Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative

Facultatea de Administraţie Publică

Studii Universitare de Licență ID

ETICĂ ȘI TRANSPARENȚĂ

Suport de curs

Conf.univ.dr. Mădălina COCOȘATU

Activitatea tutorială nr. 1

(întâlnire programată conform calendarului disciplinei și orarului)

I. CADRUL CONCEPTUAL: ETICĂ, VALORI SOCIALE ȘI STANDARDE

PROFESIONALE, INTEGRITATEA, DILEMA ETICĂ

I.1 ETICA/ VALORI / PRINCIPII ETICE RAPORTATE LA EXERCITAREA

AUTORITĂȚII PUBLICE

ETICA 1. Studiul teoretic al principiilor și concepțiilor de bază din orice

domeniu al gândirii și activității practice. 2. Ansamblu de norme în raport
cu care un grup uman își reglează comportamentul pentru a deosebi ce este
legitim și acceptabil în realizarea scopurilor. din fr. éthique, lat. ethicus.
Sursa: DEX '09 (2009)
ETICA 2. (din greacă, ēthos = datină, obicei) este una din principalele
ramuri ale filozofiei poate fi numită știința realității morale. Ea se ocupă
cu cercetarea problemelor de ordin moral, încercând să ofere răspunsuri la
întrebări precum: ce este binele/răul? cum trebuie să ne comportăm?
Există diverse forme de etică, diferențiate prin gradul lor de generalizare,
prin obiectul lor sau prin fundamentarea lor . In toate aceste situații, etica
trebuie să raspundă la întrebarea: Ce și cine face, pentru a face bine?
Etica încearcă să ofere un răspuns pertinent „la interogaţia privind
modalitatea în care trebuie să acţioneze individul în raport cu sine însuşi, cu
semenii săi şi cu cei din jur, principala sa misiune vizând prescrierea de
reguli atât pentru conduita individuală, cât şi pentru organizarea socială a
vieţii morale”1
În consecinţă, etica presupune semnificaţia ştiinţei binelui şi a răului şi
reprezintă acel aparat conceptual referenţial care stă la baza unei viziuni
asupra moralităţii, principala sa menire fiind aceea de a-i ajuta pe oameni să
devină promotori ai unor valori, standarde şi modele comportamentale cu
adevărat exemplare. „Se poate considera astfel că etica are un caracter
analitic (se preocupă de cauzele acţiunilor umane) şi normativ (stabileşte
anumite reguli de conduită); este o ştiinţă practică (orientată spre
acţiune), raţională, nu o impunere externă sau o obligaţie; etica nu este
însă, o ştiinţă descriptivă (nu indică cum trebuie îndeplinite acţiunile
umane pentru a fi considerate morale), ci este prescriptivă (recomandă
anumite norme morale ce ar trebui respectate)”2.
Etica generală stabilește criteriile de a judeca dacă o acțiune este bună sau
rea și pentru a stabili motivațiile și consecintele unui act sau ale unei fapte.
1
Valentin Stelian Bădescu, Etica afacerilor actuale – între utopie şi realitate în STUDII şi
COMUNICĂRI/DIS, Vol. VI, 2013, p. 121, studii.crifst.ro/doc/2013/2013_1_06.pdf
2
Cristina Sandu, Etica în afaceri. Sinteze, Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Economice Constanţa,
Universitatea Spiru Haret, Constanţa, 2017-2018, p. 5
Finalitatea eticii face din aceasta o activitate eminamente practică.
Vorbim despre faptul că nu este vorba de a stabili ceva nou pentru ea însăși,
ci de a oferi soluții pentru a acționa în mod responsabil. Ea este, astăzi,
percepută ca fundamentul eticii aplicate, al eticii individuale, al eticii
sociale si ale diferitelor forme de etică specializată, care se confruntă cu
problemele normative ale propriului domeniu particular.
Definirea noțiunii de etică în administrația publică
 Etica în cadrul funcţiei publice poate fi definită ca un ansamblu de
principii, valori şi norme de comportament adecvat sistemului
administraţiei publice.
 In funcţie de legislaţia şi de tradiţia administrativă, aceste reguli fac
parte integrantă fie din cultura administrativă, fie dintr-un cadru
juridic bine definit.

Valori / principii etice raportate la exercitarea autorității publice

Legalitatea reprezinta valoarea conform căreia exercitarea funcției
publice, respectiv actele de competența autoritaților publice trebuie să se
realizeze cu respectarea Constituției și a tuturor legilor în spiritul și litera
lor, aplicarea legilor făcându-se în interesul cetațenilor, pentru atingerea
interesului general pentru care au fost elaborate.
 Responsabilitatea reprezintă principiul conform căruia funcționarul
public trebuie să își asume responsabilitatea actelor sale. In acest sens,
există și protecția, reglementată în toate sistemele de drept, pentru
funcționarii publici, prin posibilitatea ce le este oferită de a discerne
toate chestiunile care le sunt supuse atenției în vederea realizării
competențelor funcțiilor publice pe care le exercită.
 Discernământul reprezintă valoarea etică în baza căreia fiecare
funcționar public este dator să acționeze legal și moral în realizarea
atribuțiilor sale, conform propriei convingeri și de aceea el este
responsabil de decizia luată. Acest principiu exclude orice influențe sau
presiuni care ar putea denatura actul decizional și realizarea atribuțiilor
de către funcționarii publici.
 Eficiența este valoarea etică care presupune respectul pentru banii
publici și pentru mijloacele materiale pe care funcționarul le are la
îndemână în vederea realizării atribuțiilor sale, astfel aceasta impunand
abținerea de la risipă și responsabilitate în efectuarea cheltuielilor din
resursele publice.
 Confidențialitatea este principiul conform căruia funcționarii publici
nu trebuie sa faca uz de informațiile de care au luat cunoștința în
exercitarea funcției pentru a obține foloase din dezvăluirea lor. Este
vorba în acest caz de informațiile care sunt clasificate confidențial sau
secret și a căror dezvaluire ar putea aduce prejudicii autoritații sau
instituției publice în care iși desfășoara activitatea.
 Exercitatrea atribuțiilor în interesul public presupune faptul că
funcționarii publici trebuie să îndeplinească funcția publică, de
 importanță socială, în interesul cetățenilor, excluzând orice alte interese
proprii.
 Credibilitatea publică reprezintă principiul conform căruia funcționarii
publici sunt obligați să respecte și să sporească prestigiul autoritații și
instituțiilor publice în care își desfășoară activitatea și să fie rezervați și
discreți pentru a nu compromite acțiunile respectivei autoritați sau
instituții.
 Profesionalismul este valoarea care impune funcționarilor publici să-și
îndeplinească exemplar atribuțiile și sarcinile de serviciu.
Scopul normelor etice
 Etica în serviciul public vizează reducerea neregulilor din acest sector şi
restabilirea încrederii publicului în administraţie. Pe de altă parte, prin
etica administrativă se doreşte o reformulare a regulilor de conduită, în
contextul unei perioade de reforme administrative.
 Normele de conduită trebuie sa fie adecvate în vederea măririi capacităţii
de acţiune a administraţiei.

