MIGRAŢIA – AMENINŢARE SERIOASĂ A SECURITĂŢII

UNIUNII EUROPENE

Tatiana DAUD, doctorand, IRIM

Rezumat
În ultimii ani, migraţia, în special cea ilegală, reprezintă o ameninţare seri-
oasă a stabilităţii şi prosperităţii populaţiei statelor europene. La moment, Europa
este scena dezbaterilor politice referitoare la viitorul comunităţii, la necesitatea
revizuirii acordurilor fundamentale, în baza cărora funcţionează instituţiile supra-
statale. Criza în care se află UE, a fost acutizată şi de valurile imigranţilor şi refu-
giaţilor. Studiul abordează sistemic şi interdisciplinar procesul migraţiei, estimînd
provocările şi ameninţările la securitatea UE, ca actor al relaţiilor internaţionale
şi a fiecărui stat membru în parte. Autorul subliniază că migraţia internaţională s-
a accentuat şi accelerat odată cu multiplicarea manifestărilor globalizării. Actu-
almente, lumea constituie o singură unitate de activităţi interconectate. În conclu-
zie, autorul menţionează că imigranţii trebuie trataţi cu atenţie, deoarece margina-
lizarea şi discriminarea lor ar putea lipsi de posibilitatea de integrare socială în
societatea ţării de destinaţie a celor care îşi doresc şi depun efort în acest sens.
Cuvinte-cheie: migraţie, securitate, criză, Uniunea Europeană, ameninţare

MIGRATION-A SERIOUS THREAT

TO EUROPEAN UNION SECURITY

Tatiana DAUD, PhD student, IRIM

Abstract
In recent years, migration, especially the illegal one, is a serious threat to the
stability and prosperity of the European population. Now, Europe is the scene of politi-
cal debates about the future of the community, the need to revise the fundamental
agreements under which supra-state institutions operate. The crisis in which the EU is
located has also been aggravated by the waves of immigrants and refugees. The study
addresses systemic and interdisciplinary migration, assessing the challenges and
threats to EU security as an actor in international relations of every member states.
The author points out that international migration has emphasized and accelerated
with the multiplication of globalization manifestations. Currently, the world is a single
unit of interconnected activities. In conclusion, the author mentions that immigrants
should be treated carefully because marginalization and discrimination could deprive
them of the possibility of social integration in the society of the destination country for
those who wish and do their utmost to do so.
Keywords: migration, security, crisis, European Union, threat

275
 Introducere. O bună modalitate de a începe această analiză este
să ne concentrăm atenţia asupra migrației ilegale, pentru a crea o conști-
ință clară anume ce și cine provoacă amenințări la securitatea Uniunii
Europene. Criza migranților oferă Europei o șansă unică de a se redefi-
ni, de a-și marca diferența față de ambii poli care i se opun: UE demo-
cratică sau UE condusă de populiștii antiimigrație. Migrarea constituie o
problemă politică importantă în cele mai multe dintre economiile dez-
voltate din statele europene. Unul dintre obiectivele fundamentale ale
Uniunii Europene este crearea unui spațiu fără frontiere interne, în care
oamenii să se poată deplasa, trăi și lucra, avînd convingerea fermă că
drepturile le sunt pe deplin respectate, iar securitatea le este garantată.
Cu toate acestea, cetățenii sau chiar Europa, în ansamblul ei, pot deveni
victime ale unor fenomene precum criminalitatea internațională organi-
zată, terorismul, refugiații, migranții ilegali, criminalitatea informatică,
dezastrele sau crizele. Aceste amenințări, diverse și interconectate, sunt
din ce în ce mai complexe și mai răspîndite. În ultimii ani, migrația a
devenit o fațetă a relațiilor europene cu lumea exterioară. Definită ca o
prioritate strategică care afectează stabilitatea globală, gestionarea mi-
grației este considerată o problemă de securitate care necesită procese de
coordonare și cooperare la mai multe nivele și cu mai mulți actori poli-
tici internaționali. Astfel, scopul acestui studiu este de a evalua direcțiile
pe care Uniunea Europeană le aplică în domeniul securității migrației
internaționale.
Metodele aplicate sunt: analiza evenimentelor, analiza siste-
mică, construcția scenariilor. Analiza evenimentelor oferă posibilita-
tea de a prelucra informațiile publice referitor la starea naturală a
migrației internaționale. Analiza sistemică a permis descifrarea con-
ținutului noțiunilor: securitate, terorism, migrație. Construcția sce-
nariilor este aplicată cu scopul de a realiza și construi o ipoteză prin
prisma situației existente.
Rezultatele investigației. Sfîrșitul secolului XX și începutul se-

