Metodologia Cercetarii PDF

METODOLOGIA
CERCETĂRII
ŞTIINŢIFICE
ASPECTE GENERALE PRIVIND
CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ
Cercetarea – proces sistematic de colectare şi analiză a

informaţiei (rezultatelor) pentru îmbunătăţirea înţelegerii
noastre asupra unui aspect
Cercetarea este un instrument esențial și puternic al omului care

conduce spre progres. Fără existența cercetării sistematice,
omenirea ar fi progresat foarte puțin.
Noi produse, noi fapte, concepte noi și noi modalități de a face

lucrurile au fost descoperite datorită unui efort progresiv de
cercetare în varii domenii ale științei: fizică, biologie, psihologie,
științe sociale etc.
Cercetarea de astăzi nu se mai limitează doar la metode de
laborator .
Cercetarea științifică reprezintă o investigație sistematică sau
activitatea de acumulare de noi cunoștințe cu privire la faptele
deja existente.
Cercetarea este o activitate intelectuala. Este responsabilă
pentru aducerea la lumină de noi cunoștințe. De asemenea,
este responsabilă pentru corectarea erorilor prezente și de
adăugarea de noi de informații la fondului existent de
cunoștințe.
Cercetarea științifică este de asemenea considerată ca aplicarea
metodelor științifice în rezolvarea problemelor. Este un proces
sistematic, formal și intensiv de a întrepride metode științifice de
analiză.
Sunt multe modalități de obținere a cunoașterii:
intuiție, revelație, manipulare logică a ipotezelor de bază,
presupuneri informate, observația și raționamentul prin analogie.
Anticipatie idee descoperire stiintifica
Anticipatia este o cunoastere virtuala a ceea ce inca nu percepem,

dar banuim ca poate fi, intuim faptul ca ar trebui sa existe.
Anticipatia este etapa pregatitoare a cercetarii stiintifice, fiind
totodata momentul psihologic al angajarii cercetatorului pe drumul
descoperirii. Anticipatia precede ideea.
Ideea nu apare din senin ci este cladita pe cunostinte si experienta

anterioara, adica pe cunoastere.
Cunoasterea este un domeniu dinamic, cu principii fundamentale,
din care se dezvolta ideile teoretice de baza, care sunt in continua
schimbare in ritmul dezvoltarii societatii, dar fondul lor ramane.
Descoperirea stiintifica este o deschidere in orizontul cunoasterii.
Pot exista diverse feluri de descoperiri, dar nu orice descoperire are
valoare stiintifica.
Descoperirea stiintifica indeplineste conditia valorilor de adevar, adica
este conforma cu ratiunea, cu judecata logica, este reproductibila.
Descoperirea stiintifica este mult mai mult decat o contributie intr-un
domeniu.
Descoperirea stiintifica indeplineste urmatoarele calitati si conditii:
- releveaza adevarul stiintific;
- se impune ca o realitate pentru toti cei avizati;
- trebuie sa fie verificata si de alti cercetatori prin metode de
cercetare diferite ce duc la acelasi rezultat si să fie acceptata de
acestia;
- trebuie sa aiba caracteristica de a fi general valabila;
- trebuie sa fie reproductibila;
Orice descoperire este si trebuie privita initial cu rezerve, pana la

reproducere si verificare cu rezultate pozitive.
Drumul de la anticipatie la idee si apoi la descoperire se realizeaza
prin cercetare stiintifica.
Cercetatorul parcurge acest drum pentru a rezolva tema pana ce el
este convins ca s-a ajuns in punctual in care, din momentul respectiv
nu se mai poate interveni.
El, de obicei, lucreaza pentru a ajunge in acest punct final, fara a-si
pune probleme ca:
- ce semnificatie are cercetarea, ce va aduce pe plan macro, etc;
- de ce se face cercetarea;
- ce urmari ar putea avea cercetarea.
Din punct de vedere psihoanalitic cercetarea aduce satisfactii

cercetatorului.
Deci, dincolo de aspectele pragmatice, cercetarea stiintifica are o
semnificatie simbolica de satisfactie subliniata prin nevoia de
cunoastere.
Deci cercetarea stiintifica urmărește, in paralel, doua linii directoare

care vizează:
- aspectul pragmatic;
- aspectul psihoanalitic al cercetatorului.
Ele merg impreuna, fiindca uneori nu se intelege motivatia unei

cercetari, privind-o numai dupa o singura direcție. Aspectul
psihoanalitic apartine intrinsec cercetatorului si-i intretine actiunile.
CARACTERISTICILE CERCETĂRII
ȘTIINȚIFICE
Cercetarea stiintifica are evidente o serie de marimi si factori care o

caracterizeaza si ii creeaza semnificatii care o definesc.
Acestea sunt:
a) - motivatia cercetarii;
b)- urmarirea obiectivului ales;
c)- organizarea cercetarii (a formei de investigare);
d)- rationamentul stiintific;
e)- scopul urmarit prin cercetare;
f)- semnificatia finala a cercetarii stiintifice.
ȘTIINȚIFICE
a) Cercetarea stiintifica este determinata de factori motivationali,

care tin de psihicul cercetatorului si il determina sa inceapa si sa
continue o cercetare:
- interesul pentru un anumit domeniu;
- curiozitatea de a cunoaste, care are o determinare rational -
intelectuala;
- o stare de tensiune interioara ce genereaza intrebari legate de
tema abordata ,care nu dispare decat atunci cand cercetatorul
capata raspunsuri la aceste intrebari.
ȘTIINȚIFICE
b) Urmarirea obiectivului propus sau intuit este interioara

cercetatorului, rezultand din tendinta de a da raspuns la
intrebarile interioare, la indoieli. Descoperirea adevarului
anuleaza indoiala.
c) Organizarea cercetarii tine de reguli externe cunoscute
anterior de cercetator, care, combinate cu temele interioare, devin
"legi interne" care decurg ulterior din gandirea cercetatorului.
ȘTIINȚIFICE
d) Orice act de cercetare este si trebuie sa fie conform cu un

rationament stiintific adaptat domeniului. Orice rationament
stiintific se desfasoara dupa urmatoarele etape:
- identificarea problemei;
- formularea ipotezelor;
- alegerea modelului de gandire sau a formei de conducere a
cercetării stiintifice;
- realizarea cercetarii conform obiectivelor si compararea
rezultatelor obtinute prin teorie, experiente si modelare;
- formularea de concluzii.
ȘTIINȚIFICE
e) Scopul, raspunde intrebarii: la ce servesc rezultatele

cercetarii? Raspunsul se situeaza pe doua planuri:
planul pragmatic
- cercetarea a aparut ca rezultat al unor probleme teoretice si
practice care necesita rezolvare,
- cercetarea contribuie la cunoasterea in domeniu;
- satisface o anumita nevoie generala de cunoastere dintr-un
anumit moment din societate.
planul psihoanalitic:
- cercetarea produce o satisfactie emotionala;
- cercetarea aduce satisfactia nevoii de cunoastere;
- cercetarea raspunde intrebarilor interioare ale cercetatorului,
prin solutiile pe care acesta le intuieste si prin rezultatele pe care
le asteapta.
ȘTIINȚIFICE
f) Semnificatia finala a descoperirii stiintifice raspunde intrebarii:

care este semnificatia descoperirii pe plan social, cultural,
economic al comunitatii, sau ce va aduce nou, cu ce va contribui
la dezvoltarea, la imbunatatirea, la valorizarea, ce inseamna
pentru o colectivitate sau pentru omenire acel ,,ceva'' ce rezulta
din cercetare?
PRINCIPIILE CERCETĂRII
ȘTIINȚIFICE
Principiul competentei
Stabileste cine poate desfasura o activitate stiintifica, care sunt
regulile si calitatile psihice, intelectuale, profesionale, pe care trebuie
sa le respecte si sa le posede cercetatorul pentru a fi capabil sa
abordeze un proces de cercetare stiintifica.
In acest cadru trebuie respectate urmatoarele reguli:
a. cercetatorul trebuie sa aiba b. cercetatorul trebuie sa aiba

urmatoarele aptitudini: experienta profesionala de
- curiozitate; specialitate in domeniu :
- dorinta de cunoastere; - etapa de "ucenicie" sub
- spirit critic; conducerea unor cercetatori cu
- spirit de observatie; experienta;
- capacitatea de analiza si sinteza; - educatie profesional -
- pasiune, rabdare, devotament; stiintifca de cultivare a
- seriozitate; aptitudinilor.
- onestitate.
ȘTIINȚIFICE
B. Principiul obiectivarii
Se refera la obiectivul cercetarii stiintifice, la modul in care acesta

