Ce este

cercetarea?
Metode de cercetare in educația integrata
Lect.univ.dr.Viorel Agheană
Ce este cercetarea?
Burns (1997) definește cercetarea ca „o investigație sistematică pentru a găsi răspunsuri
la o problemă”.
Acțiunea de a (se) cerceta și rezultatul ei. Investigație originală în scopul dobândirii de noi
cunoștințe științifice sau tehnologice. (DEX 2009)
"Să încercăm să înțelegem prin ce raționament putem numi o lucrare științifică. Putem lua
în continuare ca model științele naturii așa cum au fost definite de la începutul perioadei
moderne. În acest sens, cercetarea este științifică atunci când îndeplinește următoarele
condiții:
-Cercetarea tratează un anumit obiect, definit astfel încât alții să îl poată identifica. ...
-Cercetarea spune lucruri care nu s-au spus încă despre acest obiect sau revizuiește
lucrurile care au fost deja spuse dintr-o altă perspectivă. ...
-Cercetarea este utilă altora. ...
-Cercetarea oferă elementele necesare pentru a verifica sau respinge ipotezele pe care le
prezintă ... "(Umberto, Eco (2015). How to Write a Thesis. The MIT Press, page 27-30)
Cercetarea se referă la studiul în detaliu a unui subiect, pentru a descoperi informații noi sau pentru a
ajunge la o nouă înțelegere cu privire la acest subiect (Cambridge Dictionary). În același timp
cercetarea se referă și la căutarea de noi cunoștințe reproductibile și utile. Reproductibilitatea
înseamnă că alți oameni de știință pot obține aceleași rezultate cu aceleași metode prezentate pentru
prima dată.
Studiile psihologice sau psihopedagogice au drept scop descrierea, explicarea, anticiparea și chiar
influențarea proceselor sau comportamentele mentale. Pentru a face acest lucru, psihologii folosesc
metoda științifică pentru a efectua cercetări psihologice. Metoda științifică constă în elaborarea unui set
de principii și proceduri care sunt utilizate de cercetători pentru a dezvolta ipoteze, a colecta date și a
ajunge la concluzii.
Cercetarea începe prin punerea întrebărilor corecte și alegerea unei metode adecvate pentru a investiga
problema. După colectarea răspunsurilor la întrebările dvs., puteți analiza constatările sau observațiile
pentru a trage concluziile adecvate.
Pentru a obține date precise, trebuie urmată o abordare sistematică. Regulile și procedurile fac parte
integrantă din procesul care stabilește obiectivul.
Cercetarea creează o cale pentru generarea de noi întrebări. Datele existente ajută la crearea mai
multor oportunități de cercetare.
Precizia este unul dintre cele mai importante aspecte ale cercetării. Informațiile obținute trebuie să fie
corecte și fidele naturii sale. De exemplu, laboratoarele oferă un mediu controlat pentru colectarea
datelor. Precizia se măsoară în instrumentele utilizate, calibrările instrumentelor sau instrumentelor și
rezultatul final al experimentului.
Care sunt obiectivele cercetării științifice în
psihopedagogie?
Cercetătorii caută nu numai să descrie comportamente și să explice de ce apar aceste comportamente; se
străduiesc, de asemenea, să creeze cercetări care să poată fi folosite pentru a prezice și chiar schimba
comportamentul uman.
Cercetarea, indiferent de forma în care devine manifestă, o întâlnim în majoritatea profesiilor. Mai mult decât
un set de abilități, cercetarea este un mod de gândire: examinarea critică a diferitelor aspecte ale activității
profesionale de zi cu zi; înțelegere și formularea principiilor directoare care guvernează o anumită procedură
dar și dezvoltarea și testarea de noi teorii care contribuie la progres.
De exemplu, să presupunem că cineva lucrează ca psiholog sau psihopedagog.
Înainte de a începe procesul terapeutic sau educațional, se pot ridica mai multe întrebări care ar putea să
contureze și să direcționeze activitatea:
Care sunt cele mai frecvente probleme cu care se confruntă subiectul terapiei?
Există un substrat organic sau funcțional al acestor probleme?
Care este contextul socio-economic al familiei?
Ce strategii de intervenție sunt adecvate pentru această problemă?
Cercetarea este una dintre modalitățile de colectare a informațiilor astfel încât
intervenția să poată deveni efectivă iar rezultatele să fie pozitive. Astfel se folosesc
tehnici și proceduri care pot avea forma unor metodologii de cercetare pentru
consolidare, îmbunătățirea practicii noastre terapeutice

