UNIVERSITATEA ,,ALEXANDRU IOAN CUZA”, IAȘI

FACULTATEA DE TEOLOGIE ROMANO - CATOLICĂ

SPECIALIZAREA TEOLOGIE ROMANO-CATOLICĂ,
ASISTENŢĂ SOCIALĂ

ELEMENTE GENERALE PRIVIND

ETAPELE UNEI CERCETĂRI ÎN ŞTIINŢELE SOCIALE

Student: Lorena Neagu

Florentina Sescu
Asist. dr.: Roxana
Magdalena Necula
Disciplina: Metodologia
cercetării în ştiinţele
sociale

Iaşi -2023
 CUPRINS

CUPRINS........................................................................................................................................2
CAPITOLUL I.................................................................................................................................3
CE ESTE O CERCETARE ÎN ŞTIINŢELE SOCIALE..............................................................3
CAPITOLUL II...............................................................................................................................5
ELEMENTELE GENERALE PRIVIND ETAPELE UNEI CRECETĂRI.................................5
CONCLUZII....................................................................................................................................9
BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................10
 CAPITOLUL I
CE ESTE O CERCETARE ÎN ŞTIINŢELE SOCIALE

„Cercetarea ştiinţifică este un proces de căutare sistematică de informaţii, de formulare de

cunoştinţe, de elaborare de teorii şi de testare a acestora, în legătură cu un anumit domeniu de
interes” (I. Mărginean).
,,În sens larg, cercetarea este un proces de descoperire și progres al cunoașterii umane, o
căutare logică, sistematică, a unor soluții inovative și informații utile, despre un anumit subiect
de interes” (Ballantine, Roberts și Korgen, 2020).
Cercetarea în ştiinţele sociale este realizată folosind un plan sistematic cu ajutorul
teoriilor și metodelor specifice ştiinţelor sociale. Semnifică obținerea și prelucrarea informațiilor
obiectiv verificate, în vederea construirii explicațiilor științifice ale faptelor, fenomenelor,
proceselor sociale.
Metodologia (gr. methodos, logos) desemnează „ştiinţa metodelor” şi vizează, în general,
ansamblul principiilor după care se călăuzeşte o disciplină şi îşi construieşte obiectul de studiu.
Conform lui Paul F. Lazarsfeld (1959), metodologia în ştiinţele sociale şi comportamentale are
şase teme principale:
→ Delimitarea obiectului de studiu în cercetările empirice;
→ Analiza conceptelor;
→ Analiza metodelor şi tehnicilor de cercetare;
→ Analiza raportului dintre metodele şi tehnicile utilizate;
→ Sistematizarea datelor obţinute în cercetarea empirică;
→ Formalizarea raţionamentelor;
,,Efortul oamenilor de a cunoaşte, analiza, explica şi interpreta realitatea socială nu
începe odată cu apariţia, relativ târzie, a sociologiei şi a celorlalte ştiinţe socio-umane şi nu se
rezumă, nici după apariţia lor, la demersul acestor ştiinţe. Un anumit mod de cunoaştere a
societăţii au oferit şi oferă, de-a lungul timpului, filosofia, arta, religia”. 1 În viaţa de zi cu zi,
oamenii observă, analizează, evaluează şi interpretează mediul social în care trăiesc. În timp, s-a
format un ansamblu de cunoştinţe, reprezentări, explicaţii, interpretări, asupra unor structuri,
1
CF. DR. DAN DASCĂLU, METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN ȘTIINȚELE SOCIALE, SUPORT DE CURS, 2.

