UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA- SIBIU”

FACULTATEA DE DREPT „SIMION BĂRNUȚIU”

SPECIALIZAREA: DREPT ID
CENTRU TUTORIAL: SIBIU

TITLUL PROIECTULUI:
ORDONATORII DE CREDITE AI BUGETULUI DE STAT

PROFESOR DE DISCIPLINĂ:
CRISTINA ONET

STUDENT:
CROITORU IOAN-GABRIEL
ANUL2

ANUL UNIVERSITAR 2022-2023

SEMESTRUL 1
 Elaborarea bugetului de stat
Procesul bugetar este ansamblul etapelor consecutive de elaborare, aprobare, executare,
control şi raportare ale bugetului, care se încheie cu aprobarea contului general de execuţie a
acestuia. Sunt competenți în materie bugetară Parlamentul Guvernul, Ministerul Finanțelor
Publice, cărora li se adaugă ordonatorii de credite și compartimentele financiar-contabile.
Primul moment al procesului bugetar este cel al întocmirii proiectului legii bugetare
anuale, proiect elaborat de către Guvern, prin Ministerul Finanţelor Publice. Proiectul se
elaborează pe baza:
 prognozelor indicatorilor macroeconomici şi sociali pentru anul bugetar pentru
care se elaborează proiectul de buget, precum şi pentru următorii 3 ani;
 politicilor fiscale şi bugetare;
 prevederilor memorandumurilor de finanţare, ale memorandumurilor de
înţelegere sau ale altor acorduri internaţionale cu organisme şi instituţii financiare
internaţionale, semnate şi/sau ratificate;
 politicilor şi strategiilor sectoriale, a priorităţilor stabilite în formularea
propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii principali de credite;
 propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite;
 programelor întocmite de către ordonatorii principali de credite în scopul
finanţării unor acţiuni sau ansamblu de acţiuni, cărora le sunt asociate obiective precise şi
indicatori de rezultate şi de eficienţă; programele sunt însoţite de estimarea anuală a
performanţelor fiecărui program, care trebuie să precizeze: acţiunile, costurile asociate,
obiectivele urmărite, rezultatele obţinute şi estimate pentru anii următori, măsurate prin
indicatori precişi, a căror alegere este justificată;
 propunerilor de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum
şi de transferuri consolidabile pentru autorităţile administraţiei publice locale;
posibilităţilor de finanţare a deficitului bugetar.
Elaborarea proiectului de buget/a proiectului legii bugetare anuale impune respectarea
„calendarului bugetar” şi luarea în considerare a indicatorilor macroeconomici şi sociali
actualizaţi pe tot parcursul derulării procesului bugetar.
Până pe data de 31 iulie a fiecărui an, Ministerul Finanțelor Publice va comunica
Guvernului, limitele de cheltuieli pentru anul bugetar următor, precum și estimările pentru
următorii 3 ani, stabilite pe ordonatorii principali de credite.
 Ministrul Finanţelor Publice va transmite ordonatorilor principali de credite, până la
data de 1 august a fiecărui an, o scrisoare-cadru care va specifica contextul macroeconomic pe
baza căruia vor fi întocmite proiectele de buget, metodologiile de elaborare a acestora, precum
şi limitele de cheltuieli aprobate de Guvern.
Ordonatorii principali de credite au obligaţia ca până la data de 1 septembrie a fiecărui
an să depună la Ministerul Finanţelor Publice propunerile pentru proiectul de buget şi anexele
la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli şi estimările pentru
următorii 3 ani, însoţite de documentaţii şi fundamentări detaliate.
Camerele Parlamentului, cu consultarea Guvernului, îşi aprobă bugetele proprii şi le
înaintează Guvernului în vederea includerii lor în proiectul bugetului de stat.
De asemenea, autorităţile administraţiei publice locale au aceeaşi obligaţie pentru
propunerile de transferuri consolidate şi de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de
stat.
Ministerul Finanţelor Publice examinează proiectele de buget şi discută cu ordonatorii
principali de credite asupra acestora. În caz de divergenţă hotărârea revine Guvernului.
Proiectele de buget şi anexele la acesta, refăcute, se depun la Ministerul Finanţelor
Publice până la data de 15 septembrie a fiecărui an.
Ministerul Finanţelor Publice, pe baza acestora și a proiectului bugetului propriu,
întocmeşte proiectele legii bugetare şi proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvern până
la data de 30 septembrie a fiecărui an.
Proiectul legii bugetului de stat este însoţit de un raport privind situaţia
macroeconomică pentru anul bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget şi proiecţia
acesteia în următorii 3 ani. Acest raport va cuprinde un rezumat al politicilor macroeconomice
în contextul cărora au fost elaborate proiectele de buget, precum şi strategia Guvernului în
domeniul investiţiilor publice.
Raportul şi proiectele legilor bugetare anuale vor exprima politica fiscal-bugetară a
Guvernului, precum şi alte informaţii relevante în domeniu.
După însuşirea de către Guvern a proiectelor legilor bugetare şi de buget acesta le
supune spre adoptare Parlamentului cel mai târziu până la data de 15 noiembrie a fiecărui an.
Bugetele se aprobă de Parlament pe ansamblu, pe părţi, capitole, subcapitole, titluri,
articole, precum şi alineate, după caz, şi pe ordonatorii principali de credite, pentru anul
bugetar, precum şi creditele de angajament pentru acţiuni multianuale.
Estimările pentru următorii 3 ani reprezintă informaţii privind necesarul de finanţare pe
termen mediu şi nu vor face obiectul autorizării pentru anii bugetari respectivi.
 În cazul în care, legile bugetare nu au fost adoptate cu cel puţin 3 zile înainte de
expirarea exerciţiului bugetar, Guvernul poate îndeplini sarcinile prevăzute în bugetul anului
precedent, limitele lunare de cheltuieli neputând depăşi de regulă 1/12 din prevederile bugetelor
anului precedent, cu excepţia cazurilor deosebite, temeinic justificate de către ordonatorii
principali de credite, sau, după caz, 1/12 din sumele propuse în proiectul de buget, în situaţia
în care acestea sunt mai mici decât cele din anul precedent.

