ETICĂ ȘI INTEGRITATE

ACADEMICĂ
CONF. DR. HABIL. ANA-MARIA BERCU
bercu@uaic.ro
 Introducere în etică. Valori, standarde, practici. Ce
este etica? Ce este integritatea profesională/
academică?
—  Obiectivele cursului:
-  Să formeze comportamente și atitudini adecvate din punct de
vedere etic în activitatea intelectuală;
-  Să cunoască noțiunile de bază ale eticii și integrității academice;
-  Să dezvolte o cultură a responsabilității în munca intelectuală;
-  Să aplice cunoștințele dobândite în activitățile intelectuale
specifice programului de studii urmat;
-  Să internalizeze bune practici de conduită intelectuală;
-  Să manifeste solidaritate, reactivitate și suport pentru consolidarea
integrității academice.
Introducere în etică
 Morală și etică
—  Morala:
-  „credințele despre ce este comportamentul bun și ce este comportamentul
rău” sau „măsura în care ceva este corect și bun” (Encyclopedia Britannica).

•  Etica:
-  „ramură a filosofiei care studiază morala” (Encyclopedia Britannica).
-  „Etica este despre ceea ce este corect sau greșit, bine sau rău, drept sau
nedrept, responsabil sau neresponsabil, obligatoriu sau permisibil, lăudabil
sau condamnabil. Ea este asociată cu vina, rușinea, indignarea,
resentimentul, empatia, compasiunea și grija. Ea este interesată atât de
caracter cât și de conduită. Se adresează atât unor probleme de politici
publice, cât și unor probleme personale”, Pritchard și Goldfarb (2007) ;

-  Etica include valorile și normele morale, ea reprezintă o știință despre

comportamentul moral (Longman Dictionary of Contemporary English);

-  Morala include norme și principii care ghidează relațiile umane, reprezintă

tipurile sau modelele ideale de comportament.
 Diferențe între cei doi termeni
ETICA MORALA
Etimologie comună:
Ethos (greacă) Mores (latină)
Moravuri, cutume, comportament
Definiție: Din limba latină: impusă prin drept
Din limba greacă:
Reflecție care ghidează acțiunea umană
Știința practică Viața/Acțiunea practică
Dimensiunea informativ-normativă Dimensiunea descriptivă (lucrurile
(standardizarea/ codificarea conduitei judecate ca fiind bune sau rele prin
profesionale) prisma unor: judecăți, preferințe, intuiții,
emoții, sentimente, motivații etc.
Face trimitere la un sistem social Face referire la „codul moral al
(comunitate profesională sau instituție) individului” – viața morală- valori,
principii, credințe, obișnuințe, convingeri
Diferențe între cei doi termeni
ETICA MORALA
Obiectivitate – evaluarea se face în Doză de subiectivism
baza unor norme, reguli privind Ceea
ce trebuie vs. Ceea ce nu trebuie

Caracter particular justificat de Caracter universal – caracteristică

aderența la un grup social/profesional umanității

Suferă modificări/schimbări în Valorile și principiile morale

funcție de particularitățile sau manifestă durabilitate în timp și
imperativele unei profesii stabilitate

Rațional Rezonabil
 Etica și valorile etice
—  Grecescul ethos – caracter, obicei, mod habitual de viață;
—  Socrate, Platon, Aristotel – filosofi antici ce fixează
tematicile, metodele și cadrele de gândire pentru domeniul
eticii;
 Etica și valorile
etice
SOCRATE (469-399 i.Hr.)

-  Filozof atenian ce a dezvoltat etica

virtuților pentru cetățenii Atenei;
-  Fiecare răspuns era un motiv de a
adresa o nouă întrebare;
-  Recunoscut pentru metoda contra-
exemplelor (povestea lui Laches
soldatul care este intrebat ce este
curajul);
-  „Știu că nu știu nimic”
-  Valoarea etică se fundamentează
pe cunoaștere.
 Etica și valorile
etice
PLATON (427-347 i.Hr)
-  a p u s b a z e l e f i l o s o f i e i
Occidentale și științei etice;
-  „ l u m e a m a t e r i a l ă c a r e n e
înconjoară nu este una reală, ci
numai o umbră a lumii reale ”;
-  Teoria formelor;
-  Ființa umană este alcătuită din 3
părți: mintea/raționalul, pasiunea
pentru ceva/inima și dorința/
apetitul pentru ceva.
 Etica și valorile
etice
ARISTOTEL (384-322 I. HR.)
-  este întemeietorul științei politice
ca știință de sine stătătoare;
-  A realizat distincția dintre filosofia
teoretică și cea practică;
-  Valorile fundamentale: moderația
și justiția;
 —  Valori importante în societate:
Valori etice/valorile etice sănătatea, libertatea, prosperitatea,
compasiunea, onestitatea, loialitatea
universitare etc.

