CATEDRA ELECTRIFICAREA AGRICULTURII ŞI BAZELE

PROIECTĂRII

METODOLOGIA ȘI ETICA
CERCETARII ȘTIINȚIFICE

POPESCUL ANGELA
DR., CONF. UNIV. INT.
 TEMA № 1
ASPECTE GENERALE CU PRIVIRE LA
CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ
 OBIECTIVELE LECȚIEI:
Aspecte generale cu privire la cercetarea ştiinţifică

1.1. Descrierea aspectelor generale referitor la

cercetarea ştiinţifică.
1.2. Caracterizarea tipurilor de cercetări în inginerie.
1.3. Fundamentarea nivelurilor de cercetări ştiinţifice.
1.4. Conştientizarea importanţei disciplinei date în
pregătirea profesională.
 1.1. Descrierea aspectelor generale referitor la
cercetarea ştiinţifică

Cercetarea – proces sistematic de colectare şi

analiză a informaţiei (rezultatelor) pentru
îmbunătăţirea înţelegerii noastre asupra unui aspect
Metoda ştiinţifică:
• Instrumentul utilizat de cercetător pentru
rezolvarea unei probleme
• Proces de prefigurare a unor posibile
soluţii la o problemă
• Testarea fiecărei soluţii pentru a o
găsi pe cea mai bună
 Metodologia cercetării:

• Metoda cea mai generală de cunoaştere

• Abordarea generală asumată de cercetător în

procesul de investigaţie
 Metoda ştiinţifică
 Identificarea problemei
 Formularea unor ipoteze
 Decizia asupra procedurii (raționament deductiv)
 Colectarea datelor şi analiza
 Formularea concluziilor
Ipoteza – Presupunere formulată pe baza unor unor fapte cunoscute.
Presupunere, supoziție pe baza unor fapte cunoscute asupra relației între anumite fenomene sau asupra
legăturii dintre aceste fenomene și cauzele lăuntrice care le determină.
 Procesul cercetării ştiinţifice
 Selectarea ariei de interes
 Formularea de ipoteze
 Studiul bibliografic de specialitate
 Conturarea unei metodologii de lucru
 Colectarea şi analiza datelor experimentale
 Interpretarea rezultatelor
 Știința se caracterizează prin:
 unitate;
 generalitate;
 certitudine;
 obiectivitate;
 întemeiere metodică;
 dezvoltare progresivă.
 Ştiinţa are trei
caracteristici fundamentale:
 Raționalitatea;
 Obiectivitatea, prin care se înțelege corespondența
dintre lume şi imaginea ei în mintea noastră;
 Completitudinea, caracteristică a etapei actuale a

științei, în care pătrunde logica şi matematica,

pentru sistematizare şi explicare.
 Definirea științei

Prin știință înțelegem
ansamblul sistematic de cunoștințe veridice despre
natură, societate şi gândire, reproducerea,
reflectarea generalizată şi abstractizată a realității.
 Metoda
(de la grecescul methodos = drum, cale, mod de cercet
are, de cunoaștere şi de transformare a realității
obiective) este aspectul teoretic cel mai activ al științei,
care jalonează calea dobândirii de cunoștințe noi.
Metoda mai poate fi definită şi ca procedeu sau
ansamble de procedee folosite în vederea cunoașterii
unui obiect.
Cercetarea este un proces ciclic
 2. Definirea
scopului prin
precizarea clară a
problemei
1.Cercetarea începe 3. Cercetarea
cu o problemă: o divide problema în
întrebare fără subprobleme
răspuns adecvate

6. Interpretarea
datelor rezolvă 4. Cercetarea dă
problema: soluţii posibile la
confirmă/respinge problema de
ipotezele; alte ipoteze
probleme 5. Analiza datelor în
funcţie de ipoteze;
colectarea,
organizarea datelor
Metodologie
(gr. Methodos = cale, mijloc şi logos = știința). Prin
Metodologie înțelegem ansamblul metodelor folosite
într-o știință anumită al cărui fundament îl constituie
sistemul celor mai generale legi si principii ale științei
respective. Metodologia este o parte a filozofiei care se
ocupă cu analiza teoretică a metodelor folosite in știința
modernă; este știința despre metodă.
 1.2. Caracterizarea tipurilor de cercetări în
inginerie
Tipuri de cercetare
 Termenul cercetare este comun,• fiind folosit în fiecare
moment în legătură cu o anumită activitate individuală
sau colectivă.
 Cercetarea - științifică

este definită ca investigație, studiu, în vederea descoperirii
şi punerii in evidenţă a noi cunoștințe (legi, fenomene,
procese etc.) diversificarea acestora.
Caracterizarea tipurilor de cercetări