Execuţia bugetară
Execuţia bugetară reprezintă întreaga activitate de încasare a veniturilor bugetare şi de
efectuare a plăţii cheltuielilor aprobate prin buget.
Creditele bugetare constituie dreptul comun al autorizării bugetare.
Creditele bugetare au următorul regim juridic:
- Au caracter temporar, fiind aprobate pentru durata exercițiului bugetar căruia îi sunt
afectate;
- Creditele bugetare aprobate reprezintă limite maxime ce nu pot fi depășite;
- Creditele bugetare sunt specializate, au o destinație prestabilită prin legea bugetară
anuală, ordonatorii de credite având obligația de a le angaja și utiliza numai în limita
prevederilor și destinațiilor aprobate pentru cheltuieli strict legate de activitatea
instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.
- Creditele bugetare sunt aprobate pentru destinații publice
- Nu sunt supuse restituirii, având un caracter definitiv;
- Nu sunt purtătoare de dobânzi.
În execuţia bugetară se va ţine cont şi de următoarele reguli/principii:
prin legile bugetare anuale se prevăd şi se aprobă creditele bugetare pentru cheltuielile
fiecărui exerciţiu bugetar, precum şi structura funcţională şi economică a acestora ;
creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata exerciţiului bugetar;
alocaţiile pentru cheltuielile de personal, aprobate pe ordonatori principali de credite
şi, în cadrul acestora, pe capitole, nu pot fi majorate şi nu pot fi virate şi utilizate la alte articole
de cheltuieli;
creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate şi
utilizate pentru finanţarea altui ordonator principal de credite. De asemenea, creditele bugetare
aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanţarea altui capitol – (practic, utilizarea
creditelor bugetare este supusă afectaţiei speciale, excepţie făcând anumite modalităţi de
schimbare a destinaţiei creditelor bugetare. Astfel enumerăm: virările de credite bugetare;
transferarea creditelor bugetare; suplimentarea creditelor bugetare; anticiparea creditelor
bugetare; blocarea creditelor bugetare; anularea creditelor bugetare).
Virările de credite bugetare reprezintă operaţiunea prin care se diminuează creditul
bugetar de la o subdiviziune a clasificaţiei bugetare care prezintă disponibilităţi şi se majorează
corespunzător o altă subdiviziune la care fondurile sunt insuficiente, cu respectarea
dispoziţiilor legale de efectuare a operaţiunilor respective. Conform art. 47 alin. 7 din Legea
nr. 500/2002 privind finanţele publice, virările de credite bugetare se pot efectua începând cu
trimestrul al III-lea al anului bugetar. Propunerile de virări de credite bugetare sunt însoţite de
justificări, detalieri şi necesităţi privind execuţia, până la finele anului bugetar, a capitolului şi
subdiviziunii clasificaţiei bugetare de la care se disponibilizează şi, respectiv, a capitolului şi
subdiviziunii clasificaţiei bugetare la care se suplimentează prevederile bugetare.
Transferarea creditelor bugetare apare în cazurile în care au loc treceri de unităţi,
acţiuni sau sarcini de la un ordonator principal de credite la altul, când Ministerul Finanţelor
Publice este îndreptăţit să modifice structura bugetului de stat, fără afectarea echilibrului şi
rezervei bugetare.
Suplimentarea creditelor bugetare se poate iniţia de către Guvern, la propunerea
Ministerului Finanţelor Publice, pe baza cererilor, primite de la ordonatorii principali de
credite. Suplimentarea creditelor bugetare se realizează din fondul de rezervă aflat la dispoziţia
Guvernului. Suplimentarea creditelor bugetare de către Guvern trebuie supusă aprobării
Parlamentului.
Anticiparea creditelor este acţiunea întreprinsă pentru finanţări social-culturale şi
pentru acoperirea unor cheltuieli economice de interes local. Modificările aprobate şi
efectuarea în bugetele locale pentru finanţarea cu anticipaţie a unor categorii de cheltuieli se
supun ratificării consiliilor locale.
Blocarea creditelor bugetare este prevăzută pentru fondurile băneşti aprobate prin
legea bugetară anuală şi rămase neutilizate la sfârşitul fiecărui trimestru.
Creditele bugetare rămase neutilizate la sfârşitul fiecărui trimestru pot fi trecute fie la
fondul de rezervă destinat unor cheltuieli noi, fie utilizate pentru cheltuielile trimestrului
următor al aceluiaşi an.
Anularea creditelor bugetare rămase neutilizate în timpul execuţiei bugetare se face la
cererea ordonatorilor principali de credite bugetare sau a Ministerului Finanţelor Publice.
 Execuţia de casă a bugetului
Execuţia de casă a bugetului este ansamblul operaţiunilor care se referă la încasarea
veniturilor şi plata cheltuielilor bugetare.
Execuţia de casă presupune:
a.execuţia de casă a părţii de cheltuieli bugetare
b.execuţia de casă a părţii de venituri bugetare.
Execuţia de casă a cheltuielilor bugetare
Execuţia cheltuielilor bugetare presupune următoarele etape:
➢ angajarea;
➢ lichidarea;
➢ ordonanţarea;
➢ plata.
Angajarea este operaţiunea de asumare a obligaţiei de către un organism public, de a
plăti unei persoane fizice sau juridice, o anumită sumă de bani repartizată din bugetul de stat,
obligaţie asumată în baza unui act legal din care să rezulte că respectiva persoană fizică/juridică
a efectuat o prestare de servicii statului, o lucrare sau o livrare de bunuri. Angajarea
cheltuielilor din bugetele sistemului bugetar se face numai în limita creditelor de angajament
și în scopurile pentru care au fost aprobate.
Lichidarea cheltuielilor este faza procesului execuţiei bugetare în care ordonatorul de