276
colului XXI sunt caracterizate, în cea mai mare parte, prin transformări
majore ale mediului de securitate, regional și internațional și prin apa-
riția unor provocări și riscuri la adresa statelor europene. Instabilitatea
politică, terorismul, conflictele regionale, mișcările migratorii masive
reprezintă amenințări contemporane. Conflictele și neînțelegerile nu
numai că distrug infrastructura, inclusiv infrastructura socială, acestea
încurajează, de asemenea, și pot trezi temeri locale în legătură cu puri-
tatea culturală și rasială1. Primul lucru pe care ar trebui să-l remarcăm
este că atacurile teroriste din întreaga Europă au fost o perturbare bru-
tală a vieței normale de zi cu zi. Desigur, atacurile teroriste nu s-au
concentrat asupra conducerii militare sau politice, ci asupra simboluri-
lor culturale europene: restaurante, săli de concert, parcuri sau stadioa-
ne de fotbal – simboluri care caracterizează țările occidentale dezvolta-
te, în plin contrast cu alte state în curs de dezvoltare sau cele sărace.
Strategiile de securitate nu mai pot fi gîndite în termeni statici, limitate
la anumite teritorii ori regiuni pentru că amenințarea unui teritoriu
poate veni de pe oricare alt teritoriu, indiferent de vecinătate. Ar trebui
să ne amintim de faptul că teroriștii din Paris sau Manchester nu erau
defavorizați sau excluși din societatea europeană, nu trăiau deloc la
marginea foametei, nemaivorbind de condițiile materiale, ei s-au năs-
cut într-o societate europenizată, dar, totuși, au reușit să organizeze
astfel de demonstrații violente nu doar adesea nedrepte, dar care fac
rău celor nevinovați. Etichetarea oricărei probleme ca amenințare la
adresa securității are implicații semnificative în ceea ce privește legile,
normele, politicile și procedurile care vin justificate ca răspuns. În
contextul migrației, de exemplu, eticheta este utilizată pentru a justifi-
ca o mai mare supraveghere, detenție, deportare sau politici mai re-
strictive. Tratată, în general, ca o condiție a securității, migrația a favo-
rizat cooperarea între statele membre UE, iar procesul de coordonare și
colaborare a unit și mai mult aspirațiile și realizările reale. De aseme-
1
Barry Buzan, Popoarele, statele și frica, Ed. II, 2005. – p. 103.

277
nea, cadrul de securitate în care au fost concepute politicile de migra-
ție, a arătat modul în care cooperarea se poate consolida și demonstra
rezistența statelor UE. Totuși, în ciuda tuturor eforturilor de armoniza-
re a practicilor UE, politica de integrare a migranților este încă disper-
sată. Caracterul dispersat privind implementarea politicii europene
comune în domeniul migrației se datorează guvernelor statelor mem-
bre Uniunii Europene. De fapt, interesul național al fiecărui stat mem-
bru continuă să domine în politicile de integrare a migranților, iar în
acest sens o parte din țările UE au pregătit măsuri dure pentru
migranții ilegali. În ansamblu, se consideră că intrările masive și ilega-
le ale migranților amenință stabilitatea Uniunii Europene. Migranții
“nedoriți” sunt cei care trec frontierele într-un statut ilegal, dar pot fi,
de asemenea, cei care nu intră în scopuri de angajare, ca refugiați sau
solicitanți de azil. Din toate aceste motive, politica în domeniul securi-
tății migrației prevede un proces în creștere, deși contradictoriu, al
cooperării dintre statele membre UE. Așadar, soluții la amenințările și
vulnerabilitățile migrației există și pot fi oferite de către statele mem-
bre, ceea ce lipsește, însă, este cooperarea în domenii în care interesul
național propriu este pus în discuție. În aceste condiții, Parlamentul
European a adoptat, la Strasbourg, bugetul UE pentru anul 2016 şi a
stabilit sumele maxime posibile pentru migraţie şi refugiaţi, cerînd
statelor membre să aloce suma suplimentară de 2,3 miliarde de euro
pentru fondurile de ajutor pentru Africa şi Siria, cu 179 voturi “împo-
trivă” și 8 abțineri. Democrațiile europene ar trebui să țină sub control
migrația ilegală și să se angajeze în forme de cooperare internațională
pentru a stopa fenomenul, deoarece măsurile adoptate de către guver-
nele naționale nu au avut succes. Cooperarea internațională lasă uneori
de dorit atunci cînd este nevoie să se asigure migranților și refugiaților
condiții decente de trai, pentru că nu toate țările europene pot să le
ofere aceleași condiții la sistemul de asistență socială, iar unele state
sunt mai “căutate” decît altele.

