INVESTIGAŢII DE

LABORATOR ÎN NEUROLOGIE
 Miastenia Gravis
 Miastenia gravis (MG) este o afecțiune neuromusculară caracterizată prin
slăbiciune și fatigabilitate a musculaturii scheletice. Defectul ce stă la bază
este o descreștere a numărului receptorilor acetilcolinei (AChR) disponibili
la joncțiunile neuromusculare din cauza unui atac autoimun mediat de
anticorpi.
 În MG, defectul fundamental este o descreștere a numărului AChR
disponibili la nivelul membranei musculare postsinaptice. În plus, cutele
postsinaptice sunt turtite sau „simplificate“.
 Scăderea transmisiei la nivelul multor joncțiuni neuromusculare determină
slăbiciune a contracției musculare.
 Prevalența
• Miastenia gravis nu este rară, având o rată de prevalență
de cel puțin 1 la 7.500.
• Poate afecta indivizi din orice grupă de vârstă, dar există
un vârf de incidență la femei în jur de 20-30 de ani și la
bărbați în jur de 50-60 de ani.
• În general, femeile sunt afectate mai frecvent decât
bărbații (într-o proporție de aproximativ 3:2)
 Manifestări clinice

1. Slăbiciune generală
2. Fatigabilitate musculară

• Mușchii cranieni, în special ai

pleoapelor și mușchii extraoculari,
sunt deseori primii afectați și diplopia
și ptoza sunt primele suferințe.
 Diagnostic
 Anticorpi anti-AchR. Depistarea nivelului crescut de anticorpi anti-AchR este cel
mai specific test pentru diagnostic. Nivelul crescut de anticorpi anti-AchR nu este
depistat la toţi pacienţii cu MG. Testul este pozitiv în aproximativ 85% cazuri ,  restul
fiind “sero-negativi”.
Anticorpi anti-Musk. Recent s-a descris prezența unor anticorpi anti-receptori pentru
tirozinkinaza specific musculară (anticorpi anti-MuSK) care pot fi prezenți (în funcție
de studii)  la 38-47% din pacienții cu miastenia gravis sero-negativă.Tirozinkinaza
musculara reprezintă un constituent membranar indispensabil pentru realizarea
joncțiunii musculare.
Recomandări pentru determinarea anticorpilor

- diagnosticul miasteniei gravis generalizate sau a miasteniei oculare;

- monitorizarea tratamentului miasteniei gravis;
- sindromul miastenic Lambert-Eaton;
- diagnosticul  si prognosticul miasteniei gravis generalizate sero-negative;
 Interpretarea rezultatelor
 Anticorpii anti-receptor pentru acetilcolina sunt prezenți în titru detectabil la
90% din pacientii cu miastenia gravis generalizată și la 55-70% din cei cu
miastenia oculara.
 Anticorpii anti-MuSK sunt prezenți în titru detectabil la aproximativ 35-45%
din pacienții cu miastenia gravis generalizată  sero-negativă și lipsesc la cei  cu
miastenia oculară.
  Anticorpii anti-receptor pentru acetilcolina mai pot să crească în timoame

