ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

FACULTATEA DE POLIŢIE

Master: MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢILOR DE ORDINE PUBLICĂ ŞI

SIGURANŢĂ NAŢIONALĂ

Disciplina: MANAGEMENTUL SECURITĂȚII INTERNE LA NIVEL

EUROPEAN

REFERAT

RISCURILE ȘI AMENINȚĂRILE LA ADRESA SECURITĂȚII

INTERNE LA NIVEL EUROPEAN
 1. INTRODUCERE

Eurobarometrul şi alte sondaje de opinie la nivel european arată faptul că europenii

manifestă o creştere a îngrijorării nu numai la nivelul securităţii economice (nivel de şomaj,
beneficii sociale), a radicalizării politice şi la deyvoltarea partidelor extremiste, ci şi la
securitatea fizică (externă şi internă)1.
Nevoia pentru paşi de succes la nivel european este foarte puternică.Aşa cum se
menţionează într-un studiu recent, „accentul trebuie să fie pus pe acele zone care contează cel
mai mult pentru cetățenii europeni sau unde sunt cei mai mulți de acord că este necesară
acțiunea europeană și în care statele membre nu pot sau nu doresc să presteze singuri”2.
Apărarea şi securitatea par să fie zonele unde se manifestă o nevoie în creştere pentru
acţiunea europeană, precum și creșterea cererii sprijinului cetățenilor pentru inițiativele și
consolidarea capacităților la nivel european.Dată fiind natura schimbătoare a securităţii, cu
ameninţările externe şi interne care devin tot mai complexe, hibride şi transfrontaliere
(rezultat al digitalizării), devine din ce în ce mai clar că dimensiunea externă şi internă a
securităţii sunt în strânsă legătură şi nu pot fi tratate prin izolarea statelor membre.3
Pentru a trata cu succes aceste provocări la nivel european,sunt necesare puternice reforme
structurale în sectorul de securitate.În acest context, actorii cei mai importanţi sunt
reprezentaţi atât de parlamentele naţionale, cât şi de Parlamentul European.
Creșterea gradului de conștientizare a necesității de a spori pregătirea în acest domeniu,
fiind bine informat şi având clara întelegere a problemelor de securitate va permite factorilor
de decizie să îşi aducă aportul în formarea unor politici naţionale şi europene în zona de
apărare şi securitate.
Într-adevăr, unul dintre cele mai importante obstacole în punerea în aplicare a unora
dintre reformele necesare este reprezentat de deținută la nivelul funcționarilor, decidenților și
a publicului larg.

2. PERCEPŢIILE ŞI TEMERILE EUROPENILOR REFERITOR LA SECURITATE

Europa a fost, de mai multe secole, un continent marcat de violenţe şi războaie.A reuşit să
devină un continent al păcii şi prosperităţii după 1945, în ciuda faptului că a fost epicentrul
Razboiului Rece. De atunci au existat un număr mic de focare semnificative de conflicte
violente pe teritoriul european, cele mai importante fiind războiul civil iugoslav și conflictul
din Ucraina, dar percepția generală a fost aceea a unei regiuni pașnice și sigure.În ultimele
decenii, atenţia cetăţenilor europeni a fost axată pe probleme economice şi sociale, dar în
ultimii ani teama pentru securitate fizică a luat proporţii.Această creştere a percepţiei privind
teama pentru securitate este demonstrată şi de ultimele sondaje ale Eurobarometrului în 2011,
2015 şi 2017.Aşa cum reiese din analiza din 2017, cetăţenii din Uniunea Europeană continuă
să aibă puternic sentiment de securitate în locurile unde trăiesc şi în general în ţara lor, cu 9
din 10 care afirmă că vecinătăţile lor sau oraşelor lor sunt locuri sigure.Oricum, proporţia
celor care cred că Uniunea Europeană este un loc sigur pentru a trăi a scăzut în mod
semnificativ : 68% în 2007 comparativ cu 79% în 2015.4
În concordanţă cu studiul desfăşurat printre cetăţenii europeni în 20075, ameninţările la
adresa securităţii interne a Uniunii erau structurate după cum urmează : terorismul (95%),