I.2. MORALA/ VALORILE MORALE

MORALA (din latina, moralitas "maniere, caracter, comportament adecvat")
e o percepție a comportamentului care diferențiază intențiile, deciziile și
acțiunile între cele bune (sau corecte) și rele (sau greșite). Un cod moral
e un sitem de moralitate (de exemplu bazat pe o anumită filozofie, religie
sau cultură). Morala este o ramură a eticii, disciplină a filozofiei.
Este o chestiune delicată încercarea de a determina raporturile dintre morală
și etică, întrucât diferența dintre cei doi termeni este, ea însăși, diferența
dintre mai multe moduri de gândire.
Moralitatea unei societăţi, a unui sistem politic sau a unei organizaţii
publice este reprezentată de ceea ce este considerat pozitiv sau negativ în
cadrul grupului respectiv.
Ce sunt valorile morale ?
VALORILE MORALE (sau virtuţile) reprezintă aplicarea la orice fel de
acţiune omenească a regulii „binelui” (a acţiunii corecte, corespunzătoare
intereselor colective), respectiv de respingerea şi condamnarea „răului”.
Gândurile şi acţiunile sunt „bune” sau „rele” când le comparăm cu
anumite repere culturale numite legi morale, apărute ca o condiţie
esenţială pentru a se putea trăi în comun cu alţi semeni, într-o anumită
societate. În acest scop orice individ e obligat să respecte nişte reguli de
convieţuire. Acestea stabilesc ce e „binele” şi ce e „răul” - noţiuni legate de
viaţa socială, de relaţiile cu cei din jur.
Fiecare dintre noi se ghidează în viață după anumite principii sau idei
proprii . Valorile sunt exact aceste principii la care ținem și după care ne
alegem drumul în viață.
Este absolut necesară descoperirea valorilor morale și fructificarea
capacitățlor acestora. In procesul de dezvoltare, este necesar să ne
cunoaștem cât mai bine valorile, deoarece valorile morale sunt cele care ne
plasează în timp și spațiu și datorită lor luam deciziile pe care le luam și ne
alegem drumul în viață. .
Atunci când lucrurile nu merg bine și nu găsesti răspunsul la problemele tale,
află că răspunsul la aceste lucruri se află la nivel spiritual,undeva la ,,cutiuța
cu valorile morale" .
O variantă comună, reunificată, a valorilor morale o constituie legea, în
care statul fixează pedepsele sau compensațiile solicitate pentru una sau alta
dintre acțiunile particulare, care nu încalcă principiile morale devenite
norme obligatorii de comportament în societate.

I.3 DEONTOLOGIA derivă din două cuvinte de origine greacă: deon (datorie)
si logos (știința). In sensul originar grec, deontos semnifică știința a ceea ce
va trebui făcut, știința datoriei.
De-a lungul duratei întregii lor cariere, profesioniștii sunt supusi unor
obligatii deontologice particulare a căror încălcare poate fi sancționată chiar
prin pedepse penale, atunci când încălcările iau formele prevazute de legea
penală, sau prin aplicarea de sancșiuni disciplinare, prevăzute de Codul lor
deontologic, atunci când ei savârșesc acte care aduc atingere datoriei de
probitate, de integritate, de onoare sau de bună conduită.
Principiul protejării interesului public animă, în principal, codul deontologic
al profesiei și se adaugă principiului integrității, care este garantat astfel
mult mai bine. De aceea, normele principale pe care le conține codul se
refera la probitate, la competență și la calitatea serviciului, la sinceritate și
onestitate, la respectarea secretului profesional, la imparțialitate, la
inexistența conflictelor de interese, la incompatibilitate.
Codurile deontologice sunt corpuri de norme aplicabile disciplinei
profesionale. Rolul lor este, mai înainte de toate, de a reuni principalele
reguli morale care reglementează o practică profesionala anume.
 Codurile deontologice au rolul esential de a servi drept ghiduri pentru
întrebările de conștiință ale unui functionar;
 Un cod nu urmărește, în primul rând și nici în exclusivitate, să
definească ceea ce constituie o conduită neprofesională și nu tinde
nici să evalueze importanța diverselor reguli existente sau a gravității
pe care o implică încălcarea lor;
 Scopul regulilor deontologice este de a servi drept ghid; drept urmare,
codurile deontologice încurajează autoreglementarea. Putem spune,
astfel, că deontologia aparține domeniului moralei profesionale.

I.4 INTEGRITATEA
Succint, integritatea poate fi definită ca un principiu eminamente moral,
deci implicit ca o formă de aderenţă la un nucleu moral cu valenţe stricte
ce cuprinde o paletă diversificată de virtuţi, precum onestitatea,
sinceritatea, responsabilitatea, curajul, voinţa şi asumarea.
Conform Codului administrativ ” integritatea morală este principiul
conform căruia persoanelor care ocupă diferite categorii de funcții le este
interzis să solicite sau să accepte, direct ori indirect, pentru ei sau pentru
alții, vreun avantaj ori beneficiu în considerarea funcției pe care o dețin
sau să abuzeze în vreun fel de această funcție”3
În exercitarea funcției publice, integritatea asigură calitatea actului
administrativ și realizarea interesului public.
Atunci când vorbim despre integritatea celor care sunt angajaţi în scopul
slujirii cetăţenilor şi a interesului public ne ducem imediat cu gândul la acei
funcţionari publici dedicaţi, profesionişti şi incoruptibili. Integritatea unui
funcţionar public se poate identifica realmente cu profesionalismul în funcţia
publică, o asemenea persoană va continua să respecte valorile deontologice
indiferent că este supusă unor constrângeri materiale sau unor constrângeri
politico-sociale. Conduita etică și integritatea profesională pentru domeniul
administrație publică au o importanță cu atât mai mare cu cât statutul
funcției publice este unul special. Întreg personalul angajat în administrația
publică are obligaţia de a asigura un serviciu public de calitate în beneficiul
cetăţenilor, dând dovadă de un comportament profesionist pentru a câştiga
şi a menţine încrederea publicului în integritatea, imparţialitatea şi
eficacitatea autorităţilor şi instituţiilor publice.

Principiul integrităţii funcţionarilor publici. Acest principiu cuprinde

două elemente de bază. Primul element este reprezentat de termenul de
avantaje, cadouri sau alte beneficii, în timp ce al doilea element se referă
la abuzurile pe care le poate săvârşi un funcţionar public în exercitarea
activităţilor care implică prerogative de putere publică.
Astfel, după cum este prevăzut în art. 18 din Recomandarea Comitetului
de Miniştrii din Statele Membre nr. 10/2000 privind codul de conduită pentru
funcţionarii publici, „funcţionarului public îi este interzis să ceară sau să
accepte cadouri, favoruri, ospitalitate (cazare) sau orice alt beneficiu
pentru el sau pentru familia sa, rude apropiate şi prieteni, sau persoane
ori organizaţii cu care are sau a avut relaţii de afaceri sau politice, care ar
putea să îi influenţeze sau ar putea crea aparenţa influenţării
imparţialităţii cu care îşi desfăşoară activităţile ori poate crea aparenţa
unei recompensări în legătură cu atribuţiile acestuia”. Prin urmare, se
încearcă prevenirea nu doar a situaţiei de influenţare a imparţialităţii
funcţionarului public, dar însăşi prevenirea unui asemenea aparenţe, care ar
putea da naştere la numeroase suspiciuni şi bănuieli. Acest fapt putând
aduce chiar prejudicii imaginii respectivei instituţii sau autorităţi publice,
asupra celorlalţi funcţionari publici care îşi desfăşoară activitatea în acea
entitate, precum ar putea fi afectată şi imaginea întregii administraţii
publice.