credite verifică existenţa angajamentelor, se determină sau se verifică realitatea sumei datorate,
se verifică condiţiile de exigibilitate ale angajamentului, pe baza documentelor justificative
care să ateste operaţiunile respective.
Ordonanţarea cheltuielilor este operaţiunea prin care ordonatorul de credite dă
dispoziție conducătorului compartimentului financiar-contabil să efectueze plata cheltuielilor
care au parcurs faza de lichidare. Ordonanţarea este supusă controlului financiar – preventiv –
deoarece operaţiunea de ordonanţare are ca rezultat diminuarea resurselor financiare ale
statului.
Plata cheltuielilor – fază în procesul execuţiei bugetare reprezentând actul final prin
care instituţia publică achită obligaţiile sale faţă de terţi. Plata cheltuielilor este asigurată de
şeful compartimentului financiar-contabil în limita fondurilor disponibile.
Instrumentele de plată trebuie să fie însoţite de documentele justificative. Aceste
documente trebuie să certifice exactitatea sumelor de plată, recepţia bunurilor şi executarea
serviciilor şi altele asemenea, conform angajamentelor legale încheiate. Instrumentele de plată
se semnează de contabil şi şeful compartimentului financiar-contabil.
 Efectuarea plăţilor, în limita creditelor bugetare aprobate, se face numai pe bază de acte
justificative, întocmite în conformitate cu dispoziţiile legale, şi numai după ce acestea au fost
lichidate şi ordonanţate potrivit legii.
Modul concret de efectuare a plăţii poate îmbrăca forma: instrumentului de plată fără
numerar, mandatului poştal, plăţii în numerar.
Operaţiunile specifice angajării, lichidării şi ordonanţării cheltuielilor sunt în
competenţa ordonatorilor de credite şi se efectuează pe baza avizelor compartimentelor de
specialitate ale instituţiei publice.
Creditele bugetare ajung la beneficiari prin procedura specială de deschidere,
repartizare şi utilizare, pe baza actelor întreprinse de către ordonatorii de credite bugetare.
Deschiderea de credite bugetare reprezintă aprobarea comunicată ordonatorului
principal de credite de către Ministerul Finanţelor Publice prin trezoreria statului, în limita
căreia se pot efectua repartizări de credite bugetare şi plăţi.
Ordonatorii de credite bugetare sunt persoanele fizice ce au dreptul de a dispune asupra
creditelor bugetare, în virtutea funcţiei pe care o deţin în conducerea unei instituţii publice sau
a unui organ de stat.
Ordonatorii de credite pot fi:
❖ ordonatori principali
❖ ordonatori secundari
❖ ordonatori terţiari.
Ordonatorii principali de credite sunt miniştrii, conducătorii celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei publice centrale, conducătorii altor autorităţi publice şi
conducătorii instituţiilor publice autonome. Ordonatorii principali de credite pot delega această
calitate secretarilor generali sau altor persoane împuternicite în acest scop. Prin actul de
delegare ordonatorii principali de credite vor preciza limitele şi condiţiile delegării.
Ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru
bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători
sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite în raport cu sarcinile acestora.
Ordonatorii secundari sau terţiari de credite sunt tocmai, conducătorii instituţiilor
publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali de credite. Aceste două
categorii de ordonatori de credite nu au legătură directă cu bugetul de stat.
Ordonatorii secundari de credite au sarcina de a repartiza creditele bugetare aprobate
conform legii, pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice subordonate, ai
căror conducători sunt ordonatori terţiari de credite, în raport cu sarcinile acestora.
 Ordonatorii terţiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate
numai pentru realizarea sarcinilor instituţiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din
bugetele aprobate şi în condiţiile stabilite prin dispoziţiile legale.
În sarcina ordonatorilor de credite, indiferent de gradul acestora, se reţine obligaţia
legală de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare doar în conformitate cu şi în limita
prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru acoperirea cheltuielilor specifice activităţii
instituţiilor publice.
De asemenea, indiferent de grad, toţi ordonatorii de credite bugetare răspund de:
❖ angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare
repartizate şi aprobate;
❖ realizarea veniturilor;
❖ angajarea şi utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare;
integritatea bunurilor încredinţate instituţiei pe care o conduc;
❖ organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a situaţiilor
financiare asupra situaţiei patrimoniului aflat în administrare şi execuţiei bugetare;
❖ organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziţii publice şi a
programului de lucrări de investiţii publice;
❖ organizarea evidenţei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenţi acestora;
❖ organizarea şi ţinerea la zi a evidenţei patrimoniului, conform prevederilor
legale.
Creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat vor putea fi utilizate de către ordonatorii
principali de credite bugetare numai după operaţiunea de „deschidere a creditelor bugetare”,
repartizarea acestora şi alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora.
Deschiderea de credite bugetare reprezintă aprobarea comunicată ordonatorului
principal de credite de către Ministerul Finanţelor Publice prin trezoreria statului, în limita
căreia se pot efectua repartizări de credite bugetare şi plăţi.