1
fenomene, procese, evenimente sociale. Ele au fost produse şi achiziţionate în cadrul activităţii
practice a indivizilor şi a grupurilor, în urma experienţei lor directe, sau în urma proceselor de
comunicare, de transmitere în cadrul familiei, sau a altor grupuri din care individul face parte,
prin sistemul educaţional sau prin mass media. Unele dintre ele ajung la omul obişnuit prin
procesul de difuzare, de socializare a rezultatelor ştiinţei, a operelor filosofice sau artistice. ,,În
mediul social în care trăiesc şi acţionează, oamenii obişnuiţi se comportă ca nişte „mici oameni
de ştiinţă”2. Constatările şi explicaţiile oferite de către ştiinţele socio–umane au, de foarte multe
ori, corespondenţă la nivelul simţului comun. „Deosebirile dintre cele două nivele (comun şi
ştiinţific) în elaborare sunt adesea, mai degrabă diferenţe de limbaj, de expresie” (P. Iluţ, 1997,
p.12). Ştiinţele sociale câştigă foarte mult în planul cunoaşterii prin standardizarea şi
rigurozitatea limbajului”.3
Caracteristicile cercetării:
,,Walliman (2011) și Gray (2020), subliniază câteva dintre caracteristicile cercetării și
anume:
- Este generată de o întrebare specifică, problemă (ipoteză);
- Urmează un plan bine pus la punct – proiectul de cercetare;
- Are scopul de a spori cunoașterea prin interpretarea faptelor și elaborarea concluziilor
bazate pe faptele respective;
- Necesită argumente logice, raționale, coerente, clare, pentru a susține concluziile;
- Se bazează pe cunoștințe anterioare, urmând să le dezvolte și chiar să genereze și alte
idei/ cercetări”.4
,,Învățarea bazată pe cercetare este un proces care implică de obicei următorii pași:

1. formularea întrebărilor de cercetare;

2. culegerea și examinarea informațiilor;
3. sintetizarea informațiilor și explorarea fenomenelor studiate;
4. înțelegerea fenomenelor analizate într-o manieră critică și reflexivă” 5.

2
DR. DAN DASCĂLU, METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN ŞTIINŢELE SOCIALE, SUPORT DE CURS.
3
IBIDEM, 6.
4
CF. ALEXANDRA PREDOIU, METODOLOGIA CERCETĂRILOR ŞTIINŢIFICE, 5.
5
HTTPS://SOCIALWORLDS.SGH.WAW.PL/RO/ONTOLOGICAL-SECTION/CE-ESTE-CERCETAREA-SI-CUM-STUDIEM-
REALITATEA-SOCIALA/CE-ESTE-CERCETAREA (accesat la data de 28.10.2023).

2
 CAPITOLUL II

ELEMENTELE GENERALE PRIVIND ETAPELE UNEI CRECETĂRI

,,Cercetarea ştiinţifică în domeniul ştiinţelor sociale respectă aceste cerinţe generale,

chiar dacă ea are un anumit specific care ţine de domeniul deosebit al acestor ştiinţe. Ceea ce
caracterizează designul cercetării în ştiinţele sociale, consideră G. King, R. Keohane şi S. Verba,
sunt patru caracteristici:
1. Obiectivul cercetării îl constituie formularea de inferenţe. Cercetarea ştiinţifică
urmăreşte să producă inferenţe descriptive sau explicative bazându-se pe informaţia empirică
despre lume.
2. Procedurile sunt publice. Cercetarea ştiinţifică foloseşte metode ce sunt explicite,
codificate şi publice pentru a genera şi utiliza date, iar valoarea acestor metode poate fi
determinată.
3. Concluziile sunt incerte. Estimarea incertitudinii asociate oricărei descrieri a lumii
reale, precum şi oricărei inferenţe despre efectele cauzale din lumea reală face posibilă
interpretarea şi evaluarea cercetării.
4. Caracterul ştiinţific este dat de metoda folosită. Caracterul ştiinţei este dat de metode şi
reguli, nu de obiectul de studiu al cerceării respective”.6
,,Achim Mihu le sintetizează în felul următor:
1. Explicaţiile şi interpretările ştiinţifice trebuiesc fundamentate, atât de mult cât este
posibil, pe observaţii concrete, factuale.
2. Orice explicaţie, teorie, interpretare ce vine în contradicţie cu o evidenţă ulterioară,
trebuie respinsă sau modificată.
3. Mărturiile ştiinţifice trebuiesc să provină din surse competente.
4. În cazul unor condiţii constante, unul şi acelaşi fapt trebuie să fie observat de oameni
diferiţi.
5. Observaţiile trebuiesc repetate şi astfel, confirmate.
6. Dovada ştiinţifică asigură o bază pentru prezicerea cu o anumită precizie a repetării
unui fapt.

