UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” GALAȚI, ROMÂNIA

SPECIALITATEA EDUCAȚIA FIZICĂ ȘI SPORT

REFERAT

Tema: Concepte fundamentale ale metodologiei cercetării științifice

Disciplina: Metode de cercetare în Știința Sportului și Educației Fizice

Autor: Verejan Oleg, Gr.II, Anul 3

Coordonator: Manolachi Victor

Chișinău 2023

1
 Cuprins
Introducere…………………………………………………………………………………...… 3

Proiectul de cercetare.…………...………………………………………………………… . …3

Rezultatele cercetării ştiinţifice…………………………………………………………… . ....4

Concluzii…………………………………………………………………………………….…5

Bibliografie……………………………………………………………………………………..5

2
 Introducere
Din punct de vedere etimologic, cuvântul metodă vine din grecescul methodos (meta = „către",
odos = „cale") şi are semnificaţia de cale, drum, cale de urmat, mijloc, cercetare. Îi corespunde
latinescul methodus („metodă", „regulă", „procedeu de urmat"). Termenul de metodă are mai
multe accepţiuni (P. Foulquie şi R. Saint-Jean):
- în sens abstract, desemnează caracterul unei activităţi ce se desfăşoară după un plan reflexiv,
anterior determinat; în cazul acesta are sensul de ordine, logică, tehnică;
- în sens concret, desemnează un ansamblu de procedee destinate să asigure economic un rezultat
determinat sau un rezultat probabilistic, aşteptat;
- în sens ştiinţific, desemnează un ansamblu de procedee raţionale având ca scop stabilirea şi
determinarea adevărului.
Proiectul de cercetare se poate baza pe mai multe strategii şi obiectivele proiectului pot să fie
multiple, iar atingerea acestora se realizează prin studii descriptive, studii explicative şi studii
exploratorii.
a) Studiile descriptive au ca scop descrierea, realizarea unui portret, unui profil exact al
persoanelor, evenimentelor sau situaţiilor supuse cercetării. Cercetarea descriptivă impune
necesitatea de a avea o imagine clară a fenomenului pentru care se doreşte culegerea datelor
înainte de începerea efectivă a colectării. Cercetarea descriptivă poate să constituie o extensie, un
precursor sau o parte a unei cercetări de tip explorator.
Fără aceste cunoştinţe fundamentale, este imposibil să ne punem întrebări despre
persoane, fenomene sau efecte unor acţiuni, factori sau să propunem teorii care să le explice pe
acestea.
b) Studiile explicative sunt studii care stabilesc şi explică relaţiile de cauzalitate între
variabile, fenomene. Accentul se pune pe studiul unei situaţii sau a unei probleme pentru a
explica relaţia între variabile, de exemplu influenţa nivelului salariului asupra satisfacţiei muncii.
Studiile descriptive şi cele explicative sunt tipuri extreme ale cercetării, deoarece există şi
forme intermediare, studii în egală măsură descriptive şi explicative, cum ar fi studiile
exploratorii.
c) Studiile exploratorii sunt cercetări pentru testarea instrumentelor de investigare, de a
pune întrebări şi de a evalua fenomenele într-o perspectivă nouă. Ele sunt utile în special pentru
asigura clarificarea înţelegerii unei probleme.

