MINISTERUL EDUCAȚIEI ,CULTURII ȘI CERCETĂRII AL

REPUBLICII MOLDOVA

CENTRU DE EXCELENȚĂ ÎN ENERGETICĂ ȘI ELECTRONICĂ

Studiu Individual
CATEDRA:ELECTROTEHNICA

A efectuat: Budistean Ion gr. Em-0120

A verificat: Saitan Ina

Chișinău 2023
 Tema : Obiectul, funcţiile şi problematica eticii.
1)Exprimă-ţi părerea referitor la necesitatea comportamentului etic la locul de
muncă/societate.

Cele mai importante funcţii ale eticii:

Funcţia cognitivă - se manifestă sub trei aspecte:
- aspectul explicativ care relevă factorii cauzali, generatori ai moralei, factori legaţi de
geneză, structura, progres moral. - aspectul descriptiv ocupat cu problemele explicite ale
vieţii morale (calităţi, defecte,vicii, virtuţi, etc.) - aspectul analitico-sintetic cel care
elaborează modele teoretice ale moralei pe bazaanalizei fenomenelor legate de moralitate.
Funcţia educativă - legată de transpunerea în practica a unor modele morale prin
implementarea “de facto” a unor valori în conştiinţa colectivă sau individuală.
Funcţia normativă - este cea axiologică, cu referire la constituirea de norme morale. Ea
vine să suplinească lipsa unor norme legale prin constituirea unei “instanţe morale”.
Funcţia persuasivă - fiind receptată ca o rezultantă a funcţiilor normativă şi cognitivă,
urmăreşte aspectele concrete ale vieţii morale, ducând spre actul convingerii.
2)Analizează posibilitatea dispariţiei societăţii în viitor, ca o consecinţă a lipsei
coportamentului etic. Ce acţiuni ai putea întreprinde ca să împedici acest proces?

Aș întreprinde următoarele acțiuni:

-Aș pune obiectul de etica profesională încă din gimnaziu

-Aș arăta viitorilor noștri prin video,filme cât de neetici au fost și cum nu trebuie ca ei să
fie.

3)Completează următorul tabel:

Comportamentul Comportamentul Comportamentul

meu ieri: meu azi: meu mâine:
1.Asertiv 1.Asertiv 1.Asertiv
2. 2. 2.
3. 3. 3.
4 4. 4.
4)Analizează tabelul, identifică asemănări şi deosebiri. Ce concluzii poţi face?

În concluzie pot spune că eu sunt o persoană care îi respect pe cei din jur și le ascult
părerile,și numi plac persoanele care nu au respectul de ceilalți.

Tema : Morala şi etica profesională.

1)Formulează idealul moral al societăţii noastre în etapa actală.
Idealul moral al societăţii, fără doar şi poate, este unitatea societăţii, societatea
armonioasă, societatea lipsită de conflicte între membrii ei. Problema idealului moral este
legată de faptul acela, că omul care se comportă moral are anumite aşteptări de la această
comportare, adică în ce se poate realiza o comportare umană care corespunde regulilor
înaintate de societate. Primele lucruri pe care îl aşteaptă individul în calitate de rezultat
al comportării sale este binele, fericirea, libertatea. Acestea şi au devenit idealurile umane.

Binele. Este o categorie morală destul de bogată în semnificaţii. Pentru a înţelege

