ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

FACULTATEA DE POLIŢIE

Master: MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢILOR DE ORDINE PUBLICĂ ŞI

SIGURANŢĂ NAŢIONALĂ

Disciplina: METODOLOGIA CERCETĂRII APLICATE ÎN SISTEMUL DE

ORDINE PUBLICĂ ŞI SIGURANŢĂ NAŢIONALĂ

REFERAT

Metodologia cercetării fundamentale în planificarea activităţilor de ordine

publică

Conducător ştiinţific :

Conf. univ. dr. CONSTANTIN CIPRIAN

MASTERAND

HAIDUC IOANA - MARIA

-BUCUREŞTI-

2020

1.1 Premisele cercetării

1
 Prin activitatea desfăşurată, autorităţile şi instituţiile cu atribuţii în
domeniul menţinerii ordinii publice şi siguranţei naţionale se confruntă cu un
mediu deosebit de reactiv şi dinamic, fiind în permanenţă provocate şi obligate să
se adapteze unor schimbări de natură socială, politică sau legislativă, cărora trebuie
să le răspundă eficient, cu un grad de eroare cât mai redus, având în vedere
expunerea publică şi atenţia deosebită pe care o manifestă madia în “vânarea”
greşelilor. Este cu atât mai importantă abordarea sistematică prin metodologia
cercetării fundamentale având în vedere faptul că rezultatele puse în aplicare pot
salva vieţi ori preveni producerea unor fapte grave ce afectează un număr mare de
persoane sau leza înteresul statului.

1.2 Modelul general al unui proiect de cercetare fundamentale

Un proiect de cercetare, ca orice proiect intelectual, are o serie de

componente care sunt puse în execuție în conformitate cu o dinamică procesuală.
Așa cum este de așteptat, nu există o viziune unică asupra componentelor acestui
proces. În viziunea lui Sackett și Larson Jr.1 modelul ideal al unei cercetări în
domeniul cercetării fundamentale în planificarea activităţilor de ordine publică, are
următoarea structura:
- formularea întrebării cerectării fundamnetale
- alegerea metodei
- dezvoltarea instrumentelor privind activitatea de ordine publică
- găsirea instrumentelor necesare activității de ordine publică
- dezvolatrea procedurilor de analiză
- alegerea strategiei de analiză a datelor din segmentul ordinii publice
- implementarea studiului
- comunicarea rezultatelor

Conform acestui model, punctul de plecare al unei cercetări constă în

formularea uneia sau mai multor întrebări la care cercetătorul dorește să afle

1
Sackett, P. R., & Larson Jr., J. R., Research Strategies and Tactics in Industrial and Organizational Psychology. In
M. D. Dunnett, & L. M. Hough (Eds.), Handbook of Industrial and Organizational Psychology, 1990, 2nd ed., Vol.
1, pp. 419-489, Palo Alto, CA: Consulting Psychologists Press,

https://www.scirp.org/(S(lz5mqp453edsnp55rrgjct55))/reference/ReferencesPapers.aspx?ReferenceID=2131032

2
răspuns. Evident, acest lucru presupune că un aflarea unui răspuns este justificată
de un anumit obiectiv, care poate fi teoretic sau practic aplicativ.

1.3 Etapele procesului de cercetare

Etapele procesului de cercetare adaptat după Frankfort-Nachmias &

Nachmias2, precum și modelul propus de John C. Hershey 3 care consideră că
derularea unei cercetări trebuie să parcurgă următoarele etape principale:
planificarea; alegerea modelului, instrumentelor și constituirea eșantionului;
colectarea datelor; analiza datelor; elaborarea documentului final. Tote modelele
prezentate plasează punctul de pornire al unei cercetări în constituirea unei ”stări
de interogare a realității”, care are rolul de a focaliza interesul de cunoaștere asupra
unui fenomen specific, bine precizat. Sackett și Larson Jr. , consideră întrebarea ca
fiind ”motorul cercetării” si, de aceea, formularea întrebărilor reprezintă un
moment esențial pentru orice demers științific. O întrebare bine formulată
înseamnă circumscrierea fenomenului supus cercetării și garantează claritatea
obiectivului vizat. Generarea întrebărilor este determinată de diverși factori de
natură internă sau externă4. Printre factorii interni se află: curiozitatea (dorința de a
înțelege sau explica); compasiunea (dorința de a rezolva probleme pentru a
ameliora situații de viață); confirmabilitatea (ușurința de a găsi răspunsuri – din
această perspectivă, problemele dificile tind să fie mai puțin cercetate decât cele
facile); conformismul (tendința de a alege întrebări care sunt ”la modă” printre
cercetători, la un moment dat); preferința personală (tendința de a pune întrebări și
a efectua cercetări care corespund cunoștințelor, abilităților și intereselor

