PSUM: MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢILOR DE ORDINE PUBLICĂ ȘI

SIGURANŢĂ NAŢIONALĂ

Disciplina: Managementul securității interne la nivel europen

TEMA PORTOFOLIULUI: Riscurile și ameninţările la adresa securităţii

interne la nivel european

MASTERAND: CHIRCĂ Liviu-Florin

Telefon: 0762.383.348
Inspectoratul General al Jandarmeriei Române
Direcția Programe cu Finanțare Externă

Eurobarometrul și alte sondaje de opinie la nivel european arată faptul că europenii

manifestă o creștere a îngrijorării nu numai la nivelul securității economice (nivel de somaj,
beneficii sociale), a radicălizării politice și la dezvoltarea partidelor extremiste, ci și la
securitatea fizică (externa și interna).
Nevoia pentru pași de succes la nivel european este forte puternică. Așa cum se
mentionează într-un studiu recent, „accentul trebuie să fie pus pe acele zone căre contează cel
mai mult pentru cetățenii europeni sau unde sunt cei mai mulți de acord că este necesară acținea
europeană și în căre statele membre nu pot sau nu doresc să presteze singuri".
Apărarea și securitatea par să fie zonele unde se manifestă o nevoie în creștere pentru
acțiunea europeană, precum și creșterea cererii sprijinului cetățenilor pentru inițiativele și
consolidarea căpacităților la nivel european. Dată fiind natura schimbătoare a securității, cu
amenintările externe și interne căre devin tot mai complexe, hibride și transfrontaliere (rezultat al
digitalizării), devine din ce în ce mai clar că dimensiunea externă și internă a securității este în
strânsă legatură și nu poate fi tratată prin izolarea statelor membre.
Pentru a trata cu succes aceste provocări la nivel european, sunt necesare puternice
reforme structurale în sectorul de securitate. În acest context, actorii cei mai importanți sunt
reprezentați atât de parlamentele naționale, cât și de Parlamentul European.
Creșterea gradului de conștientizare a necesității de a spori pregătirea în acest domeniu,
fiind bine informat și având clara întelegere a problemelor de securitate va permite factorilor de
decizie să își aducă aportul în formarea unor politici naționale și europene în zona de apărare și
securitate.

2. PERCEPȚIILE ȘI TEMERILE EUROPENILOR REFERITOR LA SECURITATE

Europa a fost, de mai multe secole, un continent marcăt de violențe și războaie. A reușit
să devină un continent al păcii și prosperității după 1945, în ciuda faptului că a fost epicentrul
Războiului Rece. De atunci au existat un număr mic de focăre semnificătive de conflicte violent
pe teritoriul european, cele mai importante fiind războiul civil iugoslav și războiul din Ucraina,
dar percepția generală a fost aceea a unei regiuni pașnice și sigure. În ultimele decenii, atenția
cetâțenilor europeni a fost axată pe probleme economice și sociale, dar în ultimii ani teama
pentru securitate fizică a luat proporții. Această creștere a percepției privind teama pentru
securitate este demonstrată și de ultimele sondaje ale Eurobarometrului în 2011, 2015 și 2017.
Așa cum reiese din analiza din 2017, cetățenii din Uniunea Europeană continuă să aibă un
puternic sentiment de securitate în locurile unde trăiesc și în general în țara lor, cu 9 din 10 căre
afirma că vecinătățile lor sau orașelor lor sunt locuri sigure. Oricum, proporția celor căre cred că
Uniunea Europeană este un loc sigur pentru a trăi a scăzut în mod semnificătiv : 68% în 2007
comparativ cu 79% în 2015.
În concordanță cu studiul desfășurat printre cetățenii europeni în 2007, amenințările la
adresa securității interne a Uniunii erau structurată dupa cum urmeaza: terorismul (95%), crima
organizata (93%), dezastre naturale sau provocăte de om (89%), cybercriminalitatea (87%).
Sondajele adresate grupurile țintă căre prezintă opiniile experților și părților interesate
arată că diferiți experți și membrii ai publicului au percepții și preocupări similare cu privire la
securitate. De exemplu, potrivit unei ediții din 2019 a Global Risks Landscape, publicată de
Forumul Economic Mondial, bazat pe un studiu, cele mai probabile riscuri sunt: evenimente
provocate de vremea extrema, dezastre naturale sau provocate, atacurile cibernetice și migratia.
Pe baza unui sondaj european cuprinzând interviuri cu factorii de decizie și membrii
comunității analitice, precum și cercetări în documente de politică, discurs academic și analize
media, Consiliul European pentru Relații Externe enumeră atacurile cibernetice, terorismul,
migrația necontrolată, colapsul statului sau războiul civil în vecinatatea UE și implicarea externă
în politica internă drept cele mai mari amenințări la adresa securitătii europene.
În cele din urma, potrivit Centrului de strategie politică europeană, care analizează
percepția amenințării a zece state membre UE, cele mai importante amenințări la adresa
securității europene sunt terorismul, amenințările cibernetice, amenintările hibride, migrația
necontrolată, vulnerabilitatea energetică, schimbările climatice și catastrofele naturale,
amenințări la adresa infrastructurilor critice și a conflictelor regionale.
În concluzie, exist un acord privind tipurile de amenințări și riscuri pentru securitate la
nivel global, european și național, chiar dacă probabilitatea acestora de a se produce este uneori
percepută diferit.
3. PRINCIPALELE AMENINTĂRI