3
https://lege5.ro/Gratuit/gm2dcnrygm3q/codul-administrativ-din-03072019, art. 368
 Referitor la modalitățile de manifestare a corupției, unul din patru
cetățeni ai UE consideră că este acceptabil să oferi un cadou (23%) sau să
faci o favoare (26%), iar aproape unul din șase respondenți (16%) apreciază că
este acceptabil să oferi bani pentru a obține ceva de la administrația publică
sau de la sistemul de servicii publice. 4
Indexul de Integritate Publică5 elaborat de European Research Centre for
Anti-Corruption and State-Building (ERCAS) şi Hertie School of Governance
evidențiază faptul că, în 2012, România era pe ultimul loc, pentru ca, în
2014, să se situeze pe locul 27 din 28 în UE în ceea ce priveşte integritatea
publică. Date mai recente arată că în 2015 România a continuat să
progreseze, având cea mai mare îmbunătăţire a scorului de integritate în
ultimul an (0.63 puncte), datorată unor procese de simplificare
administrativă şi digitizare a unor servicii publice, devansând Croaţia,
Bulgaria, Grecia, Slovacia şi urcând pe locul 24 în UE6.
Conform SNA 2016 – 2020:
 Comportamentul integru este acel comportament apreciat sau
evaluat din punct de vedere etic ca fiind corect. Integritatea, ca
valoare individuală, se referă la această corectitudine etică, care nu
poate fi delimitată de corectitudinea legală și profesională;
 Comportamentul lipsit de integritate este o formă de subminare a
misiunii organizației, conducând la un climat organizațional toxic
pentru angajați și terți, și afectând interesele legitime ale tuturor
celor implicați, inclusiv interesul public.
Stratgia Națională Anticoruție 2016 – 2020 accentuează legătura
existentă între fapte de corupție și absența planurilor de integritate și a unui
Sistem Managerial Intern solid, capabil să prevină riscurile și vulnerabilitățile
la corupție.
Modalităţile pe care un funcţionar public le are la îndemână pentru a
evita asemenea situaţii:
o Refuzarea avantajului
o Încercarea de a identifica persoana care a făcut oferta
o Evitarea contactelor îndelungate
o Implicarea unor martori, dacă este posibil
o Raportarea imediată către superiorul său ierarhic
o Obţinerea unei dovezi scrise imediat

Desfăşurarea activităţii în continuare, in mod obişnuit, mai cu seamă dacă

este vorba de situaţia în care avantajul necuvenit nu a fost oferit.
Al doilea element cuprins în definiţia integrităţii funcţionarului public se
referă la abuzurile pe care un funcţionar public le poate săvârşi în
exercitarea atribuţiilor de serviciu. În acest sens avem prevederile art. 20
4
http://ec.europa.eu/COMMFrontOffice/PublicOpinion/index.cfm/Survey/getSurveyDetail/in
struments/FLASH/surveyKy/2084
5
http://sar.org.ro/raportul-anual-de-analiza-si-prognoza-romania-2016/
6
http://dev.integrity-index.org/
şi 21 din Recomandarea nr. 10/2000 prin care se interzice funcţionarului
public să încerce să influenţeze luarea unei decizii făcând uz de poziţia pe
care o deţine în instituţia sau autoritatea publică.
Integritatea poate fi exercitată numai în cadrul legii. Un funcţionar public
trebuie să urmeze litera legii chiar dacă personal nu este de acord cu ea.
Integritatea funcţionarului public presupune ca imparţialitatea,
corectitudinea, onestitatea să nu-i fie afectate de practicile corupte.

Principiul integrităţii funcţionarilor publici se îmbină în mod armonios

cu alte principii pe care le regăsim consacrate în diferite acte normative (dar
şi în de codul de conduită), principii care, putem afirma, ţin mai mult de
valorile individuale:

o Profesionalism
o Imparţialitate şi independenţă
o Cinste şi corectitudine
o Libertatea gândirii şi exprimării

În al doilea plan, discutând tot de acele principii care se află în

directă conexiune cu principiul integrităţii funcţionarilor publici, se află şi
acelea care ţin de valorile sectorului public şi care acordă întâietate
cetăţeanului şi binelui general al societăţii, cum ar fi:

o Supremaţia legii
o Prioritatea interesului public
o Asigurarea egalităţii de tratament a cetăţenilor

Funcţionarii publici au obligaţia de a avea un comportament

profesionist şi de a asigura, în conformitate cu prevederile legale,
transparenţa administrativă, astfel încât să se obţină încrederea societăţii
civile în integritatea autorităţilor şi instituţiilor publice.
Prin urmare, integritatea este abordată pentru două entităţi. Mai întâi
avem de-a face cu integritatea funcţionarilor publici, care este cea mai
importantă fiind în strânsă conexiune cu factorul uman. În al doilea rând,
este vorba despre integritatea instituţiilor sau autorităţilor publice, adică
integritatea administraţiei publice, aflată, la rândul ei, în conexiune cu
factorul uman, dar în mod indirect, mediat de funcţionarii publici care se
află în slujba cetăţenilor.
Tocmai datorită acestui factor extrem de important – cetăţeanul –
standardele de conduită ale funcţionarilor publici sunt extrem de cercetate,
prelucrate şi încorporate în diferite acte normative. Comportamentul
deontologic al funcţionarilor publici contribuie în mod semnificativ la
creşterea sau diminuarea încrederii cetăţenilor în actul guvernării, în actul
administrativ, în performanţa şi profesionalismul instituţiilor statale.
I.5 DILEMA ETICĂ
Dilema etică este o sintagmă care redă o problemă cu un grad înalt de
dificultate, deoarece implică mai multe variante de răspuns, care se
exclud reciproc și care sunt egale din punct de vedere moral.
Ea poate fi definită ca “indecizie datorată unei situaţii confuze de apreciere
asupra elementelor concrete ale unei stări de fapt prin raportare la modul de
aplicare a principiilor şi standardelor de conduită profesională a
funcţionarilor publici, într-un caz determinat”7
Dilemă etică poate fi, spre exemplu, o revendicare morală care primește mai
multe soluții la fel de necorespunzătoare, având la bază principii
contradictorii.
Astfel, „ situația în care o persoană trebuie să -și apere sau denunțe un
prieten, pe care îl consideră vinovat, este o dilemă etică. Situația în care o
persoană este în situația de a întreprinde o acțiune contrară principiilor sale
morale, pentru a-și păstra locul de muncă, este de asemenea o dilemă
etică”.
De obicei, rezolvarea acestor tipuri de situații cade în sarcina consilierului de
etică. Atitudinea acestuia, în raport cu funcționarii publici pe care îi
consiliază, ar trebui să se bazeze pe confidențialitate și nediscriminare.” 8

În articolul „Dileme etice inevitabile pentru aleși/funcționari publici” 9 din

2014, Hana Callaghan, de la Centrul Markkula pentru Etică Aplicată,
Universitatea Santa Clara, SUA, identifică diverse tipologii de dileme etice:

- Dileme care implică corectitudinea

- Dileme care implică conflicte între interesele personale și interesul public
- Dileme care implică executarea fidelă a îndatoririlor oficiale
- Dileme care implică acționarea cu integritate
- Dileme care implică răspunderea
Pot apărea în diferite situaţii, care pot fi prevăzute de actele normative
în vigoare sau nu. In situația în care reglementările juridice sunt mai
lacunare decât situația existentă, atunci funcţionarul public trebuie să se
raporteze la teoriile şi principiile etice, la practica de zi cu zi, la alte soluţii
similare date în cazuri asemănătoare, ori la propria judecată, conștiință,
intuiție ori chiar bun simț.