2
Frankfort-Nachmias, C. and Nachmias, D., Research Methods in the Social Sciences. 7th Edition, Worth, New
York, 2008,
https://www.scirp.org/(S(i43dyn45teexjx455qlt3d2q))/reference/ReferencesPapers.aspx?ReferenceID=1765901

3
John C., Hershey, Organizational Behavior and Human Decision Processes, Volume 101, Issue 1, September
2006, Pages 1-19,

https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0749597806000665

4
Sackett, P. R., & Larson Jr., J. R., Research Strategies and Tactics in Industrial and Organizational Psychology. In
M. D. Dunnett, & L. M. Hough (Eds.), Handbook of Industrial and Organizational Psychology, 1990, 2nd ed., Vol.
1, pp. 419-489, Palo Alto, CA: Consulting Psychologists Press,

https://www.scirp.org/(S(lz5mqp453edsnp55rrgjct55))/reference/ReferencesPapers.aspx?ReferenceID=2131032

3
cercetătorului). În ce privește factorii externi care determină generarea întrebărilor
cercetării, aceștia sunt: impunerea din partea unei autorități administrative sau
academice, costurile implicate, resursele disponibile (materiale, metodologice,
umane), sistemul de recompense (sunt alese întrebări a căror rezolvare aduce o
recunoaștere mai mare), interesul colaboratorilor și ”sponsorilor” (sunt alese
întrebări care orientează cercetarea spre probleme de interes pentru cei care
contribuie la derularea acesteia).

2. Metodologia cercetării

Prin metodologia cercetării ştiinţifice 5se înţelege ansamblul tehnicilor şi

metodelor utilizate în investigarea unui subiect şi pentru prezentarea rezultatelor
obţinute în scopul producerii şi promovării cunoaşterii ştiinţifice. În mod practic,
prin metodologia cercetării înţelegem existenţa unui set de reguli prin care se
stabilesc şi se dezvoltă modalităţile de realizare a cunoaşterii ştiinţifice.
Metodologia cercetării ştiinţifice operaţionalizată adecvat implică definirea
domeniului (subiectului) studiat, instituirea şi aplicarea unor principii şi reguli de
desfăşurare a investigaţiilor, precizarea instrumentelor de lucru pentru culegerea,
generarea şi interpretarea datelor, strategii de abordare şi tratare analitică ş.a.

Metodologia cercetării cunoaşte trei componente de bază: cercetarea

ştiinţifică fundamentală, cercetarea ştiinţifică aplicată şi dezvoltarea tehnologică.
Tehnica de cercetare este asociată unei metode şi stabileşte modalităţile de utilizare
a instrumentelor de investigare ştiinţifică şi tehnologică. Instrumentele
materializează metodele şi pot fi analitice (modele matematice), grafice (hărţi,
desene), informatice (pachete software), materiale (aparate, echipamente,
chestionare).

Epistemologul american Paul Lazarsfeld enunță, încă din 1970, şase teme
majore care s-ar afla în centrul preocupărilor metodologiei contemporane,
indiferent de domeniul studiat6:

5
Marian, Popa, Modele de cercetare în psihologia I/O, Realizarea unui proiect de cercetare, 2015, p. 2-3
http://www.apio.ro/upload/mc02_planificarea_unei_cercetari.pdf

6
Paul, Lazarsfeld, National Academy of Sciences, 1970, p. 53,
http://www.nasonline.org/publications/biographical-memoirs/memoir-pdfs/lazarsfeld-paul-f.pdf

4
 1. delimitarea obiectului cercetării (al studiului);
2. clarificarea termenilor (lămurirea termenilor cu care operăm) ;
3. explicarea tehnicilor de cercetare;
4. punerea în relație a tehnicilor cercetării (corelaționarea lor);
5. sistematizarea informațiilor empirice;
6. formalizarea raționamentului.