278
 Ce ar trebui de făcut, atunci, cînd sute de mii de oameni care, di-
sperați fug de război, de sărăcie și de foamete încearcă să ajungă în Eu-
ropa? Două răspunsuri principale se pot oferi, două variante de șantaj
ideologic, care fac împărțirea în două tabere. Liberalii de stînga își ex-
primă indignarea de faptul că Europa îngăduie ca mii de oameni să piară
în Mediterana și declară că Europa ar trebui să manifeste solidaritate, ar
trebui să-și deschidă larg ușile. Pe de altă parte, populiștii antiimigrație
susțin că trebuie să ne protejăm locul de trai și să-i lăsăm pe alții să-și
rezolve singuri problemele. Însă ceea ce trebuie să înțelegem este faptul
că teroarea nu poate fi combătută prin teroare, iar violența nu face decît
să nască și mai multă violență1 sau cum afirma Aristotel cu mult timp în
urmă că “…o tiranie se poate transforma în altă tiranie…”.
Amenințarea securității reprezentată de migrație a devenit evi-
dentă odată cu atacurile teroriste din septembrie 2001. În acest caz, ca
și în atacurile teroriste de la Londra, Paris, Nisa sau Madrid, accentul a
fost pus pe limitarea sau chiar închiderea frontierelor. La următoarele
reuniuni ale Consiliului European (anii 2001-2002), a fost plasat ca
obiectiv principal necesitatea împiedicării migrației ilegale din punct
de vedere al securității. În acest caz, statele membre ale Uniunii Euro-
pene ar trebui să coopereze în domeniul controlului la frontieră în zo-
nele de tranzit, schimbul de informații la frontiere, returnarea persoa-
nelor suspecte, expulzarea /extrădarea pentru a asigura o securitate
maximă. În acest context, multitudinea problemelor legate de amenin-
țările migrației pe care statele europene doresc să le rezolve au condus
la realizarea unei strategii europene de securitate care a fost adoptată
în decembrie 2003 și a devenit un reper în dezvoltarea politicii externe
și de securitate a UE. După cum vom putea constata, s-au realizat mul-
te într-o perioadă scurtă de timp, dar în acelaș timp insuficient. Aici
putem adăuga principiile prevăzute în Declaraţia Universală a Dreptu-
rilor Omului din 1948 care garantează dreptul de a căuta şi beneficia
1
Slavoj Zizek, Refugiați, teroare și alte probleme cu vecinii, Ediția I, 2016. - pag.8.