7
Radu Nicolae, Valerian Stan ”Bune practici și instrumente de lucru pentru prevenirea corupției în
administrația publică, p. 85

8
Aurelia Daniela Stănciulescu, Adriana Magdalena Sandu, Considerații în legătură cu responsabilitatea
etică a funcționarilor publici, Revista Universul juridic nr 11/2018,
http://revista.universuljuridic.ro/consideratii-legatura-cu-responsabilitatea-etica-functionarilor-
publici/

9
Sursa: https://www.scu.edu/ethics/focus-areas/government-ethics/resources/unavoidable-ethical-
dilemmas-for-public-officials/
 Din analiza de documente efectuată prin Raportul de cercetare realizat
de ANFP pe parcursul proiectului 10, dilemele etice vizează situații de tipul:
aparentă contradicție între diferite prevederi legale (ex: păstrarea secretului
profesional vs. avertizarea asupra unei potențiale încălcări a legalității);
aparentă contradicție de statut și rol al funcționarului public (ex: executarea
ordinelor date de superiorul ierarhic vs. avertizarea asupra unor ordine care
par funcționarului a nu fi legale sau obligația funcționarului de a nu aduce
atingere imaginii instituției vs. obligația de a sesiza faptele care au potențial
de ilegalitate) și chiar dileme care vizează statutul și rolul consilierului de
etică (ex: relația de subordonare față de conducătorul instituției vs. obligația
de a decide în situații în care poate fi implicat conducătorul instituției sau
situația de a acționa într-o situație în care actorii îi sunt superiori ierarhic
sau situația în care trebuie să păstreze confidențialitatea asupra unor
informații,dar și să avertizeze asupra potențialelor încălcări etice).
Etape ce trebuie parcurse de funcţionarul public/consilierul etic aflat
în situația de a oferi o soluţie într-o dilemă etică:
Identificarea problemei
Care sunt aspectele controversate care dau naștere la suspiciuni privind
posibilitatea existenței unei dileme etice? A cui este respectiva dilemă? Cine
este implicat în acea problemă?
Identificarea posibilelor măsuri care trebuie luate pentru îndreptarea
situaţiei
Care sunt posibile acțiuni/decizii ce se pot lua pentru a contracara efectele
negative ale unei asemenea dileme etice, dar fără a le evalua şi a le pune în
balanța pentru a vedea care e mai bună sau mai eficientă decât alta.
Luarea în considerare a principiilor și teoriilor etice, precum și a altor
soluţii la situații similare
Luarea în considerare a reglementărilor juridice și a prevederilor codului de
conduită. Există prevederi în lege/codul de conduită cu privire la posibilele
demersuri ce pot fi întreprinse în acest sens? (Ex.: Informarea superiorului
ierarhic cu privire la încercările de influențare în vederea luării unei anumite
decizii, favorabile unei persoane, într-o situație dată etc.)
Care ar fi cea mai bună tehnică și practică de consiliere a unei persoane
aflată într-o asemenea situație? Care este acțiunea/ decizia care poate face
cel mai puțin rău persoanei în cauza? Care este acțiunea sau decizia care ii
oferă independență, siguranță, obiectivitate, profesionalism și imparțialitate
persoanei în cauză? Ce decizie sau acțiune ai fi vrut tu să iei dacă te-ai fi
aflat într-o situație similară? Care ar fi posibilele efecte ale consilierii tale
dacă ar fi puse în practică sugestiile tale? In ceea ce priveşte acest caz ai și
alte valori, principii sau chiar preocupări/îngrijorări în legătură cu situația
ori soluția dată?
Alegerea celei mai potrivite soluţii /decizii de rezolvare a problemei
existente
10
http://www.anfp.gov.ro/R/Doc/2019/Proiecte/Etica/Raport%20de%20cercetare%20functionari
%20publici.pdf
 Decizia se ia prin alegerea celei mai bune soluţii dintre cele enunțate
mai sus şi care pare a fi cea mai importantă din punctul de vedere al celui
care decide. Înainte de a lua o decizie în acest sens, mai există vreo altă
informație care ar putea ajuta sau interesa ori influenta modificarea/luarea
deciziei? Dacă legea privind codul de conduită ar fi fost suficient de
relevantă și cuprinzătoare, după opinia ta, ce ar fi trebuit să prevadă în
scopul rezolvării cât mai eficiente a unei dileme sau probleme ca cea supusă
atenției în speţa dată? Care este cea mai bună acțiune sau decizie care poate
fi luată/ dată într-o asemenea situație?
Concluzionarea asupra aspectelor menţionate mai sus
- Dacă această situație ar fi putut fi puțin diferită, ar fi fost
raționamentul/judecata ta altfel (ex.: sa fi fost mai implicat/ afectat
personal … )
- Ce se poate învăţa dintr-o asemenea situație? (în directa legătura cu
propria opinie şi consiliere, codul de conduită, teoriile etice etc.
Activitatea tutorială nr. 2

(întâlnire programată conform calendarului disciplinei și orarului)

II. CADRUL NORMATIV PRIVIND ETICA ŞI INTEGRITATEA

Etica şi integritatea reprezintă caracteristici definitorii ale
administraţiei publice, caracteristici strâns legate de buna guvernare, de
calitatea serviciilor publice oferite, care fundamentează încrederea
comunităţii în instituţiile şi autorităţile publice, constituind totodată premize
pentru dezvoltarea economică, socială , culturală și umană.

II.1 - ABORDAREA POLITICILOR DE ETICĂ ȘI INTEGRITATE ÎN STATELE

EUROPENE

II.1.A - Cadrul legal (Principalele documente specifice pentru domeniul

abordat)

Convenția Europeană a Drepturilor Omului

Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene
Codul de conduită al comisarilor europeni
Comitetul independent de etică
Activități autorizate pentru foștii comisari europeni
Codul european al bunei conduite administrative (OMBUSMAN)
Codul European pentru integritatea politică a reprezentanșilor aleșilor locali
și regionali (COE)
Comitetul Etic Independent (OLAF)
În ultimele două decenii, multe țări europene au experimentat
reforme importante în domeniul administrației publice. Administrațiile
publice din vestul Europei cu istorii bogate și îndelungate au trecut prin mai
multe transformări, mai mari sau mai mici. Țările din centrul și estul Europei
(CEE), care au fost consolidate mai târziu, au trebuit să construiască
serviciile lor publice de la rădăcină. Procesul de transformare de la
ierarhizarea sistemelor de servicii publice spre organizații de administrație
publice mult mai deschise și moderne a pus întrebarea existenței unor valori
comune și a unor cerințe etice. În Europa de vest, întrebările despre etici și
integritate au apărut alături cu schimbările din sistemele de administrație
publice. În CEE, ideea eticii țărilor a constituit o problemă la începutul
acestui mileniu. O dovadă a acestui fapt a fost adoptarea de coduri pentru
conturarea unui comportamentului etic.