Cercetarea ştiinţifică fundamentală este acea activitate umană de

cercetare experimentală sau teoretică orientată în primul rând către obţinerea de
cunoaştere nouă a fundamentelor fenomenelor şi faptelor observabile, fără a avea
în vedere vreo aplicaţie particulară sau valoare comercială previzibilă în viitorul
imediat. Societatea în general şi oamenii de ştiinţă în particular consideră că
înţelegerea la nivel fundamental este o condiţie esenţială a progresului în orice
domeniu al ştiinţei sau, altfel spus, cercetarea fundamentală pune temeliile pe
care se poate dezvolta cercetarea aplicativă.

Cercetarea aplicativă este de mare importanţă în progresul tehnologic

şi implicit social. Aceasta reprezintă investigarea originală, orientată pentru
obţinerea de cunoştinţe noi, dar este dirijată, în primul rând, către obiective
practice apropiate şi previzibile, iar dezvoltarea şi validarea rezultatelor ei este
guvernată în special de cerinţele pieţii.

Cercetarea fundamentală reprezintă o componentă deosebit de

importantă în cadrul politicilor de guvernare ale statelor dezvoltate, cum este şi
cazul României, în timp ce cercetarea aplicativă, foarte importantă şi ea, este în
general specifică la nivelul organizaţiilor subordonate aparatului central sau din
sectorului privat.

Etapele procesului de cercetare7

7
Paul, Lazarsfeld, National Academy of Sciences, 1970, p. 62,
http://www.nasonline.org/publications/biographical-memoirs/memoir-pdfs/lazarsfeld-paul-f.pdf

5
 Etapa 1: Alegerea unei probleme (teme) de rezolvat, motivele alegerii,
importanţa teoretică şi/sau practică a problemei, la ce rezultat se doreşte să se
ajungă, relevanţa problemei;

Etapa 2: Investigarea a ceea ce se cunoaşte în domeniu, cunoaşterea

datelor fundamentale, documentarea la zi a bibliografiei, a stadiului actual,
angajarea responsabilă în urma evaluării la realizarea obiectivului;

Etapa 3: Stabilirea metodologiei activităţii de cercetare, formularea

ipotezelor de lucru, alegerea metodelor şi tehnicilor de lucru, stabilirea listei cu
mijloacele necesare cercetării, proiectarea logisticii de organizare în teren
(eşanţionare);

Etapa 4: Culegerea şi prelucrarea datelor din teren, în funcţie de natura

fenomenelor studiate, datele culese trebuie să reproducă obiectul cercetat;

Etapa 5: Analiza şi interpretarea datelor rezultate, datele obţinute

confirmă cunoştinţele, validează teoriile, dar pot şi infirmă cunoştinţe sau teorii
în domeniu, sau aduce cunoştinţe noi;

Etapa 6: Prezentarea concluziilor şi recomandărilor, concluziile

reprezintă sintetic rezultatele cercetării, valorificarea recomandărilor;

Etapa 7: Punerea în aplicare a recomandărilor cercetării.

În ceea ce priveşte metodologia cercetării în sistemul de ordine publică şi

siguranţă naţională, cu precădere în Poliţia Română, predominantă este forma
cercetării aplicative pe baza legislaţiei şi altor izvoare juridice aplicabile, a
rezultatelor statistice în domenul de cercetat (spre exemplu rata infracţionalităţii,
numărul de accidente rutiere produse pe fondul consumului de alcool, recurenţa
infracţiunilor comise de recidivişti, etc.). Aceste cercetări se întemeiază pe nevoia
de menţinere şi îmbunătăţire a climatului de ordine publică, dezvoltarea unei mai
bune imagini asupra activităţii poliţieneşti, precum şi identificarea situaţiilor în
care se impune adaptarea normelor juridice aplicate la noile realităţi sociale.
Trebuie de asemenea stabilit obiectivul la care se doreşte a se ajunge (spre
exemplu, reducerea timpului de intervenţie în cazul sesizărilor 112 prin
optimizarea comunicării dintre echipajele de patrulare şi dispeceratele de poliţie,
sau reducerea numărului de incidente rutiere pe un anumit sector de drum).

