UNIVERSITATEA "NICOLAE TITULESCU", BUCUREȘTI

FACULTATEA DE DREPT

DISCIPLINA: ETICĂ ȘI INTEGRITATE ACADEMICĂ

BUNA CONDUITA IN CERCETAREA STIINTIFICA

Profesor: Student:
Lect. Univ. dr. Capcalo
Elena Emilia Ștefan Alessandra ID gr.6

2023
 BUNA CONDUITĂ ÎN CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ

Definirea conceptului de etică Termenul etică provine din cuvântul grec ethos care se
traduce prin „felul sau maniera de a fi”.
Domeniul eticii, denumit şi filosofia moralei, presupune sistematizarea, recomandarea
conceptelor de comportare corectă cât şi apărarea acestora.
Scopul acestui domeniu este de a descoperi şi a introduce principiile prin care caracterul
şi acţiunea umană să poată fi judecate. Dicţionarul Webster defineşte etica ca fiind disciplina care
ne pune faţă în faţă cu ceea ce este bun şi rău, cu datoria şi obligaţia morală; un set de principii şi
valori morale; o teorie sau un sistem de valori morale; principiile care guvernează comportarea
unui individ sau a unui grup; Dictionarul Explicativ al limbii române arată că “Etica este ştiinţa
care se ocupă cu studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare istorică, cu conţinutul lor
de clasă şi cu rolul lor in viaţa socială”. Etica reprezintă deasemenea “Totalitatea normelor de
conduită morală corespunzatoare ideologiei unei anumite clase sau societăţi” sau “Morala”.
Acelaşi dicţionar arată,referitor la originea cuvintului “etică”,faptul că acesta provine din limba
franceză “etique” sau din latinescul “ethicus”
Buna conduită în cercetarea ştiinţifică se referă la:
1. respectarea legii;
2. garantarea libertăţii în ştiinţă, în cercetarea ştiinţific şi în învăţământ;
3. respectarea principiilor bunei practici ştiinţifice;
4. asumarea responsabilităţilor.
Conform normelor Internaţionale şi reglementărilor legale, orice cercetare trebuie să
respecte criteriile de etică a cercetării ştiinţifice. Acest cod de etică nu este asimilabil cu un
ansamblu de reguli. Regulile etice favorizează calitatea rezultatelor ştiinţifice. Interzicerea
fraudei ştiinţifice sau regulilor de etică în materie de evaluare şi expertiză participă la fiabilitatea
rezultatelor cercetării şi într-o anumită măsură urmăresc acelaşi obiectiv ca şi principiul libertăţii
de a cercetare.
Codul de etic ia în considerare reglementările şi standardele internaţionale privind etica în
cercetarea ştiinţific şi activitatea didactică, inclusiv Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii
Europene, Carta Europeană a Cercetătorilor şi Codul de Conduită pentru Recrutarea
Cercetătorilor, Cele mai bune practici pentru asigurarea integrităţii ştiinţifice şi prevenirea
conduitei incorecte,
Bunele practici în domeniul cercetării ştiinţifice.
 Orice activitate de cercetare ştiinţific implic o responsabilitate pe mai multe planuri:
ştiinţifică, morală, socială, politic etc. Cercetătorul ştiinţific care efectueaz o cercetare este direct
răspunzător pentru descoperirea sa. Elementul central, al oricărei etici a activităţii de cercetare
ştiinţific îl reprezint responsabilitatea cercetătorului faţ de munca sa, dar mai ales de rezultatele
acesteia. Cercetătorul ştiinţific trebuie să justifice actul de cercetare, să justifice utilitatea şi
valabilitatea rezultatelor obţinute, să încerce să aducă prin cercetarea sa un beneficiu societăţii.