279
de azil în altă ţări, dacă există teama de persecuţie. La cadrul general
se adaugă o serie de prevederi prevăzute în convenţii internaţionale
privind: apatrizii; eliminarea discriminării împotriva femeilor; împo-
triva oricăror formă de tortură şi tratamente crude, inumane sau degra-
dante; eliminarea discriminării rasiale şi pentru protecţia internaţională
a drepturilor copiilor1. Dar acestea nu sunt motive de automulțumire,
“sîntem confruntați în continuare cu multe provocări complexe, într-o
lume aflată în schimbare rapidă. Am convingerea că Europa va răs-
punde acestor provocări, așa cum a făcut și în trecut”2. Cu toate aces-
tea, la douăzeci de ani după războiul rece, Europa se confruntă cu
amenințări și provocări din ce în ce mai complexe. Conflictele din
Orientul Mijlociu și din alte regiuni ale lumii rămîn nesoluționate, în
timp ce altele au izbucnit chiar în vecinătate. Migrările umane repre-
zintă o amenințare complexă și la adresa populației. Această amenința-
re funcționează în principal la nivelul social, în special acolo unde
populația adiționată are proveniență culturală și etnică diferită de cea
deja rezidentă. Ea poate funcționa de asemenea în sectorul economic și
de mediu, dacă nou-veniții îngreunează acest fenomen. Cu toate aces-
tea, dacă să analizăm dintr-un punct de vedere istoric îndelungat,
aproape toate națiunile sunt produsul și rezultatul unui amestec al mi-
grărilor anterioare.
Pentru a ajunge la un consens politic, trebuie să existe un dialog.
În primul rînd, trebuie de separat migrația legală de cea ilegală. Migrația
ilegală este cea care provoacă neînțelegeri la nivel politic, economic și
social și aduce frica în rîndurile populației – asta se întîmplă în Europa,
și în toată lumea. Este un aspect foarte relevant, care a contribuit și la
Brexit, englezii observînd incapacitatea statului de a controla fenomenul

1
http://www.unhcrcentraleurope.org/ro/resurse/documente-juridice/dreptulinter-
national-al-refugiatului.html.
2
Javier Solana Secretar General al Consiliului UE/Înalt Reprezentant pentru politica
externă și de securitate comună (PESC).

280
imigrației. Uniunea Europeană depune însemnate eforturi diplomatice și
militare pentru a stabiliza situația și a aduce pacea în Siria. De aseme-
nea, se încearcă să se țină refugiații cît mai aproape de casa lor, pînă la
rezolvarea conflictului din Siria, prin ajutoare umanitare acordate pentru
refugiații sirieni din Turcia și Liban. Acordul referitor la refugiații dintre
UE și Turcia, anunțat la sfîrșitul lui noiembrie 2015 – că Turcia va stăvi-
li fluxul de refugiați spre Europa și va înăspri măsurile de securitate la
frontieră în schimbul unui acord financiar de trei miliarde de euro – pe
de o parte, este o dovadă a acestui fapt și un act adevărat etic-politic. Pe
de altă parte, justificarea oportunist-pragmatică a acestui acord e clară:
mituirea Turciei e cea mai evidentă modalitate de a limita fluxul de re-
fugiați, însă consecințele pe termen lung vor fi catostrofale, mai ales
dacă Ankara primește regim de călătorie fără vize în Uniunea Europea-
nă. Mulți refugiați fug din calea conflictelor din Siria, Irak și Afganistan
și trăiesc în tabere improvizate, în Turcia, înainte să pornească în
călatoria spre Europa. Aproape un milion de persoane, provenind din
Africa, Asia şi Orientul Mijlociu, care fug din calea războiului din Siria,
au ajuns anul acesta în ţări din Uniunea Europeană. Este vorba despre
cel mai mare aflux de refugiaţi după al Doilea Război Mondial şi pînă în
prezent. Migraţia unui număr foarte mare de oameni din zonele afectate
de război în alte zone non-conflictuale are urmări multiple. Enumerăm
doar cîteva: destabilizează economia ţărilor de destinaţie; facilitează
acţiunile criminalităţii organizate transfrontaliere şi a terorismului; gene-
rează ură şi violenţă xenofobă şi rasială. Migranții din aceste zone au
devenit, destul de repede, o povară pentru bugetul comunitar şi un factor
de instabilitate. Şi asta pentru că în rîndul celor care au beneficiat de
statutul de refugiat s-au numărat şi membrii unor grupări ai crimei orga-
nizate. Recunoscînd gravitatea crizei refugiaților, președintele Obama a
invocat un summit al liderilor ONU în luna septembrie, la New York,
pe tema politicilor de integrare a refugiaților și imigranților nu doar din
Siria, ci din întreaga lume.

