Roman Angela –CAP.

II: Politici europene privind întreprinderile

mici şi mijlocii

CAPITOLUL II: POLITICI EUROPENE PRIVIND ÎNTREPRINDERILE MICI ŞI

MIJLOCII

2.1. Repere în evoluţia politicilor europene privind întreprinderile mici şi

mijlocii
2.2. Strategia de la Lisabona şi evoluţii ulterioare în politicile europene privind
întreprinderile mici şi mijlocii
2.3. „Strategia Europa 2020” şi revizuirea Small Business Act
2.4. Întreprinderile mici şi mijlocii în contextul economiei bazate pe cunoştinţe

2.1. Repere în evoluţia politicilor europene privind întreprinderile mici şi mijlocii

Fundamentul juridic al politicii europene privind întreprinderile mici şi mijlocii este
articolul 173 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene1 (ex- articolul 157 din
Tratatul de instituire a Comunităţii Europene), care prevede încurajarea şi dezvoltarea
întreprinderilor la nivelul Uniunii Europene şi, în mod special, a întreprinderilor mici şi
mijlocii.
Un moment cheie în politica economică a UE îl reprezintă adoptarea, în anul 1983, a
primului Program de acţiune în domeniul întreprinderilor mici şi mijlocii, prin care
Comisia Europeană şi- a arătat preocuparea sporită faţă de dezvoltarea acestui sector în cadrul
Comunităţii Europene.
Al doilea program comunitar referitor la întreprinderile mici şi mijlocii a fost
lansat în anul 1987 şi care a continuat obiectivele prevăzute anterior, de creştere economică şi
restructurare. În perioada 1997- 2000, s-a derulat al treilea program pentru IMM-uri.
În decembrie 2000, Consiliul Uniunii Europene a adoptat „Programul multianual
pentru întreprinderi şi spirit antreprenorial, în special pentru întreprinderile mici şi
mijlocii (2000- 2005)”2, cunoscut şi sub numele de PMA, care s-a adresat nu numai statelor
membre ale UE, dar şi statelor candidate. PMA a fost inițial conceput pentru a acoperi
perioada 2001–2005, însă pentru a se asigura continuitatea acțiunilor până la inițierea
programului următor, durata PMA a fost prelungită în septembrie 2005 cu un an, până la
sfârșitul lui 2006.
Principalele obiective prevăzute în noul program au vizat3:

1
redenumire dată Tratatului de instituire a Comunităţii Europene prin adoptarea Tratatului de la Lisabona,
semnat la data de 13 decembrie 2007 şi care a intrat în vigoare la data de 1 decembrie 2009 după ce a fost
ratificat pe deplin de către cele 27 state membre ale Uniunii Europene.
2
Decizia 2000/819/CE (JO L 333, 29.12.2000, p.84) a Consiliului, adoptată la 20.12.2000, modificată prin
Deciziile 593/2004/CE din 21 iulie 2004 (JO L 268, 16.8.2004, p. 4) și 1776/2005/CE din 28 septembrie 2005
(JO L 289, 3.11.2005, p. 14) ale Parlamentului European și ale Consiliului.
3
Victor Platon (coordonator) – Construcţia şi dezvoltarea infrastructurii specifice întreprinderilor mici şi
mijlocii, Editura Expert, Bucureşti, 2005, pp.72- 73.

23
 Roman Angela –CAP. II: Politici europene privind întreprinderile
mici şi mijlocii

1. potenţarea creşterii şi competitivităţii întreprinderilor într-o economie globalizată

şi bazată pe cunoaştere;
2. promovarea abilităţilor antreprenoriale;
3. simplificarea şi îmbunătăţirea cadrului administrativ şi legislativ astfel încât să se
poată dezvolta cercetare, inovarea şi, mai ales, crearea de noi întreprinderi;
4. îmbunătăţirea mediului financiar pentru întreprinderi şi, mai ales, pentru IMM-uri;
5. uşurarea accesului întreprinderilor la serviciile speciale, programele şi reţelele
existente în cadrul UE şi îmbunătăţirea coordonării acestor facilităţi.
Aceste obiective au fost concentrate în trei „piloni”, şi anume:
- dezvoltarea politicilor în domeniul întreprinderilor. Acest pilon a fost conceput
pentru a sprijini acţiunile menite să contribuie la îndeplinirea primelor patru obiective ale
PMA. În cadrul acţiunilor implementate în cadrul acestui pilon o atenţie permanentă a fost
acordată unor domenii, printre care: accesul la finanţare; promovarea tehnologiilor din
domeniul informaţiei şi comunicaţiilor; grupuri- ţintă, cum ar fi femeile şi minorităţile locale,
care au mare potenţial antreprenorial, dar care întâmpină anumite dificultăţi în exercitarea lui;
întreprinderile din sfera economiei sociale, cum ar fi cooperative, organizaţii non – profit,
fundaţii.
Acţiunile din cadrul pilonului dezvoltarea politicilor în domeniul întreprinderilor au
avut la bază aşa numita „metodă deschisă de coordonare”, care este aplicată în domeniile în
care Comunitatea are competenţe limitate sau în care acţiunile Comunităţii sunt inadecvate
datorită principiului subsidiarităţii. Metoda amintită presupune cooperarea voluntară şi
convergenţa, prin care statele participante stabilesc obiective comune, care însă vor fi
realizate prin acţiuni specifice la nivel naţional.
- instrumentele financiare prevăzute de PMA, în scopul de a contribuie, în
principal, la cel de-al patrulea obiectiv al PMA, și anume de a îmbunătăți mediul financiar
pentru întreprinderi, în special pentru IMM-uri. În cadrul PMA au fost puse în aplicare patru
instrumente financiare comunitare („măsuri”), și anume:
· Fondul de garantare pentru IMM-uri;
· Instrumentul „Sprijin pentru înființare” din cadrul Mecanismului european
pentru tehnologii (Fondul pentru înființare ETF – European Technology Facility);
· Acțiunea „Capital de lansare”;
· Programul „Joint European Venture” (JEV) („Societate mixtă europeană”).
Primele trei instrumente financiare menționate anterior au fost administrate de Fondul
European de Investiții (FEI), în numele și sub supravegherea Comisiei Europene, iar
Programul JEV a fost administrat de Comisia Europeană.
- Reţeaua de informare
Reţeaua Euro- Info- Centre a fost înfiinţată în 1987 şi este prezentă în 42 de ţări: ţările
din UE, ţările candidate, ţări din regiuni mai îndepartate ale UE, din Zona Economică
Europeană şi din bazinul mediteranean. De asemenea, din Reţeaua Centrelor Euro- Info fac
parte membri asociaţi, Centre Corespondente Euro Info şi peste 300 de relee, cu o acoperire
geografică semnificativă.

24
 Roman Angela –CAP. II: Politici europene privind întreprinderile
mici şi mijlocii

Centrele Euro Info acţionează ca o reţea europeană creată şi administrată de Comisia

Europeană – prin Direcţia Generală „Întreprinderi şi Industrie” (în prezent, Direcția sau
Departamentul „Piață internă, industrie, antreprenoriat și IMM-uri), ca o interfaţă între
instituţiile europene şi companiile la nivel local. Totodată, Reţeaua Euro Info Centre
reprezintă o interfaţă între instituţiile europene şi companiile la nivel local, având misiunea de
a informa întreprinderile asupra problematicilor comunitare, de a acorda consultanţă
întreprinderilor mici şi mijlocii în aplicarea legislaţiei şi normelor comunitare, de a sprijini
întreprinderile mici şi mijlocii să profite de oportunităţile oferite de piaţa unică europeană, de
a transmite Comisiei Europene reacţiile întreprinderilor mici şi mijlocii privind politicile
comunitare care le afecteaza direct.
În România, primul Centru Corespondent Euro Info a fost înfiinţat şi inaugurat oficial
în 1995 la Bucureşti, în cadrul Camerei de Comerţ şi Industrie a României. În prezent,
Reţeaua românească Euro- Info- Centre este formată din opt centre, care deservesc euro-
regiunile din care fac parte: Braşov, Baia Mare, Bucureşti, Constanţa, Galaţi, Iaşi, Râmnicu
Vâlcea şi Timişoara.