trebuie studiat, la atitudinea cercetatorului fata de obiectul
cercetarii. Aici se vor avea in vedere urmatoarele aspectele:
- plecand de la obiect sa se contureze clar, précis obiectivul
cercetarii, care sa serveasca scopului cercetarii;
- pe parcurs cecetarea trebuie sa se centreze pe obiect si
obiectiv;
- sa nu schimbe natura obiectului, mentinandu-l in calitatile lui
proprii din momentul demararii cercetarii.
ȘTIINȚIFICE
C. Principiul adevarului stiintific
Orice cercetare are ca scop descoperirea adevarului. Acesta este

cuprins in concluziile ce se desprind din cercetarea efectuata asupra
unui anumit obiect. Acest adevar trebuie sa reflecte natura reala a
obiectului, sa poata fi inteles.
In acest cadru se respecta urmatoarele reguli:
- cercetarea trebuie sa urmareasca descoperirea adevarului despre
obiectul cercetat;
- orice activitate de cercetare trebuie sa fie coerenta, logica, sa
aiba continuitate si sa fie conforma cu realitatea obiectului;
- exprimarea rezultatelor sa se faca in limbaj clar, neechivoc,
précis, tehnic;
- se vor evita subiectivismul si speculatiile care denatureaza
rezultatul.
ȘTIINȚIFICE
D. Principiul metodic
Se refera la metodologia cercetarii, adica la modul cum se

desfasoara procesul de cercetare. Acest principiu impune
urmatoarele reguli:
- orice activitate de cercetare stiintifica se conduce metodic,
conform unui plan riguros, coerent pregatit in detaliu, anterior
inceparii procesului;
- se vor respecta in totalitate etapele si metodele de lucru;
- se vor utiliza tehnici si metode adecvate naturii obiectului.
ȘTIINȚIFICE
E. Principiul demonstratiei
Orice afirmatie sau rezultat trebuie demonstrate si trebuie dovedit

faptul ca sunt adevarate si ca apartin obiectului studiat.
Respectarea principiului impune urmatoarele reguli:

- orice cercetare trebuie demonstrata, verificata si reprodusa de alt
grup de cercetatori pentru a fi acceptata;
- orice cercetare trebuie sa poata fi modelata teoretic;
- rezultatele obtinute si considerate valabile trebuie sa se
integreze in baza de date ale domeniului.
ȘTIINȚIFICE
F. Principiul corelatiei
Rezolvarea unei cercetarii trebuie sa se coreleze cu datele
existente in domeniu sau in domeniile conexe.
Pentru respectarea principiului se impugn urmatoarele reguli:
- sa se cunoasca stadiul actual in amanunt;
- rezultatele sa fie integrate intr-un sistem de date bine stabilit,
caruia ii vor apartine;
- rezultatele unei cercetari vor realiza o sinteza coerenta, cu date
deja existente in sistem;
G. Principiul evaluarii rezultatelor

- evaluarea rezultatelor trebuie sa fie corecta, rationala, obiectiva;
- rezultatele sa fie comparate cu datele existente, in spirit critic.
ȘTIINȚIFICE
H. Principiul utilitatii
Orice act de cercetare stiintifica trebuie sa aiba o utilitate teoretica
sau practica. Utilitatea va justifica cercetarea.
- orice cercetare sa aiba caracter de originalitate si noutate, sa
reprezinte o contributie in domeniu;
- rezultatele sa poata fi folosite cat mai curand de specialist.
I. Principiul psiho-moral
Se refera la cercetator si la activitatea acestuia.
- orice actiune stiintifica sa fie sincera, dezinteresata;
- cercetarea se conduce dupa principiile etice ale activitatii corecte;
- cercetatorul este dator sa-si sustina, demonstreze, sa-si apere
rezultatele;
- cercetatorul trebuie sa aiba credibilitate, sa impuna prin argument
logice rezultatele.
SCOPUL CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE
Scopul cercetării este de a descoperi răspunsuri la întrebări prin

intermediul aplicării procedurilor științifice.
Scopul principal al cercetării este de a găsi adevarul care este

ascuns și care nu a fost descoperit încă.
În cercetare există două mari metode de raţionament:
deducţia şi inducţia.
Raţionamentul deductiv porneşte de la general, trecând la
specific. Este o abordare top-down, de sus în jos, în care încercăm
să aplicăm reguli generale în situaţii specifice.
Raţionamentul inductiv funcţionează în mod contrar: observăm

realitatea, încercând să identificăm regularităţi pe care să le
transformăm în ipoteze din care să putem formula teorii.
SCOPUL CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE
În funcție de formarea unui cercetător și interes,
cercetarea științifică poate lua una din cele două forme
posibile: inductivă sau deductivă.
În cercetarea În cercetarea
deductivă, inductivă,
scopul obiectivul unui
cercetătorului cercetător
este de a testa este de a
concepte și deduce
modele concepte
cunoscute din teoretice și
teorie prin modele din
utilizarea de datele
noi date observate.
empirice .
RAȚIONAMENT DEDUCTIV RAȚIONAMENT INDUCTIV
TIPURI DE CERCETARE
ȘTIINȚIFICĂ
Diferiţi autori disting mai multe tipuri de cercetare:
− Cercetarea fundamentală (denumită şi cercetare teoretică sau de

bază) are ca scop definirea sau delimitarea de concepte, elaborarea
de teorii şi se întemeiază pe un demers clasic, în care cercetătorul
porneşte de la observaţii pe baza cărora elaborează ipoteze, verificate
prin experimente, din care rezultă date a căror analiză conduce la
confirmarea sau infirmarea ipotezelor.
Ea este menită să descifreze legile naturii, gândirii şi societăţii, să

asigure deschideri noi spre cunoaştere, să ofere perspective de
progres.
Cercetarea fundamentală constă în lucrări experimentale şi teoretice
realizate în principal în vederea dobândirii de noi cunoştinţe
asupra bazelor fenomenelor şi faptelor observabile fără a prevedea o
aplicaţie sau o utilizare specială.
TIPURI DE CERCETARE
ȘTIINȚIFICĂ
Cercetarea fundamentală analizează proprietăţi, structuri şi relaţii pe

baza cărora se formulează şi se testează ipoteze, teorii sau legi.
Rezultatele cercetării fundamentale nu sunt, în general, negociate

şi se comunică în mod obişnuit prin intermediul sesiunilor ştiinţifice, în
publicaţii, reviste ştiinţifice sau sunt schimbate direct între organisme
sau persoane interesate.
În unele circumstanţe, difuzarea rezultatelor cercetării fundamentale

poate să fie restrânsă, din raţiuni de securitate.
TIPURI DE CERCETARE
ȘTIINȚIFICĂ
− Cercetarea aplicativă rezolvă probleme punctuale prin efectuarea
de experimente, motiv pentru care mai este numită şi dezvoltare
experimentală.
Acest tip de cercetare, folosind rezultatele celorlalte categorii de

cercetare precum şi cunoştinţe empirice, se preocupă de
transformarea lor în tehnici şi tehnologii concrete, în maşini şi
echipamente noi sau perfecţionate, în produse noi, în măsuri de
perfecţionare a conducerii şi organizării economiei, etc.
Cercetarea aplicativă este îndreptată spre un obiectiv sau scop

practic determinat. Rezultatele unei cercetări aplicate conduc, în primul
rând la un produs unic sau un număr limitat de produse, de operaţii,
metode sau sisteme. Cunoştinţele sau informaţiile rezultate din
cercetarea aplicată sunt adesea brevetate, dar pot, în acelaşi timp, să
fie considerate secrete.
TIPURI DE CERCETARE
ȘTIINȚIFICĂ
− Cercetarea experimentală este destinată verificării de ipoteze,

fiind, uneori, o componentă a cercetării fundamentale.
− Cercetarea descriptivă analizează în mod aprofundat (inclusiv

prin comparaţii) diverse studii de caz sau fenomene în privinţa
conţinutului; se poate încerca explicarea rezultatelor obţinute,
analiza lor în context istoric sau realizarea unor corelaţii, putând fi
incluse şi interviuri.
− Cercetarea operaţională (metodologică) are ca scop dezvoltarea

unor noi metode de cercetare.
TIPURI DE CERCETARE
ȘTIINȚIFICĂ
Demarcaţia dintre cercetare-dezvoltare şi activităţile
industriale
Demarcarea dintre cercetare-dezvoltare de alte activităţi

industriale este supusă şi ea unor criterii după care se exclud din
cercetare-dezvoltare (C-D) acele activităţi care, deşi fac parte
din procesul de inovare, nu fac apel la C-D.
Aceste situaţii sunt ilustrate de activităţi de tipul: depunerea de

brevete, concesiunea de licenţe, studii de piaţă, pregătirea
lansării în fabricaţie.
TIPURI DE CERCETARE
ȘTIINȚIFICĂ
Baza practică de determinare a liniei de demarcaţie a fost stabilită

de Fundaţia Naţională pentu Ştiinţă (N.S.F.) din S.U.A. care a
introdus următoarea regulă:
“Dacă obiectivul principal al lucrărilor este de a aduce noi