281
 De asemenea, ar trebui să se observe legăturile dintre amenin-
țările actuale și migrația: evenimentele externe, cum ar fi atacurile
teroriste sau conflictele civile, ar trebui să stimuleze reacțiile de în-
cheiere și accesul mai dificil la Uniune. Anii 2015-2016 au fost cei
sîngeroși și plini de durere pentru Europa. În acest context, de exem-
plu, migranții de origine musulmană nu sînt foarte agreați în ochii
europenilor, avînd în vedere violența, religia politizată cu fanatism
“sincer” sau atacurile teroriste (Paris din noiembrie 2015 și 2016,
centrul Berlinului în decembrie 2016, Instanbul, Turcia din decem-
brie și din august 2016; Munchen, Germania din iulie 2016; Bruxel-
les, Belgia, pe aeroportul internațional Zaventem din martie 2016 au
complicat și mai mult lucrurile). Această formă de terorism, tinde să
fure liniștea și viețile cetățenilor din țările occidentale dezvoltate
deoarece terorismul este perceput drept cea mai importantă amenin-
țare. Dorința de a duce o viață mai bună a fost cauza pentru care
mulți migranți, cu alte confesiuni religioase decît cea tradițională, au
ales să trăiască în Europa, însă modul lor de viață și obiceiurile socie-
tății sînt împotriva toleranței europene. Ideea, conform căreia că pe
unii migranți îi atrage Europa pentru principiile de solidaritate și li-
bertate se dovește a fi incorectă, căci ceea ce i-a atras pe migranți
sunt cîștigurile materiale. Prezenţa unui flux de imigranţi, care îm-
părtăşeşte viziunea religiei promovată de radicalii islamici, poate să
devină pe de o parte, o potenţială ameninţare la adresa securităţii
ţării-gazdă, iar pe de alta, o provocare la adresa valorilor, tradiţiilor şi
obiceiurilor culturale şi lingvistice ale acesteia. Soluția trebuie să
vină de la ei înșiși, dinlăuntrul lumii islamice. Pentru că ceea ce se
întîmplă dăunează grav civilizației occidentale, dar mai ales deterio-
rează imaginea însăși a islamului. Ei ar trebui să fie primii interesați
de stoparea acestui fenomen: terorismul. Amenințările care apar în
acest context sunt legate între ele într-o manieră de întărire și susține-
re reciprocă. Noile riscuri și amenințări sunt potentate de accesul la

282
sistemele informaționale și tehnologiile moderne, care permit im-
plementarea violenței la distanțe mari, de la un continent la altul1. Pe
fondul creșterii migrației ca o amenințare pentru statele europene, se
impun o serie de măsuri interne de management pentru a coordona
mai bine crizele, iar schimbul de informații și ajutor reciproc dintre
statele membre UE să se producă în timp real și nici într-un caz nu se
poate vorbi de o intervenție pur militară.
În același timp, după cum menționează corect cercetătorul ro-
mân Nicolae Iancu, conflictele se mută pe scena internă, avînd în ve-
dere faptul că în multe țări europene numărul şi puterea economică,
socială, culturală şi politică a grupurilor migranților crește. Acest fapt
generează noi presiuni şi stimulente pentru includerea intereselor mi-
noritare în politicile economice şi sociale, dorința respectării drepturi-
lor minorităților și implicarea majoră la toate nivelurile societății țării
gazdă, iar aceste tendințe intră adesea în conflict cu masele populare.
Populația autohtonă îi percepe pe migranți și ca pe:
 amenințare demografică - familiile tinere de migranți au
mai mulți copii, integrarea este, evident, lentă;
 amenințare economică - dispute asupra aportului economic
efectiv al migrației pentru economiile receptoare, în ce măsură impo-
zitele plătite acoperă serviciile publice consumate; efectul asupra
locurilor de muncă mai puțin calificate deținute de autohtoni ceea ce
duce la creșterea șomajului; creșterea cererii pe piața muncii; forță de
muncă non-activă; demotivarea migranților față de muncă și sărăcia;
 amenințare socială - enclavizarea etnică a periferiilor mari-
lor orașe, tensiuni și violențe interetnice, criminalitate, terorism,
fragmentare socială, diferențiere socială, disoluția identității colecti-
ve. În acest context putem vorbi și de o separare a migranților, sau de
o „lume socială a migranților”. Acest fapt, se datorează în primul
1
Naghi Gabriel, Securitatea europeană. Fundamentări normative și instituționale,
București, 2010. – p. 55.