II.1.B - Abordări în gestionarea eticii

În etica serviciului public apare întotdeauna problema rolului și
funcției eticii în serviciul public (SP). De obiecei, etica serviciului public este
considerată o ramură a eticii practicate sau aplicate. În studiile eticii
aplicate, idei și teorii din studiile generale ale binelui sunt aplicate în
circumstanțele particulare ale unei profesii sau ocupații, iar tehnicile
filozofice standard sunt utilizate pentru a defini, clarifica și organiza
problemele etice găsite în domeniul acesteia. ,,Din păcate, nu s-a discutat
îndeajuns despre teoriile de filozofie etică în corelația lor cu serviciul public
ca o profesie de natură etică în sine’’.11
În discuțiile despre etica serviciului public, teoriile eticii nu sunt
menționate frecvent. Mai multă atenție a fost acordată dentologiei,
teologiei/ utilitarismului și axiologiei, elemente comune în discursurile
filozofice ale eticii profesionale.
În afara abordărilor de management, o altă serie de întrebări este legată de
caracteristicile cadrelor de etică descrise și introduse de organizații
internaționale precum Uniunea Europeană și OCDE. Cadrul eticii sau
infrastructura acesteia descrie elementele sau caracteristicile pe care statele
membre le consideră importante pentru buna funcționare a serviciului
public. Există diferențe în aceste documente, dar ideile principale:
necesitatea unor standarde sau valori etice clare, importanța leadership-ului,
depășirea obstacolelor, evitarea conflictelor de interese sunt elemente
comune, care sunt în general instrumente sau mecanisme recomandate.
Apariția acestora nu spune însă prea multe și despre eficiența lor în
conturarea eticii unui anumit serviciu public.
Ca raportor al Consiliului Europei, Giovanni Crema subliniază: "Etica
serviciului public
variază foarte mult în funcție de valorile istorice și culturale din fiecare țară
europeană, precum și în funcție de alți factori, cum ar fi nivelul de
dezvoltare economică și maturitatea democratică'' 12

II.1.C -Managementul eticii în diferite țări europene13

Au fost realizate mai multe studii asupra noilor metode (practicate de către
sectorul privat) de management pentru a fi aplicate sistemelor de serviciu
public. Pe de o parte, țările cu o lungă istorie a democrației au trebuit să se
adapteze la noile cerințe, încercând simultan să mențină ideea de serviciu
public. Noi țări democratice în Europa au încercat să contureze cel mai bun
sistem posibil pentru serviciile lor publice.
Țările au aplicat metode noi de management public și au abordat provocările
în domeniul eticii în mod diferit. În unele țări precum Finlanda cererile eticii
generale pentru funcționarii publici sunt externalizate prin explicarea
sensului și funcționării sistemului valorilor care formează fundația comună a

11
The Cambridge Dictionary of Philosphy, R Audy, 1995, in article ”Ethics”

12
Civil Service Reform in Europe. Report, Parliamentary Assembly, Doc. 9711, Giovany Crema
13
Exemplele sunt extrase din studiul: Compatibility of Public Administration Systems and Ethics
Management, Aive Pevkur, http//www.nispa.sk/ portal
administrației. Valorile sunt o parte operațională a politicii de personal a
Guvernului. Funcții similare pot fi găsite și în Danemarca.
Portugalia este un reprezentant al grupului țărilor în care cerințele etice
pentru sistemul public sunt exprimate într-un document asemănător legii:
Codul de Proceduri Administrative.
Alături de măsurile disciplinare, în Portugalia sunt utilizate stimulente și
diferite forme de persuasiune pentru a se asigura că valori importante sunt
luate în considerare în cursul acțiunii cotidiene a serviciilor publice.
În Marea Britanie există o tradiție de reguli stricte privind comportamentul
și conduita funcționalilor oficiali. Consiliul de Standarde alături de Comisia
de Audit, și Agenția de Dezvoltare și Îmbunătățire și alte controale
investighează erorile de acest fel produse în sistem. Codurile formează o
parte din condițiile de angajare a tuturor persoanelor civile funcționari și,
prin urmare, sunt executori în dreptul muncii. Coduri de Conduită trebuie să
includă șapte principii din viața publică stabilită de Comitetul Nolan.
Consiliul de Standarde cu alte organisme oficiale sunt implicate în aplicarea
comportamentului etic.

Germania și Franța sunt exemple de țări care nu au documente speciale de

etică ca și coduri generale, declarații de valori etc În aceste țări valorile
serviciilor publice sunt predominant exprimate prin legi După cum subliniază
raportul COE:" În țările cu un sistem de carieră, poate părea mai puțin
important sau chiar inutil să se stabilească din nou într-un cod anumite
lucruri, chiar dacă într - o altă formă juridică, un arsenal constituțional,
legislativ, de reglementare și de jurisprudență reglementează deja și oferă
dispozițiile care guvernează deja cadrul statutar al serviciului public” 14
În țările central-estice au fost adoptate diferite modele de etică. Un lucru
interesant este că aceste țări au început să acorde atenție codurilor de
etică mai devreme decât multe țări din Europa de Vest. Codificări de etică
a serviciilor publice a fost adoptată în Estonia în 1999, în anul 2000 în
Bulgaria și Letonia, Republica Cehă în 2001, în Macedonia, Albania,
Slovacia și Polonia în 2002, în anul 2004 în România și în Lituania în 2003.

În multe cazuri, cum ar fi în Albania, România, Lituania, codurile oferă o

listă detaliată a principiilor și aranjamentelor administrative, fiind elaborate
sub formă de legi.
În toate aceste țări, elemente de infrastructură etică sunt în vigoare, dar s-
au dezvoltat în mod diferit. Dacă sistemul etic se bazează strict pe valori
comune (exprimate prin declarații sau coduri de etică), atunci măsurile de
impunere a unei conduite sau pedepsirea nerespectării acesteia devin mult
mai slabe. Cerințele și impunerile etice în reguli (coduri de conduită)
necesită mecanisme de executare. Dacă îndatoririle și valorile sunt
14
Civil Service Reform in Europe. Report, Parliamentary Assembly, Doc. 9711, Giovany Crema
exprimate în legislație, obediența este executabilă datorită legii. În
rezolvarea acestei probleme, încrederea în coduri sau în legi constituie două
abordări distincte. Prima se referă la abordarea ,,conformării'' care utilizează
măsuri insuficiente pentru declanșarea unei acuzări. A doua în schimb, se
bazează pe "descurajare" și utilizează sancțiuni penale în cazul nerespectării
legii . Codurile și declarațiile de valori dau un indiciu procesului de
examinare a aspectelor etice ale guvernelor.