necomplicate, sindromul miastenic Lambert Eaton, pacienții cu cancer pulmonar
primar și la pacienții cu afecțiuni hepatice autoimune.
 Remisiunea după timectomie este asociată cu scăderea progresivă a titrului
de anticorpi (utilitate crescută în monitorizarea postoperatorie) .
Limite și interferențe
 Rezultate fals pozitive se pot obține la pacienții care în ultimele 48 ore înaintea
recoltării au suferit o anestezie generală sau cărora li s-au adminstrat relaxante
musculare. De asemenea false creșteri se pot observa și la pacienții tratați cu venin
de sarpe – interferențe cu substanțele utilizate în reacție (bungarotoxina alfa
marcată radioactiv este o proteină extrasă din veninul de șarpe).
 Rezultate negative se întâlnesc de obicei la pacienții cu miastenia gravis
congenitală.
 Interferențe se pot produce și la pacienții tratați (înainte de recoltarea sangelui)
cu radioizotopi.
Afecțiuni asociate
• Pacienții miastenici au o incidență crescută a diferitelor afecțiuni asociate.
Anomaliile timice apar la aproximativ 75% din pacienți.
• Din cauza asociației MG cu alte afecțiuni autoimune, testele sanguine
pentru factorul reumatoid și anticorpi antinucleari trebuie efectuate la toți
pacienții.
• Infecțiile cronice de orice fel pot exacerba MG și trebuie tratate cu grijă.
 Neuromielita optică
 Neuromielita optică, numită și boala Devic, este o afecțiune neurologică
rară, care afectează nervii optici și măduva spinării, conducând la nevrita
optică și mielita transversă.
 Neuromielita optică este o boală autoimună, ceea ce înseamnă că sistemul
imunitar nu reacționează în mod normal, ci atacă țesuturile și organele din
corp. În caz de neuromielita optică, sistemul imunitar atacă aquaporina 4.
 Aquaporina 4 este o proteină, pe care organismul o produce, în scopul de
a distruge organismele și toxinele purtătoare de boli. Când aquaporina 4
este atacată, teaca de mielină este deteriorată.
 Prevalența
• NMO prezintă o prevalență de 1-2/100 000.
• În NMO raportul femei/bărbați este de (9:1), astfel fiind mai
crescut comparativ cu cel din scleroză multiplă (SM) (2:1).
• Boala Devic poate fi monofazică, adică având un singur
episod, și recidivantă. Cercetările au dovedit însă ca mai mult
de 85% din cazurile de NMO au o evoluție cu recidive,
exprimată prin atacuri recurente de nevrită optică sau de
mielită transversă.
• Acestea survin în aproximativ 55% din cazuri în primul an de
boală și în 90% din cazuri în primii 5 ani de la debutul
maladiei.
Manifestări clinice
NMO începe cu doi indici, neurita optică și mielită, care
pot să se întîlnească simultan sau separat la un interval
de cîteva zile până la cinci ani. Neurita optică se
prezintă prin dureri oculare, pierderea bruscă și severă
a vederii unilateral, care se poate recupera, dar deseori
se termină cu pierderea completă a vederii,
discromatopsie. La unele persoane, timp de cîteva zile
se afectează și ochiul contralateral. Mielita se manifestă
prin parestezii și slăbiciune progresivă în extremitățile
inferioare.
 Diagnostic
 În caz de neurită optică la fundul de ochi se determină: edemul discului optic, atrofia
nervului optic cu paloarea discului, edemul moderat al papilei nervului optic. Analiza
tipică a LCR demonstrează pleocitoză (>= 50 celule/mm3) și absența benzilor
oligoclonale.
Boala Devic standard (completă) care respectă toate criteriile de diagnostic:
prezența simultană sau afectarea consecutivă a nervilor optici, a măduvei spinării
cu status pozitiv al anticorpilor împotriva antigenului AQP-4, iar în absența
anticorpilor vor fi utilizate aspectele clinice și radiologice pentru a stabili
diagnosticul;
 Recomandări pentru determinarea anticorpilor

 Diagnosticul de neuromielită optică;

 Diagnosticul diferențial de neuromielită optică față de LES, miastenia
gravis sau sindromul Sjögren
 Interpretarea rezultatelor

 Anti-AQP 4 prezintă o sensibilitate și o specificacitate pentru NMO de 91%

si respectiv 100%. Titrurile crescute de autoanticorpi se asociază cu cecitate și
leziuni cerebrale extinse evidențiate prin RMN. Există de asemenea o corelație
pozitivă între titrurile de anticorpi și extinderea leziunilor medulare.

 Titrurile scad după admistrarea de metilprednisolon în doze mari și se

mențin scăzute în perioada de remisiune clinică sub imunosupresie.
 Tratament
 În ceea ce privește tratamentul NMO, s-a constatat că agenții
imunosupresori cum ar fi prednisolonul și/sau azatioprina reduc rata
recăderilor de boală, în timp ce eficacitatea terapeutică a interferonului
beta rămâne incertă. Astfel, NMO diferă de scleroza multiplă și prin
abordarea terapeutică. Din acest motiv, determinarea anticorpilor anti-
AQP 4 este indispensabilă pentru diagnosticul și tratamentul NMO.
Mulțumesc pentru Atenție !!!