283
rînd cetățenilor țării gazdă care nu acceptă în nici un fel migranții, iar
ei își construiesc comunități personale.
 amenințare culturală - copii migranților nu cunosc limba ță-
rii gazdă și nu se pot încadra în sistemul educațional; diversitatea
culturală a migranților.
 amenințare militară - ciocniri dintre migranți, cetățeni și forțe-
le de ordine; crearea de grupuri interne, ostile statului național. Din sta-
tisticile prezentate se observă că multe dintre principalele ţări de origine
pentru imigranţi, refugiaţi şi azilanţi sunt ţări implicate în conflicte ar-
mate: Afganistan, Algeria, Burundi, Coasta de Fildeş, Columbia, R.D.
Congo, Irak, India, Myanmar, Nepal, Rwanda, Sri Lanka, Sudan, Ugan-
da etc. Conflictele armate pot fi, de asemenea, sursă a degradării mediu-
lui, ceea ce influenţează semnificativ mişcarea populaţiei1.
 amenințare ecologică - poluare, insuficiența resurselor natu-
rale, distrugerea florei și faunei, distribuția apei în statele unde acest
fapt este o problemă.
În plan politic, pe fundalul diminuării capacității statului de a
garanta securitatea socială, nemulțumirea și îngrijorarea cetățenilor
țării gazdă pun puterea politică într-o dilemă, de multe ori fără a
primi nici un răspuns. Deseori, migranții pot să organizeze greve,
manifestații sau conflicte în țara gazdă împotriva instituțiilor politice
din țara de origine.
Republica Moldova este un stat mic, cu economie săracă, dis-
pune de resurse financiare și materiale limitate și se confruntă cu
obstacole majore în procesul democrației și europenizării. Societatea
moldovenească este încă neconsolidată, iar interesele și obiectivele
unor țări din regiune amenință securitatea care este puternic zguduită.
Republica Moldova a fost și rămîne o țară de tranzit pentru refugi-
ați, cu toate acestea este o țară cu tradiția recentă a migrației interna-
ționale, este încă la începutul transformărilor locale induse de migra-
1
Alexandra Sarcinschi, Migrație și Securitate, București, 2008. - p. 24.

284
ție. Așa cum demonstrează unii cercetători este important să luăm în
considerare procesul migrației pe cel puțin cîteva generații pentru a
putea constata profunzimea schimbărilor. Considerăm că este necesar
dezvoltarea țării pe termen lung cu priorități și însușiri asimilate de la
alte țări europene cu raționament, deschiși spre o colaborare bilatera-
lă sau multilaterală în beneficiul intereselor naționale ale țărilor ex-
primate pe arena internațională. Potrivit Biroului de Migraţie şi Azil,
în Republica Moldova sunt peste 600 de refugiaţi dintre care 263
sunt din Siria, 132 din Ucraina, iar restul din Pakistan, Afganistan şi
Palestina. Majoritatea din refugiați au anumite legături cu RM, fie
și-au făcut studiile, fie că provin din familii mixte și au un grad
înalt de potențial de integrare prin faptul că vorbesc limba rusă și
română, și prin faptul că se integrează rapid și găsesc societatea
destul de primitoare. Nu s-au înregistrat probleme cauzate de aceș-
tia, acest lucru se datorează faptului că au fost minuțios verificați
la graniță, dar și în tipul șederii în țară. Ei sunt vizitați și verificați
deseori de către organele competente, și au trecut prin diferite eta-
pe pentru a primi statutul de refugiat sau cetățenie moldovenească.
Astfel la Chișinău a fost înființat Centrul de Caritate pentru Refu-
giați, care oferă suport și consultanță refugiaților pentru a se inte-
gra în societatea noastră.
Migrația internațională este teoretic controlabilă datorită legilor
statului care reglementează imigrarea, dar în practică puține state pot să-
și sigileze granițele împotriva veneticilor hotărîți1. Totuși, guvernul ori-
cărei țări este suveran în dreptul său de a stabili direcțiile și obiectivele
politicii migraționiste, la elaborarea complexului de măsuri pentru re-
glementarea proceselor migrațiunii externe de muncă. Se consideră rați-
onal și necesar de a se respecta anumite norme de drept și standarde,
fixate în diverse documente ale organismelor internaționale2. Problema
constă în conștientizarea faptului că fenomenul migrației nu este un

