Sunteți pe pagina 1din 8

Etica si deontologie juridica

Etica, morala si deontologie . Termenul de etica provinte din grecescul ethos care inseamna in traducere libera ,caracter, obisnuinta, datina. Termenul de morala provine de la latini,si semnifica aproximativ acelasi lucru. Ethos in latina prin mores este Cicero. Mores reprezinta moravuri, obiceiuri, In clipa de fata, cuvantul ethos se refera la :atitudini, caracteristici, obiceiuri ce sunt specifice unei culturi sau popor sau grup uman, cum ar fi ethosul francez ..bla. Pe parcurs sa stabilit o distinctie, si anume, ca etica este disciplina teoretica prin care se studiaza ideile de Bine, Rau, datorie, dreptate, etc. In general, aceastea sunt denumite etici filosofice.De asemenea, studiaza atitudinile,caracterele, datinile, obiceiurile, in ansamblu, moralitatea oamenilor. Majoritatea filosofilor disting etica de morala, iar aceasta distinctie se face in modul urmator: morala se refera la un anumit comportament al oamenilor, comportament vazut prin prisma valorilor. Etica, se refera la studiul a tot ceea ce intra in aceasta arie a valorilor si normelor morale in actiune. Termenii de imoral si anetic sunt sinonimi atunci cand descriem acele persoane rele sau cand spunem ca actiunile lor sunt imorale. In mod curent sa stabilit ca etica generala ,sau filosofia morala , Se compune din 3 domenii/nivele : A:eticile de gradul 1, sau etica valor normativa (studiul marilor teorii si doctrine etice) B:eticile de gradul 2, sau meta-etica (studiul limbajului moral, atat al celui utilizat de eticile de gradul 1, cat si al limbajului comun) C:eticile aplicate (analiza unor fenomene sau cazuri morale particulare, cum ar fi avortul, eutanasia, clonarea sau problemele mediului, afacerilor etc prin intermediul criteriilor si teoriilor propuse de eticile de gradul 1 si/sau de gradul 2. Raportand etica la morala, putem spune, in concluzie, ca daca morala impune/comanda, etica REcomanda. Un alt punct de vedere in literatura de specialitate, mai nuantat este cel care considera ca totusi morala si etica nu pot fi disociate cu totul . Autorii respectivi propun sa se faca distinctia intre etica si morala si sa fie desemnat prin morala tot ceea ce, in ordinea binelui si raului se refera la legi norme imperative. Ceea ce apropie si leaga etica de morala sunt: intentia si scopul etic . Acestea preced notiunea de lege, de imperativ moral . In realitate vom numi scop etic scopul unei vieti bune, cu si pentru celalalt .

De fapt, se spune ca intram cu adevarat in domeniul eticii atunci cand ne afirmam si propria vointa cat si libertatea celuilalt, astfel incat, libertatea celuilalt sa fie asemeni libertatii mele. Relatia dintre etica si morala este una perfect aplicabila mediului, in general, inclusiv mediului de afaceri, astfel incat fiecare individ care este incadrat/ angajat/ salariat, pe de o parte reprezinta o entitate autonoma, dar pe de alta parte , fiecare individ va trece prin adecvarea proiectului sau la cel al institutiei de care apartine. Din acest motiv se spune ca, prin raportare la mediul sau extern, orice organizatie ,orice institutie poate fi considerata autonoma dar ,in acelasi timp, ea trebuie sa se asigure de concurenta sau de cooperarea celorlalti indivizi, respectand aceasta adecvare la cerintele mediului in ansamblu. Trebuie sa ne intrbam ce se intelege ,in mod curent, prin cuvantul etica, in limba romana, spre a face anumite distincti . In primul rand, etica se refera la asa-numitele moravuri, cutume si obiceiuri traditionale specifice diferitelor culturi. In al doilea rand, prin termenul etica se intelege ansamblul de valori si norme care definesc intro anumita societate omul de caracter precum si regulile de comportare justa, demna si vrednica de respect, a caror incalcare este blamabila si vrednica de dispret. In aceasta acceptiune, etica promoveaza anumite valori precum : cinstea, dreptatea, sinceritatea, altruismul, incercand sa faca respectate norme de genul sa nu minti, sa nu furi, etc. se numeste moralitate. IN CONCLUZIE, in sensul sau prorpiu, etica sau filosofia morala este o interpretare teoretica a ethosului si a fenomenelor morale. DEONTOLOGIA nu reprezinta decat o formalizare a eticii care se materializeaza trecand prin codurile de conduita profesionala, iar unele profesiuni sunt chiar direct implicate, cum ar fi MAGISTRATII, MEDICII, FUNCTIONARII PUBLICI, AVOCATII, EXPERTII CONTABILI, etc.