semnificaţia morală a acestei categorii este necesar să evidenţiem semnificaţia materială
şi semnificaţia spirituală a binelui. Semnificaţia materială a binelui este legată de bunurile
materiale, de exemplu, o casă bună, o maşină bună, grâu bun etc. Din acest punct de
vedere binele este o însuşire, o calitate a lucrurilor materiale. Morala nu are ca obiect de
studiu această formă a binelui. În diferite sisteme filosofice şi sisteme religioase
înţelegerea binelui ca atribut al bunurilor materiale este criticată, lăsându-se să se
înţeleagă că bunurile materiale sunt contradictorii şi mai degrabă fac parte din lumea
răului.
Fericirea este un alt ideal al omului, este o tendinţă a fiecărui individ uman de a avea o
viaţă mai bună şi pe care adesea o leagă de modul său de comportare, dacă ne comportăm
bine, adică nu încălcăm normele morale pe care le susţine societatea, numaidecât
aşteptăm o recompensă. De aceea fericirea uneori este identificată cu binele. În gândirea
umană fericirea este cel mai des identificată că plăcerea şi lipsa de suferinţă, de durere.
Fericirea, de fapt, este o stare sufletească a omului, care este determinată de o stare de
armonie a omului cu sine însuşi şi cu lumea din jurul său. Aceasta este important pentru
fiecare să înţeleagă, că fericirea depinde în mare măsură de el însuşi şi mai puţin de cei
din jur. Aceste idealuri ale omului, binele şi fericirea, sunt categorii de bază a eticilor
eudaimonice, însă în afara acestui tip de etică, mai există şi etici deontologice, care
înaintează în prim plan idealul datoriei.
Datoria. La general datoria înseamnă a avea ceva de întors, de înapoiat cuiva un lucru pe
care l-ai împrumutat temporal. Dar ce o fi datoria morală? După cum am arătat anterior
punctul iniţial de la care trebuie să pornim spre înţelegerea sensului şi conţinutului
moralei este codul moral. În orişice cod moral sunt înscrise anumite cerinţe faţă de acei
la care este adresat codul. Acestea sunt cerinţele societăţii faţă de membrii săi. Aceste
cerinţe pot fi numite reguli, dar de fapt, ele au putere mult mai mare asupra acelora cărora
sunt adresate, ele sunt declarate sub forma unor legi, pe care nu ai dreptul să le încalci.
Deci dacă este să facem o concluzie despre datoria morală, atunci trebuie să spunem că
prin ea se exprimă adresarea moralei la conştiinţa fiecăruia: este bine, este de datoria
oamenilor să respecte regulile morale, astfel va fi mai bine pentru toţi.
Datoria morală şi libertatea umană. Înţelegerea necesităţii face fiinţa umană liberă. Dar
are loc acest fapt doar în cazul cănd personalitatea umană conştientizează că datoria
exprimă necesitatea. Anume cei ce au conştientizat necesitatea realizării datoriei morale
şi au realizat-o într-adevăr au devenit personalităţi eminente ale omenirii, de exemplu
Socrate, care nici chiar în faţa primejdiei de a muri, nu a vrut să încalce legile societăţii.
Deci libertatea, care este şi ea un ideal al omului este determinată de conştiinţă. Anume o
conştiinţă superioară, adică, acea care are înţelegerea raţională a regulilor morale: că
respectarea şi realizarea regulilor care sunt înscrise în codurile morale face bine societăţii
şi ţie însăţi şi respectarea lor de bună voie, dar nu prin impunere, teamă de ceva, de o
careva instanţă (stat, forţă supranaturală, ocară, ruşine etc.) te face liber în calitate de
individ uman. Înseamnă că libertatea morală a individului este determinată de conştiinţa
morală superioară a personalităţii umane. Eşti liber prin raţiunea ta.

Tema : Particularităţile comortamentului etic

1) Ce înseamnă pentru tine cod deontologic?

DEONTOLOGIE -Parte a eticii care studiază normele și obligațiile specifice unei

activități profesionale. Deontologie medicală totalitatea regulilor și uzanțelor
care reglementează relațiile dintre medici sau dintre aceștia și bolnavii lor; etică
medicală.
2) Argumentează necesitatea respectării codului deontologic al profesiei.

Codul de etica si deontologie profesionala are valoare de cadru normativ si este

obligatoriu pentru toate cadrele didactice, precum si pentru personalul
contractual. El reglementeaza respectarea principiilor si a normelor morale:
libertatea profesionala, autonomia personala, dreptatea si echitatea,
nediscriminarea si egalitatea de sanse, eliminarea conflictelor de interese,
profesionalismul, onestitatea si corectitudinea intelectuala, transparența,
responsabilitatea, respectul si toleranta.

Tema : Particularităţile comortamentului etic

1) Scrie un eseu prin care să prezentaţi cauzele şi efectele respectării codului
deontologic (scrie un eseu prin care să prezinţi cauzele şi efectele nerespectării
codului deontologic).
Termenul „deontologie” provine din grecescul „deontor” care inseamna ceea ce se cuvine
si „logos” care inseamna stiinta. Deontologia poate fi desemnata ca fiind ansamblul
normelor etico-juridice care contureaza un comportament profesional sau privat. Pornind
de la definitia generala data deontologiei, putem sa particularizam deontologia
functionarului public si sa o definim ca fiind ansamblul normelor ce guverneaza
comportamentul profesional si privat al functionarului public, ca titular al functiei publice.
In situatia in care functionarul public a incalcat normele privind deontologia functiei
publice, respectiv, sia incalcat obligatiile profesionale deduse din raportul de functie
publica precum si normele de comportament in interiorul si in afara institutiei publice,
intervine raspunderea disciplinara a acestuia. Prin astfel de abateri disciplinare,
functionarul public isi lezeaza demnitatea si prestigiul, statutul sau socioprofesional si
moral. Reglementarea comportamentului profesional al functionarului public se face atat
prin dispozitii constitutionale cu valoare de principiu, cat si prin acte juridice emise de
organul legislativ, alte categorii de acte normative, dar si cu ajutorul normelor cutumiare,
in special in domeniul diplomatiei sau al jurisprudentei.