2.2. Strategia de la Lisabona şi evoluţii ulterioare în politicile europene privind

întreprinderile mici şi mijlocii
În anul 2000, în cadrul Uniunii Europene s-a lansat strategia de la Lisabona ca
răspuns la provocările globalizării şi ale îmbătrânirii populaţiei. În cadrul acestei strategii, s-a
stabilit ca principal obiectiv urmărirea ca UE „să devină cea mai dinamică şi competitivă
economie din lume, bazată pe cunoaştere, până în 2010, capabilă de creştere economică
durabilă, cu locuri de muncă mai multe şi mai bune şi cu o puternică coeziune socială şi cu
respectarea mediului”. Din perspectiva acestui obiectiv şi cu referire la întreprinderile mici s-a
impus ca acestea să fie privite ca principale promotoare ale inovaţiei şi ocupării forţei de
muncă, precum şi ale integrării europene sociale şi regionale.
Întreprinderile mici sunt coloana vertebrală a economiei europene şi, totodată,
reprezintă o sursă semnificativă de creare de locuri de muncă, o pepinieră a ideilor de afaceri.
Aceste întreprinderi sunt, prin prisma dimensiunii lor, mult mai sensibile la schimbările din
mediul de afaceri în care operează. Din acest motiv, în iunie 2000, a fost adoptată Cartea
Europeană pentru întreprinderile mici în cadrul Consiliului European de la Feira
(Portugalia). În anul 2002, România şi celelalte state candidate au semnat Cartea Europeană în
cadrul reuniunii de la Maribor (Slovenia), asumându-şi angajamentul de a armoniza politicile
cu prevederile sale.
Cartea Europeană pentru întreprinderile mici a reprezentat un nou instrument
semnificativ în conturarea politicilor UE cu privire la IMM-uri, care şi-a propus în calitate de
obiectiv crearea unui mediu optim pentru întreprinderile mici şi iniţiativele antreprenoriale.
Pentru atingerea acestui obiectiv, acţiunile cuprinse în Cartea Europeană au fost focalizate pe
următoarele zece domenii:
1. Educaţia şi instruirea întreprinzătorilor
În acest domeniu, s-a propus, în principal, predarea de cunoştinţe generale de afaceri şi
antreprenoriat la toate nivelurile de învăţământ, încurajarea şi promovarea iniţiativelor

25
 Roman Angela –CAP. II: Politici europene privind întreprinderile
mici şi mijlocii

antreprenoriale ale tinerilor şi realizarea de programe corespunzătoare de pregătire a

managerilor din întreprinderile mici.
2. Înfiinţarea mai puţin costisitoare şi mai rapidă a afacerilor
Cheltuielile de înfiinţare a companiilor trebuie să evolueze către nivelul cel mai
competitiv pe plan mondial. Astfel, s-a propus ca ţările cu procedurile cele mai lente şi
dificile de înregistrare a noilor companii să fie încurajate să ajungă din urmă statele mai
avansate. De asemenea, s-a propus creşterea accesului la procedurile de înregistrare on-line.
3. Adoptarea de legi şi reglementări mai bune
În acest domeniu, s-a propus ca noile reglementări naţionale şi comunitare să fie
analizate prin prisma evaluării impactului lor asupra întreprinderilor mici şi întreprinzătorilor.
Întreprinderile mici ar putea fi scutite de la anumite obligatii prevăzute de cadrul de
reglementare.
4. Asigurarea calificării necesare
Instituţiile de instruire şi programele interne de pregătire ale companiilor să dezvolte
abilităţi adecvate, adaptate necesităţilor întreprinderilor mici, precum şi să asigure servicii de
instruire şi consultanţă permanente.
5. Îmbunătăţirea accesului on-line
În această direcţie, s-a propus ca autorităţile publice să dezvolte comunicaţiile
electronice cu sectorul întreprinderilor mici astfel încât acestea să aibă posibilitatea să trimită
cereri, să primească asistenţă, să depună declaraţii fiscale sau să obţină simple informaţii on-
line, mult mai rapid şi la costuri mai reduse.
6. Constituirea unei pieţe interne unice, accesibilă întreprinderilor mici
Comisia Europeană şi statele membre trebuie să continue reformele, în special, în
sectoarele esenţiale pentru dezvoltarea întreprinderilor mici, cum ar fi: comerţul electronic,
telecomunicaţiile, utilităţile, achiziţiile publice şi sistemele de plăţi transfrontaliere. De
asemenea, regulile naţionale şi europene privind concurenţa să fie aplicate efectiv astfel încât
întreprinderile mici să poată pătrunde pe noi pieţe şi să concureze în condiţii echitabile.
7. Sistemul fiscal să aibă un caracter stimulativ
În acest scop, s-a propus ca sistemele de impozitare naţionale să fie adaptate astfel
încât să recompenseze performanţa, să încurajeze întreprinderile start-up, să favorizeze
extinderea întreprinderilor mici şi crearea de noi locuri de muncă. De asemenea, s-a propus
îmbunătăţirea accesului întreprinderilor mici la finanţare.
8. Consolidarea capacităţii tehnologice a întreprinderilor mici
În această direcţie, s-a propus promovarea noilor tehnologii în cadrul întreprinderilor
mici, încurajarea cooperării şi a schimbului tehnologic între întreprinderi şi, mai ales, între
micile întreprinderi europene, precum şi cooperarea între întreprinderile mici şi instituţiile de
invăţământ superior şi cercetare.
9. Utilizarea modelelor e-business de succes şi asigurarea unei asistenţe de calitate
pentru întreprinderile mici
Comisia Europeană şi statele membre trebuie să încurajeze micile întreprinderi să
aplice cele mai bune practici şi sa adopte modele de afaceri eficiente, care sa le dea
posibilitatea să se dezvolte.

26
 Roman Angela –CAP. II: Politici europene privind întreprinderile
mici şi mijlocii

10. Dezvoltarea unei reprezentări mai puternice şi mai eficiente a intereselor

întreprinderilor mici pe plan naţional şi la nivelul Uniunii Europene
În această direcţie, s-a propus coordonarea deschisă a politicilor naţionale referitoare
la întreprinderi.
În anul 2005, Strategia iniţială de la Lisabona (lansată în anul 2000) a fost relansată,
urmare a evaluării intermediare care a evidenţiat că strategia originală s-a transformat într-o
structură prea complexă, cu scopuri şi acţiuni multiple şi cu o diviziune neclară a
responsabilităţilor şi sarcinilor, în special, între nivelul european şi naţional4.
Strategia de la Lisabona relansată în anul 2005 s-a axat pe creşterea economică şi
ocuparea forţei de muncă în scopul îmbunătăţirii procesului de stabilire a priorităţilor. De
asemenea, s-a stabilit o nouă structură a guvernanţei, bazată pe o abordare gen parteneriat
între statele membre şi instituţiile UE.
Prin relansarea strategiei de la Lisabona s-a conturat o nouă politică comunitară pentru
întreprinderile mici şi mijlocii, denumită „O politică modernă pentru IMM-uri în vederea
creşterii şi ocupării”. În elaborarea acestei noi politici s-a avut în vedere că IMM-urile
prezintă o mare diversitate şi, prin urmare, au nevoi diferite, astfel: în timp ce unele sunt în
faza de pornire („start- ups”), altele cunosc o creştere rapidă („gazelles”); în timp ce unele
activează pe piaţa internaţională, altele se rezumă doar la pieţele locale şi regionale; de
asemenea, IMM-urile sunt ele însele de natură foarte diversă (cuprinzând întreprinderi
artizanale, microîntreprinderi, întreprinderi familiale sau întreprinderi de economie socială).
Prin urmare, politicile care vizează nevoile IMM-urile trebuie să țină seama pe deplin de
această diversitate și să respecte integral principiul subsidiarității.
Noua politică comunitară pentru întreprinderile mici şi mijlocii a vizat acţiuni
specifice în cinci domenii fundamentale5:
ü promovarea spiritului de antreprenor şi a competenţelor antreprenoriale;
ü îmbunătăţirea accesului IMM-urilor pe pieţe;
ü simplificarea legislaţiei;
ü ameliorarea potenţialului de creştere a IMM-urilor;
ü întărirea dialogului şi a consultării între instituţiile europene şi IMM-uri.
Un alt moment semnificativ, care se înscrie în cadrul strategiei de la Lisabona şi care
completează politica modernă pentru întreprinderile mici şi mijlocii, îl reprezintă adoptarea, în
anul 2006, de către Comisia Europeană a Comunicării intitulată „Implementarea
programului comunitar de la Lisabona: Finanţarea creşterii IMM-urilor - promovarea
valorii adăugate europene”6. Prin adoptarea acestei Comunicări, Comisia Europeană

4
Comisia Comunităţilor Europene - Document de evaluare a Strategiei de la Lisabona, Bruxelles, 2.02.2010,
http://ec.europa.eu/growthandjobs/pdf/lisbon_strategy_evaluation_ro.pdf
5
Commission of the European Communities - Implementing the community Lisbon programme - Modern SME
policy for growth and employment, Brussels, 10.11.2005
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2005:0551:FIN:EN:PDF
6
Commission of the European Communities - Implementing the Community Lisbon Programme: Financing SME
Growth – Adding European Value, Brussels, 29.06.2006,
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2006:0349:FIN:EN:PDF