1
European Commission. (2017). Public Opinion: Europeans’ attitudes towards security.
2
European Political Strategy Centre. (2019). Delivering on European Common Goods. Strengthening Member
States’ Capacity to Act in the 21st Century.
3
Ibidem
4
European Commission. (2017). Public Opinion: Europeans’ attitudes towards security.
5
Ibidem
crima organizată (93%), dezastre naturale sau provocate de om (89%), cybercriminalitatea
(87%)6.
Sondajele adresate grupurile ţintă care prezintă opiniile experților și părților interesate
arată că diferiţi experți și membrii ai publicului au percepții și preocupări similare cu privire
la securitate.De exemplu, potrivit unei ediţii din 2019 a Global Risks Landscape, publicată de
Forumul Economic Mondial7, bazat pe un studiu, cele mai probabile riscuri sunt : evenimente
provocate de vremea extremă, dezastre naturale sau provocate, atacurile cibernetice şi
migraţia.
Pe baza unui sondaj pan-european cuprinzând interviuri cu factorii de decizie și membrii
comunității analitice, precum și cercetări în documente de politică, discurs academic și analize
media, Consiliul European pentru Relații Externe enumera atacurile cibernetice, terorismul,
migrația necontrolată, colapsul statului sau războiul civil în vecinătatea UE și implicarea
externă în politica internă drept cele mai mari amenințări la adresa securității europene.
În cele din urmă, potrivit Centrului de strategie politică europeană, care analizează
percepția amenințării a zece state membre UE, cele mai importante amenințări la adresa
securității europene sunt terorismul, amenințările cibernetice, amenințările hibride, migrația
necontrolată, vulnerabilitatea energetică, schimbările climatice și catastrofele naturale,
amenințări la adresa infrastructurilor critice şi a conflictelor regionale.8
În concluzie, există un acord privind tipurile de amenințări și riscuri pentru securitate la
nivel global, european și național, chiar dacă probabilitatea acestora de a se produce este
uneori percepută diferit.

3. PRINCIPALELE AMENINȚĂRI
Câteva dintre amenințările la adresa securității Europei care apar în toate evaluările și
sondajele menționate mai sus sunt prezentate după cum urmează:

I. AMENINȚĂRILE EXTERNE : Competiția între marile puteri, conflicte

regionale și state slab dezvoltate.
Vecinătatea Europei a fost afectată de dispute multiple, extinse, complexe și adesea
interconectate.Conflictele din Georgia în 2008 și Ucraina în 2014 au arătat că vecinul cel mai
important al Uniunii Europene, Rusia, este pregătit să își utilizeze forța pentru a atinge
obiectivele sale. Revoltele din tările arabe au prins Europa nepregătită, și eforturile acesteia de
a-și aduce contribuția la aceste crize au fost departe de a fi satisfăcătoare. Apariția unor state
fragile, instabile sau disfuncționale în vecinătatea sudică a Europei poate avea consecințe
destabilizatoare importante nu numai acolo, ci și în regiunile adiacente. În unele cazuri,
teritoriile neguvernate din regiune pot constitui adăposturi sigure pentru o mare varietate de
activități infracționale. Dar, în alte cazuri, așa cum este cazul Libiei sau al Siriei și Irakului
(cel puțin pentru perioade specifice de timp), apariția Statului Islamic, precum și fluxurile de
refugiați din Somalia și problemele de piraterie - impactul poate fi mult mai larg.