îmbunătăţiri tehnice produsului sau procedeului, lucrările se
încadrează în definiţia C-D.
Dacă, din contră, produsul, procedeul sau abordarea sunt în mare

parte “fixate” şi obiectivul principal este de a găsi soluţii, de a stabili
planuri de preproducţie sau de a se asigura că sistemul de producţie
sau control funcţionează bine, nu este vorba de C-D”.
TIPURI DE CERCETARE
ȘTIINȚIFICĂ
Inovarea este un concept şi un mod de acţiune specific, care a fost
analizat şi definit în Manualul Oslo. Manualul distinge inovarea
Tehnologică de Produs şi inovarea de Proces, prescurtate împreună,
inovare TPP.
Prin inovare tehnologică de produs se înţelege punerea la

punct/comercializarea unui produs mai performant cu scopul de a
furniza consumatorului servicii în mod obiectiv noi sau ameliorate.
Prin inovare tehnologică de procedeu se înţelege punerea la

punct/adoptarea de metode de producţie sau de distribuţie noi, sau
în bună măsură ameliorate. Ea poate face să intervină schimbări
care afectează separat sau simultan materialele, resursele umane
sau metodele de lucru.
TIPURI DE CERCETARE
ȘTIINȚIFICĂ
Rezultatul inovării trebuie să fie semnificativ în ceea ce priveşte
nivelul de producţie, calitatea produselor sau costurile de producţie
şi de distribuţie. Sunt excluse schimbările pur estetice, fenomenele
de modă, schimbările organizaţionale etc.
Inovarea ştiinţifică şi tehnologică poate fi considerată ca

transformarea unei idei:
 într-un produs nou sau îmbunătăţit, introdus pe piaţă;
 într-un procedeu operaţional nou sau îmbunătăţit utilizat în
industrie sau în comerţ;
 într-un nou demers în privinţa unui serviciu social.
Ţările dezvoltate, U.E., pun un mare accent pe procesul de inovare
şi pe crearea de întreprinderi inovative considerându-se că inovarea
este un proces complex, care-l continuă pe cel de cercetare, făcând
practic legătura sistemului de C-D cu piaţa, permiţând astfel
transformarea progreselor cercetării în beneficii pentru societate.
TIPURI DE CERCETARE
ȘTIINȚIFICĂ
În afara acestor tipuri de cercetare, deşi dicţionarele nu o
fundamentează cu claritate, se mai realizează o distincţie între
cercetare şi studiu.
Într-un studiu se aplică metode cunoscute pentru a verifica o teorie

existentă într-o regiune neinvestigată sau pe un nou eşantion.
Studiile au un impact ştiinţific limitat, finanţarea este mai greu de

obţinut, iar rezultatele nu sunt publicabile sau sunt greu publicabile.
Cercetarea științifică conţine un element de inovare, metodologic sau

teoretic, are un impact ştiinţific ridicat, finanţarea este mai uşor de
obţinut, iar rezultatele sunt publicabile. În general studiile pot fi o
parte a cercetării.
TIPURI DE CERCETARE
ȘTIINȚIFICĂ
În România baza legală distinge:
1. Cercetarea fundamentală – activitatea desfăşurată, în principal,
pentru a dobândi cunoştinţe
noi cu privire la fenomene şi procese, precum şi în vederea
formulării şi verificării de ipoteze,
modele conceptuale şi teorii
2. Cercetarea aplicativă – activitatea destinată, în principal, utilizării
cunoştinţelor ştiinţifice
pentru perfecţionarea sau realizarea de noi produse, tehnologii şi
servicii
3. Dezvoltarea tehnologică – formată din activităţile de inginerie a
sistemelor şi de inginerie tehnologică, prin care se realizează
aplicarea şi transferul rezultatelor cercetării către agenţii
economici, precum şi în plan social, având ca scop introducerea şi
materializarea de noi tehnologii, produse, sisteme şi servicii,
precum şi perfecţionarea celor existente, şi care cuprinde:
TIPURI DE CERCETARE
ȘTIINȚIFICĂ
Dezvoltarea tehnologică cuprinde:

a. Cercetarea pre-competitivă, ca activitate orientată spre
transformarea rezultatelor cercetării aplicative în planuri, scheme
sau documentaţii pentru noi produse, procese sau
servicii, incluzând fabricarea modelului experimental şi a primului
prototip, care nu pot fi utilizate în scopuri comerciale
b. Cercetarea competitivă, ca activitate orientată spre

transformarea rezultatelor cercetării pre-competitive în produse,
procese şi servicii care pot răspunde, în mod direct, cererii
pieţei, incluzând şi activităţile de inginerie a sistemelor, de inginerie
şi proiectare tehnologică.
Metodologia cercetării:
Diferența dintre metoda de cercetare și metodologia
de cercetare.
• Metodologia cercetării:
• Abordarea generală asumată de cercetător în procesul
de investigaţie
• Metoda de cercetare ştiinţifică:

• Instrumentul utilizat de cercetător pentru rezolvarea unei
probleme
• Proces de prefigurare a unor posibile soluţii la o problemă
• Testarea fiecărei soluţii pentru a o găsi pe cea mai bună
METODOLOGIA CERCETĂRII
ȘTIINȚIFICE
Deși nu pare la prima vedere, metodă este un cuvânt compus din alte
două, provenind din grecescul μέθοδος (methodos) unde:
meta (μετά) înseamnă „către, spre”

și
hodos înseamnă „drum, cale”.
Metoda:
Astfel:
ansamblu coerent
METODĂ = drumul, calea către ceva.
Procedee Tehnici
ȘTIINȚIFICE
Diferența dintre metoda de cercetare și metodologia de
cercetare:
Metodele de cercetare pot fi înțelese ca fiind toate acele metode,

tehnici, care sunt utilizate pentru a conduce activitatea de cercetare.
Metodele sau tehnicile de cercetare, prin urmare, se referă la
metodele utilizate de cercetatori în efectuarea operațiunilor de
cercetare.
Cu alte cuvinte: toate acele metode care sunt utilizate de către
cercetător în cursul studierii problemei sale de cercetare sunt
denumite metode de cercetare.
Din moment ce obiectul cercetării, în special în cercetarea aplicată,
este acela de a ajunge la o soluție pentru o anumită problemă,
datele disponibile și aspectele necunoscute ale problemei trebuie să
fie legate între ele pentru a face o soluție posibilă.
ȘTIINȚIFICE
Având în vedere acest lucru, metodele de cercetare pot fi introduse
în următoarele trei grupe:
1.În primul grup includem acele metode care sunt implicate în

colectarea datelor. Aceste metode vor fi folosite în cazul în care
datele deja disponibile nu sunt suficiente pentru a ajunge la soluția
necesară;
2. Al doilea grup este format din acele tehnici statistice care sunt
utilizate pentru a stabili relații între date și necunoscutele problemei
studiate;
3. Al treilea grup este format din acele metode care sunt folosite
pentru a evalua rezultatele obținute.
ȘTIINȚIFICE
Metodologia de cercetare este o modalitate de a rezolva
sistematic problema de cercetare.
Metodologia indică modul în care cercetarea se face în mod științific.

În ea studiem diferitele măsuri care sunt în general adoptate de un
cercetător în studierea problemei sale de cercetare, împreună cu
logica din spatele lor.
Pentru aceasta, cercetătorul trebuie să cunoască nu numai
metodele de cercetare ci și metodologia.
Cercetătorii nu au nevoie doar să știe cum să dezvolte anumiți indici

sau teste, cum să aplice tehnici speciale de cercetare, dar, de
asemenea, ei trebuie să știe care dintre aceste metode sau tehnici,
sunt relevante și care nu sunt, și ceea ce ar însemna ele să indice și
de ce.
ȘTIINȚIFICE
Cercetătorii, de asemenea trebuie să înțeleagă ipotezele care stau
la baza diferitelor tehnici și au nevoie să cunoască criteriile prin care
se poate decide că anumite tehnici și proceduri vor fi aplicabile
anumitor probleme și altele nu vor fi.
Toate acestea înseamnă că, cercetătorul trebuie să proiecteze
metodologia lui pentru problema lui. Același lucru poate diferi de la o
problemă la un alt fel de problemă.
În cercetarea științifică trebuie să se expună deciziile de cercetare
pentru evaluare înainte ca acestea să fie puse în aplicare, astfel
încât acestea să poată fi, de asemenea, evaluate și de către alți
experți.
Metodologia de cercetare are mai multe dimensiuni și metodele