27
 Roman Angela –CAP. II: Politici europene privind întreprinderile
mici şi mijlocii

sugerează diferite măsuri pentru stimularea finanţării IMM-urilor, printre care: asigurarea
unui mediu mai bun pentru capitalul de risc; încurajarea finanţării bancare a IMM-urilor;
creşterea contribuţiei UE la finanţarea IMM-urilor; asigurarea unei mai bune guvernări la
nivel naţional astfel încât statele membre să asigure un cadru reglementativ şi fiscal care să
faciliteze accesul IMM-urilor la capitalul de risc şi împrumuturi.
În decembrie 2007, în cadrul Strategiei de la Lisabona pentru creştere şi ocupare,
Comisia Europeană propune Programul Comunitar de la Lisabona (PCL) 2008- 2010.
PCL a prevăzut ca obiectiv principal, în planul întreprinderilor mici şi mijlocii, adoptarea unei
legi cu privire la acestea. Acest obiectiv a fost de altfel atins, aşa cum vom vedea în
continuare.
Rolul IMM-urilor în economia europeană a fost recunoscut în mod repetat la nivelul
instituţiilor UE. Astfel, un moment extrem de important în cadrul politicilor europene pentru
IMM-uri îl reprezintă adoptarea la 25 iunie 2008 a iniţiativei numită „Small Business Act”
(SBA) sau Legea întreprinderilor mici, care vizează consolidarea creşterii şi competitivităţii
durabile a întreprinderilor mici şi mijlocii europene. Numele simbolic de „Act” dat acestei
iniţiative subliniază voinţa politică a Comisiei Europene de a recunoaşte rolul central al IMM-
urilor în economia UE.
„Small Business Act” sau Legea privind întreprinderile mici pentru Europa propune,
pentru prima dată, instituirea unui cadru cuprinzător de politici pentru UE şi pentru statele
membre.
Noul cadru de politici pentru întreprinderile mici în UE („Small Business Act for
Europe”) se bazează pe convingerea că realizarea celor mai bune condiţii posibile pentru
IMM-uri implică, în primul rând şi înainte de toate, recunoaşterea de către societate a
importanţei antreprenorilor. Prin adoptarea Legii întreprinderilor mici se urmăreşte ca
percepţia rolului antreprenorilor şi a asumării de riscuri să se schimbe în UE, respectiv ca
aceştia să fie apreciaţi şi recompensaţi de către responsabilii politici.
Scopul şi importanţa deosebită a Legii întreprinderilor mici este pusă în evidenţă de
preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, care afirma „scopul acesteia este de a
ajuta micile întreprinderi să prospere şi să ofere celor mai bune dintre ele o rampă de
lansare pentru a ajunge campioni la nivel mondial”; de asemenea, legea „va însemna mai
bună reactivitate a administraţiilor publice, mai puţine întârzieri la plata facturilor, acces la un
sprijin mai mare prin finanţare, inovare şi formare profesională, TVA mai scăzut pentru
serviciile furnizate la nivel local şi acces mai bun la contractele de achiziţii publice”7.
Small Business Act (SBA) pentru Europa constituie un ansamblu vast de măsuri
orientat spre IMM-uri, care încurajează spiritul antreprenorial şi ancorează principiul
“prioritate IMM-urilor sau “gândiţi mai întâi la scară mică” (“Think Small First”) în
elaborarea legislaţiei şi a politicilor cu scopul de a se consolida competitivitatea acestor
întreprinderi.

7
citat preluat din Comisia Europeană – Întreprinderile mici au prioritate. Europa este bună pentru IMM-uri, iar
IMM-urile sunt bune pentru Europa, Ediţia 2008,
http://ec.europa.eu/enterprise/newsroom/cf/document.cfm?action=display&doc_id=4570&userservice_id=1&req
uest.id=0

28
 Roman Angela –CAP. II: Politici europene privind întreprinderile
mici şi mijlocii

SBA se bazează pe zece principii cheie şi pe un anumit număr de acţiuni concrete,

care au fost aprobate de Consiliul European, în decembrie 2008. Comisia Europeană şi statele
membre s-au angajat să adopte măsuri care să se concentreze pe trei domenii prioritare, şi
anume:
ü accesul la finanţare;
ü utilizarea deplină a pieţei unice;
ü promovarea reglementării inteligente.
Principiile cheie prevăzute în SBA şi măsuri strategice care transpun în practică aceste
principii, sunt8:
Principiul 1: Promovarea antreprenoriatului
Pentru transpunerea în practică a acestui principiu, au fost stabilite anumite măsuri
strategice, printre care:
- la nivelul Comisiei Comunităţilor Europene: promovarea culturii antreprenoriale și
facilitarea schimburile celor mai bune practici în formarea spiritului antreprenorial prin:
lansarea, în anul 2009, unui cadru pentru organizarea de manifestări pe tot teritoriul
european, sub denumirea de „săptămâna europeană a IMM-urilor”; lansarea, în anul 2008, a
inițiativei ”Erasmus pentru tinerii antreprenori”, al cărei scop este de a promova schimburile
de experiență și de formare, oferind antreprenorilor în devenire posibilitatea de a învăța de la
antreprenorii gazdă experimentați și de a-și ameliora cunoștințele lingvistice etc;
- la nivelul statelor membre: să stimuleze spiritul de inovație și antreprenorial în
rândul tinerilor, prin includerea educaţiei antreprenoriale în programul de învăţământ la toate
nivelurile de educaţie; să se asigure că fiscalitatea (în special, drepturile de donație, impozitele
asupra dividendelor și impozitul pe avere) nu împiedică transmiterea de întreprinderi.
Principiul 2: „o a doua şansă”, respectiv statele membre să asigure antreprenorilor
cinstiți, care au dat faliment posibilitatea de a beneficia în mod rapid de o a doua șansă.
Pentru transpunerea în practică a acestui principiu, Comisia va urmări să promoveze o
politică a celei de-a doua șanse, facilitând schimbul celor mai bune practici între statele
membre. Pe de altă parte, statele membre sunt invitate: să promoveze o atitudine pozitivă în
societate față de antreprenorii care doresc să reînceapă o afacere, oferind, de exemplu,
campanii de informare a publicului; să încerce să limiteze la un an durata procedurilor
judiciare de lichidare a unei întreprinderi în caz de faliment nefraudulos; să se asigure că cei
care își reîncearcă norocul sunt plasați pe picior de egalitate cu întreprinderilor nou
constituite, mai ales în ceea ce privește programele de sprijin etc.
Principiul 3: ”gândiți mai întâi la scară mică”, respectiv să ţină cont de
caracteristicile IMM-urilor atunci când elaborează legislația și să simplifice cadrul de
reglementare existent. În acest scop, Comisia se angajează iar statele membre sunt invitate:
să evalueze în mod riguros impactul viitoarelor inițiative legislative și administrative privind
IMM-urile („testul IMM”) și să țină seama de rezultatele acestei evaluări în momentul
elaborării propunerilor; să consulte părțile interesate, inclusiv organizațiile de IMM-uri, cu cel
8
Comisia Comunităţilor Europene - „Gândiți mai întâi la scară mică”: Prioritate pentru IMM-uri. Un „Small
Business Act ” pentru Europa, Bruxelles, 25.6.2008,
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2008:0394:FIN:RO:PDF