6
Studiul a fost realizat de către TNS Political & Social Network în 28 de state membre ale Uniunii, între 13 şi 26
Iunie 2017
7
World Economic Forum. (2019). The Global Risks Report 2019. Geneva
8
European Political Strategy Centre. (2019). Delivering on European Common Goods. Strengthening Member
States’ Capacity to Act in the 21st Century.
 II. AMENINȚĂRILE HIBRIDE

Deși există mai multe definiții ușor diferite ale amenințărilor hibride, există un acord
general că acestea combină activități convenționale și neconvenționale, militare și
nonmilitare, care pot fi utilizate în mod coordonat de către actori statali sau nestatali pentru a
atinge obiective politice specifice.9
Campaniile hibride sunt multidimensionale, combinând măsuri coercitive și subversive,
folosind instrumente și tactici convenționale și neconvenționale.Ele sunt menite să fie dificil
de detectat.Aceste amenințări țintesc vulnerabilități critice și caută să creeze confuzie pentru a
împiedica procesul decizional rapid și eficace. Amenințările hibrid au o rază mare de acțiune,
de la atacuri cibernetice asupra sistemelor informatice vitale (vezi mai jos), prin perturbarea
serviciilor critice, cum ar fi aprovizionarea cu energie sau serviciile financiare, până la
subminarea încrederii publice în instituțiile guvernamentale.
Există, de asemenea, o îngrijorare considerabilă cu privire la știrile false și la ingerința
externă în procesele electorale. Contracararea amenințărilor hibride necesită acțiuni în
principal din partea statelor membre UE, precum și o cooperare mai strânsă între UE, statele
sale membre, țările partenere și NATO.

III. DETERIORAREA INFRASTRUCTURII CRITICE

Infrastructura critică este un sistem esențial pentru menținerea funcțiilor vitale ale
societății.10 Distrugerea sau perturbarea unei infrastructuri critice prin dezastre naturale,
terorism, activități infracționale sau comportamente rău intenționate poate avea un impact
negativ semnificativ asupra securității UE și a bunăstării cetățenilor săi. Reducerea
vulnerabilităților infrastructurii critice și creșterea rezilienței acestora devine unul dintre
obiectivele majore ale UE (de exemplu, Programul european pentru protecția infrastructurii
critice).

IV. PANDEMIILE
Înainte de creșterea numărului de călătorii internaționale, pandemiile au fost adesea bine
controlate, deoarece călătoriile au fost fie dificile, fie limitate din cauza terenului, fie din
cauza distanței. Pe măsură ce comunitatea globală devine din ce în ce mai conectată, riscurile
de infecție sunt din ce în ce mai mari și, de asemenea, riscurile asociate cu propagarea unui
virus, cum este H7N9 (Gripa aviară), de la animal la om.
Pandemiile au efecte secundare, deoarece nu numai că afectează sănătatea umană, dar pot
provoca, de asemenea, perturbări economice, politice și sociale grave. În 2017, oamenii de
știință și organizațiile de sănătate publică au avertizat că următoarea pandemie globală este
iminentă și că nicio țară nu este suficient de pregătită pentru a face față valurilor de
îmbolnăviri. Dacă următoarea pandemie ar semăna cu gripa spaniolă din 1918 care a ucis 30
de milioane de oameni în șase luni, populația globală se va confrunta cu o problemă fără
precedent.11

9
European Union External Action. (2018). A Europe that Protects: Countering Hybrid Threats.
10
SUA definește infrastructura critică următoarele sectoare: produse chimice, instalații comerciale, baraje,
industria de apărare, servicii de urgență, energie, servicii financiare, alimente și agricultură, asistență medicală și
sănătate publică, tehnologia informației, reactoare nucleare, materiale și sisteme de transport al deșeurilor,
sisteme de apă și apă uzată
 V. MIGRAȚIA

Există îngrijorare cu privire la mișcările populației din vecinătatea sudică în țările UE.
Orice scenariu va trebui să ia în considerare faptul că Europa va fi semnificativ lipsită de
muncă, din cauza îmbătrânirii populațiilor și a creșterii demografice negative în majoritatea
țărilor europene. Presiunile demografice produc tensiuni neobosite de urbanizare, sociale și
economice, precum și un flux constant de migranți care caută locuri de muncă și servicii
sociale, un proces care începe la sud de Maghreb, de exemplu, și afectează societățile din
ambele părți ale Mediteranei.
Se preconizează că numărul migranților și al refugiaților va crește și mai mult ca urmare a
diferitelor conflicte și schimbări climatice. Prin urmare, fluxurile migratorii vor rămâne în
viitorul apropiat o provocare critică pentru Europa, care va trebui să dezvolte o politică
eficientă pe termen lung de gestionare a migrației.