Astfel cercetarea poate fi o activitate concepută pentru a oferi răspunsuri la întrebări

foarte simple referitoare la activitățile de zi cu zi. Pe de altă parte, procedurile de
cercetare pot fi, de asemenea extrem de complicate, unde se formulează teorii
complicate care sunt dificil de demonstrat. Pentru ca un proces să să fie numit
cercetare, este important să îndeplinească anumite cerințe și să posede anumite
caracteristici.
Procesul de Din aceste definiții este clar că cercetarea este un proces
de colectare, analiză și interpretare de informații pentru a
cercetare: răspunde la întrebări. Dar pentru a fi calificat drept
cercetare, procesul trebuie să aibă caracteristici: trebuie,
caracteristici pe cât posibil, să fie controlat, riguros, sistematic, valid și
verificabil.
și cerințe
Controlat

În viața reală există mulți factori care afectează un rezultat. Un eveniment particular
este rareori rezultatul unei relații directe cauză-efect. Unele relații sunt mai complexe
decât altele. Cel mai adesea rezultatele apar datorită interacțiunii unei multiplicități de
relații și factori de interacțiune. În studiul relațiilor cauză-efect este important să puteți
lega efectul (efectele) cu cauza (cauzele) și invers. În studiul cauzalității, stabilirea
acestei legături este esențială; cu toate acestea, în practică, în special în psihologie este
extrem de dificil - și deseori imposibil - să faci legătura.

Conceptul de control implică faptul că, în explorarea cauzalității în raport cu două sau
mai multe variabile, studiul trebuie configurat într-un mod în care sunt minimizate
efectele altor factori care afectează relația. Acesta poate fi realizat într-o mare măsură
în științele fizice, deoarece cea mai mare parte a cercetării se face într-un laborator.

Cu toate acestea, în psihologie sau psihopedagogie este extrem de dificil deoarece se

efectuează cercetări pe probleme legate de ființe umane care trăiesc în societate, deci
în medii diferite unde astfel de controale sunt imposibile. Totuși dacă nu se pot controla
factorii externi, putem încerca să cuantificăm impactul acestora.

Această fotografie de Autor necunoscut este licențiată în condițiile CC BY

Riguros - Trebuie să fii scrupulos în a te asigura că
procedurile urmate pentru a găsi răspunsuri întrebările
sunt relevante, adecvate și justificate. Din nou, gradul de
rigoare variază semnificativ între științele fizice și cele
sociale și în cadrul științelor sociale.
Sistematic - Aceasta implică faptul că procedurile adoptate
pentru a întreprinde o investigație urmează anumită
succesiune logică. Diferitele etape nu pot fi făcute într-un
mod întâmplător. Unele proceduri trebuie să urmeze
anumiți pași obligatorii.
Valabil și verificabil - Acest concept implică faptul că orice
ați concluziona pe baza cercetării desfășurate, constatările
sunt corecte și pot fi verificate de dvs. și de alții.
 Tipuri de cercetare
Tipurile de cercetare pot fi privite din trei perspective diferite

1. în funcție de aplicațiile practice ale rezultatelor studiului de cercetare;

2. obiectivele studiului;

3. modul de investigare utilizat în efectuarea studiului.

Clasificarea tipurilor de studiu pe baza acestor perspective nu se exclud reciproc: adică un studiu de cercetare
clasificat din punctul de vedere al „aplicației” poate fi clasificat și din perspective ale „obiectivelor” și „modului de
cercetare” utilizate. De exemplu, un proiect de cercetare poate fi clasificat drept cercetare fundamentală (pură) sau
aplicativă (din perspectiva aplicației), ca cercetare descriptivă, corelațională, explicativă sau exploratorie (din
perspectiva obiectivelor) și ca calitative sau cantitative (din perspectiva modului de investigare utilizat).

Dacă examinăm cercetarea din perspectiva aplicabilității sale, există două mari categorii: cercetare fundamentală și
cercetare aplicativă.
 Cercetarea
fundamentală

Cercetarea fundamentală presupune dezvoltarea și testarea teoriilor și ipotezelor

dar acestea pot avea sau nu o aplicație practică în prezent sau in viitor. Astfel, o
astfel de lucrare implică adesea testarea ipotezelor care conțin concepte foarte
abstracte și specializate iar motivația principală este extinderea cunoștințelor.

Cercetarea fundamentală se referă, de asemenea, la dezvoltarea, examinarea,

verificarea și perfecționarea metode, proceduri, tehnici și instrumente de cercetare
care formează corpul metodologiei de cercetare.