29
 Roman Angela –CAP. II: Politici europene privind întreprinderile
mici şi mijlocii

puțin opt săptămâni înainte de prezentarea unei propuneri legislative sau administrative care
ar avea repercusiuni asupra întreprinderilor etc.
Principiul 4: reactivitatea administrațiilor publice, respectiv acestea să reacționeze
la nevoile IMM-urilor și să faciliteze pe cât posibil viața acestora, încurajând, mai ales,
utilizarea serviciilor administrative online și soluțiile de tipul „ghișeului unic”. Pentru
aceasta, statele membre sunt invitate să reducă nivelul taxelor percepute pentru înregistrarea
unei întreprinderi, să reducă la mai puțin de o săptămână timpul necesar constituirii unei
întreprinderi, să accelereze începutul activității comerciale a IMM-urilor, reducând și
simplificând licențele și autorizațiile necesare.
Principiul 5: accesul la pieţele publice
Pentru transpunerea în practică a acestui principiu, Comisia va continua să faciliteze
accesul la informații privind oportunitățile legate de achizițiile publice, completând site-urile
internet existente ale UE referitoare la achizițiile publice cu o serie de inițiative, cum ar fi
publicarea facultativă a anunțurilor de participare pentru achizițiile publice situate sub
plafoanele UE, punerea la dispoziție a unui dispozitiv online pentru a găsi parteneri
comerciali etc. Pe de altă parte, statele membre sunt invitate: să instaleze portaluri electronice
pentru a spori accesul la informații cu privire la oportunitățile de achiziții publice inferioare
plafoanelor UE; să încurajeze un dialog constructiv și o înțelegere reciprocă între IMM-uri și
marii cumpărători, prin activități, cum ar fi informarea, formarea, monitorizarea și schimbul
de bune practici; să adapteze politica ajutoarelor de stat la nevoilor IMM-urilor.
Principiul 6: accesul la finanţare, respectiv UE și statele membre trebuie să
faciliteze accesul IMM-urilor la finanțare, în special la capitalul de risc, la microcredit și la
finanțarea de tip mezanin și să pună în aplicare un cadru juridic și comercial care să
favorizeze punctualitatea plăților cu ocazia tranzacțiilor comerciale.
Pentru transpunerea în practică a acestui principiu, Comisia va avea în vedere, în
special, să evalueze posibilitățile de creare a unui regim de plasament privat destinat facilitării
investițiilor transfrontaliere în vederea consolidării piețelor europene ale capitalului de risc.
Pe de altă parte, statele membre sunt invitate: să elaboreze programe de finanțare care
să remedieze absența finanțărilor disponibile pentru sume cuprinse între 100 000 de euro și 1
milion de euro, în special prin intermediul unor instrumente care combină caracteristicile
împrumutului și ale capitalului social (finanțarea de tip mezanin), respectând în același timp
normele privind ajutoarele de stat, să se asigure că impozitarea profiturilor întreprinderilor
încurajează investițiile etc.
Principiul 7: Piaţa unică, respectiv UE și statele membre trebuie să încurajeze
IMM-urile să profite mai mult de oportunitățile oferite de piața unică, în special
îmbunătățind guvernanța politicii privind piața unică și informarea referitoare la
această politică. Pentru aceasta, Comisia urmăreşte să se asigure că IMM-urile beneficiază de
politicile existente de deschidere a pieței, prin colectarea de informații cu privire la
funcționarea pieței unice în vederea identificării disfuncționalităților pieței și a remedierii
acestora. Totodată, statele membre sunt invitate: să asigure aplicarea corectă a principiului
recunoașterii reciproce, să ofere IMM-urilor servicii de consiliere, inclusiv sprijin pentru a se
putea apăra împotriva practicilor comerciale neloiale etc.

30
 Roman Angela –CAP. II: Politici europene privind întreprinderile
mici şi mijlocii

Principiul 8: competenţele şi inovaţia, respectiv UE și statele membre trebuie să

promoveze ameliorarea competențelor în cadrul IMM-urilor, precum și toate formele de
inovare, respectiv să încurajeze investițiile IMM-urilor în cercetare și participarea acestora la
programe de sprijinire a cercetării și dezvoltării, a cercetării transnaționale, a grupării și a
gestionării active a proprietății intelectuale de către IMM-uri (de exemplu, permițând
facturarea și tranzacțiile administrative on-line).
Pentru transpunerea în practică a acestui principiu, Comisia urmăreşte: să extindă, în
continuare, sistemul de promovare a mobilității ucenicilor în cadrul programului Leonardo Da
Vinci pentru 2010; să favorizeze apariţia unor întreprinderi cu o creștere puternică susținând
capacitatea de cercetare și inovare a IMM-urilor, în principal prin intensificarea coordonării
programelor și inițiativelor naționale; să încurajeze participarea activă a IMM-urilor în cadrul
activităților întreprinse de Institutul European de Inovare și Tehnologie (EIT), pentru a le
permite acestora să beneficieze de transferurile de cunoștințe favorizate de EIT.
În ceea ce priveşte statele membre, acestea sunt invitate: să încurajeze eforturile
depuse de IMM-uri pentru a se internaționaliza și pentru a deveni întreprinderi cu o creștere
puternică, inclusiv prin participarea la grupările inovatoare; să se asigure că, în cadrul punerii
în aplicare a programului privind politica de coeziune, IMM-urile pot obține ușor finanțări
legate de spiritul antreprenorial, inovare și cunoștințe etc.
Principiul 9: transformarea provocărilor legate de mediu (schimbările climatice,
penuria de energie și dezvoltarea durabilă) în oportunităţi. În această direcţie, Comisia va
finanța o rețea de experți în eficacitate ecologică și energetică în cadrul Enterprise Europe
Network, care vor oferi consiliere cu privire la o funcționare eficientă din punct de vedere
ecologic, în special pentru IMM-uri; va urmări să dezvolte noi forme de sprijin în favoarea
întreprinderilor nou înființate inovatoare și a IMM-urilor din domeniul eco-inovației.
Statele membre sunt invitate: să ofere stimulente pentru întreprinderile și produsele
eficiente din punct de vedere ecologic (de exemplu, sisteme de stimulente fiscale și prioritatea
acordată subvențiilor destinate finanțării întreprinderilor durabile); să utilizeze în totalitate
sumele alocate în cadrul programelor legate de politica de coeziune, pentru a susține
produsele și procedeele ecologice în IMM –uri.
Principiul 10: susţinerea internaţionalizării, respectiv UE şi statele membre trebuie
să sprijine și să încurajeze IMM-urile să beneficieze de creșterea piețelor din exteriorul UE, în
special printr-un sprijin specific pieței și prin activități de formare în afaceri.
În această direcţie, Comisia: constituie echipe formate din consilieri comerciali din
statele membre și din organizații comerciale ale UE, care să contribuie la îmbunătățirea
informării IMM-urilor cu privire la barierele comerciale, care fac dificil accesul la piețe
situate în afara UE; va promova facilitarea schimburilor comerciale, atât în contextul
Organizaţiei Mondiale a Comerţului, cât și în cadrul negocierilor bilaterale; intenționează să
înființeze centre europene de întreprinderi pe anumite piețe, începând cu India și China, cele
două economii cu creștere rapidă etc.
Statele membre sunt invitate să încurajeze consilierea IMM-urilor de către
întreprinderi mari pentru a le ajuta să aibă acces la piețele internaționale.

31
 Roman Angela –CAP. II: Politici europene privind întreprinderile
mici şi mijlocii

La data de 15 decembrie 2009, Comisia Europeană a publicat Raportul cu privire la

implementarea Legii întreprinderilor mici, prin care s-a evidenţiat atât progresele înregistrate,
dar şi necesitatea de a se urmări, în continuare, implementarea la nivel naţional a acestei
iniţiative.
La data de 2 februarie 2010, Comisia Europeană a adus la cunoştinţa publicului
Documentul de evaluare a strategiei de la Lisabona, în cadrul căruia evidenţiază realizările
acesteia, dar şi punctele slabe9.
Strategia de la Lisabona a avut un impact pozitiv asupra UE deşi obiectivele sale
principale (o rată de ocupare a forţei de muncă de 70% şi sume totale cheltuite pentru
cercetare şi dezvoltare la un nivel de 3% din PIB) nu au fost atinse. Rata de ocupare a forţei
de muncă în UE a atins 66% în 2008 (de la 62% în 2000), după care s-a înregistrat o scădere
în contextul actualei crize. Însă, UE nu a reuşit să înlăture diferenţele existente legate de
creșterea productivității, în comparație cu ţările cele mai industrializate: cheltuielile totale cu
cercetarea şi dezvoltarea, exprimate în procente din PIB, au crescut numai marginal (de la
1,82% în 2000 la 1,9% în 2008).
Prin prisma punctelor slabe ale Strategiei de la Lisabona, se invocă, în sinteză,
următoarele:
- strategia ar fi trebuit să fie organizată mai bine, prin axarea într-o măsură mai mare
pe elementele critice, care au avut un rol cheie în originea crizei recente, cum ar fi: o
supraveghere strictă și riscul sistemic pe piețele financiare, bulele speculative (de exemplu, pe
piața locuințelor) și consumul bazat pe credite, care, în unele state membre, combinat cu
creșteri salariale care devansau câștigurile de productivitate, au avut ca rezultat deficite
ridicate ale conturilor curente;
- nu s-a înlăturat decalajul între angajamente și acțiuni. Astfel, în timp ce statele
membre performante au accelerat ritmul reformelor, alte state au acumulat un decalaj
important în realizarea reformelor;
- recomandările adresate statelor membre în vederea atingerii obiectivelor urmărite
nu au avut efecte concrete;
- în cadrul strategiei, nu s-a pus un accent suficient pe comunicarea atât a beneficiilor
sale, cât şi a implicaţiilor lipsei de reforme. Astfel, la nivel european, sensibilizarea şi
implicarea cetăţenilor, precum şi sprijinul opiniei publice au fost reduse.
- strategia s-a axat într-o măsură mai mare pe pregătirea UE pentru globalizare decât
pe încercarea de modelare a acesteia din urmă.