Având în vedere aceste aspecte, orice cercetare ştiinţifică trebuie pus sub semnul unei cenzuri
morale. Activitatea de cercetare este o activitate de înalt prestigiu profesional, care reclamă în
mod obligatoriu un stil de muncă sau un model de conduită şi care implică următoarele aspecte:
• seriozitate în alegerea şi tratarea temei de cercetare;
• responsabilitate profesională, moral şi socială;
• respect faţă de muncă, faţă de tema cercetată, faţă de cercetător; • sinceritate şi modestie;
• o cooperare sinceră, corect în cadrul colectivului de cercetare;
• respectarea ierarhiilor, respectiv a statutelor şi rolurilor, în colectivul de cercetare respectiv;
• comunicarea rezultatelor cercetării după o prealabil şi serioasă verificare a acestora,
comunicare ce trebuie să aibă caracter de corectitudine şi valoare ştiinţifică. Etica cercetării
trebuie să aibă în vedere şi "abaterile morale" ale cercetătorilor ştiinţifici. Printre "abaterile
morale" de la normele eticii cercetării ştiinţifice sunt menţionate aspectele frecvent întâlnite:
• furtul de idei;
• cercetări cu caracter paralel care urmăresc subminarea unei activităţi autentice de cercetare
pentru a o devaloriza, a o face lipsit de interes, de utilitate;
• comunicarea unor rezultate incorecte, false din punct de vedere teoretic sau oferirea unor
produse nesemnificative, inutile sau chiar periculoase;
• utilizarea activităţii de cercetare ştiinţifică în scopuri contrare intereselor sau securităţii
umanităţii, în scopuri nocive, antisociale, distructive etc.
Este dominat de curiozitate, spirit analitic, cultiva detaliile, descompunând întregul în
părţile sale componente. Acesta este un tip de cercetare pragmatic, interesat de "forme",
"imagini", "obiecte". Prin activitatea sa de cercetare ştiinţific urmăreşte s obiectiveze faptele
descoperite, cultivând astfel latura concretă, vizibilă, a faptului cercetat. - tipul introvertit de
cercetător: acesta este atras de idei, construieşte sisteme teoretice de gândire, caut s dea explicaţii
celor studiate. Spirit sintetic, vizeaz esenţialul. Acest tip de cercetător este interesat în primul
rând de "idei" şi de "calităţi", fiind un tip teoretic. 2.3. Motivaţia cercetării Motivele ce deschid
calea către activitatea de cercetare ştiinţific sunt următoarele: curiozitatea orientat către un sector
particular de cunoaştere, tendinţa spre studiu, preferinţa solitudinii în faţa celei colective,
conversiunea ca modalitate de schimbare a personalităţii, legat de descoperirea adevărului
ştiinţific. 2.4. Cercetarea ca activitate umană Orice activitate de cercetare ştiinţific îşi propune un
anumit scop, reprezentat prin cunoaşterea unui lucru sau fenomen din realitate. Din acest motiv,
înainte de a se trece la efectuarea ei propriu-zisă, este gândit şi planificată. Ea nu trebuie s se
desfăşoare la întâmplare. Este un act strict şi riguros organizat dup un program stabilit anterior.
Nu trebuie s confundăm cercetarea ştiinţific cu descoperirile întâmplătoare, cu observaţiile
empirice etc. 2.4.1. Principiile cercetării ştiinţifice Nu se poate face nici o cercetare ştiinţific
având un caracter riguros ştiinţific făr ca aceasta s fie guvernat de anumite "principii" sau "legi"
care s le conducă.
Aceste principii sunt necesare, întrucât ele reprezint normele călăuzitoare de care orice
cercetător este obligat s ţin seama în activitatea sa. Ele reprezint nu numai nişte reguli de urmat
de către cercetătorul ştiinţific în activitatea sa de cercetare, ci şi nişte "repere morale" ce oblig şi
impun la o atitudine etic a celui care cerceteaz faţ de obiectul cercetării sale, dar mai ales de
rezultatele obţinute de acesta în urma analizei metodice a obiectului cercetat. Art.1. Activitatea
personalului de cercetare-dezvoltare trebuie s fie guvernat de următoarele principii
fundamentale: DEPARTAMENTUL DE CERCETARE MANAGEMENTUL PROIECTELOR
INOVARE SI TRANSFER TEHNOLOGIC 2015
a. Principiul competenţei: acest principiu stabileşte cine este capabil şi poate desfăşura o
activitate de cercetare ştiinţifică. Prin aceasta se pune întrebarea dac "poate oricine, oricând şi
oricum desfăşura o activitate de cercetare ştiinţifică". Desigur c nu. Se impun anumite reguli în
acest sens.