_____________________________________________________________________________________ Codul deontologic ale celor mai importante functii publice intr-un stat. 1.Magistratii 2.Alte coduri deontologice, Cdeo. Cadre didactice, cadre medicale, politisti. Motivul pentru care vom face aceasta analiza se releva din faptul ca cele 4 functii publice interactioneaza intr-un grad si intr-un mod diferit cu cetateanul.

Vom incerca sa analizam normele de conduita precum si indatoririle specifice ale acestora, precum si preocuparea permanenta de mentinere a nivelului moral si al prestigiului social. In primul rand vom incerca sa definim notiunea de deontologie legata de aceste domenii profesionale si vom incerca sa definim conceptele utilizate. Se va face o analiza separata a prevederilor deontologice ale celor 4 functii publice si se va face o prezentare in ansamblu asupra principiilor deontologice ce caracterizeaza fiecare profesiune si de asemenea o prezentare a valorilor deontologice. In final se va face o analiza comparativa pentru a scoate in evidenta atat asemanarile cat si deosebirile prevederilor deontologice precum si rolul aparte al acestora in societate si in viata cetateanului . In primul rand, vom face o prezentare generala a normelor de conduita si a obligatiilor etice ale acestor functii iar concluziile care se vor trage vor fi in functie de sursele de documentare la care am facut apel, si anume, am avut in vedere literatura de specialitate, studii legate de deontologia profesiilor, legislatia nationala (acte normative , cum sunt constitutia, legile organice, hotararile, ordonantele, ordinele, respectiv dispozitiile), documente internationale, si informatii oficiale postate pe site-urile autoritatilor si institutiilor publice. Aceste documente oficiale au servit cercetarii noastre pentru o definire mai clara a termenilor si a ideilor expuse pentru o analiza comparativa intre cele 4 functii publice.

Literatura de specialitate contine urmatoarele: 1. 2. 3. 4. Deontologia profesiei de magistrat Deontologia si statutul functionarului din administratia publica Deontologia functionarilor publici Statutul politistului

Sursele de documentare din legislatia internationala sunt: 1. Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, adoptata la Roma la 4 noiembrie 1950 2. Principiile care se refera la conduita judiciara, principii adoptate de grupul judiciar de intarire a integritatii magistratilor in februarie 2001 si revizuite in noiembrie 2002.

Legislatia romaneasca este oarecum insuficienta comparativ cu cea internationala. Din acest motiv, vom incerca sa apelam cat mai mult la legislatia europeana, mai ales pentru ca , incepand din

2007, Romania este parte integranta in Uniunea Europeana iar prevederile actelor normative comunitare tind sa aiba prioritate in fata normelor juridice nationale dupa aderarea statului la aceasta uniune. In ceea ce priveste legislatia nationala din domeniul administratiei publice ne vom concentra atentia asupra unor acte normative ce cuprind si prevederi deontologice ale functionarilor publici : -Constitutia Romaniei din 1991 revizuita in 2003 -Legea 188 din 1999 privind statutul functionarilor publici republicata in Monitorul Oficial, partea 1, numarul 365 din 29.05.2007 -Hotararea Guvernului HG 1209 din 2003 privind organizarea si dezvoltarea carierei functionarilor publici publicata in MO partea 1, numarul 757 din 29.10.2003

-Legea 95 din 2006 privind reforma in sanatate -Legea 218 din 2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane -Legea 360 din 2002 privind statutul politistului -Legea 84 din 1995 republicata si modificata -Legea 128 din 1997 privind statutul personalului didactic -Legea 53 din 2003 privind care s-a adoptat codul muncii cu modificarile si completarile -Legea 303 din 2004 privind statutul magistratilor -Codul de Etica si Deontologie al politistului -Codul deontologic al magistratilor -Codul de deontologie medicala _____________________________________________________________________________________ CODUL DEONTOLOGIC AL JUDECATORILOR SI PROCURORILOR. Conduita magistratilor. CAPITOLUL 1-dispozitii generale ART 1 la dispozitii generale spune urmatoarele : codul deontologic al judecatorilor si procurorilor stabileste standardele de conduita ale acestora conforme cu onoarea si demnitatea profesiei. ulterioare