Valori etice raportate la exercitarea autorităţii publice: Legalitatea este principiul conform
căruia exercitarea funcţiei publice şi realizarea tuturor actelor de competenţă trebuie să se
facă cu respectarea Constituţiei şi a tuturor legilor în spirutul şi litera lor. De asemenea
principiul legalităţii presupune şi aplicarea legilor în interesul cetăţenilor şi pentru
atingerea interesului general pentru care au fost elaborate. Astfel dacă procedurile
administrative sau normele metodologice ale unor acte normetive diferite sunt în conflict,
funcţionarul public trebuie să facă aplicabilă norma care priveşte drepturile cetăţeanului.
Altfel spus în practica eticii funcţionarilor publici s-a consacrat principiul că legea sau
norme ale ei nu pot fi piedici pentru realizarea unor drepturi dacă substanţa legii presupune
conferirea acelui drept. În toate statele europene acestă discuţie teoretică, care îşi are
resortul în problemele practice, se dezvoltă pe marginea principiilor deontologice care
guvernează administraţia. Responsabilitatea este principiul conform căruia funcţionarul
public trebuie să poarte responsabilitatea pentru actele sale. În acest sens există şi protecţia,
reglementată în toate sistemele de drept, pentru funcţionarii publici prin facultatea de a
discerne toate chestiunile care îi sunt supuse atenţiei de problemetica specifică realizării
competenţilor funcţiei publice pe care o exercită. Discernământul este principiul conform
căruia fiecare funcţionar public este dator să acţioneze legal, moral în realizarea atribuţiilor
sale conform propriei convingeri, în acest sens fiind responsabil de decizia luată. Principiul
discernământului, întâlnit şi la magistraţi, exclude orice influenţe sau presiuni care ar
denatura actul decizional şi realizarea atribuţii lor de către funcţionarii publici. În legislaţia
funcţiei publice din România principiul discernământului este prevăzut de la normele
privitoare la organizarea şi funcţionarea comisiilor de disciplină în cadrul autorităţilor şi
instituţiilor publice. Chiar în lipsa unui cod etic al funcţionarului public acest principiu este
prevăzut sub diferite forme în legislaţia funcţiei publice. Trebuie evitată confuzia între
discernământul ca principiu etic al funcţionarilor publici şi discernământul ca element
subiectiv al codului penal privind capacitatea persoanei de a sta în procesul penal ori
discenământul ca element al capacităţii juridice de dispoziţie în materie civilă.Eficienţa
este principiu care presupune respectul pentru bani publici şi pentru mijloacele materiale
pe care funcţionarul le are la îndemână în realizarea atribuţiilor sale. Eficienţa impune
abţinerea de la risipă şi responsabilizarea în efectuarea cheltuielilor materiale. În
autorităţile şi instituţiile publice răspunderea pentru modul de cheltuirea a fondurilor nu
este reţinută numai pentru funcţionarii care lucrează în direcţiile economice dar şi pentru
cei din cadrul compartimentelor de specialitate ale autorităţii, prin asumarea referatelor ne
necesar şi investiţii pe care le întocmesc. Confidenţialitatea este principiul care impune
funcţionarilor publici să nu facă uz de informaţiile aflate în exercitarea funcţiei pentru a
obţine foloase din dezvăluirea lor, or să nu dezvăluie acele informaţii care sunt clasificate
confidenţial sau secret, şi în al treilea rând să nu dezvălue informaţii ce ar aduce prejudicii
autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea. Realizarea competenţelor
în interesul public ceea ce înseamnă că funcţionarii publici îndeplinesc o funcţie publică
de importanţă socială în interesul cetăţenilor, excluzând orice alte interese proprii;
Credibilitatea publică este principiul în baza căruia funcţionarii publici sunt obligaţi să
respecte şi să sporească prestigiul instituţiei în care lucrează şi să fie rezervaţi şi discreţi
prentru a nu compromite acţiunile respectivei autorităţi; Profesionalismul este principiul
care le impune funcţionarilor publici să-şi îndeplinească exemplar atribuţiile şi sarcinile de
servici. Corelativ acestui principiu sistemele administrative şi-au dezvoltat un sistem de
perfecţionare şi pregătire continuă, atât în interiorul autorităţilor cât şi prin instituţii
specializate din cadrul ministerelor de resort sau din afara administraţiei dar în raport
contractual cu instituţiile beneficiare.

Aceste valori etice sunt fundamentale pentru un funcționar public în relația cu

beneficiarii serviciului public:

Respectul: Funcționarul public are obligația să aibă o atitudine reverențioasă față de

cetățeni. De asemenea, trebuie să ofere toate lămuririle necesare cetățeanului petiționar și
să răspundă la petiții chiar și atunci când rezolvarea nu intră în competența autorității sau
instituției la care lucrează.