6
 Pentru atingerea acestor rezultate este necesară în primul rând o
documentare teoretică temeinică, bazată pe ceea ce se cunoaşte în domeniu,
studierea actelor normative în vigoare la acel moment, a stadiului actual al
fenomenului studiat, precum şi posibilitatea efectivă de implementare a rezultatelor
în viaţa reală, cu referire la respectarea politicilor de costuri.

Cea de-a treia etapă presupune documentarea şi pregătirea metodologiei

activităţii de cercetare precum şi alegerea metodelor şi tehnicilor de lucru. Cel mai
util indicator al “sănătăţii” activităţii de poliţie este statistica. Deşi, aşa cum am
aratat anterior, pot exista statistici vechi care pot fi utilizate ca şi material în
formularea unor concluzii, cel mai bine este să se efectueze studii actualizate
asupra fenomenelor prezente iar statisticile existente să fie folosite ca şi termen de
referinţă pentru a stabili tendinţe evolutive raportate la o anumită perioadă de
referinţă.

Culegerea şi prelucrarea datelor din teren, poate fi dispusă în măsura în

care acestea sunt capabile să reproducă obiectul cercetat. Se pot studia, spre
exemplu, anumite zone unde fenomenul infracţional este mai evident, sub aspectul
componenţei etnice, preocuparile socioprofesionale ale populaţiei, existenţa unor
factori intrinseci care pot favoriza comiterea anumitor fapte antisociale (absenţa
iluminatului stradal, existenta unor imobile abandonate care pot servi ascunderii
bunurilor, lipsa monitorizării video stradale) ori a unor factori umani (un număr
mare de persoane are locuiesc într-un spaţiu mic, prezenţa în număr ridicat a
persoanelor fără locuinţă, loc de muncă sau a recidiviştilor). În toate aceste cazuri
datele observate se fixează în rapoarte sau note şi vor fi folosite în întocmirea
viitoarelor planuri de masuri.

Analiza şi interpretarea datelor obţinute este cel puţin la fel de

importantă ca şi aceea de culegere, şi trebuie efectuată într-un mod cât mai
responsabil şi diligent, altfel resursele consumate pentru obţinerea lor au fost în
zadar. Rezultatul interpretării poate confirma cunoştinţele, validează teoriile, sau,
dimpotrivă, le pot infirma conducând către dezvoltarea unor teorii noi cu o mai
bună aplicabilitate la situaţia dată. Pe baza acestui proces se întocmesc concluziile
şi recomandările, reprezentând sintetic rezultatele cercetării.

7
 Asa cum am precizat, recomandările trebuie să fie unele realiste, cu
posibilitate efectivă de a fi puse în practică, dar şi responsabile în sensul de a
conduce către obiectivul stabilit iniţial. Desigur, ar fi foarte simpla formularea unei
recomandări de genul “se impune dublarea numărului de agenţi aflaţi în teren” 8 sau
“este necesară achiziţionarea unui număr mai mare de autospeciale de intervenţie”,
dar este recomandat ca aceastea să se raporteze la nivelul existent de finanţare şi să
se bazeze pe personalul şi logistica existente, cel puţin atât timp cât nu există o altă
proiecţie realizabilă.

Valorificarea recomandărilor se poate realiza prin optimizarea

procedurilor existente sau întocmirea altor proceduri care să răspundă cât mai bine
riscurilor identificate sau realizării scopului iniţial, prelucrarea studiului de caz
lucratorilor (cum este cazul informărilor pe linia anticorupţie), sau chiar iniţierea
unor propuneri legislative.

Se observă împortanţa deosebită pe care o are cercetarea fundamentală în

domeniul ordinii şi singuranţei publice prin rolul în asigurarea unui răspuns optim
la realităţile sociale aflate într-un continuu proces de modificare şi îmbunătăţirea
percepţiei publice asupra activităţii de poliţie.