VI. TERORISMUL

Ca urmare a mai multor atacuri din ultimii ani, în special în perioada 2015-2017,
terorismul a devenit un motiv de îngrijorare semnificativă pentru cetățenii multor țări
europene. Temerile privind fluxurile de refugiați care servesc drept paravan pentru teroriști
contribuie la creșterea alarmei cu privire la amenințarea la adresa securității europene. Cu
toate acestea, majoritatea atacurilor au fost comise de teroriști radicalizați în țara lor
europeană de origine și fără a fi călătorit în mod necesar în zone de conflict, cum ar fi Siria
sau Irak.
De asemenea, teroriștii nu au utilizat în mod sistematic rutele de migrație. Potrivit lui
Manuel Navarrete, directorul Centrului European de Combatere a Terorismului al Europol,
"cooperarea consolidată dintre țările UE, schimbul de informații, a contribuit la prevenirea
atacurilor, oprirea acestora sau limitarea impactului acestora".12

VII. DEZASTRE NATURALE ȘI DEZASTRE PROVOCATE DE OM

Principalele cauze de îngrijorare în această categorie includ inundațiile, vremea extremă,

incendiile forestiere, cutremurele, accidentele industriale și scenariul cu probabilitate redusă,
dar cu impact ridicat, al unui accident nuclear sau radiologic. Potrivit UE, din 1980 până în
2016, pierderile economice cauzate de fenomenele meteorologice și de fenomenele extreme
legate de climă din țările membre ale Uniunii Europene s-au ridicat la aproximativ 436 de
miliarde EURO.13
În UE, cele mai costisitoare extreme climatice din perioada analizată includ inundațiile
din 2002 din Europa Centrală (peste 20 de miliarde EUR), seceta și valul de căldură din 2003
(aproape 15 miliarde EUR) și furtuna de iarnă din 1999 și inundațiile din octombrie 2000 din
Italia și Franța (13 miliarde EUR).

12
Europol. (2018). EU Terrorism Situation & Trend Report (TE-SAT).
13
European Environment Agency. (2019). Economic losses from climate-related extremes in Europe.
 VIII. CRIMA ORGANIZATĂ

Crima organizată este o amenințare pentru cetățenii europeni, întreprinderi,

instituții de stat și economie. Există, de asemenea, o îngrijorare crescândă cu privire la
creșterea criminalității în ceea ce privește criminalitatea organizată, grupurile de crimă
organizată, terorismul și rețelele de trafic de droguri și de trafic de persoane fiind din ce în ce
mai interconectate. Legătura dintre criminalitatea organizată și grupurile teroriste
transnaționale permite infractorilor să își extindă acoperirea geografică și să își consolideze
capacitățile datorită accesului facil la finanțare și arme.
Infractorii operează cu ușurință la nivel transfrontalier, ceea ce creează o nevoie
de acțiuni consecvente la nivel european. Într-o Uniune fără frontiere, securitatea nu mai
poate fi înțeleasă ca sumă a securității naționale a statelor membre. Teroriștii, infractorii
cibernetici, grupurile de crimă organizată, traficanții de droguri și de persoane operează la
nivel transfrontalier, profitând de fragmentarea juridică și de deficiențele în schimbul de
informații între statele membre. Șapte din zece grupuri de crimă organizată sunt de obicei
active în mai mult de trei țări.14
Crima organizată modernă necesită o abordare multidisciplinară pentru a preveni
și contracara în mod eficient aceasta. UE încearcă în permanență să își adapteze răspunsul în
raport cu complexitatea crescândă a situației. Acest lucru se reflectă, de asemenea, în
dezvoltarea agențiilor specializate ale UE, ar fi Europol, Eurojust și CEPOL.