2.3. „Strategia Europa 2020” şi revizuirea Small Business Act

La data de 3 martie 2010, Comisia Europeană a lansat „Strategia Europa 2020”10
pentru ieşirea din criză şi pregătirea economiei UE pentru deceniul următor. Strategia
Europa 2020 (denumită Strategia pentru creştere inteligentă, ecologică şi favorabilă

9
Comisia Europeană – Document de evaluare a Strategiei de la Lisabona, Bruxelles, 2.02.2002,
http://ec.europa.eu/growthandjobs/pdf/lisbon_strategy_evaluation_ro.pdf
10
a se vedea http://ec.europa.eu/eu2020/

32
 Roman Angela –CAP. II: Politici europene privind întreprinderile
mici şi mijlocii

incluziunii) defineşte viziunea comunitară asupra economiei sociale de piaţă a Europei pentru
deceniul următor şi se axează pe trei domenii prioritare şi interconectate, și anume:
1. Creştere inteligentă: dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaştere şi inovare.
Pentru aceasta se impune îmbunătăţirea calităţii educaţiei, consolidarea performanţei în
cercetare, promovarea inovării şi transferului de cunoştinţe în UE, utilizarea deplină a
tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC), asigurarea că ideile inovatoare pot fi
transformate în produse şi servicii noi, care generează creştere economică, locuri de muncă
de calitate şi susţin abordarea provocărilor la nivel european şi global.
2. Creștere durabilă, respectiv promovarea unei economii mai eficiente din punctul
de vedere al utilizării resurselor, mai ecologice și mai competitive.
Creșterea durabilă presupune construirea unei economii competitive, durabile și
eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, care să accelereze dezvoltarea de rețele
inteligente, ce folosesc TIC, care să exploateze rețelele de la scara UE și să consolideze
avantajele competitive ale întreprinderilor europene, în special în sectoarele de producție și în
cadrul IMM-urilor.
3. Creștere favorabilă incluziunii – o economie cu o rată ridicată a ocupării forței
de muncă, asigurând coeziunea economică, socială și teritorială.
O creștere favorabilă incluziunii presupune asigurarea autonomiei cetățenilor prin rate
ridicate ale ocupării forței de muncă, investirea în dezvoltarea competențelor, combaterea
sărăciei și modernizarea piețelor forţei de muncă, a sistemelor de formare profesională și a
sistemelor de protecție socială în scopul construirii unei societăţi solidare.
Reexaminarea Small Business Act
Small Business Act este primul cadru cuprinzător de politici pentru IMM-uri al UE și
al statelor membre ale acesteia. De la momentul adoptării sale, în iunie 2008, s-au înregistrat
progrese considerabile prin acțiuni de întărire a IMM-urilor în mai multe privințe:
- 100 000 de IMM-uri (din care 90%, microîntreprinderi) au beneficiat de pe urma
instrumentelor financiare ale Programului-cadru pentru inovație și competitivitate, creând
peste 100 000 de locuri de muncă;
- prin directiva privind plățile cu întârziere, autoritățile publice au fost solicitate să-
și plătească furnizorii în termen de 30 de zile, urmârindu-se ameliorarea fluxului de lichidități
al întreprinderilor;
- în majoritatea statelor membre, timpul și costurile necesare pentru înființarea
unei întreprinderi s-au redus considerabil, scăzând media UE pentru o societate privată cu
răspundere limitată de la 12 zile și 485 EUR în 2007, la 7 zile și 399 EUR în 2010, respectiv
la 2.7 zile și 270.93 EUR în 201811;
- procedurile online eficientizate și oportunitățile de ofertare în comun au făcut ca
participarea la achiziții publice să fie mai ușoară pentru IMM-uri;
- noul Centru UE pentru IMM-uri din China sprijină accesul IMM-urilor pe piețele
chineze.

11
European Commission, SBA (Small Business Act) Fact Sheet 2018 – Romania,
https://ec.europa.eu/growth/smes/business-friendly-environment/performance- review_en#sba -fact-sheets

33
 Roman Angela –CAP. II: Politici europene privind întreprinderile
mici şi mijlocii

La data de 23 februarie 2011, Comisia Europeană a dat publicităţii reexaminarea

Small Business Act (SBA) pentru Europa12, prin care s-a evidenţiat progresele înregistrate în
cursul celor doi ani de la implementare, s-au definit noi măsuri pentru a rezolva problemele
apărute în contextul crizei recente şi s-au propun noi soluţii pentru a ameliora asimilarea şi
implementarea Small Business Act.
Reexaminarea Small Business Act evidenţiază noi măsuri, care, pe de o parte, sunt
destinate să răspundă provocărilor crizei economice, iar, pe de altă parte, vizează să alinieze
SBA la priorităţile strategiei Europa 2020 şi să îmbunătăţească continuu mediul de afaceri
pentru IMM-uri. Noile măsuri sunt îndreptate spre următoarele domenii prioritare13:
· Reglementarea inteligentă trebuie să devină o realitate pentru IMM-urile
europene. Implementarea principiului “prioritate IMM-urilor” sau “gândiţi mai întâi la
scară mică” (“Think Small First”) rămâne piatra unghiulară a Small Business Act. Aceasta
implică simplificarea mediului reglementativ şi administrativ în care evoluează IMM-urile,
mai ales prin elaborarea de reguli adaptate, cum ar fi, de exemplu, principiul “o singură dată”
- conform căruia autorităţile publice şi serviciile administrative nu trebuie să solicite, din nou,
informaţii, date, documente sau atestări care le-au fost furnizate în cadul altor proceduri -, sau
utilizarea soluţiilor de tip “ghişee unice”, care permit îndeplinirea formalităţilor
administrative, inclusiv a celor transfrontaliere, pe cale electronică.
Măsurile noi propuse în domeniul reglementării inteligente vizează:
ü Îmbunătăţirea legislaţiei UE prin “testul IMM”. Statele membre sunt invitate să
evalueze sistematic impactul legislaţiei asupra IMM-urilor prin recurgerea la “testul IMM”. În
România, metodologia de elaborare şi aplicare a Testului IMM14 a fost adoptată în iunie,
2014. Testul IMM reprezintă o modalitate de evaluare a impactului economic, social şi de
mediu pe care propunerile legislative îl au asupra IMM-urilor şi constă în efectuarea unui
sondaj de către iniţiatorul actului normativ, înainte de demararea procesului de avizare a
acestuia, cu privire la potenţialele efecte generate în activitatea întreprinderilor mici şi mijlocii
de introducerea noilor reglementări.
ü Realizarea de „ghișee unice” în statele membre pentru facilitarea procedurilor
administrative.
ü Reducerea “supralegiferării” în statele membre;
ü Aplicarea principiului “prioritate IMM-urilor” nu numai în legislaţie, dar şi în
cadrul procedurilor administrative care privesc IMM-urile (de exemplu, reducerea obligaţiilor
de declarare).
· Îmbunătățirea accesului la finanțare pentru IMM-uri.

12 a se vedea European Commission, Review of the "Small Business Act" for Europe, Brussels, 23.2.2011,
COM(2011) 78 final.
13
a se vedea European Commission, Review of the "Small Business Act" for Europe, Brussels, 23.2.2011,
COM(2011) 78 final.
14
Ministerul Economiei - Departamentul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Mediul de Afaceri şi Turism,
Ordin nr. 698 din 4 iunie 2014 pentru aprobarea Metodologiei de elaborare şi aplicare a Testului IMM,
Monitorul Oficial nr. 438 din 16 iunie 2014.