ART 2 spune : respectarea normelor cuprinse in prezentul cod deontologic constituie un criteriu pentru evaluarea eficientei calitatii activitatii si integritatii judecatorilor si procurorilor. CAPITOLUL 2- independenta justitiei ART 3 ne intereseaza mai mult paragraful 2 in care se scriu urmatoarele: judecatorii si procurorii trebuie sa-si exercite functia cu obiectivitate si impartialitate avand ca unic temei legea fara a da curs presiunilor si influentelor de orice natura. La paragraful 3 judecatorii si procurorii se pot adresa CSM-ului pentru orice fapta de natura sa ne afecteze independenta, impartialitatea sau reputatia profesionala. ART 4 paragraful 1, in indeplinirea atributiilor de serviciu judecatorii si procurorii nu trebuie sa fie influentati de doctrine politice. La paragraful 2 judecatorii si procurorii nu pot milita pentru aderarea altor persoane la o formatiune politica, nu pot participa la colectarea fondurilor pentru formatiunile politice si nu pot permite folosirea prestigiului sau a imaginilor in astfel de scopuri. Paragraful 3, judecatorii si procurorii nu pot sa acorde niciun fel de sprijin unui candidat la o functie publica cu caracter politic. ART 5 paragraful 1, judecatorii si procurorii nu se pot servi de actele pe care le indeplinesc in exercitarea atributiilor de serviciu pentru a-si exprima sau manifesta convingerile politice si nu pot participa la reuniuni publice cu caracter politic. CAPITOLUL 3-promovarea suprematiei legii ART 8 , judecatorii si procurorii sunt obligati sa respecte egalitatea cetatenilor in fata legii asigurandu-le un tratament juridic nediscriminatoriu, sa respecte si sa apere demnitatea, integritatea fizica si morala a tuturor persoanelor care participa in orice calitate la procedurile judiciare. CAPITOLUL 4-impartialitatea judecatorilor si procurorilor ART 9 paragraful 1, judecatorii si procurorii trebuie sa fie impartiali in indeplinirea atributiilor profesionale fiind obligati sa decida in mod obiectiv liberi de orice influente. La paragraful 2 ei trebuie sa se abtina de la orice comportament, act sau manifestare de natura sa altereze increderea in impartialitatea lor.

CAPITOLUL 5-exercitarea indatoririlor profesionale ART 12, judecatorii si procurorii sunt obligati sa-si indeplineasca cu competenta si corectitudine indatoririle profesionale, sa respecte indatoririle cu caracter administrativ, stabilite prin legi, regulamente si ordine de servicii.

ART 14, judecatorii si procurorii trebuie sa impuna ordine si solemnitate in timpul solutionarii cauzelor si sa adopte o atitudine demna si civilizata fata de parti si anume avocati, martori, experti, interpreti ori alte persoane si sa le solicite acestora un comportament adecvat. ART 16, paragraful 2, judecatorii si procurorii cu functii de conducere nu pot folosi prerogativele pe care le au pentru a influenta desfasurarea proceselor si solutionarea cauzei. CAPITOLUL 6-demnitatea si onoarea profesiei de judecator sau procuror ART 17, judecatorii si procurorii sunt datori sa se abtina de la orice acte sau fapte de natura sa compromita demnitatea lor in functie si societate. ART 19, judecatorii si procurorii isi pot exprima public opinia privind exercitarea dreptului la replica in cazul in care, prin articole de presa sau emisiuni audio-vizuale, s-au facut afirmatii defaimatoare la adresa lor ART 20, judecatorii si procurorii nu pot desfasura actiuni care, prin natura lor sau modul de finalizare ori executare, ar putea in orice forma sa impieteze indeplinirea cu impartialitate, corectitudine, si in termenele legale ale obligatiilor profesionale. CAPITOLUL 7-activitati incompatibile calitatii de judecator sau procuror ART 21, paragraful 1, judecatorii si procurorii nu pot cumula aceasta calitate cu nicio alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior. ART 22, judecatorilor si procurorilor le este interzisa participarea directa ori prin persoane interpuse la jocurile de tip piramidal, jocuri de noroc, sau sisteme de investitii pentru care nu este asigurata transparenta fondurilor in conditiile legii. ART 23, judecatorii si procurorii sunt datori sa se abtina, potrivit legii, de la orice activitate legata de actul de justitie in cazurile care presupun existenta unui conflict de interese intre interesele lor si interesul public de infaptuire a justitiei sau de aparare a intereselor generale ale societatii. CONSULTAT LEGEA 303 REPUBLICATA DIN 28.07.2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor publicata in baza de date eurolex _____________________________________________________________________________________ Vom vorbi astazi deontologia magistratilor, iar in cadrul aceste teme, un prim subpunct: PRINCIPIILE DEONTOLOGICE SPECIFICE MAGISTRATILOR. Magistratii apar practic in secolul XVIII cand se impune teoria separatiei puterilor in stat. Atunci se cristalizeaza conceptia moderna potrivit careia activitatea jurisdictionala constituie o functie fundamentala a statului, independenta de celelalte avand rolul de a impune suprematia legii prin solutionarea litigiilor deduse judecatii.