b. Principiul obiectivării: acest principiu se refer la obiectul cercetării ştiinţifice şi la
modul în care acesta trebuie studiat, dar şi la atitudinea cercetătorului faţ de obiectul cercetării
sale.
c. Principiul adevărului: în virtutea acestui principiu, orice cercetare ştiinţific are ca scop
descoperirea adevărului cuprins în concluziile care se desprind de cercetarea unui anumit obiect
propus. Acest adevăr trebuie s respecte natura real a obiectului cercetat şi s poat fi exprimat şi
înţeles.
d. Principiul metodic: acest principiu se raporteaz la metodologia cercetării ştiinţifice.
Prin aceasta se realizeaz corelaţia dintre necesităţile obiectivării datelor urmărite la obiectul
supus cercetării ştiinţifice, precum şi necesitatea de a descoperi adevărul legat de obiectul
respectiv.
e. Principiul demonstraţiei: acest principiu susţine c orice afirmaţie (sau rezultat) ce
decurge din activitatea de cercetare ştiinţific a trebuie demonstrată, dovedit dacă este adevărat şi
c ea aparţine ca o calitate obiectului studiat.
f. Principiul corelaţiei: acest principiu statueaz faptul c rezultatele ştiinţifice care decurg
din cercetarea unui obiect trebuie s fie corelate cu datele deja existente în domeniul ştiinţific
respectiv sau cu cele de factur interdisciplinară, din domeniile ştiinţifice înrudite.
g. Principiul evaluării rezultatelor, acesta este tot un principiu care se raporteaz la
metodologie şi priveşte modul de evaluare şi de utilizare a rezultatelor obţinute din activitatea ce
cercetare ştiinţifică.
h. Principiul utilităţii: în conformitate cu acest principiu trebuie ca activitatea de
cercetare ştiinţifică, ce urmeaz a fi întreprinsă, s aib în vedere o utilizare atât teoretică, dar şi
practic a datelor rezultate din cercetare. Aceasta va trebui s justifice cercetarea, ca o contribuţie
efectiv la domeniul de cunoaştere ştiinţific respectiv, precum şi în ceea ce priveşte punerea în
practic a acestor rezultate.
i. Principiul psihomoral: acest principiu priveşte atât cercetătorul, cât şi modul în care se
desfăşoar activitatea de cercetare ştiinţific a acestuia. Se pune problema seriozităţii si a onestităţii
activităţii de cercetare sau, altfel spus, atât responsabilitatea ştiinţifică, dar şi cea moral a celui
care cerceteaz faţ de cercetare, de rezultatele cercetării, dar în acelaşi timp şi faţ de consecinţele
ce decurg din aplicarea teoretic sau practic a rezultatelor cercetării
- Termeni de bază Art. 6. în sensul prezentului Cod de etic a cercetării, următorii termeni
sunt definiţi astfel:
a) coautor al unei publicaţii - orice persoan nominalizat în lista de autori a unei publicaţii
ştiinţifice;
b) confecţionarea de rezultate sau date - raportarea de rezultate sau date fictive, care nu
sunt rezultatul real al unei activităţi de cercetare-dezvoltare;
c) falsificarea de rezultate sau date - raportarea selectiv sau respingerea datelor ori a
rezultatelor nedorite; manipularea reprezentărilor sau a ilustraţiilor; alterarea aparatului
experimental ori numeric pentru a obţine datele dorite făr a raporta alterările efectuate;
d) plagiatul - expunerea într-o oper scris sau o comunicare orală, inclusiv în format
electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode
ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, făr a menţiona
acest lucru şi făr a face trimitere la sursele originale;
e) autoplagiatul - expunerea într-o oper scris sau o comunicare orală, inclusiv în format