de cercetare constituie o parte a metodologiei de cercetare.
ȘTIINȚIFICE
Domeniul metodologiei de cercetare este mai larg decât cel al
metodelor de cercetare.
Atunci când vorbim de metodologia de cercetare noi nu numai că
vorbim despre metodele de cercetare, dar, de asemenea, luăm în
considerare logica din spatele metodelor pe care le folosim în cadrul
studiului nostru de cercetare și explicăm de ce folosim o metodă
specială sau o tehnică si de ce nu folosim o alta, astfel încât
rezultatele cercetării să poată fi evaluate fie de către cercetător însuși
sau de către alții.
Metodologia de cercetare, de regulă, oferă răspuns la:
- motivul pentru care a fost realizat un studiu de cercetare,
- modul în care problema de cercetare a fost definită,
- în ce mod și ce ipoteză a fost formulată,
-ce date au fost colectate și ce metodă specifică a fost adoptată,
-ce tehnica specială de analiză a datelor a fost utilizată
PROCESUL CERCETĂRII
ȘTIINȚIFICE
Procesul de cercetare este format din seria de acțiuni sau
măsurile necesare pentru a îndeplinesc în mod eficient
activitatea de cercetare.
Aceste acțiuni sau etape sunt;
(i) Formularea problemei de cercetare
(ii) Documentare extensivă în literatura de specialitate
(iii) Dezvoltarea Ipotezelor de cercetare
(iv) Dezvoltarea planului de lucru
(v) Colectarea datelor cercetării
(vi) Analiza datelor /
(vii) Testarea Ipotezelor
(viii) Interpretarea rezultatelor
(ix) Prezentarea rezultatelor (diseminare)
ȘTIINȚIFICE
FF
Sinteza
teoriilor si
conceptelor
Definirea Interpretarea
problemei de Dezvoltarea Colectarea Analiza
Formularea planului de rezultatelor
cercetare datelor datelor
ipotezelor lucru
F (Testarea F
Sinteza
cercetărilor ipotezelor)
anterioare
ȘTIINȚIFICE
1. Formularea problemei de cercetare:
 Cercetătorul trebuie să individualizeze problema pe care vrea să
o studieze, adică trebuie să decidă domeniul general de interes.
 Inițial problema poate fi declarată într-un mod general, mai larg și
apoi ambiguitățile, dacă este cazul, cu privire la problema respectivă
să fie rezolvate.
 Cercetătorul trebuie, în același timp, să examineze literatura
disponibilă pentru a se familiariza el însuși cu problema identificată.
 El poate revizui atât literatura conceptuală referitoare conceptele
și teoriile specifice ariei de interes, cât și literatura empirică,
constând din studii realizate anterior, care sunt similare cu cel
propus.
ȘTIINȚIFICE
1.Formularea problemei de cercetare:
Rezultatul acestei reexaminări va fi obținerea de cunoștințe cu

privire la ce date și alte materiale sunt disponibile în scopuri
operaționale, fapt care va permite cercetătorului să specifice
propria problemă de cercetare într-un context semnificativ.
 După aceasta, cercetătorul reformulează problema în termeni

analitici sau operaționali adică, pune problema în termeni cât mai
specifici posibil.
ȘTIINȚIFICE
Formularea problemei de cercetare (exemplu)
The objective of this article is to point out the importance of milk and dairy product
authentication with particular focus on the application of analytical methods to detect
adulteration.
The production of sheep and goat milk has considerable economic importance
resulting from the widespread acceptance of traditional cheeses, many made
exclusively of pure sheep milk.
Fraudulent incorporation of nondeclared kind of milk during technological processing
is a common practice that can cause a problem for reasons related to intolerance or
allergy, religious, ethical or cultural objections, and legal requirements.
Unfortunately, fraudulent substitution of sheep and goat milk with the cheaper cow
milk is a common practice and for the detection of mutual adulteration various
methods have been reviewed, such as immunological, electrophoretic,
chromatographic, and PCR techniques (Polymerase Chain Reaction)
ȘTIINȚIFICE
Formularea problemei de cercetare (exemplu)
“Obiectivul acestui articol este de a sublinia importanța autentificării laptelui și a
produselor lactate, acordând o atenție deosebită aplicării metodelor analitice pentru
detectarea falsificărilor.
Producția de lapte de oaie și de capră are o importanță economică considerabilă ca
urmare a acceptării pe scară largă a brânzeturilor tradiționale, multe făcute exclusiv
din lapte de oaie pură. Includerea frauduloasă a laptelui nedeclarat în timpul
prelucrării tehnologice este o practică obișnuită care poate provoca o problemă din
motive legate de intoleranță sau alergii, obiecții religioase, etice sau culturale și
cerințe legale.
Din păcate, substituirea frauduloasă a laptelui de oaie și de capră cu laptele de
vacă mai ieftin este o practică obișnuită, iar pentru detectarea falsificărilor reciproce
s-au analizat diversele metode utilizate, cum ar fi tehnicile imunologice,
electroforetice, cromatografice și tehnici PCR (Polymerase Chain Reaction =
Reacţie de Polimerizare în Lanţ)”.
ȘTIINȚIFICE
2. Documentare extensivă în literatura de specialitate
Odată ce problema este formulată, ar trebui să fie scris un scurt

rezumat al acesteia.
 La acest moment cercetătorul ar trebui să efectueze o
documentare în profunzime, în literatură, în legătură cu problema
identificată.
 În acest scop, în primul rând ar trebui consultate reviste și jurnale
academice (indexate în baze de date internaționale) lucrări
prezentate la conferințe (proceedings), rapoarte de specialitate, cărți
etc., care trebuie să fie exploatate în funcție de natura problemei.
 În acest proces, ar trebui trebuie amintit că o sursă va duce la o
alta. Studiile anterioare, dacă există, care sunt prezentate la
bibliografie, ar trebui să fie studiate și acelea cu atenție.
(vezi capitolul special predat)
ȘTIINȚIFICE
3. Ipotezele cercetării
După etapa de documentare, cercetătorul ar trebui să

stabilească în termeni clari ipoteza (sau ipotezele) de lucru.
 Ipoteza de lucru reprezintă presupunerile făcute în scopul de a
extrage și testa consecințele sale logice sau empirice.
Ca atare maniera în care ipotezele de cercetare sunt dezvoltate
este deosebit de importantă, deoarece acestea oferă punctul
central pentru cercetare.
 Ipotezele afectează, de asemenea, modul în care testele trebuie
efectuate în analiza datelor și, indirect, calitatea datelor care sunt
necesare pentru analiza.
 In cele mai multe tipuri de cercetare, dezvoltarea ipotezelor de
lucru joacă un rol foarte important.
ȘTIINȚIFICE
Ipotezele ar trebui să fie foarte specifice și limitate la obiectul

cercetării, pentru că ulterior, vor trebui să fie testate ca urmare a
finalizării cercetării.
 Rolul ipotezei este acela de a ghida cercetătorul prin
delimitarea zonei de cercetare și menținerea acestuia “pe drumul
cel bun”.
 Ea ascute gândirea cercetătorului și-i permite focalizarea
atenției asupra celor mai importante aspecte ale problemei de
cercetare.
 De asemenea, aceasta indică tipul de date necesar a fi
colectate și tipul de metode de analiză a datelor care urmează să
fie utilizate.
ȘTIINȚIFICE
Cum pot fi dezvoltate Ipotezele:
sunt dezvoltate înainte de a colecta datele.
sunt obţinute adesea din analiza critică a literaturii de specialitate,

din întrebările de cercetare şi din practică:
 ce ţintă/grup de fenomene va fi examinat cu aceste
ipoteze?
ce variabile sunt testate?
ȘTIINȚIFICE
O ipoteza corecta din punct de vedere logic si raportata la o teorie de
referinta este sau trebuie sa fie empiric verificabila în vederea
validarii si integrării sale teoretice.
Drept urmare, sunt statuate în general, trei conditii metodologice
pentru formularea adecvata a unei ipoteze stiintifice și anume:
1. Ipoteza trebuie sa fie corecta din punct de vedere formal (logic)
si saturata de semnificatii
2. Orice ipoteza se bazeaza într-o anumita masura pe cunoasterea
prealabila si ca atare trebuie sa fie compatibilă cu cunoasterea
stiintifica precedenta
3. O ipoteza se impune sa fie empiric testabilă cu ajutorul
procedeelor obiective ale stiintei, adica în conformitate cu datele
empirice controlate cu ajutorul tehnicilor stiintifice si ale teoriei de
referinta.
ȘTIINȚIFICE
În functie de termenii pe care îi contine, se pot distinge doua tipuri de
ipoteze:
a. ipoteze empirice, adica atribute observabile si masurabile,
testabile prin experienta, respectiv acelea care generalizeaza pe baza
unei analize a unor stări observabile.
b. ipoteze teoretice, ce contin termeni neobservabili în realitate.
Ca atare, ipoteza poate fi :