Functia sociala a justitiei determina valorile supreme ale profesiunii de magistrat, si anume : independenta si impartialitatea judecatorului. Este evident ca pentru a-si indeplini, in mod credibil, misiunea, judecatorii trebuie sa se remarce prin competenta profesionala si tinuta morala ireprosabila. Asa se face ca profesionalizarea, in sensul instituirii unui invatamant de specialitate s-a produs inca din perioada justitiei legale, si odata cu cristalizarea conceptiei moderne privind magistratura au aparut corpurile de magistrati si regulile de conduita specifice. In prezent, magistratura este organizata in mod detaliat atat prin tratate internationale, cum ar fi Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Curtea de Justitie a UE, cat si prin legi nationale. De asemenea, exista coduri deontologice amanuntite adoptate atat de organizatiile internationale ale magistratilor, cat si de cele nationale. Corpul magistratilor poseda un drept deontologic consistent iar organelor profesiunii le este recunoscuta competenta de a sanctiona incalcarea normelor deontologice. Valorile universale ale activitatii judiciare au generat principiile specifice ale deontologiei judiciare. Potrivit lui Nicolae Cochilescu acestea sunt : 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. Magistratul trebuie sa apere suprematia legii. Magistratul trebuie sa apere independenta puterii judecatoresti. Magistratul trebuie sa apere prestigiul puterii judecatoresti. Magistratul trebuie sa promoveze impartialitatea justitiei. Magistratul trebuie sa apere egalitatea cetatenilor in fata legii. Magistratul trebuie sa respecte si sa apere demnitatea justitiabililor. Magistratul trebuie sa asigure exercitarea dreptului de aparare al justitiabililor. Magistratul trebuie sa apere respectarea prezumtiei de nevinovatie. Magistratul trebuie sa promoveze proportionalitatea masurilor coercitive privative sau restrictive pe care le ia in virtutea legii. 10. Magistratul trebuie sa promoveze diversitatea procedurilor pentru restabilirea cat mai grabnica a ordinii de drept incalcate. Din cele prezentate rezulta ca, in cazul magistratilor ne aflam in prezenta unei deontologii in sensul strict al termenului deoarece profesiunea este organizata prin lege, organelor profesiunii le este recunoscuta capacitatea de a stabili reguli deontologice si de a sanctiona incalcarea lor. Exista astfel un drept deontologic caracteristic pentru deontologia magistratilor, este reglementarea stricta a obligatiilor profesionale si exigenta deosebita fata de conduita membrilor acestei profesiuni. DEONTOLOGIA MAGISTRATILOR IN ROMANIA POTRIVIT REGLEMENTARILOR ACTUALE.

Putem afirma fara nicio retinere ca in Romania, ca de altfel si in alte tari, magistratura este profesiunea cu cea mai stricta reglementare si care impune exigente deosebite membrlor sai. Acest fapt este lesne de inteles daca avem in vedere importanta sociala a misiunii judecatorului intr-un stat de drept. Reglementarile fundamentale privind judecatorii se gasesc in Constitutia tarii. Acestea sunt: 1. Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii. (Art.124 al.3) 2. Judecatorii numiti de presedintele Romaniei sunt inamovibili in conditiile legii. (Art.125 al.1) 3. Propunerile de numire, precum si promovarea, transferarea si sanctionarea judecatorilor, sunt de competenta CSM in conditiile legii sale organice (Art.135 al.2) 4. Functia de judecator este incompatibila cu orice alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior. (Art.125 al.3) 5. Judecatorii nu pot face parte din partidele politice (Art.40 al.3)