A- cercetarea fundamentală;

 B - cercetarea aplicativă;
 C - cercetarea pentru dezvoltare.
 A. Cercetarea fundamentală
urmărește să descopere ceea ce este esențial într-o
anumită direcție a domeniului, dacă are caracter de
lege sau normă şi reprezintă baza teoretică a unui
anumit aspect al acestuia. În cercetarea
fundamentală se încadrează investigațiile sub formă
de studii teoretice sau cercetări experimentale care
duc in final la constituirea cadrului si conținutului
științei domeniului.
 B. Cercetarea aplicativă
are ca principala sarcină furnizarea de date pentru
direcționarea activității practice, pentru creșterea muncii
metodice. Cercetarea aplicativă poate fi rezultatul folosirii
unor concluzii ale cercetării fundamentale. Cercetarea
aplicativă indică direcția în care o problemă practică poate
fi rezolvată. De pildă, în domeniul activităților corporale,
studiul fundamental al
calității motrice oferă elementele aplicative referitoare la p
osibilitățile de perfecționare ale acestora.
 C. Cercetarea pentru dezvoltare
constituie acea investigare care urmărește
crearea acelor produse (tehnici, procedee, dispozitive) ce pot 
influenţa direct activitatea practică. Dacă cercetarea
aplicativă indică posibilitățile de rezolvare a unei probleme,
cercetarea pentru dezvoltare dovedește în practică aceste
posibilități, totodată tehnologia cea mai adecvată. Este ceea
ce se realizează pe teren sau în laborator în legătură cu
dezvoltarea si perfecționarea calităților motrice ale
unor anumiți sportivi aflați in “asistența științifică” a unui
laborator sau/şi a specialiștilor.
 În condițiile actuale de schimbări continue se cere ca
specialistul să fie un om al timpului prezent și, totodată,
un om al viitorului.
Un rol deosebit îi revine cercetării și creativității
științifice, domeniu care s-a autonomizat ca segment al
activității umane, având caracteristici specifice pentru
științele sociale (inclusiv ingineria, cadastru, agronomia
ctc.).
 Activitatea de cercetare și creație științifică în
sistemul pregătirii specialistelor în domeniul agrar
începe chiar din primele momente ale instruirii
universitare și postuniversitare, pe parcursul formării
inițiale și continue.
La încheierea studiilor în cadrul învățământului
universitar și postuniversitar din Republica Moldova
absolventul e obligat să susțină un proiect sau o
lucrare de diplomă realizată în baza cercetării
individuale.
Perioada de formare într-un domeniu mai mult sau mai
puțin definit se încheie printr-o activitate de cercetare
orientată, care probează:
Nivelul și calitatea cunoștințelor teoretice acumulate și
aplicate;
Posibilitatea plasării cunoștințelor într-un sistem de
judecăți și raționamente capabil să sugereze soluții
pentru o problemă corectă, asumată și identificată în
raport cu realitatea;
• Capacitatea parcurgerii unui demers de cercetare
complet, concretizat în elaborarea unei lucrări cu
caracter științific, creativ;
• Potențialul de analiză și sinteză al viitorului specialist
competitiv;
• Rafinamentul și rigoarea expunerii accesibile,
comprehensibile a rezultatului unui demers de cercetare
într-o lucrare individuală creativă;
COMPREHENSÍBIL, -Ă, comprehensibili, -e, adj. Care se poate înțelege ușor;
clar, inteligibil, limpede. – Din fr. compréhensible, lat. comprehensibilis.
• Asumarea prezentării rezultatelor într-o
confruntare directă sau indirectă cu lumea
specialistelor în domeniu;
• Criteriile de evaluare a lucrării științifice;
• Comunicarea și conștiinciozitatea științifică, etica
cercetătorului; calitățile cercetătorului;
• Programa analitică a cursului „Metodologia și
etica cercetării științifice”.
 1.3. Fundamentarea nivelurilor de cercetări ştiinţifice
Ce studiază metodologia cercetării?