Exemple de cercetare fundamentală includ dezvoltarea unei tehnici de eșantionare

care poate fi aplicată unui anumit anume situație; dezvoltarea unei metodologii
pentru a evalua validitatea unei proceduri; dezvoltarea unui instrument, să spunem,
pentru a măsura nivelul de stres la oameni șau găsirea celui mai bun mod de a
măsura atitudinile oamenilor. Cunoașterea produsă prin cercetare fundamentală este
importantă pentru că se adăuga la corpul de cunoștințe existent al metodelor de
cercetare.
 Cercetarea
aplicativa
Cercetările aplicative se concentrează pe analiza și rezolvarea
problemelor din viața reală. În acest tip de cercetare se
studiază modalități noi sau mai eficiente care ajută la
rezolvarea unor probleme practice folosind metode
științifice.

Majoritatea cercetărilor din domeniul psihologiei și științele

educației sunt aplicative. Cu alte cuvinte, tehnicile de
cercetare, procedurile și metodele care formează corpul
metodologiei de cercetare sunt aplicate colectării informații
despre diferite aspecte ale unei situații, probleme sau
fenomene, astfel încât informațiile colectate pot fi utilizate
în alte moduri - cum ar fi formularea de politici, administrare
și îmbunătățirea înțelegerii unui fenomen.
Dacă examinăm un studiu de cercetare din perspectiva obiectivelor sale,
în general, o cercetare poate să fie clasificată ca fiind descriptivă,
corelațională, explicativă sau exploratorie.

Cercetarea descriptivă

Cercetarea descriptivă este o metodă care identifică caracteristicile unui fenomen observat și colectează cât mai multe
informații. Această metodă este concepută pentru a descrie ceea ce se întâmplă într-un mod foarte sistematic și precis. În
cuvinte simple, cercetarea descriptivă se referă la descrierea fenomenului, observarea acestuia și tragerea de concluzii din
acesta. Cercetarea descriptivă se concentrează pe extinderea cunoștințelor privind problemele actuale printr-un proces de
colectare a datelor. Într-un studiu descriptiv, este posibil să existe o singură variabilă pentru efectuarea studiului. Cele trei
scopuri principale ale cercetării descriptive sunt descrierea, explicarea și validarea constatărilor. De exemplu, un studiu
efectuat pentru a ști dacă este posibil ca într-o zonă geografică anume este posibil ca toții copiii cu deficiențe să fie integrați în
școala de masă sau să fie evaluată relația dintre prezența tulburărilor de comportament la copii și nivelul de educație a
părinților.

O cercetare clasificată ca studiu descriptiv încearcă să descrie sistematic o situație, problemă, fenomen, serviciu sau program
sau oferă informații despre, să zicem, condițiile de viață unei comunități sau descrie atitudini față de o problemă. Scopul
principal al acestor studii este de a descrie ceea ce este predominant în ceea ce privește problema / problema aflată în studiu.
Cercetarea corelatională

Cercetările corelaționale examinează relația dintre două sau mai multe variabile. Luați în considerare
un cercetător care studiază o corelație între autism și tipul de localitate în care trăiește copilul
(rural/urban). În acest exemplu, există două variabile: prezența autismului și tipul de localitate.
Când spunem există o corelație negativă, înseamnă că tipul de localitate nu are influență asupra
numărului de cazuri de autism în medie. O corelație pozitivă ar însemna că mediul fizic poate fi una
din cauzele apariției cazurilor de autism.

Accentul principal într-un studiu corelațional este descoperirea sau stabilirea existenței unei relații /
asociere / interdependență între două sau mai multe aspecte ale unei situații. Care este relația
dintre viața stresantă și incidența atacului de cord? Ce este relația dintre tehnologie și anxietate?
Care este efectul mediului de acasă asupra realizărilor educaționale? Aceste studii examinează dacă
există o relație între două sau mai multe aspecte ale unei situații sau fenomen și, prin urmare, se
numesc studii corelaționale.
Cercetarea explicativă