Căteva dintre amenințările la adresa securității Europe căre apar întoate evaluârile și
sondajele mentionate mai sus sunt prezentate dupa cum urmează:

I. AMENINTĂRILE EXTERNE: Competiția între marile puteri, conflicte

regionale și state slab dezvoltate.

Vecinătatea Europe a fost afectată de dispute multiple, extinse, complexe și adesea

interconectate. Conflictele din Georgia în 2008 și Ucraina în 2014 au arătat că vecinul cel mai
important al Uniunii Europene, Rusia, este pregătit să își utilizeze forța pentru a atinge
obiectivele sale. Revoltele din țările arabe au prins Europa nepregătită, și eforturile acesteia de a-
și aduce contribuția la aceste crize au fost departe de a fi satisfăcătoare. Apariția unor state
fragile, instabile sau disfuncționale în vecinătatea sudică a Europei poate avea consecințe
destabilizatoare importante nu numai acolo, ci și în regiunile adiacente. În unele cazuri, teritoriile
neguvernate din regiune pot constitui adăposturi sigure pentru o mare varietate de activități
infracționale. Dar, în alte cazuri, așa cum este cazul Libiei sau al Siriei și Irakului (cel puțin
pentru perioade specifice de timp), apariția Statului Islamic, precum și fluxurile de refugiați din
Somalia și problemele de piraterie - impactul poate fi mult mai larg.

II. AMENINȚĂRILE HIBRIDE

Deși exist mai multe definiții ușor diferite ale amenințărilor hibride, exist un acord
general că acestea combină activități convenționale și neconvenționale, militare și non militare,
care pot fi utilizate în mod coordonat de către actori statali sau nestatali pentru a atinge obiective
politice specifice.
Campanile hibride sunt multidimensionale, combinând masuri coercitive și subversive,
folosind instrumente și tactici convenționale și neconvenționale. Ele sunt menite să fie dificil de
detectat. Aceste amenințări țintedc vulnerabilități critice și căută sa creeze confuzie pentru a
împiedică procesul decizional rapid și eficace. Amenințările hibrid au o rază mare de acțiune, de
la atacuri cibernetice asupra sistemelor informatice vitale (vezi mai jos), prin perturbarea
sericilor critice, cum ar fi aprovizionarea cu energie sau serviciile financiare, până la subminarea
încrederii publice în instituțiile guvernamentale.
Există, de asemenea, o îngrijorare considerabilă cu privire la știrile false și la ingerința
externă în procesele electorale. Contracararea amenințărilor hibride necesită acțiuni în principal
din partea statelor membre UE, precum și o cooperare mai strânsă între UE, statele sale membre,
țările partenere și NATO.

III. DETERIORAREA INFRASTRUCTURII CRITICE

Infrastructura critică este un sistem esențial pentru menținerea funcțiilor vitale ale
societății. Distrugerea sau perturbarea unei infrastructuri critice prin dezastre naturale, terorism,
activități infracționale sau comportamente rău intenționate poate avea un impact negativ
semnificativ asupra securității UE și a bunăstării cetățenilor săi. Reducerea venerabilităților
infrastructurii critice și creșterea rezilientei acestora devine unul dintre obiectivele majore ale UE
(de exemplu, Programul european pentru protecția infrastructuri critice).