IX. AMENINȚĂRILE CIBERNETICE

Europa se confruntă cu o amenințare cibernetică tot mai mare. Hackerii și guvernele

străine vizează din ce în ce mai mult sistemele și rețelele de control industrial — rețele
electrice, uzine chimice, sisteme de aviație, rețele de transport, sisteme de telecomunicații,
rețele financiare și chiar instalații nucleare.15
Atacurile la scară largă împotriva sistemelor informatice și a diversele alte forme de
criminalitate informatică, cum ar fi furtul de identitate online sau abuzul online asupra
copiilor, fac obiectul unor evoluții tehnologice în continuă evoluție. Răspunsurile UE la astfel
de infracțiuni sunt la fel de inovatoare și flexibile, de la sprijinirea investigațiilor cibernetice
transfrontaliere la măsuri legislative. Un centru european dedicat de combatere a criminalității
informatice în cadrul Europol a început să funcționeze în 2013.

4. CONCLUZII

Securitatea Europei va fi testată în mai multe moduri de amenințări interne și externe din
partea actorilor statali și nestatali, de fenomene fizice sau de schimbări tehnologice și de
accidente. Terorismul, amenințările hibride și crima organizată nu cunosc granițe. Unele
dintre amenințările și provocările prezentate mai sus pot fi tratate în mod eficient numai la
nivelul UE. Acest lucru necesită legături instituționale mai strânse între acțiunea externă și
domeniile interne de securitate și justiție.

14
European Political Strategy Centre. (2019). Delivering on European Common Goods. Strengthening Member
States’ Capacity to Act in the 21st Century.
15
Fireeye, Marsh & MClennan. (2018). 2017 Cyber Risk Report - Cyber Threats: A perfect storm about to hit
Europe?
 Prin urmare, este necesară sensibilizarea factorilor de decizie privind pentru o mai mare
coordonare între principalele agenții naționale și cele europene. Eforturile de creștere a
rezilienței și a capacităților de reducere a riscurilor, precum și de realizare a unei cooperări și
a unei coordonări sporite vor fi facilitate de sprijinul din rândul cetățenilor europeni pentru
diverse inițiative de consolidare a capacităților europene de securitate și apărare.
În primul rând, securitatea europeană depinde de evaluări mai bune ale amenințărilor și
provocărilor interne și externe.
Ar trebui îmbunătățite aspecte precum monitorizarea și controlul fluxurilor care au
implicații în materie de securitate.
În al doilea rând, în ceea ce privește capacitățile militare de ultimă generație, statele
membre au nevoie de toate echipamentele majore pentru a răspunde crizelor externe și pentru
a menține Europa în siguranță. Aceasta înseamnă să avem capacități terestre, aeriene, spațiale
și maritime cu spectru complet. Pentru a dobândi și menține multe dintre aceste capacități,
statele membre vor trebui să se îndrepte către cooperarea în domeniul apărării ca normă.

BIBLIOGRAFIE

1. European Commission. (2017). Public Opinion: Europeans’ attitudes towards

security.
2. European Political Strategy Centre. (2019). Delivering on European Common
Goods. Strengthening Member States’ Capacity to Act in the 21st Century.
3. European Commission. (2017). Public Opinion: Europeans’ attitudes towards
security.
4. European Political Strategy Centre. (2019). Delivering on European Common
Goods. Strengthening Member States’ Capacity to Act in the 21st Century.
5. European Union External Action. (2018). A Europe that Protects: Countering
Hybrid Threats.
6. Fireeye, Marsh & MClennan. (2018). 2017 Cyber Risk Report - Cyber Threats: A
perfect storm about to hit Europe?