REFERAT

‘’Etica profesionala ca ştiinţă si disciplina de

studiu’’

A efectuat: Miron Lidia

Grupa:SA-041
Profesor: Tataru Lidia

1
 CUPRINS

Introducere………………………………………………………
………………..3
Etapele de dezvoltare a
eticii………………………………………………..5
Principiile fundamentale ale
eticii…………………………………………7
Bibliografie………………………………………………………
………………..8

2
Introducere
Etica profesională este un domeniu independent al ştiinţei despre etică şi
studiază bazele moralei profesionale, explică specificul realiză rii principiilor
morale generale în sfera muncii, descoperă funcţiile şi specificul subiectelor,
principiilor şi categoriilor etice. Totodată , etica profesională studiază specificul
activită ţii morale a profesionistului şi relaţiile sale morale în mediul profesional,
pune bazele etichetei care constituie reguli de comunicare specifice, maniere de
comportare, norme de conduită în societate.
Într-un prim sens, etica este considerată ştiinţă a comportamentului,
moravurilor; studiu teoretic al principiilor care guvernează problemele practice, iar
morala este totalitatea mijloacelor pe care le folosim pentru a relaţiona în societate,
ansamblul prescripţiilor concrete adoptate de că tre agenţi individuali sau colectivi.
Într-un al doilea sens, etica este ansamblul regulilor de conduită acceptate de
că tre o comunitate anumită , reguli care sunt fundamentate pe distincţia dintre bine
şi ră u, iar morala este ansamblul principiilor de dimensiune universal-normativă
(adeseori dogmatică ), bazate pe distincţia dintre bine şi ră u.
În mediul profesional, termenul preferat este cel de etică. În limbajul comun,
termenul morală este în special legat de viaţa privată . Respectă m morala în viaţa
privată şi etica în viaţa publică (politică , civică , profesională ).
Deontologia reprezintă un ansamblu de reguli comportamentale după care se
ghidează o organizaţie, o instituţie, profesie sau o parte a acesteia, instanţa de
elaborare şi aplicare a acestor reguli fiind organizaţiile profesionale.
Moralitatea este un ideal în sensul normativ al termenului ideal, exprimând
ceea ce ar trebui să facem sau ceea ce nu ar trebui să facem dacă am fi raţionali,
binevoitori, imparţiali, bine intenţionaţi.
Obiectul eticii îl constituie morala.

3
 Morala este o parte considerabilă a vieții noastre, dar în situații de rutină nu ne
punem probleme specifice moralei:
 ce ar trebuit să facem? (ar fi drept, bine, onest);
 cum ar treui să judecă m pe noi înșine și pe alţii?;
 cum trebuie să -i trată m pe alţii şi să admitem să fim trataţi de ceilalți?;
 ce scopuri sunt demne de a fi urmate în viaţă ?;
 care este cel mai bun mod de viaţă ?;
 ce fel de persoană ar trebui să fiu?
Rolul eticii este să ajute oamenii şi instituțiile să decidă ceea ce
este mai bine să facă , pe ce criterii să facă alegerea şi care le sunt
motivațiile morale în acţiunile lor.
Etica este o ştiinţă filozofică ce studiază morala ca pe una dintre
cele mai importante laturi ale existenţei umane şi sociale. În
acelaşi timp, etica este şi o disciplină ştiinţifică , deoarece în cadrul să u
sunt elucidate două grupuri de probleme:

probleme ce ţin de modul în

probleme teoretice
care ar trebui să procedeze
propriu-zise ce se referă la omul, după ce principii şi
natura şi esenţa moralei; norme să se conducă în viaţă .

4
Etapele de dezvoltare a eticii.
I Epoca primitivă - elementele de etică se transmiteau verbal de la o generație la
alta sub formă de sfaturi, povețe, reguli de comportare. Încă din această epocă
etica avea un rol deosebit în existenţa societă ții, de atunci când în perioada
paleolitică conștiința convietuirii a impus prima mare interdiciție etică din
preistoria omului - cea a canibalismului.
II. Epoca antică-s-a constituit etica ca știință , au fost formulate idei cu privire la
educația morală a copiilor. Ex: Quantilius recomandă să fie angajate dă dace care
vorbeau corect și frumos, cu o pronunțare corectă .
III. Epoca renaşterii - s-au cunoscut mari transformă ri de norme morale.
Umaniştii epocii înaintează noi cerințe față de pedagog, care este promotor al
moralită ții. Se pune accentul pe respectul față de om. Ex: studentul nu trebuie să
se teamă de pedagog. Se pune accent pe dezvoltarea educației estetice, educatorul
trebuie să fie tână r, cultivat, inventiv, prietenos, voios, senin, exemplu pentru toți.
Caracteristici ale normelor morale
A avea un comportament etic înseamnă a să vârşi mereu fapte morale. Normele
morale arată ce trebuie să facă sau să nu facă , cum trebuie să fie sau să nu fie
subiectul conştient pentru ca rezultatele comportamentului manifestat să fie
apreciate ca bune sau ca rele.
Normele de conduită au existat în toate timpurile (date, obiceiuri, legi); acestea
s-au transmis, prin educaţie, din generaţie în generaţie.
Norma morală reprezintă un instrument de constrângere morală , de protejare:
un model prescriptiv acceptat şi recunoscut de membrii societă ţii; un standard,
etalon de comportament social.
Normele, în general, se elaborează prin două modalită ţi:

5
 - neorganizat (neinstituţionalizat): spontan, difuz (cutume, obiceiuri, tradiţii);
- organizat (instituţionalizat): de că tre organizaţii, instituţii, agenţii specializate.
Normele având ca scop reglementarea normativă şi integrarea socială :
-creează un sistem de drepturi şi obligaţii, interdicţii în diferite contexte sociale;
-asigură cadrul normativ pentru ordinea juridică şi cea socială ;
-permit rezolvarea şi evitarea conflictelor;
-indică ceea ce ar trebui să fie într-o societate (nu ceea ce este);
-nu stabilesc puncte, reguli normative, ci constituie o „zonă ” în cadrul că reia
sunt permise şi limite de variaţie.
Normele morale se pot clasifica astfel:
1. Norme generale (universale): sunt prezente în toate tipurile de comunită ţi
umane, au durabilitate în timp şi influenţează toate activită ţile umane (cinstea,
demnitatea, sinceritatea, loialitatea, generozitatea).
2. Norme particulare: au atribuţie la unele comunită ţi umane determinate,
vizând activită ţi umane particulare [normele vieţii de familie, cele specifice
anumitor activită ţi profesionale (medici, avocaţi, profesori, sportivi, economişti
etc.)].
3. Norme speciale: se manifestă în cadrul unor grupuri restrânse şi uneori cu
ocazii speciale (norme de protocol, codul manierelor elegante, reguli de etichetă în
afaceri etc.).
Normele pot fi formulate:
- ca imperativ categoric indică ce trebuie să facă oricine, oricând şi oriunde într-
o anumită situaţie (arată ce este obligatoriu să facem sau să ne abţinem să facem).
- ca imperativ ipotetic: arată ce este dezirabil (ce ar trebui) să facem sau să ne
abţinem să facem în anumite situaţii.
O normă poate să conţină interdicţii (de exemplu: Să nu omori decât în legitimă
apărare!); permisii (Poţi să nu te supui ordinelor, dacă ele încalcă drepturile
omului) sau obligaţii (Tine-ţi promisiunile!).

6
 Principiile fundamentale ale eticii
În etică se disting principii fundamentale şi principii particulare. Se disting trei
principii fundamentale:
1) principiul renunţă rii este propriu mai multor tipuri istorice de morală :
budistă , creştină , stoică . Acest principiu vizează renunţarea la ordinea reală şi la
cea normativ-valorică a colectivită ţii;
2) principiul individualismului este un principiu al raţiunii de afirmare a
individului împotriva celorlalţi şi împotriva colectivită ţii;
3) principiul colectivismului este principiul orică rei morale şi moralită ţi,
deoarece omul este o fiinţă socială , el tră ieşte în colectiv şi în diverse forme de
colectivitate şi de comunitate umană .
Etica - disciplină filosofică şi ştiinţifică
Una din problemele care se pot pune în legă tură cu statutul eticii este aceea a
justifică rii ei ca disciplină filozofică şi ştiinţifică .
Argumentele potrivit cărora etica este o disciplină filozofică sunt
următoarele:
 a apă rut şi s-a dezvoltat pe tă rîmul filozofiei, fiind parte componentă a
operei majorită ții filozofilor
 importanți pe care i-a dat istoria filozofiei:
 are la bază o concepție generală asupra existenței, fiind indispensabilă
unei filozofii despre om; desfă șoară un demers sintetic şi conceptualizant,
categoriile sale fiind de aceeaşi înă lțime
 conceptuală cu categoriile filozofice: abordează realitatea ca relație a
subiectului cu obiectul. la nivelul maxim de interpretare, propriu
filozofiei.

7
Activităţi:
IMPLICĂ -TE!
• Enumă ră problemele legate de comportamentul lipsit de etică .
• Aminteşte-ţi când, unde şi cine au fost acei care teau îndemnat să accepţi un
comportament etic.
• Descrie etapele de dezvoltare a eticii.

Bibliografie:
chromeextension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://elibrary.ceiti.md/
files/12/Televca/Servicii%20administrative/Etica%20profesionala%20Viorelia
%20Lungu.pdf
https://www.google.com/search?
q=etica+profesionala+&tbm=isch&ved=2ahUKEwiRqqnYiaiBAxVfi_0HHRvtD7
MQ2-
cCegQIABAA&oq=etica+profesionala+&gs_lcp=CgNpbWcQAzIECCMQJzIFCA
AQgAQyBggAEAgQHjIHCAAQGBCABDIHCAAQGBCABDIHCAAQGBCAB
DIHCAAQGBCABDIHCAAQGBCABDIHCAAQGBCABDIHCAAQGBCABF
CYC1iYC2D2DmgAcAB4AIABqAGIAagCkgEDMC4ymAEAoAEBqgELZ3dzL
Xdpei1pbWfAAQE&sclient=img&ei=gewBZdHlG9-
W9u8Pm9q_mAs&bih=619&biw=1366&rlz=1C1GCEA_enMD967MD967#imgrc
=peDKg5GY4jkdwM
https://www.scribd.com/doc/293174346/Etica-profesionala