electronic, a unor texte, expresii, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode
ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale aceluiaşi sau aceloraşi autori,
făr a menţiona acest lucru şi făr a face trimitere la sursele originale;
f) ancheta - etapa cercetărilor asupra fraudei în activitatea de cercetare-dezvoltare, care
se bazeaz pe dovezi;
g) buna conduită - set de reguli etice şi profesionale ce trebuie aplicate în scopul realizării
unor acţiuni specifice cercetării-dezvoltării;
h) confidenţialitate - păstrarea secretului asupra cercetării ştiinţifice aflat în desfăşurare
sau recent finalizate, asupra evaluării proiectelor, precum şi asupra persoanei acuzată de fraud şi
asupra persoanei care face o sesizare;
i) conflict de interese - situaţia de incompatibilitate în care se afl o persoan juridic sau
fizic care are un interes personal ce influenţeaz imparţialitatea si obiectivitatea activităţilor sale
în evaluarea, monitorizarea, realizarea, raportarea activităţilor de cercetare-dezvoltare şi
obţinerea de granturi sau contracte de cercetare; interesul personal include orice avantaj pentru
persoana în cauză, soţul/soţia, rude ori afini până la gradul al treilea inclusiv, sau pentru unitatea
ori instituţia de cercetare-dezvoltare din care face parte;
 j) comunitate ştiinţifică - grup de cercetători ştiinţifici ai unităţilor sau instituţiilor de
cercetare-dezvoltare. In sens larg, totalitatea cercetătorilor ştiinţifici dintr-o ţară, dintr-o zon a
lumii sau din întreaga lume;
k) eroare - greşeala neintenţionată, datorat insuficientei informări, insuficientei practici
profesionale, sau entuziasmului ştiinţific exagerat;
I) evaluare - aprecierea propunerilor de proiecte, a proiectelor şi a rezultatelor cercetării
ştiinţifice, cât şi a resursei umane şi a entităţilor de cercetare, prin folosirea unor criterii calitative
şi cantitative;
m) frauda - acţiunea deliberat de confecţionare a datelor şi rezultatelor, falsificarea,
plagierea, înstrăinarea ilicit a rezultatelor cercetării ştiinţifice, sau alte procedee care se abat de la
bunele practici acceptate de comunitatea ştiinţific şi care au ca scop obţinerea unor avantaje cum
ar fi prestigiul ştiinţific, promovări, finanţări, conducerea de proiecte sau acceptarea rapoartelor
de cercetare;
n) integritate - trăsătur a personalului de cercetare-dezvoltare care implic respectarea
demnităţii umane şi a valorilor morale, intrinseci ale ştiinţei şi cercetării;
o) notificare - comunicarea scris făcut unei persoane, acuzat de fraud în
cercetaredezvoltare;
p) paternitate - calitatea de autor al unui produs ştiinţific;
q) produs ştiinţific - publicaţie, brevet de invenţie, produs industrial, agricol, tehnologie,
program de calculator, şi altele asemenea, obţinut în urma activităţii de cercetaredezvoltare şi
care poate face obiectul proprietăţii intelectuale;
r) responsabilitate - atitudine prin care personalul de cercetare - dezvoltare îşi asumă
obligativitatea de a păstra integritatea în cercetare-dezvoltare, cât şi consecinţele nerespectării
acestei obligaţii;
s) standard profesional - norm sau ansamblu de norme care reglementeaz buna conduit a
personalului de cercetare-dezvoltare.
Standarde profesionale
(1) Respectarea standardelor profesionale constituie o obligaţie şi o garanţie a bunei
conduite a personalului de cercetare-dezvoltare.
