Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ŞI
SIGURANŢĂ NAŢIONALĂ
1
HG NR. 196/2005 - Strategia MAI de realizare a ordinii si sigurantei publice, pentru cresterea sigurantei
cetateanului si prevenirea criminalitatii stradale;
şomajul;
acţiunile ostile, comise în zona de frontieră de către grupuri sau indivizi, prin care se
încalcă tratate, convenţii sau acorduri bilaterale încheiate de România cu statele vecine;
desfăşurarea unor acţiuni specifice războiului psihologic în scopul subminării încrederii în
instituţiile statului, creării de confuzie şi panică;
scăderea autorităţii unor instituţii ale statului ca urmare a neîndeplinirii corespunzătoare a
atribuţiilor legale;
diminuarea încrederii populaţiei în capacitatea de acţiune a forţelor de ordine şi siguranţă
publică;
extinderea actelor de corupţie la nivelul factorilor de decizie din administraţie;
manifestări antinaţionale, extremiste, separatiste şi xenofobe;
producerea unor dezastre naturale, tehnologice, ecologice, accidente chimice, biologice
sau nucleare.
3
Legea nr. 604/2003, privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor
Jandarmeria4 - potrivit Legii nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea
Jandarmeriei Române, stipulează:,, Jandarmeria Română este instituţia militară specializată a
statului", care are ca atribuţii, printre altele, asigurarea şi restabilirea ordinii publice,
prevenirea şi combaterea infracţiunilor, şi prevenirea şi neutralizarea actelor diversioniste şi
teroriste pe teritoriul României. Jandarmeria face parte din structura organizatorică a
Departamentului de Ordine şi Siguranţa Publica a MAI exercitându-şi atribuţiile pe întreg
teritoriul naţional, în conformitate cu prevederile legale. Prin existenţa Jandarmeriei, MAI
dispune de o forţă militară specializată care asigură şi la nevoie restabileşte ordinea publică
împreună cu Poliţia şi alte structuri ale MAI, evitând angajarea armatei în acţiuni de
combatere a manifestărilor de violenţă şi crimei organizate, a tulburărilor grave a ordinii
publice.
Poliţia5 - este răspunzătoare de menţinerea ordinii publice. În acest scop, organizarea
prevenirii tulburării ordinii publice se realizează pe două direcţii: prevenirea socială, în sensul
acţiunilor asupra factorilor sociali care concură la complexitatea cauzală a tulburărilor ordinii
publice şi prevenirea situaţională prin luarea în considerare a măsurilor care au ca scop
reducerea factorilor situaţiilor care facilitează faptele de tulburare a ordinii publice şi sporirea
riscurilor autorilor acestora de a fi descoperiţi.
De asemenea, după restabilirea ordinii publice, Poliţiei îi revinde sarcina de a menţine
ordinea, folosind toate mijloacele atribuite de lege.
Abordarea securităţii, în general, şi a ordinii publice, în special, se face astăzi din
perspectivă sistemică. Securitatea este recunoscută ca fiind un concept multidimensional în
care toate domeniile de activitate (politic, diplomatic, economic, cultural, ştiinţific,
informaţional.) îşi iau măsuri care să asigure promovarea intereselor specifice. Ordinea
publică ca subsistem nu poate exista independent, legăturile cu celelalte componente sunt
vitale pentru funcţionarea optimă a întregului sistem. Fiind vorba de un sistem al cărui
echilibru şi funcţionare optimă constituie un deziderat politic, apreciez că în rândul
instituţiilor cu atribuţii în prevenirea şi combaterea situaţiilor de criză în domeniul ordinii
publice trebuie să se întreprindă, în plan practic, măsuri pentru revenirea cât mai rapidă la
starea de normalitate.
Având în vedere toate acestea, în analiza efectuată se pleacă de la conceptul că în
evoluţia unei situaţii conflictuale se disting şi stări care, dacă nu sunt gestionate eficient, pot
amplifica durata şi deznodământul acestora. Soluţionarea crizelor care ameninţă siguranţa
naţională şi ordinea constituţională, stabilitatea, suveranitatea şi independenţa statului român,
unitatea şi integritatea sa teritorială pune în ecuaţie dificila problemă a introducerii regimului
stărilor excepţionale (de urgenţă sau de asediu).