34
 Roman Angela –CAP. II: Politici europene privind întreprinderile
mici şi mijlocii

Small Business Act invită UE şi statele membre să faciliteze accesul la finanţare al

IMM-urilor. În contextul crizei economice globale recente, o parte semnificativă din IMM-
urile europene au înregistrat o deteriorare a situaţiei financiare şi a solvabilităţii. Sondajele cu
privire la creditarea bancară, realizate de Banca Centrală Europeană, au evidențiat înăsprirea
normelor de creditare a întreprinderilor de către o serie de bănci europene. În acest context, s-
a impus adoptarea de noi iniţiative, care să îmbunătăţească accesul la finanţare al IMM-urilor,
cum ar fi, de exemplu, ameliorarea accesului pe pieţele capitalului de risc şi promovarea de
politici fiscal, care să încurajeze investiţiile.
În domeniul îmbunătățirii accesului la finanțare a IMM-urilor, Comisia Europeană
urmăreşte:
ü simplificarea procedurilor privind accesarea programelor de finanţare ale UE
astfel încât să devină mai accesibile IMM-urilor;
ü adoptarea unui plan de acţiuni, care să amelioreze accesul la finanţare al IMM-
urilor, inclusiv accesul pe pieţele capitalului de risc şi să sensibilizeze investitorii cu privire la
posibilităţile pe care le oferă IMM-urile.
Statele membre sunt invitate să:
ü faciliteze accesul IMM-urilor la fondurile structurale, permiţându-le să furnizeze
“numai o singură dată” toate informaţiile necesare pentru a beneficia de contribuţiile la aceste
fonduri;
ü să dezvolte soluţii, cum ar fi “mediatorul creditului” (sau “ombudsman-ul
creditului”) pentru a facilita dialogul între IMM-uri şi instituţiile de credit;
ü să evite, prin legislaţia fiscal, dubla impozitare, care ar frâna investiţiile
transfrontaliere de capital de risc;
- să creeze “ghişee unice” prin care IMM-urile să poată solicita subvenţii europene,
naţionale şi locale.
· Utilizarea deplină a pieţei unice, sprijinirea IMM-urilor pentru a face față
problemelor globalizării și schimbării climatice.
Small Business Act invită Comisia Europeană şi statele membre să susţină IMM-urile,
să le încurajeze pentru a beneficia de avantajele pieţei unice şi de dezvoltarea pieţelor situate
în afara UE. De asemenea, strategia Europa 2020 prevede mai multe măsuri, care vizează să
îmbunătăţească competitivitatea UE în raport cu principalii săi parteneri comerciali şi să
promoveze o Europă eficace în utilizarea resurselor.
În domeniul menţionat, reexaminarea Small Business Act propune noi acţiuni, printre
care:
ü o bază de impozitare consolidată comună pentru impozitul societăţilor;
ü măsuri pentru facilitarea recuperării transfrontaliere a creanțelor;
ü revizuirea sistemului european de standardizare pentru realizarea unor standarde
mai favorabile IMM-urilor și mai ușor accesibile;
ü orientări pentru utilizarea de către IMM-uri a normelor de etichetare a originii;
ü propunere privind sprijinirea IMM-urilor pe piețe din afara UE;
ü acțiuni specifice privind transferul regional de cunoștințe între experți în mediul
înconjurător și energie din cadrul Rețelei întreprinderilor europene.

35
 Roman Angela –CAP. II: Politici europene privind întreprinderile
mici şi mijlocii

· Consolidarea guvernanţei Small Business Act în scopul obţinerii de rezultate

concrete. Implementarea cu succes a Small Business Act necesită o guvernanţă consolidată, în
special cu organizaţiile oamenilor de afaceri.
Comisia Europeană urmăreşte să creeze un grup consultativ Small Business Act
(SBA), format din reprezentanţi ai guvernelor şi organizaţiilor întreprinderilor, care să
contribuie la evaluarea şi stabilirea de rapoarte cu privire la adoptarea SBA, difuzarea
informaţiilor cu privire la acţiunile realizate în cadrul politicii în favoarea IMM-urilor şi să
promoveze schimbul de bune practici.
În ceea ce priveşte statele membre şi, eventual, autorităţile regionale şi locale, acestea
sunt invitate să stabilească, în coordonare cu reprezentanţii organizaţiilor întreprinderilor,
planuri naţionale şi locale de implementare a SBA şi să creeze un organism însărcinat cu
coordonarea problemelor legate de IMM-uri (“reprezentantul IMM-urilor”).
Comisia Europeană a invitat statele membre ale UE, statele candidate, dar şi cele
potenţial candidate să implementeze pe deplin Small Business Act, în forma actualizată în
februarie 2011.
În scopul evaluării și monitorizării situaţiei, dar şi a performanţelor IMM-urilor din
ţările europene, precum şi a gradului de punere în aplicare a celor 10 principii enumerate în
„Small Business Act” (SBA), s-au elaborat „fişe informative” pentru fiecare stat membru UE
în parte, în cadrul cărora sunt evidențiate, pe baza unui set de indicatori, o gamă variată de
aspecte privind politicile în sectorul IMM, conform celor 10 principii ale SBA. Aceste fişe
informative cuprind informaţii referitoare la importanţa şi structura sectorului IMM din ţara
respectivă, poziţia ţării în comparaţie cu media UE, principalele măsuri de politici publice
adoptate de statul membru, precum şi exemple de bune practice (de exemplu, a se vedea
https://ec.europa.eu/growth/smes/business-friendly-environment/performance-review_en#sba-
fact-sheets).
Din anul 2011 și până în prezent (februarie, 2020), nu a mai avut loc o revizuire a
Small Business Act, desi s-au formulat mai multe propuneri, adresate Comisiei Europeane.
Din această perspectivă, în martie, 2019, România, prin Ministerul pentru Mediul de Afaceri,
Comerţ şi Antreprenoriat, a propus actualizarea Small Business Act, prin introducerea
conceptului de digitalizare. Astfel, propunerea se poate materializa, fie prin adăugarea unui
nou principiu la cele zece existente, fie prin adăugarea la principiul “competenţele şi
inovaţia“15.

2.4. Întreprinderile mici şi mijlocii în contextul economiei bazate pe cunoştinţe

Conceptul de economie bazată pe cunoştinţe nu cunoaşte o definiţie general valabilă,
opiniile specialiştilor fiind diferite.
De exemplu, potrivit OCDE, economia bazată pe cunoştinţe este economia bazată,
în mod direct, pe producţia, distribuţia şi utilizarea cunoştinţelor şi informaţiilor16.

15
a se vedea http://www.imm.gov.ro/ro/2019/03/19/reuniunea-ambasadorilor-imm-sme-envoys-propuneri-
pentru-adaptarea-la-economia-digitala/
16
OCDE – The knowledge- based economy, Paris, 1996, http://www.oecd.org/dataoecd/51/8/1913021.pdf

36
 Roman Angela –CAP. II: Politici europene privind întreprinderile
mici şi mijlocii

După alte opinii17, economia bazată pe cunoştinţe se caracterizează prin transformarea

cunoştinţelor în materie primă, capital, produse - factori de producţie esenţiali ai economiei-
şi prin procese economice în cadrul cărora generarea, vinderea, cumpărarea, învăţarea,
stocarea, dezvoltarea, partajarea şi protecţia cunoştinţelor devin predominante şi
condiţionează decisiv obţinerea de profit şi asigurarea sustenabilităţii economiei pe termen
lung.
Economia bazată pe cunoştinţe se individualizează prin anumite trăsături
fundamentale, care evidenţiază particularităţile sale, printre care18:
ü primordialitatea cunoştinţelor în toate sferele activităţii economice, ca urmare
a impactului decisiv pe care îl au asupra funcţionalităţii şi performanţelor organizaţiilor;
ücreşterea rapidă a valorii proprietăţii intelectuale, care va deveni majoritară în
economie;
ü concentrarea activităţilor economice pe acumularea de cunoştinţe şi producere
de bunuri - cunoştinţe şi nu asupra producerii de bunuri. Cunoştinţele şi bunurile cunoştinţe
tind să devină cele mai căutate şi mai preţuite mărfuri pentru agenţii economici;
ü fundamentarea activităţilor economice, în primul rând, pe resursele
intangibile (informaţii, cunoştinţe, idei, valori intelectuale ale angajaţilor) şi nu pe resursele
tangibile (pământ, clădiri, echipamente). Resursele intangibile sunt reprezentate de cunoştinţe
şi de minţile oamenilor competenţi;
ü predominarea echipamentelor şi produselor simbolice şi diminuarea ponderii
produselor fizice. Cardurile, banking-ul electronic, comerţul electronic, pachetele de
programe pentru calculatoare etc reprezintă produse simbolice, care vor predomina în
economia bazată pe cunoştinţe;
ü intelectualizarea sporită a proceselor de muncă, în special a celor economice. În
unele ţări dezvoltate, munca intelectuală a devenit majoritară pe ansamblul societăţii. De
exemplu: în SUA, munca intelectuală a devenit predominantă la nivelul întregii societăţi încă
din anul 1957, când numărul managerilor, specialiştilor şi funcţionarilor a depăşit numărul
muncitorilor; în Franţa, potrivit studiilor, pentru perioada 2000- 2010, profesiile care se extind
cel mai mult sunt formatorii de personal, cu 100%, asistenţii maternali-cu 70%, cercetătorii-
68%, specialiştii în comunicaţii- 47%, managerii şi specialiştii din întreprinderi cu 40% etc.
ü dispariţia treptată a frontierelor dintre activităţile din cadrul firmei şi dintre
firme la nivel sectorial, regional, naţional şi internaţional. În contextul internaţionalizării
activităţilor, se diminuează treptat diferenţele şi graniţele dintre diverse domenii de activitate
şi regiuni, la nivel naţional şi mondial;
ü creşterea importanţei tehnologiilor în toate domeniile de activitate.
Tehnologiile şi reţelele informaţionale au un rol central în producerea, distribuirea şi utilizarea
cunoştinţelor şi devin precondiţii ale dezvoltării economice;

17
Consiliul Naţional al Întreprinderilor Mici şi Mijlocii - Cartea albă a IMM –urilor din România, 2009, p. 28.
18
a se vedea Ovidiu Nicolescu, Ciprian Nicolescu – Op. cit., p. 382- 385.