(2) Standardele profesionale exclud:
a. ascunderea sau înlăturarea rezultatelor nedorite;
b. confecţionarea de rezultate;
c. înlocuirea rezultatelor cu date fictive;
d. interpretarea deliberat distorsionat a rezultatelor şi deformarea concluziilor;
e. plagierea rezultatelor sau a publicaţiilor şi autoplagierea;
 f. prezentarea deliberat deformat a rezultatelor altor cercetători;
g. neatribuirea corect a paternităţii unei lucrări;
h. introducerea de informaţii false în solicitările de granturi sau de finanţări, precum şi în
raportarea rezultatelor cercetării;
i. nedezvăluirea conflictelor de interese;
j. deturnarea fondurilor de cercetare;
k. neînregistrarea şi/sau nestocarea rezultatelor, precum şi înregistrarea şi/sau stocarea
eronat a rezultatelor;
I. lipsa de informare a echipei de cercetare, înaintea începerii activităţii la un proiect de
cercetare, cu privire la: drepturi salariale, răspunderi, coautorat, drepturi asupra rezultatelor
cercetărilor, surse de finanţare şi asocieri;
m. lipsa de obiectivitate în evaluări şi nerespectarea condiţiilor de confidenţialitate ale
rapoartelor de evaluare, sesizărilor, rapoartelor de cercetare etc.;
n. publicarea sau finanţarea repetat a aceloraşi rezultate ca elemente de noutate ştiinţifică,
făr a se menţiona sursa iniţial şi/sau cu adăugiri nesemnificative;
o. nerecunoaşterea metodologiilor şi a rezultatelor altor cercetători ca surs de informare;
p. nerecunoaşterea erorilor proprii;
q. difuzarea rezultatelor proprii într-o manier iresponsabilă, cu exagerări şi repetări;
r. nerespectarea clauzelor granturilor, contractelor, protocoalelor etc.;
s. împiedicarea unor cercetători în activitatea lor sau favorizarea altora;
t. însuşirea nemeritat a calităţii de autor.
Progresul cunoaşterii este bazat pe libertatea modului de desfăşurare a activităţii de
cercetare - dezvoltare. Aceast libertate nu trebuie s afecteze:
a. respectarea demnităţii şi a drepturilor omului;
b. protecţia animalelor; c. protejarea mediului ambiant.
Modul de desfăşurare a activităţii de cercetare-dezvoltare are la baz respectul faţ de
diversitatea cultural şi faţ de diversitatea de opinii ce apare în ştiinţă.
Libertatea modului de desfăşurare a activităţii de cercetare-dezvoltare se asigur prin:
a) accesul liber la sursele de informare;
b) schimbul liber de idei;
c) neamestecul factorului politic în activitatea de cercetare-dezvoltare;
d) necenzurarea produselor cercetării-dezvoltării.
 Cinstea cercetătorului faţ de propria persoan şi faţ de ceilalţi cercetători, constituie un
element de baz pentru buna conduit în cercetarea ştiinţifică. Necinstea, conduce la o imagine
nepotrivit a ştiinţei şi poate altera încrederea reciproc a cercetătorilor. Onestitatea cercetătorului
ştiinţific asigur respectarea contribuţiilor predecesorilor, concurenţilor şi partenerilor şi conduce
la diminuarea numărului de erori şi exagerări. Personalul de cercetare-dezvoltare trebuie s se
comporte astfel încât s construiască, s păstreze şi s consolideze încrederea publicului în
onestitatea, corectitudinea şi imparţialitatea sa în desfăşurarea activităţilor de cercetare-
dezvoltare sau în alte activităţi în care este implicat cercetarea-dezvoltarea. în acest sens, aceştia
nu trebuie s accepte avantaje de natur material sau personală, alte foloase necuvenite. De
asemenea, trebuie s resping orice tentativ de influenţare în scopul abaterii de la buna conduită.
Personalul de cercetare-dezvoltare trebuie s evite orice activitate care i-ar putea afecta
credibilitatea, obiectivitatea si imparţialitatea. Personalul de cercetare-dezvoltare trebuie s
resping şi s nu accepte posibile conflicte de interes. Pentru evitarea unor astfel de situaţii,
personalul de cercetare-dezvoltare are următoarele obligaţii: a) s furnizeze informaţii legate de
interesele financiare relevante pentru activităţile de cercetare-dezvoltare; b) s furnizeze la cerere,
informaţii privind implicarea în organizaţii bazate pe valori religioase sau politice care ar putea s
influenţeze activitatea de cercetare-dezvoltare; c) s declare imediat conflictul de interese în care
s-ar putea afla la un moment dat şi săi clarifice poziţia faţ de aceast situaţie.