În documentul Comisiei Europene “Semestrul European – Fișă tematică LUPTA

ÎMPOTRIVA CORUPȚIEI”15 se menționează:” Voința politică reală este o
condiție esențială pentru o reformă națională cu rezultate pe termen lung.
Aceasta înseamnă conștientizarea problemelor legate de corupție la nivel
politic, prioritizarea resurselor pentru aplicarea politicilor anticorupție,
stabilirea unor obiective clare și tangibile și crearea unui climat general de
responsabilitate politică.
Măsurile de reducere a corupției, a conflictelor de interese și a
favoritismului trebuie să fie asociate cu schimbări structurale și de
mentalitate profunde în cadrul organismelor publice și al societății în
general, și nu cu simpla adoptare a unor acte legislative și asigurarea unei
conformități formale. Legislația anticorupție este necesară, dar provocarea
principală constă mai ales în punerea sa în aplicare. Corupția poate avea
impact atât asupra politicilor și fondurilor naționale, cât și asupra celor ale
UE. Acest fapt reiese din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
care recunoaște corupția ca domeniu al criminalității în care UE ar putea să
fie nevoită să acționeze pornind de la o bază comună”
Principalele provocări identificate în abordarea politicilor de etică și
integritate în statele europene sunt:
- Măsurarea corupției
- Prevenirea: mai puține situații prielnice corupției
- Asigurarea unui răspuns eficient la corupție prin intermediul dreptului
penal

În ceea ce privește principalele pârghii de politică pentru depășirea

provocărilor, acestea sunt:
- Transparența și responsabilitatea
o Transparența decizională;
o Accesul la informații de interes public ;
o Prezentarea promptă și proactivă a informațiilor relevante din
sistemul administrației publice;
o Parteneriatul pentru o guvernare deschisă;
o Utilizarea noilor tehnologii;

15
Sursa: https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/file_import/european-semester_thematic-
factsheet_fight-against-corruption_ro.pdf
 - Consolidarea integrității în administrația publică, inclusiv prin
întărirea componentei bazate pe merit;
- Integritatea în alegeri și un regim transparent și responsabil de
finanțare a partidelor politice.
- Urmărirea penală efectivă a cazurilor de corupție, procesele
echitabile și aplicarea fermă a unor pedepse pentru infracțiunile
legate de corupție;
- O protecție juridică eficace a denunțătorilor;
- Prezența mass-mediei independente;
- Prezența societății civile.

În documentul “Semestrul European – Fișă tematică LUPTA ÎMPOTRIVA

CORUPȚIEI” din 22 noiembrie 2017, se dau următoarele exemple de bune
practici:
- Promovarea activă a integrității sectorului public în Țările de Jos;
- Sistemul de declarare a averii și a intereselor din România;
- Protejarea denunțătorilor în Irlanda și în Regatul Unit;
- Transparența și utilizarea datelor deschise și a achizițiilor electronice
pentru prevenirea și identificarea corupției în Croația, Estonia,
Portugalia și Slovenia;
- Urmărirea penală a dării de mită la nivel transnațional în Regatul Unit.

II. 2. ABORDAREA POLITICILOR DE ETICĂ ȘI INTEGRITATE ÎN ROMÂNIA

Conform Codului Administrativ :

” În exercitarea funcţiei deţinute, funcţionarii publici au obligaţia de a avea
un comportament profesionist, precum şi de a asigura, în condiţiile legii,
transparenţa administrativă pentru a câştiga şi a menţine încrederea
publicului în integritatea, imparţialitatea şi eficacitatea autorităţilor şi
instituţiilor publice” (art. 433, p. 2)
”În relaţiile cu persoanele fizice şi cu reprezentanţii persoanelor juridice
care se adresează autorităţii sau instituţiei publice, funcţionarii publici sunt
obligaţi să aibă un comportament bazat pe respect, bună-credinţă,
corectitudine, integritate morală şi profesională.” (art. 447)

Comportamentul necorespunzător, neetic poate genera efecte dintre

cele mai grave, atât pentru entităţile publice, cât şi pentru personalul
acestora, cum ar fi : pierderi financiare, afectarea reputaţiei entităţii şi a
angajaţilor, afectarea relaţiilor cu partenerii, afectarea morală a
angajatului, publicitate negativă, pierdere a angajaţilor, clienţilor,
partenerilor, litigii si costuri suplimentare (investigaţii, costuri materiale,
costuri de oportunitate).
Stabilirea şi menţinerea unui cadru profesional bazat pe etică,
asumarea conştientă a unor valori, principii şi reguli, crează un cadru de
cinste şi onestitate, benefic evoluţiei şi siguranţei entităţii publice.
II.2.A - Cadrul legal și instituțional (Principalele documente specifice pentru
domeniul abordat)

Cadrul legal este reprezentat de următoarele acte normative :

 ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 57 din 3 iulie 2019 privind Codul
administrativ, cu completările ulterioare;
 H.G. nr. 1344/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a
comisiilor de disciplină, cu modificările şi completările ulterioare;
 H.G. nr. 583/2016 privind aprobarea Strategiei naţionale anticorupţie
pe perioada 2016-2020, a seturilor de indicatori de performanţă, a
riscurilor asociate obiectivelor şi măsurilor din strategie şi a surselor
de verificare, a inventarului măsurilor de transparenţă instituţională şi
de prevenire a corupţiei, a indicatorilor de evaluare, precum şi a
standardelor de publicare a informaţiilor de interes public;
 OPANFP nr. 3753/2015 privind monitorizarea respectării normelor de
conduită de către funcţionarii publici şi a implementării procedurilor
disciplinare, cu modificările și completările ulterioare;
 OPANFP nr. 1442/2018 pentru aprobarea procedurii privind
completarea și transmiterea informațiilor privind respectarea
normelor de conduită de către funcționarii publici și implementarea
procedurilor disciplinare în cadrul autorităților și instituțiilor publice;
 Ordinul secretarului general al Guvernului nr. 400/2015 pentru
aprobarea Codului controlului intern/managerial al entității publice,
modificat și completat de Ordinul nr. 200/2016 și Ordinul nr.
530/2016, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare până la
data de 7 mai 2018, când a fost abrogat prin Ordinul secretarului
general al Guvernului nr. 600/2018 privind aprobarea Codului
controlului intern managerial al entităților publice,;
 Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată , cu modificările și
completările ulterioare, precum și cu alte reglementări de drept
comun aplicabile în materie.
 Hotărârea nr. 599/2018 pentru aprobarea Metodologiei standard de
evaluare a riscurilor de corupţie în cadrul autorităţilor şi instituţiilor
publice centrale, împreună cu indicatorii de estimare a probabilităţii
de materializare a riscurilor de corupţie, cu indicatorii de estimare a
impactului în situaţia materializării riscurilor de corupţie şi formatul
registrului riscurilor de corupţie, precum şi pentru aprobarea
Metodologiei de evaluare a incidentelor de integritate în cadrul
autorităţilor şi instituţiilor publice centrale, împreună cu formatul
raportului anual de evaluare a incidentelor de integritate 
Cadrul instituţional pe baza căruia se realizează monitorizarea
implementării normelor de conduită profesională a funcţionarilor publici
şi a procedurilor disciplinare este reprezentat prin:
Cadrul instituţional pe baza căruia se realizează monitorizarea
implementării normelor de conduită profesională a funcţionarilor publici şi a
procedurilor disciplinare este reprezentat prin:
 Activitatea desfăşurată de consilierul de etică la nivelul fiecărei
autorităţi şi instituţii publice;
 Procedura cercetărilor administrative desfăşurată de către comisiile
de disciplină, pe baza sesizărilor depuse la acestea;
 Acţiunile autorităţilor şi instituţiilor publice privind modalităţile de
prevenire a încălcării normelor de conduită şi a măsurilor
administrative adoptate pentru înlăturarea cauzelor sau
circumstanţelor care au favorizat încălcarea normelor de conduită;
 Activitatea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, prin realizarea
analizei de sistem privind modul de respectare a normelor de conduită
şi a procedurilor disciplinare, pe baza rapoartelor transmise de
autorităţi şi instituţii publice;
 Stabilirea şi menţinerea unui cadru profesional bazat pe etică,
asumarea conştientă a unor valori, principii şi reguli, crează un cadru
de cinste şi onestitate, benefic evoluţiei şi siguranţei entităţii publice.