6
KING, GARY, KEOHANE, ROBERT, VERBA, SIDNEY, [1994] 2000, FUNDAMENTELE CERCETĂRII SOCIALE,
POLIROM, IAŞI, 21-23.

3
 7. În domeniul ştiinţei nu există adevăruri absolute. Concluziile ştiinţei sunt tentative, iar
adevărul lor este limitat de condiţii particulare de timp şi spaţiu”.
Cercetarea este un proces care are etape distincte. Există trei mari faze: pregătirea
cercetării, efectuarea şi finalizarea. Pentru fiecare tip de cercetare schema poate arăta în mod
diferit. Pentru o cercetare în ştiinţele sociale,se stabilesc următoarele etape:

Alegerea temei

Studiul bibliografiei din

domeniu

Formularea
ipotezelor

Designul studiului

Efectuarea
studiului

Analiza datelor

-
-
-
Elaborarea unei Rezultatele Prezentarea
- Alegerea
explicaţii alternativetemei;
NUN confirmă rezultatelor
ipotezele?

4
 - Formularea problemei de cercetare și încadrarea tematicii într-o perspectivă teoretică
potrivită studiului;
- Se determină aria de investigație și se identifică un anumit tip de abordare a studiului;
- Analizarea literaturii de specialitate- scop, obiective, ipoteze;
- Designul studiului;
- Determinarea tipurilor de date pe care cercetătorul dorește să le recolteze- cantitative,
calitative;
- Alegerea metodelor/instrumentelor adecvate de colectare a datelor- ancheta prin
chestionar, interviul individual sau de grup, ghidul de interviu, observația, etc
- Stabilirea felului în care vor fi colectate datele și identificarea participanților la studiu;
- Obținerea aprobărilor de ordin etic și deontologic, referitoare la desfășurarea cercetării;
- Efectuarea studiului;
- Elaborarea unei explicaţii alternative;
- Rezultatele confirmă ipotezele?
- Prezentarea rezultatelor.
Numărul de etape şi denumirea lor variază de la autor la autor. Pot exista mai multe, Mărginean
(2000) propunând 43 de etape.
Paşii premergători efectuării unei cercetări:

1. Alegerea temei – Despre ce cercetez?

În momentul în care se alege o temă de cercetare, trebuie să se aibă în vedere urmatoarele
aspecte:
- Selecţia domeniului;
- Alegerea temei;
- Titlul temei;
- Delimitarea ariei de studiu.;
În alegerea temei ne putem ghida după mai multe criterii: În primul rând, dacă
fenomenul studiat există. Confucius a spus: „Cel mai greu lucru este să găseşti o
pisică neagră într-o încăpere întunecată, mai ales dacă pisica nu este acolo”. La fel
este şi cu cercetarea. Este greu să studiem ceva ce nu există, trebuie să ne asigurăm că
fenomenul chiar se întâmplă.

5
2. Formularea ipotezelor- ,,Trebuie să precizăm care sunt variabilele dependente şi care sunt
cele independente, ce relaţii între variabile ar merita cercetate, eventual, cum credem că sunt
acestea, ce variabile de control trebuie folosite. Într-o cercetare inductivă vom dezvolta
teoriile şi ipotezele pe parcursul studiilor”.7

3. Designul studiului- Designul studiului cuprinde metodologia care va fi folosită. Etapele

metodologiei se referă la operaţionalizare, alegerea metodei de cercetare, construirea
instrumentelor şi selectarea cazurilor. ,,Instrumentele de cercetare trebuie să fie construite,
testate şi îmbunătățite. În cazul în care folosim instrumente deja existente, acestea vor fi
profilate (adaptate pentru eşantionul cărora le vor fi aplicate). Instrumentele trebuiesc
construite astfel încât să ne permită măsurarea tuturor variabilelor pe care dorim să le
măsurăm”.8

4. Obținerea aprobărilor de ordin etic și deontologic, referitoare la desfășurarea

cercetării- diferă în funcţie de natura cercetării. De exemplu, pentru aplicarea unor
instrumente minorilor, este nevoie de aprobarea părinţilor/tutorilor legali.
Datele pot fi colectate de cercetători sau de alți specialiști implicați în studiu.