Rapiditatea: Funcționarul public are datoria de a-și îndeplini atribuțiile în cel mai scurt
timp posibil în raport cu problema prezentată. Trebuie să formuleze răspunsul în termenul
stabilit de lege sau, dacă este posibil, în cel solicitat de petent.

Confidențialitatea: Funcționarii publici trebuie să păstreze confidențialitatea

problemelor petenților cu care au fost însărcinați să le rezolve. Nu au voie să facă publice
actele sau anchetele din dosar. De exemplu, asistenții sociali au obligația de a nu dezvălui
situația unei anumite persoane sau familii decât celor în drept să rezolve cazul social
respectiv.

Integritatea: Funcționarii publici au interdicția de a solicita sau accepta cadouri sau alte
beneficii de la cetățeni pentru îndeplinirea atribuțiilor lor în virtutea funcției publice pe
care o ocupă. Aceasta creează un climat de încredere în funcționari și în administrația
publică.

Imparțialitatea: Funcționarii publici trebuie să fie imparțiali în acțiunile, judecățile și

opinii lor. Trebuie să respecte egalitatea tuturor cetățenilor în fața legii și să fie complet
neutri față de interesele politice, economice și religioase.

Aceste valori etice asigură o relație corectă, transparentă și eficientă între funcționarii
publici și cetățeni, contribuind la buna funcționare a serviciilor publice și la încrederea în
instituțiile administrației publice.
Valorile etice raportate la abligaţiile de conduită şi imaginea persoanei care exercită funcţia
publică sunt extrem de importante pentru buna funcționare a unui sistem democratic și
pentru menținerea încrederii cetățenilor în instituțiile publice. Iată câteva puncte cheie
legate de aceste valori:

Credibilitatea: Este fundamentală pentru funcționarul public, deoarece aceasta determină

încrederea pe care cetățenii o au în capacitatea sa de a îndeplini sarcinile încredințate și de
a rezolva problemele acestora. Credibilitatea este esențială pentru imaginea instituției
publice.

Integritatea: Funcționarul public trebuie să evite orice formă de corupție, incluzând

primirea sau cererea de cadouri sau favoruri de la cei care solicită serviciile publice. Prin
menținerea integrității, funcționarul public demonstrează corectitudine și echidistanță.

Ţinuta: Chiar dacă este mai mult o obligație de serviciu, ţinuta reflectă respectul pentru
funcția publică și pentru cei cărora le servește. Este important ca aceasta să fie decentă și
să nu transmită neglijență sau ostentație.

Demnitatea: Funcționarul public trebuie să aibă respect pentru sine și să-și asume rolul de
mandatar al statului în serviciul cetățenilor. Aceasta implică o conduita corespunzătoare și
o atitudine profesională.

Autoritatea: Este o valoare etică care se referă la capacitatea funcționarului public de a

impune prin atitudinea sa și prin respectul și profesionalismul său. Aceasta contribuie la
creșterea încrederii cetățenilor în instituția pe care o reprezintă.

Seriozitatea: Funcționarul public trebuie să demonstreze seriozitate și responsabilitate în

îndeplinirea sarcinilor sale. Aceasta include și o conduită adecvată în viața privată, astfel
încât imaginea sa să nu fie afectată negativ.

Respectarea acestor valori etice este esențială pentru buna funcționare a administrației
publice și pentru menținerea încrederii cetățenilor în instituțiile statului. Acestea contribuie
la o guvernare transparentă, echitabilă și responsabilă.

În concluzie, valorile etice prezentate - respectul, rapiditatea, confidențialitatea,

integritatea și imparțialitatea - reprezintă temelia unei relații corecte și eficiente între
funcționarii publici și beneficiarii serviciilor publice. Aceste principii promovează
transparența, responsabilitatea și încrederea în instituțiile administrației publice,
contribuind la o guvernare bună și la o societate în care cetățenii se simt protejați și
respectați. Respectarea acestor valori este esențială pentru asigurarea unei administrații
publice eficiente și pentru satisfacerea nevoilor și drepturilor cetățenilor. Valorile etice
raportate la obligațiile de conduită și imaginea persoanei care exercită funcția publică
reprezintă pilonii fundamentali ai unei administrații publice eficiente și încrederii
cetățenilor în instituțiile statului. Credibilitatea, integritatea, ţinuta, demnitatea, autoritatea
și seriozitatea reprezintă principii esențiale care ghidează comportamentul și atitudinea
funcționarilor publici. Respectarea acestor valori contribuie la o guvernare transparentă,
corectă și responsabilă, asigurând astfel buna funcționare a democrației și servirea
intereselor publice în mod eficient.