Bogdan JELEA

Contenciosul administrativ

Facultatea de Management Administratie Publica

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

Profesor coordonator: Ion CORBEANU Grupa 218, Seria B, Anul 2

Student: Bogdan JELEA

Bogdan JELEA

Contenciosul administrativ

Principiile contenciosului administrativ

Existena contenciosului administrativ este condiionat, in statulde drept, de aplicarea a dou principii: principiul respectrii drepturilor legal dobndite i principiul obligativitii Statului de a asigura executarea hotrrilor judectoreti. Este necesar ca persoana s fie sigur c raporturile juridice, ncheiate n mod legal , n cadrul ordinii de drept existente , sunt intangibile. Att activitatea fiinei umane ct i aceea a Administratiei se caracterizeaz prin posibilitatea de a scruta viitorul n estimrile efectuate. Prevederea este garantat numai dac persoanele i Administraia au sigurana n durabilitatea raporturilor juridice pe care i-au ntemeiat i orientat activitile.

Noiunea contenciosul administrativ

Administraia Statului are sarcina de a asigura aplicarea legilor , de a edita acte normative in scopul executrii legilor , de a asigura funcionarea seviciilor publice , de a lua msuri pentru executarea contractelor administrative , ocrotirea drepturilor persoanelor i satisfacerea cerinelor acestora , meninerea ordinii publice. Dac uneori , n ndeplinirea acestor sarcini , Administratia lezeaz drepturile sau interesele persoanelor, acestea pot formula o reclamaie , o contestatie juridic , rezolvat n mod contencios de ctre organele competente.

Bogdan JELEA

Contenciosul administrativ

Ramurile contenciosului administrativ

Contenciosul administrativ este alctuit din patru ramuri: 1. contenciosul de plin jurisdicie; 2. contenciosul de anulare; 3. conteciosul de interpretare; 4. contenciosul de represiune. Datorita jurisprudentei Consiliului de stat din Franta aceasta diviziune a devenit clasica si a fost adoptata in multe state europene, in ciuda faptului ca ea nu corespunde in totalitate sistemului de drept al respectivelor state. Exist un contencios obiectiv atunci cand situaia contenciosului este determinat de o problem de drept obiectiv i un contencios subiectiv atunci cnd se pune n cauz existena i ntinderea unor drepturi subiective ale reclamantului. In contenciosul de anulare , instana judectoreasc pronun anularea actului administrativ ilegal ,dac se constat neconcordana actului administrativ cu starea de legalitate. Daca actul administrativ ilegal a produs daune, acestea pot fi cerute la o alta instana i uneori cu alta procedura, instana judecand, n fond, atat din punct de vedere al dreptului cat si al faptelor. n contenciosul de plina jurisdicie, competena judecatorilor este mai mare iar decizia lor nu se limiteaza numai la anularea unui act ilegal, ci pot dispune chiar si alte masuri precum: recunoateri de drepturi subiective, restituiri, reintegrari, despagubiri si eventual modificarea unui act administrativ; iar aceasta competena mai larga a judecatorilor este recunoscuta atunci cand sunt chemai sa

Bogdan JELEA

Contenciosul administrativ

soluioneze o problema de drept subiectiv, i cand n constatarea fcut, se recunoate reclamantului existena unui asemenea drept. In acest mod, contenciosul subiectiv din punct de vedere al constatarii, este, n general, i un contencios de plina jurisdicie din punct de vedere al deciziei.