5.Stabilirea felului în care vor fi colectate datele și identificarea participanților la studiu-

cercetarea este planificată conform unui calendar, datele pot fi colectate de cercetători sau de
alți specialiști implicați în studiu. Analiza datelor este tematică sau statică. Trebuie să alegem
procedurile statistice care ne permit testarea cât mai potrivită a datelor. Colectarea datelor,
reprezintă mijloacele umane şi materiale avute la dispoziţie, disponibilitatea persoanelor de a
răspunde, corectitudinea operatorilor de interviu sau sondaj, codificarea răspunsurilor pentru a le
putea introduce în proceduri de prelucrare statistică (inclusiv ale răspunsurilor libere). Alegerea
metodelor/instrumentelor adecvate de colectare a datelor- ancheta prin chestionar, interviul
individual sau de grup, ghidul de interviu, observația, etc.
Observaţia- Este directă. Se desfăşoară cel mai des în mediul natural al subiecţilor. Permite
studierea unor subiecţi care nu pot, sau nu vor să se exprime. Permite compararea raportărilor
7
SORIN DAN ŞANDOR, METODE ŞI TEHNICI DE CERCETARE ÎN ŞTIINŢELE SOCIALE, 62.
8
IBIDEM, 64.

6
verbale cu comportamentul efectiv. Se poate analiza şi contextul în care se desfăşoară
comportamentul studiat.
Experimentul- este o metodă specifică ştiinţelor exacte (fizică, chimie, biologie, etc.).
Analiza documentelor- Metoda analizei documentelor încearcă să rezolve problema obţinerii
datelor în cazul în care nu putem urmări fenomenul care ne interesează şi nu avem posibilitatea
să interogăm persoane care cunosc fenomenul.
Interviul (individual sau de grup)- ,,Este tot o metodă indirectă, în care nu avem acces la
fenomenul studiat şi încercăm să obţinem datele necesare întrebând persoanele care au anumite
cunoştinţe despre fenomenul care ne interesează – numiţi intervievaţi”. 9 Este o încercare de a
obţine informaţii prin intermediul unor întrebări şi răspunsuri din cadrul unor convorbiri.
Sondajul de opinie-. Sondajul de opinie este o metodă indirectă de colectare a datelor.
Chestionarul- poate fi construit doar în momentul în care ştim foarte clar cum se prezintă
problema studiată.
Studiul de caz- Studiul de caz este metoda cea mai potrivită atunci când dorim o investigare
completă şi în profunzime a unui subiect, dar şi a contextului în care acesta se desfăşoară.

6.Redactarea raportului de cercetare/ Concluzii- Sunt confirmate/afirmate ipotezele, se

prezintă răspunsurile la întrebările cercetării. ,,Ne interesează dacă teoria avansată a fost
confirmată sau nu, care sunt implicaţiile rezultatelor asupra bazei teoretice, ce recomandări se
pot face pentru programe sau politici publice, cum s-ar putea îmbunătăţi cercetarea?” 10

CONCLUZII

Rezultatele unei cercetări nu ar trebui să rămână în sertarul cercetătorului sau între

paginile unui raport, a unei lucrări pe care nu o citeşte nimeni. Este necesar să aibă efect asupra
societăţii. Efortul cercetătorului nu trebuie să se oprească la nivelul concluziilor. El trebuie să
9
IBIDEM, 129.
10
IBIDEM, 67.

7
încerce să atragă atenţia unor cercuri cât mai largi asupra problemei identificate şi posibilelor
soluţii. Nu este un lucru uşor, nu toate rezultatele noastre pot fi pe placul tuturor, nu toate sunt
aflate în aria de interes, soluţiile propuse pot să nu fie cele dorite.

,,Toate ideile despre care nu ştim de unde vin şi pe ce se bazează, nu pot fi demonstrate în
mod sistematic”. (I. Mihăilescu).

BIBLIOGRAFIE

1. DR. DASCĂLU DAN, METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN ȘTIINȚELE SOCIALE,

SUPORT DE CURS.

8
2. KING, GARY, KEOHANE, ROBERT, VERBA, SIDNEY, [1994] 2000, FUNDAMENTELE
CERCETĂRII SOCIALE, POLIROM, IAŞI
3. HTTPS://SOCIALWORLDS.SGH.WAW.PL/RO/ONTOLOGICAL-SECTION/CE-ESTE-CERCETAREA-

SI-CUM-STUDIEM-REALITATEA-SOCIALA/CE-ESTE-CERCETAREA.

4. PREDOIU ALEXANDRA, METODOLOGIA CERCETĂRILOR ŞTIINŢIFICE.

5. ŞANDOR SORIN DAN, METODE ŞI TEHNICI DE CERCETARE ÎN ŞTIINŢELE SOCIALE.