Conform propunerii MDRAP de Politică de politică publică

„Dezvoltarea standardelor etice în sistemul administraţiei publice”, atât
etica normativă, prin standardele deontologice specifice, cât şi etica
aplicată, dezvoltată inclusiv în domeniul special al eticii serviciilor publice,
ca set de principii care ghidează funcţionarii publici în asigurarea serviciilor
pe care le oferă către beneficiarii lor, au devenit parte din principiile de
funcţionare a administraţiei publice, însumând 2 direcţii principale: pe de o
parte ”integritatea în exercitarea funcţiei publice, iar pe de alta
asigurarea egalităţii de şanse şi a tratamentului nediscriminatoriu ca
interes public„.16
Problematica integrităţii în exercitarea funcţiilor publice din România este
construită în jurul a 3 componente principale care sunt detaliate în legislaţia

16
A se vedea recomandarea iniţială din Accession Partnership with Romania (1999, revised February 2000) - political
criteria/human rights; 4.2 Medium term: Political criteria: ”… implement measures aimed at fighting discrimination (including
within the public administration…”. Un studiu elaborat de OECD în 2001 arată că 60% dintre codurile etice existente în lume
includ clauze referitoare la egalitate şi nediscriminare. Vezi, OECD, Codes of corporate conduct: Expanded review of their
contents, May 2001.
naţională – conflictul de interese17, incompatibilităţile18 şi regulile privind
conduita în exercitarea funcţiilor publice19.
Integritatea reprezintă una din funcțiile managementului în sectorul public.
Prin exercitarea acestei funcţii de management se urmăreşte crearea sau
consolidarea unei culturi a integrităţii. Cazurile de corupţie, conflicte de
interese, incompatibilitate sau de încălcare a codului de conduită trebuie să
determine ajustări la nivel organizational pentru a nu mai permite apariţia
unor cazuri similare în viitor. Astfel de cazuri nu reprezintă probleme
individuale, izolate, ale unei anumite persoane, ci probleme de
management.
”Un pericol permanent al funcţiei de management al integrităţii îl reprezintă
procedurile-stereotip sau formalismul în adoptarea unor proceduri, pentru
eschivare. Se întreţine astfel o distonanţă între valorile declarate şi cele
practicate, ceea ce conduce la incidente de integritate, ce vor fi descoperite
mai devreme sau mai târziu. Există multiple bariere în a discuta despre
problemele interne de integritate, de aceea managementul trebuie să
identifice riscurile şi vulnerabilităţile la corupţie printr-un proces
participativ, în care se identifică tipare şi eşecuri sistemice, nu se
incriminează persoane.”20 Asigurarea integrităţii depinde şi de implicarea
mediului extern organizaţiei, factorii interesaţi – beneficiarii serviciilor
publice, companii private, ONGuri, sindicate, alte instituţii publice şi
construirea unei platforme comune de dialog.
Conducătorii instituţiilor şi autorităţilor publice pot alege să fie
proactivi, să anticipeze problemele şi să prevină incidentele de integritate
sau pot alege să fie reactivi şi să gestioneze situaţiile critice, cu pierderi
semnificative financiare, reputaţionale şi de credibilitate. Pentru oamenii
politici care conduc instituţii şi autorităţi publice a acţiona reactiv se poate
traduce în costuri politice semnificative, pierderea funcţiei, pierderea
încrederii şi a intenţiei de vot, dar pot exista şi costuri în termeni de pedepse
penale, costuri cu avocaţii şi expertizele, interdicţii de a exercita o funcţie
publice şi/sau confiscarea averii.

17
Prin conflict de interese se înţelege, conform dispoziţiilor legale în vigoare, situaţia în care persoana ce exercită o demnitate
publică sau o funcţie publică are un interes personal care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi
revin. În funcţie de obiectul reglementărilor specifice, modalitatea de definire şi/sau delimitare a interesului personal, precum şi
dispoziţiile privind competenţele instituţionale de evaluare, monitorizare şi control, diferă de la caz la caz.

18
Incompatibilităţile privind demnităţile publice şi funcţiile publice sunt cele reglementate de Constituţie, de legea aplicabilă
autorităţii sau instituţiei publice în care persoanele ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică îşi desfăşoară
activitatea, de dispoziţiile Legii nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, dar şi în conţinutul unor acte normative
cu aplicare sectorială. Ca şi în cazul conflictului de interese, în funcţie de situaţia avută în vedere sunt stabilite diferenţiat
competenţele instituţionale de evaluare, monitorizare şi control.

19
Normele de conduită prevăzute de Codul de conduită ca fiind obligatorii pentru persoanele care ocupă o funcţie publică în
cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi în cadrul autorităţilor
administrative autonome, denumite în continuare autorităţi şi instituţii publice, completate, acolo unde este cazul, cu norme
speciale referitoare la conduita în desfăşurarea anumitor activităţi sau exercitării anumitor funcţii..

20
http://www.anfp.gov.ro/R/Doc/2015/Proiecte/CRJ/brosura%20CRJ%202%20managementul
%20integritatii.pdf
 Egalitatea de şanse și de tratament are la bază participarea deplină
și efectivă a fiecărei persoane la viaţa economică şi socială, fără deosebire
pe criterii de sex, origine rasială sau etnică, religie sau convingeri,
dizabilităţi, vârstă sau orientare sexuală. Egalitatea de șanse și de tratament
reprezintă un drept fundamental și o valoare de bază a Uniunii Europene,
stipulată în articolul 8 al Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene
(versiunea consolidată). Totodată, egalitatea de gen, nediscriminarea,
precum și asigurarea accesibilității reprezintă o condiție necesară pentru o
creștere inteligentă, sustenabilă și incluzivă.
Conform OG 137/2000, actualizată în 201921, discriminarea este
definită drept orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe baza
de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri,
sex, orientare sexuala, vârsta, dizabilitate, boală cronică necontagioasă,
infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt
criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii,
folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a
libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul
politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții
publice.
În România începând cu anul 2006, Legea 202/2002 , consolidată în 2016 22
privind egalitatea de șanse între femei și bărbați include și discriminarea
multiplă -orice faptă de discriminare bazată pe două sau mai multe criterii
de discriminare.
În exercitarea funcției publice egalitatea de șanse și respectiv,
nediscriminarea constituie cel de-al doilea pol esențial pentru politicile
publice referitoare la etica în administratia publică.

II.2.B - Misiune şi valori asumate23

Prin Decizia nr. 2006/928CE din 13.12.2006, Comisia Europeană a
stabilit un Mecanism de Cooperare şi Verificare, pentru a ajuta ţara noastră
să soluţioneze o serie de obiective cu privire la reforma sistemului judiciar.
Mecanismul de cooperare şi verificare reprezintă un proces de verificare
regulată a progreselor pe care ţara noastră le are în domeniul reformei
judiciare şi a luptei împotriva corupţiei.
Prin H.G. nr. 583/2016 s-a aprobat Strategia naţională anticorupţie
pe perioada 2016-2020, a seturilor de indicatori de performanţă, a riscurilor
asociate obiectivelor şi măsurilor din strategie şi a surselor de verificare, a
inventarului măsurilor de transparenţă instituţională şi de prevenire a
corupţiei, a indicatorilor de evaluare, precum şi a standardelor de publicare
a informaţiilor de interes public.