-  Comportamentul oamenilor este —  Valori etice universitare:

motivat de valorile lor;
a.  Libertatea academică
-  Valorile sunt ideile în care oamenii
cred și care le motivează acțiunile; b.  Autonomia personală;
-  Va l o r i l e e t i c e u n i v e r s i t a r e : c.  Transparența;
formalizarea regulilor consensuale
morale (ce este permis și ce nu este d.  Respectul, grija, toleranța;
permis în spațiul universitar);
e.  Dreptatea și echitatea;
-  Sunt definite relațiile moral-
profesionale dintre membrii f.  Profesionalismul;
comunității universitare;
g.  Meritocrația;

h.  Responsabilitatea socială și

profesională.
 Deontologia profesională
—  Deontologia - știința despre obligații, datorii.
—  Domeniile deontologiei: datoria, obligațiile, regulile,
normele morale, normele, regulile și obligațiile profesionale.

—  „teoria sau studiul obligațiilor morale” (dicționarul Webster);

—  termenul deontologie derivă din cuvintele grecești datorie
(deon) și știință (logos) (Encicolpedia Stanford) .
 Etica bazată pe principii
—  Filosofi: Immanuel Kant (1724 – 1804) și George
Friederich Hegel (1770 – 1831);

—  Etica lui Kant - etică normativă izvorâtă din modul în care

el o definește - critică a rațiunii practice.

—  teoria lui Kant este un exemplu de etică deontologică sau

etică bazată pe datorie; corectitudinea este principala
virtute a instituțiilor sociale în etica deontologică.

—  Hegel consideră morala un factor de bază în fondarea

Statului.
 Principii deontologice
—  Umanismul kantian : „Acționează astfel încât să tratezi umanitatea din
propria persoană sau din a altuia, întotdeauna ca scop și niciodată numai
ca mijloc”;
—  Altruismul sau principiul „celei mai mari fericiri a celuilalt” este menit să
restaureze egalitatea între purtătorul autorității (ex. profesor) și agentul
executiv (ex. elev).
—  Reciprocitatea: purtătorul de autoritate să accepte să se judece pe sine ca
și cum i-ar judeca pe alții;
—  Autoritatea suficientă : principiu deontologic care ar trebui să prevină
reglementarea excesivă, permițând agentului executiv să manifeste
inițiativă;
—  Autoritatea necesară: vizează atingerea competențelor profesionale și
morale de către purtătorul de autoritate.
 Standarde – conținut
—  Standardele:
—  - sunt reguli de comportament;
—  - „un instrument tehnic voluntar care îi ajută pe operatorii economici de-a lungul
lanțului valoric să conlucreze mai ușor” (
http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?
uri=CELEX%3A52016DC0358 )

—  - „definirea unor specificații voluntare de ordin tehnic sau calitativ care să poată
fi respectate de produsele, procese de producție sau serviciile actuale sau
viitoare” (Regulamentul UE nr. 1025/2012 al Parlamentului european și al
Consiliului Uniunii Europene;

—  Standardele europene sunt adoptate de organizațiile de standardizare europene:

Comitetul european de standardizare (www.cen.eu ), Comitetul european de
standardizare în electrotehnică (www.cenelec.eu ), Institutul european de
standardizare în telecomunicații;
 Standarde – conținut
—  La nivel național:
—  - Legea nr. 163/2015 privind standardizarea națională;
—  - pentru învățământ: Legea nr. 1/2011 a educației naționale; OG nr.
57/2002 privind cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică,
Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică,
dezvoltarea-tehnologică și inovarea (cu modificările și
completările ulterioare);
—  CNATDCU – standarde științifice pe domenii științifice;
—  ARACIS – standarde specifice ce cuprind criterii de îndeplinit din
punct de vedere al calității academice a programelor de studii de
licență și master;
 Integritate academică
—  DEX:
—  „însușirea de a fi integru; cinste; probitate; incoruptibilitate;
caracter integru; sentiment al demnității, dreptății și
conștienciozității, care servește drept călăuză în conduita
omului; onestitate”

—  Neagu Djuvara: „actul de judecată prin care se atribuie

acțiunilor omenești calitatea de drepte sau nedrepte în afară
de orice referință la vreun drept pozitiv există deci ca un fapt
social indiscutabil” (Teoria generală a dreptului. Drept
rațional, izvoare și drept pozitiv, București, 1999)
 Bibliografie consultativă
—  Socaciu, E.; Vică, C.; Mihailov, E.; Gibea, T.; Mureșan, V.; Constantinescu, M..(2018). Etică și ămtegritate
academică, Editura Universității București (disponibilă la adresa
https://deontologieacademica.unibuc.ro/wp-content/uploads/2018/11/Etica-si-integritate-academica.pdf -
accesat în data de 10 martie 2020 – material didactic 1) pp. 13-40.

—  Gruber, M. (2019). Etica academică și elemente de didactică a acesteia (capitol), (disponibilă la adresa
h t t p s : / / w w w . r e s e a r c h g a t e . n e t / p u b l i c a t i o n /
333058936_CAPITOLUL_ETICA_ACADEMICA_SI_ELEMENTE_DE_DIDACTICA_A_ACESTEIA
accesat în data de 10 martie 2020 – material didactic 2) (până la subcapitolul 3.1.2.)

—  Smith, A. (2017). Teoria sentimentelor morale. București: Publica.

—  Stefan, E.E. (2018). Etică și integritate academică. Bucuresti: Pro Universitaria.