 cum trebuie să se facă cercetarea științifica,

cum se procedează,;
 pasii de urmat, pentru a răspunde la întrebările
pe care le ridică tema, a atinge obiectivele
cercetarii şi a realiza; scopurile acesteia;
 care sunt sursele.
 Altfel spus, metodologia se referă la strategia de cercetare, la
felul in care se dobândește cunoașterea (A nu se confunda cu
conceptul filosofic de epistemologie, care se referă la originea,
natura şi limitele cunoașterii) Metodologia se refera la
ansamblul de tehnici şi metode prin care teoria existentă este
verificată, pentru a dobândi o mai bună cunoaștere a acesteia
(conținutului conceptelor, relaţiilor), a utilității acesteia
(verificarea aplicabilității) , a dezvoltării (noi înțelesuri, noi
utilități, direcții de adâncire).
EPISTEMOLOGÍE s. f. 1. Parte a filosofiei care studiază procesul
cunoașterii așa cum se desfășoară în cadrul științelor; teorie a
cunoașterii științifice. 2. (Impr.) Gnoseologie. – Din fr. epistemologie.
Activitatea de cercetare presupune parcurgerea unor
etape, care se referă la următoarele aspecte mari:
 Alegerea temei de cercetare (care va fi tema lucrarii);
 Derularea cercetării;
 Redactarea lucrării pe baza rezultatelor cercetării

(articol, referat, raport, lucrare de licența, de master;

 Criterii in alegerea domeniului și a temei
 Dacă domeniul interesează cercetătorul;
 Dacă o anumită temă, in cadrul domeniului, prezintă interes
pentru cercetator;
 Competenţa cercetătorului in acel domeniu/tema;
 Dacă tema este cercetabilă/viabilă: poate avea soluții, dacă
există resurse de timp (amploarea temei), personal de cercetare
(ex. documentarist, statistician, laborant) şi bani;
 Noutatea/originalitatea: dacă a mai fost cercetata şi care este
stadiul, respectiv care sunt rezultatele, la ce constatări s-a ajuns;
 Nu numai noutatea trebuie avută in vedere, ci şi
Importanţa şi utilitatea temei (poate fi ceva nou, dar
neimportant sau/şi inutil), relevanţa acesteia ( este
nerelevantă, deoarece nu are utilitate teoretică sau
aplicabilitate practică sau este minoră in privința
importanţei);
 Tema se stabilește fie pornind de la rezultate ale

cercetărilor/ publicații, fie pe baza observării realității cu

privire la probleme de soluționat, fie şi intuitiv, pe baza
cunoștințelor anterioare şi, în cel mai bun caz, pe baza mai
multor ‘surse’ sau a tuturor acestor surse.
 A se evita:
 teme mult bătătorite (ordone), unde nu se poate aduce nimic
nou (a reinventa roata sau apa caldă);
 teme foarte controversate, care pot conduce la abordari

riscante şi cu riscul neacceptării rezultatelor;

 formularea foarte vagă şi largă a temei (totul), dar şi una

prea ingustă (nimic): o parte mai mică (tema) din una mai
mare (domeniul); pornind de la ceva mai larg, întins, să fie
posibilă restrangerea cercetării la o temă fezabilă, care să
permită o adăncire şi o anumită contributie originală. Deci,
se pune problema dimensiunii temei. fezabilă – realizabil,
posibil
 1.4. Conştientizarea importanţei disciplinei
date în pregătirea profesională
Ce este cercetarea?
 o investigație sistematică, controlată, empirică şi critică
asupra unor ipoteze privind relațiile prezumate intre
anumite fenomene;
 o activitate pentru descoperirea adevărului. Se mai
definește ca experiența, atitudine, arta investigării
științifice, efortul de a dobândi noi cunoștințe; activitatea
de a găsi răspunsuri la întrebări.
 Scopul cercetării științifice:
1. A obține o diplomă de master, doctor;
2. A obține o poziție, respectabilitate;
3. A rezolva o problemă: nevoile practicii au nevoie de
cercetare;
4. Plăcere intelectuală: a învăța să citești texte și să gândesti
critic; a dobândi cunoștințe aprofundate, intr-un domeniu;
a ințelege anumite mecanisme, legături;
5. A servi societatea: progresul economic și social, noi
produse, noi politici;
6. A câștiga un venit: nu doar institutele de cercetare
câștigă venituri din cercetare, ci si Universitățile, care in
mod firesc au nevoie de venituri suplimentare fată de
alocările , care pot fi obținute prin proiecte de cercetare
(Uniunea Europeana; Banca Mondială, alte instituții
regionale, internaționale).
 Tipuri de cercetare

Teoretică (fundamentală): cercetare ‘pură’,

pentru dezvoltare teoretică, conceptuală, formularea
de idei abstracte, modele explicative. Nu orice
cercetare teoretică este şi fundamentală, in sensul
de a aduce contribuții importante, de a revoluționa
un domeniu.
 Empirică (opus cercetării teoretice): se bazează
pe observarea directă a realității; pornește de la
concepte şi modele teoretice, verifică teoria dar,
prin constatările şi concluziile sale, poate
contribui la îmbogățirea teoriei. Cercetarea
empirică poate fi:
Cercetare calitativă foarte necesară şi importantă
în anumite domenii: înțelegerea unui eveniment,
pentru a scoate în evidentă anumite caracteristici
sau comportamente.
 Analiza calitativă poate fi:

Analiza tematică: se stabilește o anumită temă

importantă şi actuală ex. impactul Isd asupra ocupării
forței de muncă; consecințele migrației asupra
comunității locale
(Isd - investițiile străine directe)
Analiza comparativă (este o continuare a analizei
tematice, prin care se compară informații/date
obținute de la diferite persoane, entități/firme etc.