- un dat apriori, bazat pe cunoasterea anterioara, caz în care
formularea ei presupune cunoasterea domeniului si a cercetarilor
întreprinse pâna la momentul demararii cercetarii proprii.
- construita pe baza unei actiuni constatative, demers care se
bazeaza fie pe datele statistice existente, fie prin efectuarea unor
teste, evaluări, etc.
ȘTIINȚIFICE
Functiile ipotezei de cercetare
1. trebuie sa ghideze studiul, cercetarea;
2. sa sigure un raspuns la problema studiata;
3. sa usureze analiza si interpretarea datelor. Pentru a formula o
ipoteza este necesar ca informatiile cu privire la tema de cercetare sa
fie corecte si complete;
4.să conducă procesul de cunoastere a teoriilor privind tema aleasa;
5. Să permită gasirea sau fixarea locului noilor rezultate aparute in
urma studiului temei in contextul informatiilor teoretice existente
6. sa contina formulari clare, sa arate variabile si sa descrie relatiile
care pot exista intre aceste variabile. Ipoteza este un raspuns
temporar, provizoriu la problema pusa in discutie si are rol de ghid al
studiului.
ȘTIINȚIFICE
O ipoteza trebuie sa indeplinescă câteva conditii:
1. conditia testabilitatii care se refera la conditile de confirmare
sau validare a enuntului continut in ipoteza. O ipoteza corect
formulata are mari sanse pentru aputea fi verificata experimental.
2. conditia determinarii se referă la gradul de corectitudine al
enuntului astfel că, o ipoteza este cu atât mai corecta cu cât reflectă
mai bine realitatea problemei sau domeniul abordat.
3. conditia complexitatii prin care enunturile pot sa se refere la
relatia dintre doua sau mai multe variabile astfel că această condiție
priveste numărul de variabile cuprinse in enunt.
4. conditia specificitatii, care se refera la claritatea cu care sunt
definite variabilele prezentate in ipoteza.
ȘTIINȚIFICE
5. conditia generalitatii - in cercetarea canitativa intereseaza datele
care pot fi generalizate si care pot fi valide si apicate pentru o
populatie cât mai numeroasa.
6. conditia predictivitatii care precizeaza ca o ipoteza este corect
formulata daca descrie si explica anticipat evolutia unor procese,
fenomene sau fapte.
7. conditia comunicabilitatii prin care formularea ipotezei trebuie sa
fie inteligibila, sa poata fi decodata de oricine o citeste.
8. conditia repetabilității care se refera la posibilitatea ca o ipoteza
sa poata fi preluata si verificata de oricine e interesat in acest scop.
9. conditia utilitatii - este de dorit ca o ipoteza sa se confirme dar o
ipoteza nevalidata sau infirmata nu este o ipoteza neutilizabila, ci are
valoare de adevar, insa in sens invers, in sens opus celui presupus
initial.
ȘTIINȚIFICE
O ipoteză trebuie să fie testabilă, altfel aceasta este formulată doar
la un nivel abstract, conceptual şi nu poate fi testată în mod direct.
• Este necesar să operaţionalizaţi ipotezele, pentru a le face
concrete; adică să identificaţi o cale de a le face măsurabile şi
cuantificabile. De exemplu „profesionalismul”, „calitatea produsului”,
sau „satisfacţia profesională” nu pot fi măsurate direct;
• Adesea va fi necesar să spargeţi ipoteza principală în două sau
mai multe sub-ipoteze.
Prin urmare trebuie să:
imaginaţi o procedură de evaluare, estimare, măsurare.
definiţi o scală de măsurare;
identificaţi/construiţi un indicator sau indice;
identificaţi o variabilă proxy (pentru a aproxima alte variabile care nu
sunt observabile) pentru unele dintre variabilele studiate în model.
ȘTIINȚIFICE
Ipotezele cercetării – Exemplul 1
Tema de cercetare
Legătura dintre cunoştinţele şi atitudinile consumatorilor finali
şi comportamentul lor faţă de produsele alimentare ecologice.
Ipoteze:
1: Atitudinea față de consumul produselor alimentare ecologice
influențează pozitiv și direct intenția de cumpărare a acestora.
2a-b: Predicția intenției de cumpărare este sporită de (a) norma
subiectivă și de (b) controlul comportamental perceput (alături de
atitudini).
3: Cunoștințele subiective au un impact pozitiv și direct asupra intenției
comportamentale.
4: Cunoștințele obiective au un impact pozitiv și direct asupra atitudinii
comportamentale.
5: Cunoștințele obiective corelează pozitiv cu cunoștințele subiective.
ȘTIINȚIFICE
Problema de cercetare:
Caracteristicile senzoriale ale brânzei și profilul compușilor
volatili sunt influențate prin imersarea brânzei în vin
Ipoteze:
1. Profilul aromatic al brânzei este îmbunătățit semnificativ datorită
alcoolilor și esterilor etilici cu catenă scurtă care migrează din vin
în brânză, ca urmare a diferitelor concentrații existente între cele
două sisteme.
2. Profilul senzorial distinctiv care caracterizează acest produs este
strâns legat de prezența și cantitatea alcoolilor și esterilor etilici cu
catenă scurtă.
ȘTIINȚIFICE
Problema de cercetare:
Prezența efectului de weekend al ozonului în zona metropolitană
Beijing-Tianjin-Hebei (BTH), China
Ipoteze:
1,Exista variatie periodica saptamanala a concentratiei de ozon în zona
metropolitană Beijing-Tianjin-Hebei (BTH), China,
2. Concentrația de ozon este mai scăzută de miercuri până vineri (săptămânal) și
mai mare de sâmbătă până luni (weekend) în toate locațiile studiului
3. Concentratiile de NOx prezinta un ciclu săptămânal, cu niveluri maxime
care au loc în timpul săptămânii și nivel minim la sfârșit de săptămână,
mai ales duminică seara și luni dimineața devreme.
Studiul bibliografic
Studiul bibliografic are următoarele obiective:
- Prezentarea stadiului actual al cunoaşterii în domeniu (teorii avansate,
rezultate obţinute, limite ale cercetărilor actuale);
- Crearea premiselor pentru o mai bună înţelegere a domeniului abordat;
- Demonstrarea – de către autor- a unei bune cunoaşteri a temei studiate;
- Identificarea principalelor teorii, metode, instrumente de cercetare din
domeniu;
- Furnizarea unui cadru teoretic şi al rezultatelor cercetărilor anterioare
care vor fi folosite în explicarea rezultatelor cercetării;
- Identificarea şi verificarea întrebărilor de cercetare;
- Construirea sau adoptarea unei explicaţii pentru fenomenul studiat (pe
baza teoriilor existente în domeniu putem prelua una dintre ele sau
putem construi una nouă – în cazul în care dorim să facem o cercetare
explicativă);
• Studiul bibliografic este un efort extrem de important în
orice lucrare ştiinţifică şi la orice nivel (de la novice la
expert).
• Uneori pornim într-un studiu de la o problemă foarte vag
definită, de la o idee generală. Pentru a înţelege ce se
întâmplă cu adevărat în domeniul propus de noi este bine
să încercăm prima dată să vedem:
 care este relevanţa problemei (este o problemă cu
adevărat importantă?),
 cum a mai fost abordată problema,
 ce explicaţii au fost avansate, ce concepte şi variabile
au fost folosite în alte studii,
 ce metode şi ce instrumente există,
 ce rezultate au fost obţinute.
Cooper (1988) identifică patru tipuri de studii bibliografice,
după tipul de orientare:
• Orientate spre rezultate – în care sunt prezentate şi
analizate principalele rezultate obţinute până la data
efectuării studiului. Astfel putem identifica arii în care nu
există rezultate sau în care acestea trebuie actualizate sau
verificate;
• Orientate spre metode – în care sunt identificate
principalele variabile, măsurile construite, metodele
utilizate pentru a obţine rezultatele anterioare. Un astfel de
studiu ne poate ajuta să înţelegem mai bine rezultatele
obţinute şi să ne construim propria metodologie;
• Orientate spre teorii – ne poate ajuta să înţelegem care
sunt principalele teorii din domeniu, care este relaţia dintre
ele, dacă acestea reuşesc să explice fenomenul sau dacă
este nevoie de o nouă teorie;
• Orientate spre aplicaţii – putem să vedem cum s-a încercat
rezolvarea unei anumite probleme ce programe sau politici
au fost adoptate şi cum au fost implementate.
În practică în aproape toate studiile se folosesc mai multe orientări. În
funcţie de scopul studiului o orientare poate fi prioritară şi altele trebuie
folosite.
De exemplu:
-dacă vrem să propunem o nouă teorie vom pune accentul pe teorii, dar va
trebui să prezentăm rezultatele pentru a argumenta necesitatea unei noi
teorii sau
- dacă dorim să propunem o nouă metodă vom insista pe prezentarea
metodelor folosite anterior, dar trebuie să prezentăm şi teoriile din spatele
metodelor şi rezultatele obţinute.
O bună prezentare a rezultatelor studiului bibliografic trebuie să
aibă următoarele caracteristici:
• Să fie originală – teoriile, metodele, rezultatele prezentate
aici nu sunt ale noastre şi trebuie să precizăm sursele
folosite. Partea de originalitate se referă la realizarea
prezentării – trebuie să facem noi prezentarea respectivă, nu
să o preluăm din altă parte. Preluarea parţială sau integrală a
unor părţi (mai mici – chiar şi o propoziţie – sau mai mari)
fără citarea sursei se numeşte plagiat;
• Să fie actuală – trebuie să ne apropiem cât mai mult posibil
cu studiul nostru de prezent. Trebuie să încercăm să
prezentăm toate studiile importante apărute, inclusiv cele mai
noi. Omiterea unor studii importante apărute în ultima
perioadă sau a unor cifre cât mai la zi vizavi de dimensiunea
problemei studiate indică o slabă calitate a activităţii de
documentare;
• Să fie completă – să includă cele mai importante studii din
domeniu;
• Să fie realizată în spirit critic – trebuie să realizăm mai mult
decât un inventar al studiilor pe o anumită temă – trebuie să
încercăm şi o anumită evaluare a acestora, fie în general
(ceea ce nu este foarte uşor), fie într-un un anumit context.
Putem, de exemplu, să încercăm să prezentăm, argumentat,
aplicabilitatea diferitelor teorii şi metode dintr-un anumit
domeniu în funcţie de specificul fenomenului (de exemplu,
pentru România);
• Prezentarea să fie una logică, însoţită de argumente
convingătoare, secţiunile să fie prezentate cât mai clar,
împreună cu relaţiile dintre ele, iar trecerea de la o secţiune
la alta să fie cât mai lină;
BAZE DE DATE BIBLIOMETRICE
SPRINGERLINK – pune la dispoziţia

