şi calm a relatărilor persoanelor implicate şi
ale altora, tratarea cu mult tact a victimelor infracţiunilor, a bolnavilor psihic, a
minori/or, a femeilor etc.;
q) folosirea mijloacelor şi a procedeelor de imobilizare şi autoapărare se va face
numai în condiţiile legii şi dacă situaţia o impune;

7.5. GREȘELI pentru care "oameni ai legii" au plătit cu viaţa:

1. Atitudinea.
Dacă nu te concentrezi asupra muncii când eşti în misiune sau continui să fii obsedat
de problemele de acasă e de aşteptat să comiţi greşeli care ar putea să te coste scump.
2. Sindromul Superman.
Nimeni nu se îndoieşte că eşti puternic şi bine pregătit dar în situaţii delicate şi,
atunci când timpul îţi permite, este înţelept să aştepţi ajutor. Nu uita că sunt puţine
împrejurările în care te poţi hazarda să acţionezi singur.
3. Odihnă insuficientă.
Pentru a-ţi face ireproşabil datoria trebuie să fii mereu în alertă. Dacă eşti "adormit"
poţi ajunge la discreţia infractorilor care au şansa să te ia prin surprindere şi să te facă să
greşeşti.
4. Să ai o poziţie dezavantajoasă.
Niciodată să nu permiţi celui pe care vrei să-l somezi să ocupe o poziţie mai bună ca
a ta sau a maşinii tale. Alungă rutina.
5. Să nu observi semnele de pericol.
Ca poliţist vei ajunge să ai un fler special, să sesizezi anumite semne de pericol,
mişcări perfide, ocupanţi suspecţi ai unei maşini, "umflături" ale hainelor. Toate acestea
trebuie să te pună în gardă. Apropie-te cu multă prudenţă.
6. Să nu-ţi fixezi privirea asupra mâinilor suspectului.
El sau ea ascunde o armă? E pregătit să te lovească? De unde poate veni o
ameninţare directă şi mortală dacă nu de la mâinile infractorului?
 7. Să le relaxezi prematur.
Falsele alarme te pot face să cobori garda. Atenţie, însă! E viaţa ta în joc. Intervenţia
s-a terminat doar atunci când suspectul încătuşat preventiv, se află după gratii.
8. Să încătuşezi incorect sau să nu încătuşezi deloc.
Când imobilizezi pe cineva, trebuie să-l încătuşezi corect (cu mâinile la spate). Să te
asiguri că mâinile care te-ar putea răni sunt bine imobilizate.
9. Să faci un control corporal superficial.
Sunt multe locuri unde se pot ascunde amie şi dacă nu le descoperi rişti enorm, tu
sau partenerul tău de misiune.