IV. PANDEMIILE

Înainte de creșterea numărului de călători internaționale, pandemiile au fost adesea bine

controlate, deoarece călătoriile au fost fie dificile, fie limitate din cauza terenului, fie din cauza
distanței. Pe măsură ce comunitatea globală devine din ce în ce mai conectată, riscurile de
infecție sunt din ce în ce mai mari și, de asemenea, riscurile asociate cu propagarea unui virus,
cum este H7N9 (Gripa aviara), de la animal la om.
Pandemiile au efecte secundare, deoarece nu numai că afectează sănătatea umană, dar pot
provocă, de asemenea, perturbări economice, politice și sociale grave. În 2017, oamenii de știință
și organizațiile de sănătate publică au avertizat că următoarea pandemie globală este iminenta și
că nicio tara nu este suficient de pregătită pentru a face față valurilor de îmbolnăviri. Dacă
următoarea pandemie ar semăna cu gripa spaniolă din 1918 care a ucis 30 de milioane de oameni
în șase luni, populația globala se va confrunta cu o problem fără precedent.
 V. MIGRAȚIILE

Există îngrijorare cu privire la mișcările populației din vecinătatea sudică în țările UE.
Orice scenariu va trebui sa ia în considerare faptul că Europa va fi semnificativ lipsită de muncă,
din cauza îmbătrânii populațiilor și a creșterii demografice negative în majoritatea tarilor
europene.
Presiunile demografice produc tensiuni neobișnuite de urbanizare, sociale și economice,
precum și un flux constant de migranți care căuta locuri de muncă și servicii sociale, un proces
care începe la sud de Maghreb, de exemplu, și afectează societățile din ambele părți ale
Mediteranei.
Se preconizează că numărul migranților și al refugiaților va creste și mai mult că urmare
a diferitelor conflicte și schimbări climatice. Prin urmare, fluxurile migratorii vor rămâne în
viitorul apropiat o provocare critică pentru Europa, care va trebui să dezvolte o politică eficienta
pe termen lung de gestionare a migrației.

VI. TERORISMUL

Că urmare a mai multor atacuri din ultimii ani, în special în perioada 2015-2017,
terorismul a devenit un motiv de îngrijorare semnificativă pentru cetățenii multor țări europene.
Temerile privind fluxurile de refugiați care servesc drept paravan pentru teroriști contribuie la
creșterea alarmei cu privire la amenințarea la adresa securității europene. Cu toate acestea,
majoritatea atacurilor au fost comise de teroriști radicalizați în țara lor europeană de origine și
fără a fi călătorit în mod necesar în zone de conflict, cum ar fi Siria sau Irak.
De asemenea, teroriștii nu au utilizat în mod sistematic rutele de migrație. Potrivit lui
Manuel Navarrete, directorul Centrului European de Combatere a Terorismului al Europol,
"cooperarea consolidată dintre țările UE, schimbul de informații, a contribuit la prevenirea
atacurilor, oprirea acestora sau limitarea impactului acestora".

VII. DEZASTRE NATURALE ȘI DEZASTRE PROVOCĂTE DE OM

Principalele cauze de îngrijorare în această categorie includ inundațiile, vremea extrema,

incendiile forestiere, cutremurele, accidentele industriale și scenariul cu probabilitate redusă, dar
cu impact ridicat, al unui accident nuclear sau radiologic. Potrivit UE, din 1980 până în 2016,
pierderile economice cauzate de fenomenele meteorologice și de fenomenele extreme legate de
clima din țările membre ale Uniunii Europene s-au ridicat la aproximativ 436 de miliarde EURO.
În UE, cele mai costisitoare extreme climatice din perioada analizată includ inundațiile din 2002
din Europa Central (peste 20 de miliarde EUR), seceta și valul de căldură din 2003 (aproape 15
miliarde EUR), furtuna de iarnă din 1999 și inundațiile din octombrie 2000 din Italia și Franța
(13 miliarde EUR).