utilizatorilor 3158 de jurnale din toate
domeniile, editura Springer fiind cotată pe
locul 2 mondial în ce priveşte producţia
ştiinţifică.
THOMSON WEB OF SCIENCE – bază

de date bibliografică şi bibliometrică in
format online, oferă acces la rezumatele
articolelor a peste 13,000 reviste
ştiinţifice şi 148,000 de conferinţe
ştiinţifice din 256 de discipline
Thomson Reuters Web of Knowledge
• Web of Knowledge este una dintre cele mai

importante surse de documentare stiintifica la nivel
mondial.
• Scopul acestei baze de date este de a oferi
informatii despre recunosterea stiintifica a articolelor
stiintifice si de identificare a noilor tendinte si
tehnologii la nivel mondial.
• Web of Knowledge este autoritatea recunoscuta
pentru evaluarea ISI a jurnalelor stiintifice, creată in
colaborare cu prestigiosul Institute for Scientific
Information din Philadephia, SUA.
Thomson Reuters Web of Knowledge
Thomson Reuters Web of Knowledge cuprinde
• Web of Science - ofera acces la rezumatele articolelor a
peste 9300 reviste importante, cotate ISI, din 1990 pâna in
prezent, majoritatea cu indice de impact.
• Journal Citation Reports - ofera date statistice
cuantificabile care permit evaluarea impactului revistelor in
comunitatea stiintifica.
• ISI Proceedings - Actualizata saptamanal, ISI Proceedings
ofera acces la informatii bibliografice si rezumatele articolelor
prezentate la prestigioase conferinte internationale,
simpozioane, seminarii, colocvii, workshop, conventii, intr-o
gama larga de discipline, de la antropologie si pana la
zoologie.
• Derwent Innovations Index - cuprinde date despre brevete
si inventii inregistrate in 41 de tari, inclusiv Romania.
BAZE DE DATE BIBLIOMETRICE
Elsevier Science Direct
• Platforma de cercetare ScienceDirect ofera acces

in text integral la reviste stiintifice de cercetare in
format online, carti academice, serii de carti si
enciclopedii online.
• Peste 25% din informatia aparuta la nivel global
in domeniile stiinte exacte si stiinte umaniste,
tehnologie si medicina este publicata pe
platforma Elsevier Science Direct.
PROQUEST Central
PROQUEST Central ofera acces la textul integral si rezumate din reviste
stiintifice de cercetare in format online, fara alt suport magnetic sau pe
hartie, de la edituri academice de prestigiu, edituri universitare, asociatii
academice, asociatii profesionale din intreaga lume.
Totalizand peste 22.360 de titluri periodice, dizertaţii, ziare, rapoarte,
documente, clipuri video, ProQuest Central este una din cele mai vaste
surse de documentare enciclopedica online cu text integral.
Pe o singura platforma online sunt disponibile 27 din cele mai populare
baze de date ProQuest care acoperă peste 160 de domenii, inclusiv de
afaceri, ştiinţă şi tehnologie, medicină şi sănătate, literatură, societate şi
cultură, arta, istorie, religie, calculatoare, educatie.
Aceasta este o resursă multidisciplinara de neegalat pentru toţi cercetătorii,
de toate nivelurile, precum şi o colecţie inovatoare pentru bibliotecile de
toate tipurile.
Scopus
• Scopus este o baza de date bibliografica si
bibliometrica in format online, cuprinzand reviste
stiintifice, livrată prin intermediul Internetului.
• Ofera acces la rezumatele articolelor stiintifice din
peste 18500 de reviste stiintifice internationale
publicate la peste 5000 de edituri internationale.
• Utilizeaza ca instrument de evaluare indicele
Hirsch care permite evaluarea autorilor si institutiilor
academice in baza raportului dintre articolele
publicate si numarul de citari primite.
BIBLIOGRAFIA, PARTE
CONSTITUTIVĂ
A LUCRĂRII ŞTIINŢIFICE
Referinţe bibliografice:
norme şi stiluri de citare
• Asociaţiile ştiinţifice, instituţiile infodocumentare, universităţile,
precum şi editorii acordă în prezent o atenţie deosebită
standardizării şi elaborării cerinţelor uniforme, instrucţiunilor
internaţionale privind redactarea manuscriselor şi a aparatului
bibliografic.
• Citările şi referinţele bibliografice sunt componente obligatorii
pentru orice lucrare ştiinţifică.
• Citarea reprezintă cea mai eficientă modalitate de stabilire a
unei relaţii între ideile ştiinţifice actuale şi cele precedente,
prin care se apreciază şi se recunoaşte public relevanţa
muncii autorului asupra unei teme.
• Prin citare se realizează obligaţiile drepturilor de autor,
plagiatul fiind considerat o încălcare a eticii profesionale a
savantului.
• Referinţa bibliografică reprezintă un set de informaţii
bibliografice despre citatul menţionat în textul
documentului, necesar pentru identificarea şi regăsirea
lucrării şi verificarea exactităţii citării.
• Lista referinţelor bibliografice se află, de obicei, la sfârşitul
lucrării.
• Referinţele bibliografice au devenit un instrument foarte
important în studierea ştiinţei propriu-zise şi sunt folosite
pentru a investiga fluxurile de informaţie.
• Numărul de citări al unei lucrări este un indicator al calităţii
publicaţiei şi al nivelului ştiinţific al productivităţii muncii
cercetătorilor.
• Analiza citărilor reprezintă una dintre metodele de cercetare
scientometrică / bibliometrică.
• Impactul unei reviste este măsurat prin numărul de citări ale
articolelor apărute în ea.
• Cu cât interesul pentru o anumită problemă este mai mare, cu
atât numărul celor care o citează ca sursă de informare
creşte.
• Factorul de impact al unei reviste este o mărime care
reprezintă raportul dintre numărul citărilor revistei respective
într-o perioadă de doi ani şi numărul total al lucrărilor
publicate în revistă în aceeaşi perioadă [1].
• Factorul de impact al principalelor publicații științifice este
calculat de compania Thomson Scientific, parte a companiei
Thomson Reuters.
Reviste indexate/cotate ISI (Institute for Scientific
Information)
• Definitia unei reviste cotate ISI este publicata in Ordinul
de Ministru (MECTS) Nr. 4478 din 23 iunie 2011, publicat in
Monitorul Oficial, Partea I, Nr. 448/27.VI.2011, in cadrul
secţiunii “DEFINITII” din ANEXA Nr. 2:
• “O revista cotata ISI este o revista pentru care Thomson
Reuters calculează şi publică factorul de impact in Journal
Citation Reports.”
• O revistă indexată ISI este o revistă indexată în Science
Citation Index Expanded, Social Sciences Citation Index
sau Arts & Humanities Citation Index, baze de date
administrate de Thomson Reuters.
• De regulă, revistele cotate ISI posteaza valorile factorului
de impact al anului curent si link-urile la sectiunile din
Journal Citation Reports pe paginile web proprii.
• Revistele indexate ISI (reviste incluse in Web of
Science: Science Citation Index Expanded, Social
Sciences Citation Index si Arts & Humanities Citation
Index) pot fi accesate online, la nivel de rezumat din
Universitati, Institute de Cercetare sau Biblioteci
Centrale Universitare. (Pentru revistele open access
exista acces liber la textul integral).
Exemplu: revistă ISI cu factor de impact
http://www.journals.elsevier.com/journal-of-food-engineering
• Pentru evidenţa adecvată a numărului de citări pe care le
primesc articolele, trebuie să existe unele standarde ale
metodologiei de citare.
• Mediul academic şi publicistic promovează reguli foarte
stricte în ceea ce priveşte formatul de citare a surselor.
• Standardele sau cerinţele uniforme pentru publicarea
manuscriselor în revistele ştiinţifice internaţionale
reprezintă instrucţiuni pentru autori referitor la redactarea
manuscriselor, în conformitate cu stilurile editoriale.
Stilurile de citare bibliografică recunoscute pe plan
internaţional şi utilizate la ora actuală de cele mai mari
edituri mondiale şi de colegiile redacţionale ale revistelor
ştiinţifice:
• ACS (Asociaţia Americană de Chimie),
• AMA (Asociaţia Americană de Medicină),
• APA (Asociaţia Americană de Psihologie),
• CSE (Consiliul Editorilor în Ştiinţe),
• MLA (Asociaţia Limbilor Moderne din America),
• Chicago şi Turabian (Universitatea din Chicago),
• Vancouver (Comitetul Internaţional al Editorilor de
Jurnale Medicale).
Microsoft Office Word oferă utilizatorului posibilităţi de scriere a
referinţelor bibliografice în diferite stiluri:
• APA,
• Chicago,
• GB7714,
• GOST – sortare după nume,
• GOST – sortare după titlu,
• ISO 690 – citări după primul element şi dată,
• ISO 690 – citări numerice,
• MLA,
• SISTO2,
• Turabian.
Lista referinţelor bibliografice este automatizată pe baza informaţiilor
sursă furnizate pentru document.
CITAREA
• Orice lucrare ştiinţifică se bazează pe anumite rezultate
obţinute anterior, de aceea publicaţiile ştiinţifice conţin
citări şi referinţe bibliografice care confirmă documentar
cunoaşterea acestor rezultate.
• Datele bibliografice indicate în publicaţii determină
legătura unei lucrări cu alte cercetări precedente,
conceptualizează poziţiile ştiinţifice ale autorului şi
apartenenţa lui la o şcoală ştiinţifică, oferă posibilitatea de
a verifica verosimilitatea de facto a datelor prezentate.
• Utilizarea unor idei, date şi metode neoriginale sau
interpretarea textului fără citare este considerată drept
plagiat, una din încălcările grave a eticii ştiinţifice.
• „Citarea este forma scurtă a referinţei, inserată în
text între paranteze sau adăugată textului ca notă de
subsol, la sfârşitul capitolului sau al întregului text.
Citarea permite identificarea publicaţiei din care s-a
extras citatul sau ideea comentată şi indicarea
localizării în cadrul publicaţiei sursă”.
• (Standard ISO 690/2010)
Citările sunt indispensabile în mai multe contexte:
• la preluarea fragmentelor de text, a unor formule, tabele,
ilustraţii etc.;
• la împrumutarea principiilor, formulelor, tabelelor,
ilustraţiilor etc.;
• la analiza conţinutului altor publicaţii în text;
• pentru trimiterea cititorului la alte publicaţii, în care
subiectul discutat este prezentat mai pe larg.
Utilizarea citării în cadrul unei lucrări ştiinţifice presupune
respectarea următoarelor cerinţe:
• utilizarea unui format standard de citare unic pe parcursul
întregii lucrări;
• textul citatului respectă structura gramaticală a sursei şi
ortografia autorului;
După locul amplasării în document, se disting mai multe tipuri