Cooperarea şi colegialitatea în grupurile de cercetare-dezvoltare reprezint o protecţie faţ
de erorile ştiinţifice şi faţ de fraudă, asigurând transparenţa rezultatelor şi conducând la creşterea
valorii produselor ştiinţifice
Cooperarea trebuie sa permita schimbul de idei, criticile reciproce constructive si
verificarea reciproc a rezultatelor.
(1) Personalul de cercetare-dezvoltare trebuie s clarifice gradul de incertitudine sau de
risc, în raport cu rezultatul cercetării, respectiv s evalueze eventualele consecinţe asupra
sănătăţii, societăţii sau mediului şi s furnizeze informaţii relevante pentru luarea în discuţie a
principiului precauţiei.
(2) Personalul de cercetare-dezvoltare este responsabil pentru asigurarea unui cadru
corect de deliberare în ceea ce Rtiveşte aplicarea principiului precauţiei.
Datele care au condus la ieşirea pe piaţ a produsului ştiinţific trebuie păstrate, în condiţii
de siguranţă, pe toat durata stabilit de unitatea sau instituţia de cercetare-dezvoltare
Datele trebuie sa permita reproductibilitatea produsului ştiinţific şi în alte grupuri de
cercetare, cu excepţia datelor secrete sau protejate prin instrumente ale proprietăţii intelectuale
precum si prin reglementari specifice informaţiilor clasificate.
Datele contradictorii, diferenţele de concepţie experimental sau de practică, diferenţele de
interpretare a datelor, diferenţele de opinie sunt factori specifici cercetării-dezvoltării şi nu
constituie abateri de la buna conduit în cercetare. Indoiala asupra propriilor rezultate poate
conduce la eliminarea erorilor. Personalul de cercetare-dezvoltare trebuie s respecte întocmai
protocoalele experimentale şi legislaţia şi s acţioneze în conformitate cu cerinţele profesiei.
Cercetarea-dezvoltarea nu trebuie s conduc la pagube sociale sau individuale sau pagube asupra
mediului. Personalul de cercetare-dezvoltare are datoria de a sesiza conducerea Universităţii
atunci când constat c rezultatele cercetării-dezvoltării au un efect negativ asupra societăţii, sau
sunt constatate abateri de la normele morale.
Responsabilităţile personalului de cercetare - dezvoltare Relaţiile ce se stabilesc între
personalul de cercetare-dezvoltare trebuie s se bazeze pe corectitudine, colaborare, respect
reciproc şi solidaritate profesională. Personalul de cercetare-dezvoltare recunoaşte şi respect
competenţele profesionale în vederea asigurării unei bune colaborări în toate etapele carierei
sale, personalul de cercetare-dezvoltare are responsabilitatea de a-şi îmbunătăţi continuu
pregătirea profesională, actualizând şi dezvoltând regulat capacităţile şi competenţele din
domeniul său ştiinţific, precum şi cele interdisciplinare. Personalul de cercetare-dezvoltare
trebuie s cunoasc obiectivele prevăzute în Strategia instituţional de cercetare-dezvoltare şi s
contribuie la realizarea acestora. Personalul de cercetare-dezvoltare trebuie s cunoasc
reglementările privitoare la dreptul de proprietate intelectual şi la exigenţele şi condiţiile oricărui
sponsor sau finanţator, independent de natura contractului lor.

Bibliografie generala
1. Elena Emilia Stefan, “Etica si Integritatea academica”, Editura Prouniversitaria, Bucuresti, 2018,
cota biblioteca [174/S81].
2. Legea educatiei nationale nr.1/2001, cu modificarile si completarile ulterioare.
3. Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltareatehnologică şi
inovare, cu modificarile si completarile ulterioare..
4. Legea nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare, cu modificarile si
completarile ulterioare.
5. Ordinul M.E.N.C.S. nr. 3485/2016 privind lista programelor recunoscute de Consiliul Naţional
de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare şi utilizate la nivelul instituţiilor de
învăţământ superior organizatoare de studii universitare de doctorat şi al Academiei Române, în vederea
stabilirii gradului de similitudine pentru lucrările ştiinţifice.