Cercetările explicative încearcă să clarifice de ce și felul în care se

manifestă un fenomen. Acest tip de cercetare încearcă să explice, de
exemplu, de ce viața stresantă are ca rezultat atacuri de cord; de ce o
scădere a mortalității este urmată de o scădere a fertilității; sau cum
mediul de acasă afectează nivelul de realizare academică a copiilor.
Cercetarea explicativă sau cercetarea cauzală este efectuată pentru a
înțelege impactul anumitor modificări ale procedurilor standard
existente. Efectuarea de experimente este cea mai populară formă de
cercetare explicativă.
Cercetare exploratorie
După cum sugerează și numele, cercetările exploratorii sunt efectuate pentru a explora un grup de
întrebări. Este posibil ca răspunsurile și analizele să nu ofere o concluzie finală la problema percepută.
Este realizat pentru a gestiona noi zone cu probleme care nu au fost explorate până acum. Acest proces
explorator pune bazele unei cercetări și unei colectări de date mai concludente. Acesta este momentul în
care se efectuează un studiu cu scopul fie de a explora o zonă în care este puțin cunoscută sau de a
investiga posibilitățile de a întreprinde un anumit studiu de cercetare. Când un studiu este efectuat
pentru a-i determina fezabilitatea se mai numește și un studiu de fezabilitate sau un studiu pilot. De
obicei este efectuat atunci când un cercetător dorește să exploreze domenii despre care are cunoștințe
puține sau deloc, astfel se efectuează un studiu la scară mică pentru a decide dacă merită efectuarea
unei investigații detaliate. Pe baza evaluării efectuată în timpul studiului explorator, se poate realiza un
studiu complet. Studiile exploratorii sunt de asemenea, realizate pentru a dezvolta, rafina și / sau testa
instrumente și proceduri de măsurare.

Deși, teoretic, un studiu de cercetare poate fi clasificat într-unul dintre categoriile de mai sus, în
practică, majoritatea studiilor sunt o combinație a primelor trei; adică conțin elemente de cercetare
descriptivă, corelațională și explicativă.
 Un studiu este clasificat ca fiind calitativ dacă scopul studiului este în primul rând descrierea unei
situații, fenomen, problemă sau eveniment; dacă informațiile sunt colectate prin utilizarea
variabilelor măsurate pe scale nominale sau ordinale (scale de măsurare calitative); iar dacă analiza se
face pentru a stabili variația situației, fenomenului sau problemei fără a o cuantifica. Ajută la
crearea unei înțelegeri aprofundate a problemelor sau problemelor în mediile lor naturale. Aceasta
este o metodă nestatistică. Descrierea unei situații observată, enumerarea istorică a evenimentelor, o

Cercetări
relatare a diferitelor opinii ale oamenilor au despre o problemă, iar o descriere a condițiilor de viață
ale unei familii sunt exemple de cercetare calitativa.

calitative și Pe de altă parte, studiul este clasificat ca cantitativ dacă doriți să cuantificați variația într-un
fenomen, situație, problemă sau problemă; dacă informațiile sunt colectate utilizând predominant

cantitative variabile cantitative; iar dacă analiza este orientată pentru a stabili magnitudinea variației. Metodele
cantitative se ocupă de numere și forme măsurabile. Folosește un mod sistematic de investigare a
evenimentelor sau a datelor. Este folosit pentru a răspunde la întrebări în ceea ce privește justificarea
relațiilor cu variabile măsurabile pentru a explica, prevedea sau controla un fenomen. Exemple de
aspectele cantitative ale unui studiu de cercetare sunt: Câți copii au o anumită problemă? Cat de
mulți oamenii au o anumită atitudine?
Utilizarea statisticilor nu este o parte integrantă a unui studiu cantitativ. Funcția principală a
statisticii este de a acționa ca un test pentru a confirma sau a contrazice concluziile care au fost
trase pe baza datelor analizate. Statisticile, printre altele, ajută la cuantificarea numerică a unei
asociații sau relații, oferă o indicație a încrederii care se poate ipotezelor și ajută la izolarea
efectului diferitelor variabile.

Deoarece atât abordările calitative cât și cantitative își au punctele forte și punctele slabe și
avantajele și dezavantaje, „nici unul nu este semnificativ superior celuilalt din toate punctele de
vedere” (Ackroyd & Hughes 1992). Măsurarea și analiza variabilelor despre care se obțin informații
într-un studiul de cercetare depinde de scopul studiului. În multe studii trebuie să combinăm
ambele abordări calitative și cantitative. De exemplu, să presupunem că doriți să aflați tipurile de
servicii disponibile familiilor care au în grijă un copil cu deficiență dintr-un oraș și gradul de
utilizare a acestora. Tipurile de servicii sunt aspectul calitativ al studiului, deoarece aflarea despre
acestea presupune descrierea serviciilor iar gradul de utilizare a serviciilor este aspectul cantitativ,
deoarece implică estimarea numărului de servicii persoanele care utilizează serviciile și calculează
alți indicatori care reflectă gradul de utilizare.