de referinţe bibliografice:
• referinţe inserate în text;
• referinţe în note;
• referinţe la sfârşitul întregului text sau părţii de text,
prezentate ca listă a referinţelor bibliografice.
Referinţe bibliografice
Standardul ISO 690/2010
• Standardul ISO 690/2010, intitulat Guidelines for bibliographic
references and citations to information resources prezintă
indicaţiile directoare pentru prezentarea referinţelor bibliografice
şi citatelor în toate tipurile de resurse informaţionale, exceptând
documentele juridice care au alte reguli.
• Anexele A şi B din acest standard fac referire la articolele Normei
care explicitează exigenţele relativ la stabilirea referinţelor şi a
citărilor tuturor resurselor tipărite sau electronice (monografii,
publicaţii periodice, brevete, documente cartografice şi resurse
electronice, muzică, stampe, fotografii, opere grafice şi
audiovizuale, imagini animate).
• Anexa A se ocupă de metodele de citare (stilurile Harvard şi
Vancouver), Anexa B de prezentarea referinţelor şi Anexa C
prezintă exemple de referinţe bibliografice.
Standardul ISO 690/2010 determină 3 metode de asigurare a

corespondenţei între citare şi referinţa bibliografică a
documentului:
– metoda primului element şi a datei;
– citări numerice;
– citări în note.
Metoda primului element şi a datei
Metoda primului element şi a datei (anul

publicării)
• Citarea se face în textul lucrării după primul
element (numele autorului sau titlul
documentului citat, dacă autorul nu este
indicat), urmat de anul publicării.
• ISO 690:2010 determină metoda
respectivă ca „Stilul Harvard” (Harvard
style) sau sistemul „autor-an”.
Sistemul „autor–an” (Sistemul Harvard)
• În text, numele autorului şi anul publicării (numărul de
pagini dacă este necesar) sunt prezentate între
paranteze rotunde.
• Referinţele bibliografice complete apar în ordine
alfabetică într-o listă la sfârşitul lucrării.
• „Sistemul Harvard” desemnează stilurile care definesc
citatele din text prin metoda „autor–an” şi se bazează pe
Recommendations for citing and referencing published
material elaborate de British Standards Institution (BSI).
Acest format este utilizat de către Asociaţia Americană
de Chimie (ACS), Asociaţia Americană de Psihologie
(APA), Universitatea din Chicago (stiluri Chicago şi
Turabian), Consiliul Editorilor în Ştiinţe (CSE).
Sistemul „autor–an” (Sistemul Harvard)
• Avantajul acestui sistem este identificarea lucrării unui autor prin
metodă directă. Spre deosebire de sistemul Vancouver, sistemul
„autor–an” nu provoacă dificultăţi la renumerotarea referinţelor, în
cazul în care ordinea citării în text este modificată.
• Dezavantajul principal este nevoia de spaţiu mai extins în corpul
textului şi în distragerea atenţiei în cazul citărilor multiple efectuate
într-un singur loc.
Exemple:
Citari in text, referințe cu un autor
• ...(Smith, 2009).
Citari in text, referințe cu 2 autori
• ... (Lind & Cohen, 2009).
• Lind and Cohen (2009)
Citari in text, referințe cu mai mult de 2 autori
• (Peters et al., 2010).
Exemplu (stil Harvard, “autor-an”)
Referinta in textul articolului:
A number of methods have been proposed to detect the fraudulent practice of blending
milks in the production of ovine, caprine, and water buffalo cheeses. They are essentially
based on chromatographic or electrophoretic or, more recently, PCR analysis of the
protein fractions of the cheese (Mayer , 2005; Mininni et al., 2009).
Lista de referinte de la sfârșitul articolului:
Matsuda T, Ishiguro H, Ohkubo I, Sasaki M, Nakamura R (1992) Carbohydrate binding

specificity of monoclonal antibodies raised against lactose–protein Maillard adducts. J
Biochem 111:383–387
Mayer HK (2005) Milk species identification in cheese varieties using electrophoretic,
chromatographic and PCR techniques. Int Dairy J 15:595–604
McCafferty J, Griffiths AD, Winter G, Chiswell DJ (1990) Phage antibodies: filamentous
phage displaying antibody variable domains. Nature 348:552–554
Mininni AN, Pellizzari C, Cardazzo B, Carraro L, Balzan S, Novelli E (2009) Evaluation of
real-time PCR assays for detection and quantification of fraudulent addition of bovine
milk to caprine and ovine milk for cheese manufacture. Int Dairy J 19:617–623
Pellegrino L, Resmini P (1996) Evaluation of the stable reaction products of histidine with
formaldehyde or with other carbonyl compounds in dairy products. Z Lebensm Unters
Forsch 202:66–71
Sistemul numeric secvenţial sau „autor–
număr” (Sistemul Vancouver)
• Citatele sunt numerotate consecutiv (prin cifre arabe între