Starea de urgenţă reprezintă „ansamblul de măsuri cu caracter politic, economic, social
şi de ordine publică, instituite în întreaga ţară sau în anumite zone ori în unele unităţi
administrativteritoriale în următoarele situaţii: existenţa unor pericole grave, actuale sau
iminente privind securitatea naţională ori funcţionarea democraţiei constituţionale; iminenţa
producerii unor calamităţi care fac necesară prevenirea, limitarea sau înlăturarea, după caz, a
urmărilor unor dezastre” 6.
4
Legea nr. 550/2004, privind organizarea si functionarea Jandarmeriei Romane
5
Legea nr. 218/2002, privind organizarea si functionarea Politiei Romane
6
Legea nr. 453/2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de
urgenţă, publicată în M. Of. nr. 1052/2004, art. 3
6. Concluzii
Fără ordine şi siguranţă publică, o societate nu poate să existe şi nici să se dezvolte.
Definite ca instrument de apărare a instituţiilor şi ca situaţie socială ce garantează şi permite
deplina exercitare a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, cele două concepte reclamă
necesitatea unui serviciu public care să le garanteze.
Pentru creşterea eficienţei în rândul activităţilor publice, o serie de noi abordări şi
practici trebuie luate în considerare.
Modernizarea structurilor şi necesitatea unei transparenţe în sistemul actual sunt doar
câteva din necesarul de implementare la nivel organizaţional.
Îmbunătăţirea imaginii Poliţiei Locale a depins şi va depinde întodeauna de contactul
cu publicul, reprezentat de comunitate în ansamblul ei, dar şi, la nivel individual, de către
cetăţean.
Pentru a creşte eficienţa şi a deţine controlul asupra activităţilor de îmbunătăţire a
imaginii instituţiei, este indicată formularea unei raportări lunare asupra obiectivelor urmărite,
întrucât, numai cu ajutorul comunicării interne eficiente, se pot evidenţia schimbări în
abordarea profesională.
De asemenea, se impune elaborarea şi implementarea unui program de instruire
profesională permanentă a personalului, precum şi un control trimestrial al aptitudinilor fizice
a acestora, dar şi a capacităţii psihice de exercitare a activităţii profesionale.
Diseminarea bunelor practici utilizate de către exponenţii altor instituţii cu competenţe
în domeniul poliţienesc şi identificarea diferitelor obstacole în calea desfăşurării cu rezultate
pozitive în exercitarea activităţii curente.
În concluzie, ne aflam într-o perioada în care majoritatea formelor de criminalitate
cunosc noi tipologii de manifestare, iar starea generala de securitate a cetateanului si a
mediului de afaceri are de suferit pe fondul unei insuficiente articulari si al unei anumite
rigiditati a institutiilor din sistemul de ordine si siguranta publica, în fata noilor provocari.
Desi numarul persoanelor care presteaza servicii de securitate a crescut în ultimii ani,
insuficienta coordonare a acestora creeaza vulnerabilitati care sunt exploatate tot mai mult de
gruparile infractionale.Ar trebui avut in vedere imbunatatirea cadrului legislativ, în special în
domeniul aplicarii si executarii masurilor contraventionale, pazei bunurilor si persoanelor ,
dezvoltarea mobilitatii terestre , dezvoltarea si modernizarea retelelor de comunicatii si
suport informatic.
BIBLIOGRAFIE:
HG NR. 196/2005 - Strategia MAI de realizare a ordinii si sigurantei publice,
pentru cresterea sigurantei cetateanului si prevenirea criminalitatii stradale;
Legea nr. 550/2004, privind organizarea si functionarea Jandarmeriei Romane;
Legea nr. 218/2002, privind organizarea si functionarea Politiei Romane;
Legea nr. 453/2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 1/1999 privind regimul stării de
asediu şi regimul stării de urgenţă, publicată în M. Of. nr. 1052/2004, art. 3