Planificarea activităților de ordine publică are ca obiectiv essential

eficientizarea sistemului de ordine publică și siguranță printr-o abordare proactivă,
orientată către nevoile de securitate ale cetățeanului, precum și asigurarea, la nivel
național, a unui mediu caracterizat prin ordine, libertate și justiție.
Strategia se articulează în jurul a șase obiective generale, după cum urmează:

- Prevenirea și combaterea criminalității organizate, transfrontaliere și a

terorismului;
- Prevenirea și combaterea macrocriminalității, în special a criminalității
economico-financiar și a corupției;
- Creșterea gradului de siguranță și protecție a cetățeanului;
- Creșterea nivelului de securitate a persoanelor fizice și juridice, precum și a

8
Strategia Națională de Ordine și Siguranță Publică, 2015-2020,

https://gov.ro/ro/stiri/strategia-nationala-de-ordine-i-siguranta-publica-2015-2020

8
entităților statului în spațiul cibernetic;
- Consolidarea frontierei de stat și gestionarea problematicii migrației ilegale,
azilului și a integrării străinilor;
- Dezvoltarea capacității administrative și operaționale a structurilor cu atribuții în
domeniul ordinii și siguranței publice.
În contextul dinamicii accentuate a lumii globale, Strategia identifică o serie de
riscuri și vulnerabilități atât la nivelul Uniunii Europene în ansamblu, cât și la nivel
național. Următoarele categorii de infracțiuni sunt considerate ca având un impact
major asupra ordinii publice și siguranței cetățeanului în perioada 2015-2020:
consumul și traficul de droguri, traficul de ființe umane, migrația ilegală, frauda și
evaziunea fiscală, contrabanda cu produse accizabile și alte operațiuni ilicite,
contrafacerea și infracțiunile care aduc atingere drepturilor de proprietate
intelectuală.

BIBLIOGRAFIE

1. Sackett, P. R., & Larson Jr., J. R., Research Strategies and Tactics in Industrial and
Organizational Psychology. In M. D. Dunnett, & L. M. Hough (Eds.), Handbook of Industrial

9
and Organizational Psychology, 1990, 2nd ed., Vol. 1, pp. 419-489, Palo Alto, CA: Consulting
Psychologists Press,

https://www.scirp.org/(S(lz5mqp453edsnp55rrgjct55))/reference/ReferencesPapers.aspx?
ReferenceID=2131032
2.
Frankfort-Nachmias, C. and Nachmias, D., Research Methods in the Social Sciences. 7th
Edition, Worth, New York, 2008,
https://www.scirp.org/(S(i43dyn45teexjx455qlt3d2q))/reference/ReferencesPapers.aspx?
ReferenceID=1765901
3.
John C., Hershey, Organizational Behavior and Human Decision Processes, Volume 101, Issue
1, September 2006, Pages 1-19,
https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0749597806000665
4.
Sackett, P. R., & Larson Jr., J. R., Research Strategies and Tactics in Industrial and
Organizational Psychology. In M. D. Dunnett, & L. M. Hough (Eds.), Handbook of Industrial
and Organizational Psychology, 1990, 2nd ed., Vol. 1, pp. 419-489, Palo Alto, CA: Consulting
Psychologists Press,

https://www.scirp.org/(S(lz5mqp453edsnp55rrgjct55))/reference/ReferencesPapers.aspx?
ReferenceID=2131032

5. Marian, Popa, Modele de cercetare în psihologia I/O, Realizarea unui proiect de cercetare,
2015, p. 2-3
http://www.apio.ro/upload/mc02_planificarea_unei_cercetari.pdf

6. Paul, Lazarsfeld, National Academy of Sciences, 1970, p. 53,

http://www.nasonline.org/publications/biographical-memoirs/memoir-pdfs/lazarsfeld-paul-f.pdf

7. Paul, Lazarsfeld, National Academy of Sciences, 1970, p. 62,

http://www.nasonline.org/publications/biographical-memoirs/memoir-pdfs/lazarsfeld-paul-f.pdf

8.
Strategia Națională de Ordine și Siguranță Publică, 2015-2020,
https://gov.ro/ro/stiri/strategia-nationala-de-ordine-i-siguranta-publica-2015-2020

10