Analiza conținutului/textului, a răspunsurilor la

chestionare cu întrebări deschise conduce la
codificarea caracteristicilor (categorii
predeterminate sau apărute din text).
 Se colectează date, care apoi se codifică şi se
prelucrează. Foarte importantă este capacitatea
cercetătorului de a teoretiza, de a găsi
explicații/factori generali care explică studiul; de
a furniza o concepție teoretică pentru viitoare
cercetări. Analiza depinde de complexitatea
ipotezelor şi a cercetării.
 Interpretarea datelor analizate înseamnă:
a trage concluzii, a arăta care sunt relațiile şi
procesele care susțin constatările, a căută
înțelesuri mai largi ale celor găsite; a formula
concepte teoretice, a pregăti eventuala trecere
de la cercetarea exploratorie, care este una
calitativă, la una experimentala.
 Atenţie: Interpretările să nu fie eronate,
exagerate sau subapreciate, sa fie imparțiale,
să nu fie in afara contextului. Propune forme
de utilizare practică, de schimbări ale unor
situații, recomandări noi politici.

ERONÁT, -Ă, eronați, -te, adj. Greșit, inexact, neadevărat,

incorect.
 Cercetare Cantitativă: se desfășoară cu
ajutorul culegerii și prelucrării de date prin
experimente, anchete, observații etc., şi va pune in
evidentă anumite rezultate ale prelucrării datelor;
este extinsă si costisitoare, deoarece este nevoie de
o anumită cantitate, de un anumit volum de date,
pentru ca prelucrarea și rezultatele să aibă
relevanță. Datele sunt culese din variate surse:
a). primare – cele adunate de către
cercetător, apelând la diverse
tehnici (experiment, interviu,
chestionar, observații etc.);
 Dezvoltă anumite variabile, concepte care pot fi
măsurate şi apoi regăsite în date colectate prin diferite
tehnici.; conceptele abstracte se ‘transformă’ în
reprezentări empirice; explicare obiectivă, apelând la
date culese sau la statistici publicate în variate surse;
f.importante: datele să nu fie greșite/eronate şi să fie
complete.
Chestionarele, în cazul cercetării cantitative, sunt
structurate (cu întrebări închise) şi se adresează unui
eșantion/panel selectat aleatoriu.
b). date-secundare statistice publicate de
către diverse organisme, publicate in
anuare sau in alte surse, sub forma de
statistici ‘oficiale’, care sunt procesate
pentru a verifica validitatea ipotezelor
Definiție: IPOTÉZĂ, ipoteze, s. f. Presupunere, enunțată
pe baza unor fapte cunoscute, cu privire la anumite
(legături între) fenomene care nu pot fi observate direct
sau cu privire la esența fenomenelor, la cauza sau la
mecanismul intern care le produce; presupunere cu
caracter provizoriu, formulată pe baza datelor
experimentale existente la un moment dat sau pe baza
intuiției, impresiei etc.
 Delimitarea acestor două metode nu este foarte
rigidă, de foarte multe ori fiind nevoie de ambele
metode. Mai mult, cercetarea calitativă prin interviu
poate fi structurată, aplicând interviul unui număr de
cazuri selectate după un anumit criteriu, şi procedând
apoi la prelucrare cantitativă. De asemenea, un
rezultat dintr-o cercetare cantitativă, poate apela la
interviuri pe bază de chestionar cu întrebări deschise,
pentru analize in profunzime sub formă de studiu de
caz, completând astfel cercetarea cantitativă.
 Condiții pe care trebuie să le îndeplinească
cercetarea științifică:
 Obiectivele și scopul cercetării să fie clar definite;
 Planul activității de cercetare să fie întocmit astfel încât să
ducă la atingerea obiectivelor;
 Datele să fie verificate pentru corectitudine Metode
adecvate de analiză a datelor iar analiza să fie corectă;
 Concluziile cercetării sa fie in conformitate cu rezultatele
analizei; fac trimitere la obiective şi scop.
MULŢUMESC PENTRU ATENŢIE