21
http://www.mmanpis.ro/wp-content/uploads/2019/03, art 2
22
ttps://www.bns.ro/images/sindicale/Legea_nr._202r3-2002.pdf
23
RAPORT ANFP privind monitorizarea respectării normelor de conduită de către funcţionarii publici şi a
implementării procedurilor disciplinare în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice SEMESTRUL I 2018
 Potrivit SNA, ANFP este responsabilă alături de alte instituții publice
pentru realizarea unor acțiuni principale în cadrul următoarelor obiective:
 Obiectiv general 2 - Creşterea integrităţii instituţionale prin
includerea măsurilor de prevenire a corupţiei ca elemente obligatorii
ale planurilor manageriale şi evaluarea lor periodică ca parte
integrantă a performanţei administrative - Obiectiv specific 2.2 -
Creşterea eficienţei măsurilor preventive anticorupţie prin remedierea
lacunelor şi a inconsistenţelor legislative cu privire la consilierul de
etică, protecţia avertizorului în interes public şi interdicţiile post-
angajare (pantouflage-ul).
 Obiectiv general 3 - Consolidarea integrităţii, reducerea
vulnerabilităţilor şi a riscurilor de corupţie în sectoare şi domenii de
activitate prioritare  - Obiectiv specific 3.6 - Creşterea integrităţii,
reducerea vulnerabilităţilor şi a riscurilor de corupţie în domeniul
achiziţiilor publice.
 Obiectiv general 4 - Creşterea gradului de cunoaştere şi înţelegere a
standardelor de integritate de către angajaţi şi beneficiarii serviciilor
publice  - Obiectiv specific 4.1 - Creşterea gradului de educaţie
anticorupţie a personalului din cadrul autorităţilor şi instituţiilor
publice de la nivel central şi local. 

II.2.C - Strategia pentru Consolidarea Administrației Publice (SCAP) 2014 –

2020

Un obiectiv general al SCAP 2014 – 2020 este OG II. Implementarea unui

management performant în administrația publică, cu obietivul specific OS
II.3. Promovarea eticii şi integrităţii în administraţia publică și continuarea
măsurilor privind prevenirea și combaterea corupției și sprijinirea
implementării recomandărilor aferente formulate în cadrul Mecanismului
de Cooperare și Verificare (MCV).

Intervențiile propuse în SCAP, din perspectiva resurselor umane din

administrație, au un caracter complementar în raport cu SNA și sunt
orientate pe următoarele cinci paliere:
- Continuarea dezvoltării și a implementării planurilor de acțiune
sectoriale de la nivelul tuturor autorităților publice, bazate pe
evaluarea riscurilor și o implementare eficientă a măsurilor preventive
anticorupție și a indicatorilor de evaluare;
- Sprijinirea autorităților administrației publice locale/centrale în
vederea implementării măsurilor de prevenire a corupției prin
dezvoltarea, promovarea și utilizarea de instrumente specifice
(ghiduri, metodologii, proceduri, instruiri etc.);
- Dezvoltarea și utilizarea de mecanisme instituționale și
interinstituționale, în parteneriat cu societatea civilă și/sau
autoritățile administrației publice locale, care vizează
 implementarea și monitorizarea măsurilor cuprinse în documentele
programatice în domeniul prevenirii corupției;
- Implementarea măsurilor de prevenire a corupției la nivelul
administrației publice locale, prin:
 Organizarea de campanii de informare/conștientizare a cetățenilor
și funcționarilor publici, organizarea de consultări/dezbateri
publice periodice în plan local pentru promovarea bunelor
practici anticorupţie la nivelul administraţiei publice locale şi
creşterea încrederii cetăţenilor;
 Elaborarea de studii privind fenomenul corupţiei din
administraţia publică locală;dezvoltarea reţelelor de elaborare şi
evaluare a politicilor publice anticorupţie de la nivel
teritorial/local după modelul Grupurilor de Acţiune
Anticorupţie;
 Creșterea capacității Secretariatului tehnic al Ministerului
Justiției de a asigura o implementare coordonată a planurilor
sectoriale, a măsurilor preventive și de a derula programe de
formare profesionala anticorupție pentru angajați (module de e-
learning, e-SNA, e-monitorizare.

II.2.D - Strategia Națională Anticorupție (SNA)

“Scopul Strategiei Naționale Anticorupție (SNA) 2016 -2020 este

promovarea integrităţii, prin aplicarea riguroasă a cadrului normativ şi
instituţional în vederea prevenirii corupţiei în România.
Documentul are un caracter multidisciplinar şi este adresat tuturor
instituţiilor publice reprezentând puterea executivă, legislativă şi
judecătorească, autorităţilor publice locale, mediului de afaceri şi societăţii
civile.
Pentru fiecare tip de intervenţie sunt identificate obiective generale şi
specifice. Toate acestea sunt dezvoltate prin asumarea transparenţei
decizionale şi a guvernării deschise, ca un corolar al prezentului document
strategic, dublată de abordarea trihotomică de intervenţie strategică în
domeniul anticorupţie: prevenire, educaţie şi combatere”24
Schimbarea de paradigmă în cadrul acestei strategii presupune mutarea
accentului pe prevenție (educație, transparență) și pe responsabilitatea la
nivel managerial.
Se pune problema dezvoltării încrederii societății românești în general și a
părților direct interesate în special în mecanismele strategice de prevenire și

24
HOTĂRÂRE Nr. 583/2016 din 10 august 2016privind aprobarea Strategiei naţionale anticorupţie pe
perioada 2016 -2020, a seturilor de indicatori de performanţă, a riscurilor asociate obiectivelor şi
măsurilor din strategie şi a surselor de verificare, a inventarului măsurilor de transparenţă instituţională
şi de prevenire a corupţiei, a indicatorilor de evaluare, precum şi a standardelor de publicare a
informaţiilor de interes public, ANEXA 1 - STRATEGIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE pe perioada 2016
-2020, Art. 4 - SCOP, PUBLICUL-ŢINTĂ ŞI ABORDAREA PROPUSĂ
combatere a corupției.
Construirea consensului politic și civic, inclusiv cu comunitatea de afaceri
este esential; Dezvoltarea parteneriatului cu organizațiile societății civile
reprezintă o prioritate.

SNA – Planuri de Integritate

SNA 2016–2020 continuă abordarea strategiei precedente în ceea ce privește

implementarea la nivelul autorităților și instituțiilor publice a planurilor de
integritate.
- Astfel, fiecare instituție care aderă la SNA urmează să își dezvolte
propriul plan de integritate.
- Pentru autoritățile publice locale, Ministerul Justiției continuă
parteneriatul cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației
Publice, asigurând în acest fel coordonarea măsurilor de implementare
a SNA și la nivel local.

Măsuri preventive SNA

- 1 Cod etic/ deontologic/ de conduită
- 2. Declararea averilor
- 3. Declararea cadourilor
- 4. Conflicte de interese
- 5. Consilier de etică
- 6. Incompatibilități
- 7. Transparență în procesul decizional
- 8. Acces la informații de interes public
- 9. Protecția Avertizorului de integritate
- 10. Distribuirea aleatorie a dosarelor/sarcinilor de serviciu
- 11. Interdicții după încheierea angajării în cadrul instituțiilor publice
(pantouflage)
- 12. Funcțiile sensibile