paranteze sau sub formă de exponenţi) în ordinea apariţiei în text. În
referinţa citată de mai multe ori se păstrează numărul atribuit prima
dată. Numărul de pagini se indică dacă este necesar.
• Referinţele bibliografice complete, numerotate în ordinea apariţiei în
text, sunt prezentate într-o listă la sfârşitul lucrării.
• Sistemul Vancouver utilizează formatul referinţelor bibliografice
promovate de American National Standards Institute (ANSI) şi
National Library of Medicine (NLM).
• Acest format este aplicat de către
– Asociaţia Americană de Chimie (ACS),
– Asociaţia Americană de Medicină (AMA),
– Consiliul Editorilor în Ştiinţe (CSE).
Sistemul numeric secvenţial sau „autor–
număr” (Sistemul Vancouver)
• Avantajul sistemului Vancouver este

includerea numerelor care nu întrerup fluxul
de text.
• Dezavantajul principal al sistemului constă în
faptul că în procesul de scriere a lucrării
trimiterea adăugată mai târziu va necesita
renumerotarea citărilor în text şi în lista
referinţelor, în acest caz riscul erorii fiind
sporit.
Ce cităm?
• Cărţi
• Enciclopedii sau dicţionare
• Antologii şi colecţii
• Articole din reviste ştiinţifice
• Site-uri
• Teze
• Documente guvernamentale
• Material audio-video
Cărți (format imprimat):
• Nume Autor, Initiala. (Anul publicării). Titlul cărții.
Subtitlu. Locul publicării: Editura.
Exemple:
• Farkasˇ, J. (1988). Technology and biochemistry of
wine (Vol. 2). London: Taylor & Francis.
• Bamforth, C. W. (2005). Food, fermentation and
micro-organisms. Oxford: Blackwell Publishing.
Capitol în carte (format imprimat):
• Autor. (Anul publicării). Titlul capitolului. In E. E. Editor (Ed.),
Titlul cărții (pp. xx-xx) Locul publicării: Editura
Exemple:
• Hodgins, B. W. (2003). The Canadian North. In K. G. Pryke &
W. C. Soderlund (Eds.), Profiles of Canada (3rd ed.)(pp. 63-
96). Toronto, Ont.: Canadian Scholars' Press.
• Sweller, J. (2005). Implications of cognitive load theory for
multimedia learning. In R. E. Mayer (Ed.), The Cambridge
handbook of multimedia learning (pp. 19-30).
doi:10.1017/CBO9780511816819
Articol științific (în jurnal)
• Autor(Anul publicării). Titlul articolului. Titlul
Jurnalului, volum (numar), pagini.
Exemple:
• Biasutti, M. (2006). Effect of a post-processing phase on
the volatile flavour compounds of Asino cheese. Italian
Journal of Food Science, 18(4), 1–13.
• Innocente, N., Moret, S., Corradini, C., Conte, L. S.
(2000). A rapid method for the quantitative determination
of short chain free volatile fatty acids from cheese.
Journal of Agricultural and Food Chemistry, 48, 3321–
3323.
• Articole științifice disponibile în baze
de date electronice
Exemple
• Liveris, A (2011), ‘Ethics as a strategy’, Leadership
Excellence, vol. 28, no. 2, pp. 17-18. Available at:
ProQuest. [13 October 2015].
Standarde, documente guvernamentale
• Institutia responsabila (Data). Titlul
documentului.Locul publicării. Editura
Exemplu
• IDF. (1992). Milk and milk products. Preparation of
sample and dilutions for microbiological examination.
IDF Standard 112B. Brussels, Belgium: International
Dairy Federation.
Documente, rapoarte disponibile în format în
format electronic:
Institutia responsabila (Data). Titlul
documentului. Adresa URL la care
documentul este disponibil.
Exemplu
• British Columbia Ministry of Housing and
Social Development. (2010). Disability
assistance and trusts. Available at
http://www.hsd.gov.bc.ca/publicat/pdf/Disabilit
iesTrusts.pdf
Website
• Institutia responsabila (Data). Titlul paginii
web. Retrieved from htttp://...
Example:
• BC Hydro. (2013). Fish & wildlife compensation program.
Retrieved from
http://www.bchydro.com/about/sustainability/environment
al_responsibility/compensation_programs.html

Metodologia Cercetarii PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Metodologia Cercetarii PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

METODOLOGIA

Cercetarea – proces sistematic de colectare şi analiză a

Cercetarea este un instrument esențial și puternic al omului care

Noi produse, noi fapte, concepte noi și noi modalități de a face

Anticipatie idee descoperire stiintifica

Anticipatia este o cunoastere virtuala a ceea ce inca nu percepem,

Ideea nu apare din senin ci este cladita pe cunostinte si experienta

Orice descoperire este si trebuie privita initial cu rezerve, pana la

Din punct de vedere psihoanalitic cercetarea aduce satisfactii

Deci cercetarea stiintifica urmărește, in paralel, doua linii directoare

Ele merg impreuna, fiindca uneori nu se intelege motivatia unei

Cercetarea stiintifica are evidente o serie de marimi si factori care o

a) Cercetarea stiintifica este determinata de factori motivationali,

b) Urmarirea obiectivului propus sau intuit este interioara

d) Orice act de cercetare este si trebuie sa fie conform cu un

e) Scopul, raspunde intrebarii: la ce servesc rezultatele

f) Semnificatia finala a descoperirii stiintifice raspunde intrebarii:

a. cercetatorul trebuie sa aiba b. cercetatorul trebuie sa aiba

Se refera la obiectivul cercetarii stiintifice, la modul in care acesta

Orice cercetare are ca scop descoperirea adevarului. Acesta este

Se refera la metodologia cercetarii, adica la modul cum se

Orice afirmatie sau rezultat trebuie demonstrate si trebuie dovedit

Respectarea principiului impune urmatoarele reguli:

G. Principiul evaluarii rezultatelor

Scopul cercetării este de a descoperi răspunsuri la întrebări prin

Scopul principal al cercetării este de a găsi adevarul care este

Raţionamentul inductiv funcţionează în mod contrar: observăm

− Cercetarea fundamentală (denumită şi cercetare teoretică sau de

Ea este menită să descifreze legile naturii, gândirii şi societăţii, să

Cercetarea fundamentală analizează proprietăţi, structuri şi relaţii pe

Rezultatele cercetării fundamentale nu sunt, în general, negociate

În unele circumstanţe, difuzarea rezultatelor cercetării fundamentale

Acest tip de cercetare, folosind rezultatele celorlalte categorii de

Cercetarea aplicativă este îndreptată spre un obiectiv sau scop

− Cercetarea experimentală este destinată verificării de ipoteze,

− Cercetarea descriptivă analizează în mod aprofundat (inclusiv

− Cercetarea operaţională (metodologică) are ca scop dezvoltarea

Demarcarea dintre cercetare-dezvoltare de alte activităţi

Aceste situaţii sunt ilustrate de activităţi de tipul: depunerea de

Baza practică de determinare a liniei de demarcaţie a fost stabilită

“Dacă obiectivul principal al lucrărilor este de a aduce noi

Dacă, din contră, produsul, procedeul sau abordarea sunt în mare

Prin inovare tehnologică de produs se înţelege punerea la

Prin inovare tehnologică de procedeu se înţelege punerea la

Inovarea ştiinţifică şi tehnologică poate fi considerată ca

Într-un studiu se aplică metode cunoscute pentru a verifica o teorie

Studiile au un impact ştiinţific limitat, finanţarea este mai greu de

Cercetarea științifică conţine un element de inovare, metodologic sau

Dezvoltarea tehnologică cuprinde:

b. Cercetarea competitivă, ca activitate orientată spre

• Metoda de cercetare ştiinţifică:

meta (μετά) înseamnă „către, spre”

METODĂ = drumul, calea către ceva.

Metodele de cercetare pot fi înțelese ca fiind toate acele metode,

1.În primul grup includem acele metode care sunt implicate în

Metodologia indică modul în care cercetarea se face în mod științific.

Cercetătorii nu au nevoie doar să știe cum să dezvolte anumiți indici

Metodologia de cercetare are mai multe dimensiuni și metodele

Rezultatul acestei reexaminări va fi obținerea de cunoștințe cu

 După aceasta, cercetătorul reformulează problema în termeni

Odată ce problema este formulată, ar trebui să fie scris un scurt

După etapa de documentare, cercetătorul ar trebui să

Ipotezele ar trebui să fie foarte specifice și limitate la obiectul