3
 Avantajul studiilor exploratorii constă în aceea că sunt flexibile, uşor de adaptat şi de
modificat. Trebuie subliniat că flexibilitatea inerentă cercetării exploratorii nu este echivalentă cu
lipsa de direcţie a cercetării. Flexibilitatea semnifică faptul că domeniul ţintă este iniţial larg şi se
restrânge progresiv, pe măsură ce cercetarea avansează.(1)
Rezultatele cercetării ştiinţifice. Prin rezultatele cercetării înţelegem ceea ce se obţine din
acţiunea metodelor utilizate de cercetător asupra obiectului pe care acesta îl supune studiului său
pentru a-l cunoaşte. Prin aceasta, rezultatele devin ceea ce „face" metoda din obiectul cercetării.
Datele obţinute din cercetare vor reprezenta „replica metodică" a ceea ce cercetătorul a observat,
descoperit şi înţeles despre obiectul cercetat în urma studierii metodice a acestuia. Aceste
rezultate sunt replica a ceea ce este obiectul sau fenomenul respectiv în realitate. Dar ceea ce
rezultă despre obiect, în urma cercetării ştiinţifice a acestuia, nu mai este obiectul însuşi, ci
cunoştinţele obţinute metodic, despre obiectul respectiv. Prin şi cu ajutorul rezultatelor obţinute
din cercetarea metodică vom putea „reconstitui" obiectul existent în realitate. Această
reconstituire trebuie să aibă un caracter de validitate, în sensul corespondenţei cât mai bune
dintre „simili-obiectul" produs de rezultatele cercetării şi obiectul real cercetat.(1,2)
După natura obiectivelor propuse a fi realizate de cercetarea ştiinţifică respectivă, rezultatele
generale pot fi grupate în două categorii:
l. Rezultate ale unor cercetări teoretice, cu caracter fundamental, care aduc un plus de cunoaştere
ştiinţifică, metode noi, noi forme de gândire şi, mai ales, o nouă concepţie despre obiectul
cunoaşterii în raport cu ceea ce se ştia deja despre acesta. Valoarea acestor cercetări
fundamentale este esenţială, întrucât ele constituie platforma de pe care se vor dezvolta idei şi
direcţii noi de cercetare ştiinţifică.
2. Rezultate ale unor cercetări practice, cu caracter aplicativ, care sunt direct şi imediat utilizate,
aducând beneficii substanţiale de ordin economic, social, de viaţă curentă etc. Ele oferă noi
soluţii tehnologice, medicale etc. ce contribuie la dezvoltarea şi progresul tehnic şi de civilizaţie
al societăţii, al modului de viaţă.
Pentru a putea avea valabilitate, pentru a putea fi utile, atât din punct de vedere teoretic, cât şi
practic, este necesar ca rezultatele cercetărilor ştiinţifice să aibă, după H. Selye, următoarele
calităţi:
a) descoperirea ştiinţifică trebuie să fie adevărată;
b) descoperirea trebuie să fie generalizabilă;

4
c) descoperirea trebuie să fie surprinzătoare.(4)
Orice cercetare ştiinţifică o dată încheiată trebuie ca prin rezultatele obţinute să satisfacă
motivaţiile cercetătorului ştiinţific respectiv. Cel care a propus şi efectuat o cercetare aşteaptă de
la aceasta, prin rezultatele obţinute, satisfacerea simbolică a unor nevoi/pulsiuni spirituale care
să-i ofere satisfacţie profesională, morală şi socială. Realizarea obiectivelor propuse în activitatea
de cercetare trebuie să coincidă, să se identifice cu aspiraţiile de idei ale cercetătorului respectiv.
Al doilea aspect de care depinde valorificarea rezultatelor unei cercetări ştiinţifice constă în
faptul că obiectivele propuse sunt realizate şi ele corespund cu ipotezele pe care le-a formulat
cercetătorul. Aceste rezultate confirmă nu numai ipotezele şi realizează obiectivele propuse, în
plan formal, ci mai mult decât atât, în plan teoretic confirmă „linia de gândire" şi „stilul de
cercetare" al cercetătorului respectiv. Fiecare cercetător îşi pune amprenta propriei personalităţi
şi a modului de gândire asupra descoperirii pe care a făcut-o, ceea ce-i va aduce consacrarea ca
autoritate profesională în domeniul ştiinţei respective.(1,3)
Concluzie: In procesul de cunoastere sunt implicate mai multe etape, ca analiza si
sinteza, inductie si deductie etc. dar fara o baza fundamentala si un scop bine definit, e foarte
greu sa ajungi la o satisfactie personala si profesionala. Cercetarea trebuie sa fie adevarata si
surprinzatoare pe alocuri pentru a face fata obiectivelor propuse.

Bibliografie:
1. https://www.academia.edu/28768956/
Metodologia_cercetării_ştiinţifice_Prof_Dr_Univ_Leonora_Caciuc
2. https://www.scrigroup.com/sanatate/sport/Metodologia-cercetarii-
stiinti11943.php
3. https://www.usefs.md/PDF_NEW/Carp%20Ion%20-%20Curs%20%20BTMAC
%20,%202017.pdf
4. http://dspace.usarb.md:8080/jspui/bitstream/123456789/4884/1/
Teoria_si_metodol_Curs%20univ_Cosumov.pdf