VIII. CRIMĂ ORGANIZATĂ

Crima organizată este o amenințare pentru cetățenii europeni, întreprinderi, instituții de

stat și economie. Există, de asemenea, o îngrijorare crescută cu privire la creșterea
criminalității în ceea ce privește criminalitatea organizată, grupurile de crima organizata,
terorismul și rețelele de trafic de droguri și de trafic de persoane fiind din ce în ce mai
interconectate. Legătura dintre criminalitatea organizată și grupurile teroriste transnationale
permite infractorilor să-și extindă acoperirea geografică și să își consolideze capacitățile datorita
accesului facil la finanțare și arme.
Infractorii operează cu ușurință la nivel transfrontalier, ceea ce creează o nevoie de acțiuni
consecventă la nivel european. Într-o Uniune fără frontiere, securitatea nu mai poate fi înțeleasă
că suma a securității naționale a statelor membre. Teroriștii, infractorii cibernetici, grupurile de
crimă organizată, traficanții de droguri și de persoane operează la nivel transfrontalier, profitând
de fragmentarea juridică și de deficiențele în schimbul de informații între statele membre. Șapte
din zece grupuri de crimă organizată sunt de obicei active în mai mult de trei țări.
Crima organizată modernă necesită o abordare multidisciplinară pentru a preveni și
contracara în mod eficient. UE încearcă în permanentă sa își adapteze răspunsul în raport cu
complexitatea crescută a situației. Acest lucru se reflectă, de asemenea, în dezvoltarea agențiilor
specializate ale UE, cum ar fi Europol, Eurojust și CEPOL.

IX. AMENINȚĂRILE CIBERNETICE

Europa se confrunta cu o amenințare cibernetică tot mai mare. Hackerii și guvernele

străine vizează din ce în ce mai mult sistemele și rețelele de control industrial - rețele electrice,
uzine chimice, sisteme de aviație, rețele de transport, sisteme de telecomunicații, rețele financiare
și chiar instalații nucleare.
Atacurile la scală largă împotriva sistemelor informatice au diverse forme de
criminalitate informatică, cum ar fi furtul de identitate online sau abuzul online asupra
copiilor, fac obiectul unor evoluții tehnologice în continuă evoluție. Răspunsurile UE la astfel de
infracțiuni sunt la fel de inovatoare și flexibile, de la sprijinirea investigațiilor cibernetice
transfrontaliere la măsuri legislative. Un centru european dedicat de combatere a criminalității
informatice în cadrul Europol a început să funcționeze în 2013.

4. Concluzii

Securitatea Europe va fi testată în mai multe moduri de amenințări interne și externe din
partea actorilor statali și nestatali, de fenomene fizice sau de schimbări tehnologice și de
accidente. Terorismul, amenințările hibride și crima organizată nu cunosc granițe. Unele dintre
amenințările și provocările prezentate mai sus pot fi tratate în mod eficient numai la nivelul UE.
Acest lucru necesită legături instituționale mai strânse între acțiunea externă și domeniile interne
de securitate și justiție.
Prin urmare, este necesară sensibilizarea factorilor de decizie pentru o mai mare
coordonare între principalele agenții naționale și cele europene. Eforturile de creștere a
rezilienței și a capacităților de reducere a riscurilor, precum și de realizare a unei cooperări și a
unei coordonări sporite vor fi facilitate de sprijinul din rândul cetățenilor europeni pentru diverse
inițiative de consolidare a capacităților europene de securitate și apărare.
În primul rând, securitatea europeana depinde de evaluări mai bune ale amenințărilor și
provocărilor interne și externe.
 Ar trebui îmbunătățite aspecte precum monitorizarea și controlul fluxurilor care au
implicații în materie de securitate.
În al doilea rând, în ceea ce privește căpacitățile militare de ultimî generație, statele
membre au nevoie de toate echipamentele majore pentru a răspunde crizelor externe și pentru a
menține Europa în siguranță. Aceasta înseamnă să avem căpacități terestre, aeriene, spațiale și
maritime cu spectru complet. Pentru a dobândi și mentine multe dintre aceste căpacităti, statele
membre vor trebui să se îndrepte către cooperarea în domeniul apărării că normă.

BIBLIOGRAFIE

1. European Commission. (2017). Public Opinion: Europeans' attitudes towards

security.
2. European Political Strategy Centre. (2019). Delivering on European Common
Goods. Strengthening Member States' Capacity to Act in the 21st Century.
3. European Commission. (2017). Public Opinion: Europeans' attitudes towards
security.
4. European Political Strategy Centre. (2019). Delivering on European Common
Goods. Strengthening Member States' Capacity, to Act in the 21st Century.
5. European Union External Action. (2018). A Europe that Protects: Countering
Hybrid Threats.
6. Fireeye, Marsh & MClennan. (2018). 2017 Cyber Risk Report - Cyber Threats: A
perfect storm about to hit Europe?