37
 Roman Angela –CAP. II: Politici europene privind întreprinderile
mici şi mijlocii

ü ponderea majoritară, în continuă creştere, a sectorului serviciilor în cadrul

economiei, în detrimentul sectorului de producţie, în condiţiile în care serviciile încorporează
un volum superior de cunoştinţe comparativ cu produsele;
ü creşterea semnificativă a exporturilor şi, în cadrul acestora, amplificarea
ponderii cunoştinţelor, ca urmare a reducerii diferenţelor dintre pieţele naţionale şi
eliminării barierelor instituţionale dintre ţări;
ü multiplicarea rapidă a întreprinderilor mici şi, concomitent, reducerea ponderii
întreprinderilor mari deoarece primele sunt mai flexibile şi se pot adapta rapid la evoluţiile
mediului economic. Flexibilitatea, dinamismul şi inovativitatea sunt puncte forte ale
întreprinderilor mici şi mijlocii, care le permite să se manifeste în calitate de principale
promotoare ale economiei bazate pe cunoştinţe;
ü amplificarea şi diversificarea formelor de asociere economică între organizaţii
(alianţe strategice, reţele de firme, clustere, parcuri industriale etc) în scopul valorificării la un
nivel superior a cunoştinţelor şi resurselor de care dispun;
ü intensificarea globalizării; în contextul dezvoltării şi utilizării semnificative a
tehnologiilor informaţionale şi a comunicaţiilor electronice, firmele vor fi în măsură să-şi
sincronizeze lanţurile de aprovizionare şi să organizeze cooperarea transfrontalieră mult mai
eficient;
ü fundamentarea avantajului competitiv - al firmelor, ramurilor economice,
regiunilor economice, economiilor naţionale, economiei mondiale- predominant pe
cunoştinţele deţinute şi utilizate. Dacă în economia industrială avantajul competitiv se
fundamentează, de regulă, pe costuri reduse sau pe calitatea produselor, în economia bazată
pe cunoştinţe se conturează un nou tip de avantaj competitiv, ca urmare a rolului semnificativ
pe care îl au cunoştinţele (materie primă de bază, capital important, forţă de producţie,
produs).
Componenta principală a economiei bazată pe cunoştinţe este întreprinderea bazată pe
cunoştinţe, care prezintă anumite caracteristici semnificative, care o diferenţiază net de
întreprinderea industrială clasică, predominantă, în prezent, pe plan mondial, printre care19:
· diminuarea activelor fizice concomitent cu dezvoltarea bazei interne de cunoştinţe
şi extinderea legăturilor cu clienţii, furnizorii şi forţa de muncă existente;
· externalizarea activităţilor care nu sunt esenţiale pentru firmă, în paralel cu
internalizarea celor care fac parte sau sunt puternic complementare cunoştinţelor esenţiale ale
organizaţiei;
· schimbarea relaţiilor cu forţa de muncă externă firmei, în sensul apelării la
aceasta pentru activităţile de funcţionare mai puţin importante şi pentru cele de întreţinere ale
organizaţiei ; pentru realizarea lor se va apela pe scară largă la firmele mici şi la persoane care
lucrează independent;
· dezvoltarea strategică a firmei se va baza pe sporirea cunoştinţelor firmei, ceea
ce presupune ca aceasta să dispună de capacitatea de a-şi dezvolta propriile cunoştinţe;

19
Ovidiu Nicolescu, Ciprian Nicolescu – Op. cit., p. 390.

38
 Roman Angela –CAP. II: Politici europene privind întreprinderile
mici şi mijlocii

· direcţionarea investiţiilor în training, în forţa de muncă externă, în scopul

înlocuirii propriului personal care nu progresează;
· alocarea unor resurse mai reduse pentru training şi oferirea de posibilităţi mai
limitate de promovare a personalului din grupurile periferice, care poartă principala
responsabilitate pentru propria pregătire şi evoluţie profesională;
· reconceperea sistemului de motivare prin: amplificarea recompensării în funcţie
de performanţe şi merite pentru întreg personalul firmei; creşterea utilizării recompensării
personalului din grupurile periferice, în funcţie de performanţele individuale; intensificarea
folosirii stimulentelor globale, de grup şi personale, pentru personalul de baza al firmei;
apelarea pe scară largă la promovarea personalului în cadrul şi din afara firmei.
· diminuarea barierelor dintre diferitele categorii de resurse umane, dintre
munca de la firmă şi munca de acasă, dintre individ şi organizaţie;
· acordarea unei atenţii semnificative obţinerii, utilizării, protejării şi
valorificării capitalului intelectual.
În contextul economiei bazată pe cunoştinţe, înfiinţarea unei întreprinderi se
realizează în scopul valorificării unei oportunităţi. Din această perspectivă, întreprinderile
bazate pe cunoştinţe se crează în două moduri:
ü valorificând noile tipuri de oportunităţi (noile tehnologii, internetul, comerţul
electronic, sistemele mondiale de navigaţie pe internet etc) oferite de economia bazată pe
cunoştinţe;
ü valorificând oportunităţile economice clasice, însă într-o manieră nouă, focalizată
pe cunoştinţe.
În economia bazată pe cunoştinţe, schimbările fundamentale de natură economică
aferente implică şi schimbări de natură structural - organizaţională, care constau în:
v apariţia unor noi tipuri de organizaţii, ca de exemplu întreprinderea reţea, clusterul,
întreprinderea emergentă, organizaţia virtuală;
v predominarea unor tipuri de organizaţii atipice, apărute anterior, fiind determinate
de trecerea la economia bazată pe cunoştinţe. În această categorie se includ: incubatoarele,
centrele de afaceri, consorţiile, networkingul etc.
În ceea ce priveşte întreprinderile mici şi mijlocii, crearea şi dezvoltarea acestora, în
perspectiva economiei viitorului (economia bazată pe cunoştinţe), sunt impulsionate de
anumiţi factori semnificativi, şi anume: creşterea nivelului de pregătire al populaţiei,
individualizarea şi personalizarea sporită a produselor şi serviciilor; schimbările de natură
tehnică şi tehnologică; informatizarea economiei şi a societăţii; internaţionalizarea activităţilor
economice.
Trecerea la economia bazată pe cunoştinţe oferă întreprinderilor mici şi mijlocii
numeroase oportunităţi, însă crează şi ameninţări20. Cele mai importante oportunităţi
generate pentru IMM-uri se referă la:
Ø crearea şi comercializarea de noi produse, servicii şi tehnologii;

20
http://www.cnipmmr.ro/noutati/wasme_decl_rom.pdf

39
 Roman Angela –CAP. II: Politici europene privind întreprinderile
mici şi mijlocii

Ø amplificarea şi diversificarea cererii pe pieţele internaţionale, naţionale, regionale