Organizarea contenciosului administrativ roman prin Legea nr. 29/1990

Se consider c reglementarea realizata prin Legea nr. 29/1 990 nu se ridica la nalimea cerinelor actuale privind garantarea efectiva i eficient a aprarii drepturilor i libertilor omului, a nlturarii arbitrariului i abuzurilor posibile ale Administraiei. Sub acest aspect chiar n raport cu Legea contenciosului administrativ din 23 decembrie 1925, care avea multe lacune, remediate ulterior prin contribuia doctrinei i jurisprudenei, unele reglementari din Legea nr. 19/1 990 apar ca un regres. De pilda, n art. 2 enumerarea actelor administrative care nu pot fi atacate n justitie este amplificat faa de Legea din 1925 i totodat se menine distincia criticabil dintre actele administrative de autoritate i actele de gestiune. Totodata, in alin. 2 al art. 6 a) Legii nr. 29/1990 se stabilete c judecarea aciunilor de contencios administrativ se face de tribunal, sau de curtea de apel, dar "n complet format din doi judecatori, iar nu din trei judecatori, conform reglementarii cuprins n art. 9 al Legii din 1925. Prin urmare, in concepia legiuitorului din 1990,

Bogdan JELEA

Contenciosul administrativ

aciunile de contencios administrativ nu prezint aceeai importana ca celelalte aciuni (civile, penale etc.) pe care tribunalele le judec n complet format din trei judecatori, i de aceea stabilete un complet format din doi judecatori. Dar practica judiciar din perioada interbelica a artat importana similar a aciunilor de contencios administrativ in raport cu celelalte aciuni judecate de Curile de Apel de atunci. Faptul c n sistemul legii romne s-a organizat un singur grad de jurisdicie, la tribunale, sau la cugile de apel, cu recurs la Curtea Suprema de Justiie, constituie un temei in plus pentru garantarea unei judecai, la seciile de contencios administrativ, cel puin egale in importan cu aceea de la celelalte secii. Consecvent acestei concepii discriminatorii a aciunilor de contencios administrativ fa de celelalte aciuni judiciare, in art. 14 din Legea nr. 29/1 990, o atare hotarare a instanei jurisdicionale este denumita sentin, iarai ca la nivelul judectoriilor, noiunea de sentin fiind utilizat pentru hotrrile tribunalului i curii de apel in locul deciziei", aa cum era definit i n art. 11 din Legea contenciosului administrativ din 1925, n concordan cu natura juridica a actelor administrative care sunt decizii. Exista insa si numeroase cazuri in care "s-a ignorat jurisprudena Curii de Casaie" in domeniul contenciosutui administrativ, astfel incat majoritatea reglementarilor din Legea nr. 29/1990 constituie un regres fata de nivelul teoretic stiinific atins n perioada interbelic.

Actele administrative de autoritate i actele de gestiune

Bogdan JELEA

Contenciosul administrativ

Considerandu-se, in mod eronat, ca Statul are o dubla personalitate juridica i anume: o personalitate de drept public n temeiul creia el poate fi titular de drepturi de putere public i o personalitate de drept privat, care-i d foiosina drepturilor patrimoniale, asemanatoare n personalitatea pe care o au persoanele fizice n doctrina sau definit actele emise de Stat n exerciiul calitaii sale de putere publica, acte de autoritate. Ele constau n declarafiuni cfe vainta ce alcatuiesc acte juridice cu caracter unilateral i executoriu, emanand de la autoritabile administrative ale Statuiui i emise n scopul funcionarii serviciilor publice. Actele de gestiune au fost definite ca actele juridice cu caracter contractual, sau facute pentru valorificarea unor cfrepturi contractuale, emise de Stat in calitate de persoana juridica i pentru administrarea patrimoniului su. Aceasta distincie dintre actete de autoritate si actele de gestiune, adoptata i de Legea nr. 29 este eronata deoarece in realitate statul este o unica persoana juridica politico- teritorial. Or, din esena conceptului de personalitate juridica politico-teritoriala a Statutui rezulta ca Statul constituie o singura persoana juridica, fiind aceeai atunci cand contracteaza cu un particular sau cnd emite acte administrative. ntr-adevar, Statul are o singura i indivizibil personatitate juridica politico-teritoriala i poate ncheia toate categoriile de acte juridice, de drept public, de drept privat, etc..

Bibliografie
Ion CORBEANU Drept administrativ Mihai T. OROVEANU Tratat de Drept administrativ

Bogdan JELEA

Contenciosul administrativ