1
Barry Buzan, Popoarele, statele și frica, Ed. II, 2005. – 104.
2
Roșca Petru Ion, Relații economice internaționale, Chișinău, 2005. – p. 98.

285
proces negativ, însă trebuie controlat, să se știe cine și de unde vine. Cei
care vor să se integreze în societatea europeană sînt bineveniți, dacă vor
să contribuie la bunăstarea unei societății. Cînd a lovit valul migrator nu
se cunoștea de unde sînt acești oameni, cîți dintre ei sînt imigranți și cîți
refugiați, altfel spus, cîți dintre ei au, de fapt, nevoie de protecția interna-
țională pe care UE o acordă fără tăgadă – pentru că are o obligație legală,
dar și pentru că este un spațiu al valorilor și al umanității. Altfel spus,
considerăm necesari șase piloni pentru a transforma migrația ilegală și
necontrolată, într-una legală. Toată lumea e de acord, chiar și cei care s-au
declarat antiimigrație, că trebuie să se ocupe de problemă la sursă; altfel,
Uniunea Europeană se va transforma într-un fel de pompieri care încearcă
să stingă focurile care apar, în vreme ce incendiatorul care scapă chibritul,
continuă să umble liber și chiar să mai aprindă focul.
În primul rînd, ar înseamna să se meargă în statele de emigrație
și să se lucreze acolo pentru creștere economică și democrație, pentru
ca oamenii să nu mai fie nevoiți să plece. Însă rezultatele unor aseme-
nea intervenții sînt pe termen lung și foarte lung. Și, între timp, la gra-
nițele UE mor oameni, ceea ce e foarte greu de acceptat chiar și de
către cei care se manifestă împotriva imigranților. Cînd a apărut acea
fotografie cu copilul mort pe plaja din Turcia, ceva din inima fiecărui
european s-a rupt. De aceea, este nevoie să se completeze măsurile pe
care se iau la sursă cu măsuri care se iau la graniță și în interiorul UE.
În al doilea rînd, reconstruirea societății globale încît să nu
existe migranți ilegali disperați, care să fie obligați să rătăcească pre-
tutindeni. Oricît de utopic ar putea fi, totuși această soluție la scară
mare este realistă.
În al treilea rînd, consolidarea capacității de administrare a po-
liticii comune de azil, pentru că mulți dintre imigranți sînt refugiați și
au nevoie de protecție internațională.
În al patrulea rînd, intensificarea cooperării pe linie de informa-
ție și schimb de analize între statele europene.
În al cincilea rînd, se referă la solidaritate, care a fost pînă la
urmă principalul impediment în această criză, marele test pentru UE:

286
cum se sprijină, cum se redistribuie aceste valuri de imigranți între
statele membre, astfel încît acestea să nu colapseze? Aici putem adă-
uga un punct foarte util și anume că manifestarea de virtuți altruiste,
împiedică îndeplinirea acestor obiective. Cu cît sînt tratați mai mult
refugiații ca obiecte ale ajutorului umanitar, cu atît mai mult vor veni
în Europa, pînă cînd tensiunile vor atinge punctul de fierbere, nu doar
în țările de origine, ci și în țările gazdă.
În al șaselea rînd, atribuirea unui rol mai puternic și poate chiar
și prezența unei armate pentru FRONTEX (Agenția Europeană pen-
tru Managementul Cooperării Operaționale la Granițele Externe ale
Statelor Membre ale Uniunii Europene în domeniul migrației, azilu-
lui și securității).
Concluzii. Migranții reprezintă o provocare și o oportunitate în
același timp pentru Europa. Deși migrația reprezintă o prioritate a
agendei politice a UE, primăvara arabă şi evenimentele din sudul
Mediteranei din 2011 au evidențiat încă o dată necesitatea unei poli-
tici coerente şi cuprinzătoare în materie de migrație la nivel comuni-
tar. De abilitatea cu care decidenții europeni vor înclina balanța într-o
parte sau alta depinde practic viitorul construcției europene. Nu este
prima dată cînd Europa e asaltată de imigranți. Dar totuși, de ce este
nevoie, atunci, într-o situație atît de disperată? Ce ar trebui să facă
Europa? Trebuie de asemenea să înțelegem că acest proces nu trebuie
lăsat liber să se desfășoare pentru că amenință securitatea Uniunii
Europene. UE a înregistrat progrese substanțiale în ultimii cinci ani.
Cu toate acestea, continental european este aprobat, dar în acelaș
timp și blamat pentru contribuția importantă la o lume mai bună cu o
atitudine mai bună. Dar, în ciuda tuturor realizărilor, punerea în apli-
care a strategiei europene de securitate mai trebuie șlefuită, comple-
tată, iar pentru a utiliza întregul potențial european, trebuie să fim și
mai capabili, mai coerenți și mai activi. Este important și necesar
stoparea haosului. O organizare și coordonare la scară mare. Cu toate
că actualmente numărul mare de migranţi a condus la acceptarea și

287
crearea unor măsuri de limitare a numărului de persoane care doresc
să se integreze în țara gazdă numai pe bază de contract în domeniile
deficitare, sau la mărirea investiţiilor în ţările dezvoltate în scopul
creierii de locuri de muncă, totuși oferta pieţei de muncă vest-
europene în anii următori este în permanentă creştere pentru ţările
din estul continentului, în primul rînd datorită procesului de îmbătrâ-
nire prematură a populaţiei şi de declin demografic. Pentru ca politi-
ca de securitate și apărare a Uniunii Europene să devină mai puterni-
că și mai eficientă este necesar ca UE să devină mai activă și mai
insistentă în realizarea obiectivelor sale prin mijloace civile sau mili-
tare, mai coerentă prin unirea forțelor tuturor statelor membre euro-
pene, mai stringentă în coordonarea resurselor financiare existente
pentru a aloca și resurse mai mari. În realizarea obiectivelor sale de
securitate migrațională, Uniunea Europeană trebuie să mențină relații
de prietenie pentru a face schimb de informații și cu alți actori de pe
scena mondială. Soluțiile pe mai multe niveluri vor promite o gestio-
nare fezabilă a provocărilor, care, în acest caz, înseamnă un plan coe-
rent, la nivelul întregii Europe, pentru modalitatea de abordare a
chestiunii migrației ilegale.

Referințe bibliografice

1. Alexandra Sarcinschi, Migrație și Securitate, București, 2008. - p. 24.

2. Barry Buzan, Popoarele, statele și frica, Ed. II, 2005, pag. 102-103.
3. Frank N. și Frank L. Simonie, Introducere în studiul securității naționa-
le, 1973, pag. 36
4. Javier Solana Secretar General al Consiliului UE/Înalt Reprezentant
pentru politica externă și de securitate comună (PESC).
5. Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean, Politica de Securitate națio-
nală, Polirom, 2007, p. 33.
6. Materiale de curs, National Defence College of Canada, Kingston, 1989.
7. Petru Ion Roșca, Relații Economice Internaționale, Chișinău, 2005.
8. România și criza migrației, Policy Brief 39, Octombrie 2015, pag. 6-7.
9. Slavoj Zizek, Refugiați, teroare și alte probleme cu vecinii, Ediția I, 2016.
10. http://www.unhcrcentraleurope.org/ro/resurse/documentejuridice/drept
ulinternational-al-refugiatului.html

288