şi locale;
Ø extinderea muncii la domiciliu şi a telemuncii;
Ø dezvoltarea networking-ului organizaţional şi tehnic etc.
Ameninţările pentru IMM-uri se referă la :
o dispariţia cererii pentru numeroase produse şi servicii tradiţionale, realizate de
regulă de către IMM-uri;
o apariţia de noi echipamente şi tehnologii performante, dar şi costisitoare, a căror
utilizare condiţionează supravieţuirea firmelor;
o accelerarea ritmului de uzură morală a utilajelor folosite de întreprinderi, care fac
necesară înlocuirea lor după 2-3 ani de utilizare;
o creşterea semnificativă a resurselor financiare necesare pentru crearea şi/sau
modernizarea întreprinderilor, îndeosebi în industrie, agricultură, construcţii, transporturi şi
servicii;
o hiperconcurenţa firmelor transnaţionale pentru majoritatea produselor şi a firmelor
mari pe pieţele locale şi tradiţionale, esenţiale pentru IMM-uri;
o migrarea specialiştilor foarte buni din firmele mici în cele mari şi transnaţionale,
care le oferă condiţii de muncă şi salarii net superioare.
În scopul valorificării de către IMM-uri a oportunităţilor generate de economia bazată
pe cunoştinţe, dar şi a contracarării ameninţărilor prezintă importanţă semnificativă realizarea
unor acţiuni de anvergură - cu participarea întreprinzătorilor, asociaţiilor de IMM–uri,
organizaţiilor oamenilor de afaceri, guvernelor naţionale, organizaţiilor şi organismelor
internaţionale -, printre care:
§ informarea continuă a IMM–urilor cu privire la conţinutul şi specificului
economiei bazate pe cunoştinţe, prin conferinţe, seminarii, site-uri specializate, broşuri
explicative, ghiduri, articole şi emisiuni speciale în mass-media;
§ training intens al întreprinzătorilor, axat pe dobândirea de cunoştinţe, metode,
tehnici, abilităţi şi comportamente specifice economiei bazate pe cunoştinţe, prin cursuri de
formare şi perfecţionare, învătământ la distanţă etc. în domeniile: management, marketing,
financiar, informatică etc;
§ consultanţa în procesele de obţinere, utilizare şi valorificare a cunoştinţelor de
către IMM – uri în toate fazele dezvoltarii lor, utilizând pe scară largă parteneriate public-
private, proiecte şi programe cu coparticipare locală, naţională şi internaţională;
§ investiţii din partea întreprinzătorilor, investitorilor de risc, fundaţiilor, statelor etc
în infrastructură, sisteme informatice, tehnologii şi echipamente bazate pe cunoştinţe etc,
apelând la parteneriate public-privat, care să asigure IMM–urilor suportul tehnic, specific
economiei bazate pe cunoştinţe;
§ networking între IMM – uri şi între acestea şi alţi agenţi economici, la nivel local,
regional, naţional şi internaţional, realizat prin clustere, incubatoare de afaceri, reţele de
subcontractări şi distribuţia produselor etc.

40
 Roman Angela –CAP. II: Politici europene privind întreprinderile
mici şi mijlocii

În România, rezultatele anchetei21 realizate de Consiliul Naţional al Întreprinderilor

Private Mici şi mijlocii din România (CNIPMMR) reflectă faptul că numai 21.44% din IMM-
uri cunosc noţiunile de economie şi organizaţie bazată pe cunoştinţe (a se vedea graficul 4),
procent deosebit de scăzut dacă avem în vedere faptul că unul din obiectivele Strategiei
„Europa 2020” îl constituie promovarea unei creşteri inteligente, respectiv dezvoltarea unei
economii bazate pe cunoaştere şi inovare.

Sursa: Nicolescu Ovidiu (coordonator) – Cartea albă a IMM-urilor din România 2016, Bucureşti, 2016, p. 204,
http://www.aippimm.ro/files/articles_files/57/6521/carta-alba-a-imm-urilor-din-romania-2016.pdf
Graficul 4: Frecvenţa cunoaşterii conceptelor de economie şi organizaţie bazate pe cunoştinţe în IMM-uri

Prin prisma regiunilor de dezvoltare ale ţării (a se vedea graficul 5), se constată că
întreprinderile mici şi mijlocii în care întreprinzătorii sunt familiarizaţi cu aceste concepte
înregistrează ponderea cea mai mare în regiunea de Vest (38.46%), iar ponderea cea mai
scăzută în regiunea de Nord Vest (10.39%). Astfel, se constată diferențe semnificative între
regiuni, valoarea maximă fiind de 3.7 ori mai mare decât nivelul minim.

Sursa: Nicolescu Ovidiu (coordonator) – Cartea albă a IMM-urilor din România 2016, Bucureşti, 2016, p. 205,
http://www.aippimm.ro/files/articles_files/57/6521/carta-alba-a-imm-urilor-din-romania-2016.pdf
Graficul 5: Frecvenţa cunoaşterii conceptului de economie şi organizaţie bazată pe cunoştinţe în IMM, în
funcţie de regiunea de dezvoltare a ţării
În funcţie de încadrarea firmelor pe categorii de mărime, rezultatele anchetei
evidenţiază că gradul de cunoaştere a noţiunile de economie şi organizaţie bazată pe
cunoştinţe creşte proporţional cu dimensiunea IMM-urilor (a se vedea datele din graficul 6).

21
pe un eşantion reprezentativ de 1096 de IMM, cu referire la anul 2015.

41
 Roman Angela –CAP. II: Politici europene privind întreprinderile
mici şi mijlocii

Sursa: Nicolescu Ovidiu (coordonator) – Cartea albă a IMM-urilor din România 2016, Bucureşti, 2016, p. 205,
http://www.aippimm.ro/files/articles_files/57/6521/carta-alba-a-imm-urilor-din-romania-2016.pdf
Graficul 6: Frecvenţa cunoaşterii conceptului de economie şi organizaţie bazată pe cunoştinţe în IMM, în
funcţie de mărimea firmei

În funcţie de forma de organizare juridică a IMM-urilor, rezultatele anchetei arată că

firmele altfel organizate juridic dețin ponderea cea mai mare de firme în care sunt cunoscute
noţiunile de economie şi organizaţie bazată pe cunoştinţe (a se vedea datele din graficul 7).

Sursa: Nicolescu Ovidiu (coordonator), Cartea albă a IMM-urilor din România 2016, Bucureşti, 2016, p. 206,
http://www.aippimm.ro/files/articles_files/57/6521/carta-alba-a-imm-urilor-din-romania-2016.pdf
Graficul 7: Frecvenţa cunoaşterii conceptului de economie şi organizaţie bazată pe cunoştinţe în
IMM, în funcţie de forma de organizare juridică a IMM-urilor

Analiza în funcţie de ramura în care îşi desfăşoară activitatea evidenţiază că nivelul

de informare cu privire la noile noţiuni este mai ridicat în cazul IMM-urilor din sectorul
transporturi şi mai scăzut în cazul celor din turism (a se vedea datele din graficul 8).

Sursa: Nicolescu Ovidiu (coordonator) – Cartea albă a IMM-urilor din România 2016, Bucureşti, 2016, p. 206,
http://www.aippimm.ro/files/articles_files/57/6521/carta-alba-a-imm-urilor-din-romania-2016.pdf
Graficul 8: Frecvenţa cunoaşterii conceptului de economie şi organizaţie bazată pe cunoştinţe în
IMM, în funcţie de ramura în care îşi desfăşoară activitatea IMM-urile

42
 Roman Angela –CAP. II: Politici europene privind întreprinderile
mici şi mijlocii

Rezultatele slabe înregistrate cu privire la cunoaşterea conceptelor de economie şi

organizaţie bazată pe cunoştinţe a determinat Guvernul României să iniţieze Proiectul
„Economia bazată pe cunoaştere” (EBC), derulat prin Ministerul Comunicaţiilor şi pentru
Societatea Informațională şi cu sprijinul Băncii Mondiale.
Proiectul EBC a fost programat să se desfăşoare în perioada 2006 – 2010, extins până
în 2013, și s-a desfăşurat în parteneriat cu primăriile din 255 de comune și oraşe cu mai putin
de 30000 locuitori, unde nu exista acces la informaţie digitală și, prin urmare, nici competenţe
de a o folosi şi exploata22.
Proiectul EBC a avut ca principale obiective23:
ü extinderea accesului la tehnologiile informaţionale şi de comunicaţii, precum şi
îmbunătăţirea cunoştinţelor de utilizare a calculatorului;
ü promovarea şi furnizarea de servicii locale de guvernare electronică;
ü modernizarea procesului educaţional;
ü promovarea comerţului electronic şi acordarea de asistenţă financiară şi tehnică
pentru adoptarea soluţiilor inovative în IMM-uri.
În concluzie, întreprinderea viitorului este întreprinderea bazată pe cunoştinţe, care
trebuie să fie o întreprindere sustenabilă24, respectiv întreprinderea care stabileşte obiective
economice, sociale şi ecologice pe termen lung, pe care este capabilă să le îndeplinească, prin
valorificarea la un nivel superior a cunoştinţelor şi celorlalte resurse de care dispune, şi care
generează eficienţă şi performanţă, validate de piaţă şi recunoscute de societate.

22 http://www.mcsi.ro/Minister/Comunicate-de-presa/Economia-bazata-pe-Cunoastere-creste-gradul-
23
pentru detalii a se vedea http://www.ecomunitate.ro/Proiectul_Economia_Bazata_pe_Cunoastere(51).html
24
Consiliul Naţional al Întreprinderilor Mici şi Mijlocii - Cartea albă a IMM –urilor din România, 2009, p. 31.

43