Execuţia de casă a veniturilor bugetare

În cazul în care ne raportăm la execuţia veniturilor de natură fiscală, putem afirma că,
şi această procedură presupune parcurgerea următoarelor etape:
➢ aşezarea impozitului (identificându-se materia impozabilă, evaluându-se
mărimea acesteia);
➢ lichidarea – operaţiune ce se referă la individualizarea cuantumului impozitului
datorat de contribuabilul persoană fizică sau juridică;
 ➢ emiterea titlului de percepere a impozitului;
➢ perceperea propriu-zisă, încasarea impozitului datorat.
Veniturile nefiscale sunt încasate la bugetul de stat pe baza dispoziţiilor legale, prin
aplicarea unor procedee specifice de calcul a acestora.
Procesul complex al execuţiei de casă a bugetului se desfăşoară prin trezoreria statului,
ţinându-se cont de normele metodologice emise de Ministerul Finanţelor Publice în acest sens.
Astfel se asigură:
❖ încasarea veniturilor bugetare;
❖ efectuarea plăţilor dispuse de persoanele autorizate ale instituţiilor publice, în
limita creditelor bugetare şi destinaţiilor aprobate potrivit dispoziţiilor legale;
❖ efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi privind datoria publică internă şi
externă rezultată din împrumuturi contractate direct sau garantate de stat, inclusiv a celor
privind rambursarea ratelor la scadenţă şi plata dobânzilor, comisioanelor, spezelor şi altor
costuri aferente;
❖ efectuarea altor operaţiuni financiare în contul autorităţilor administraţiei
publice centrale şi locale.
Prin trezoreria statului se pot efectua şi următoarele operaţiuni:
• păstrarea disponibilităţilor reprezentând fonduri externe nerambursabile sau
contravaloarea în lei a acestora, primite pe bază de acorduri şi înţelegeri
guvernamentale şi de la organisme internaţionale, şi utilizarea acestora potrivit
bugetelor aprobate sau folosirea acestora pe bază de hotărâri ale Guvernului, potrivit
destinaţiilor stabilite de donatori sau pentru cheltuieli de capital în sectoarele publice şi
economice;
• efectuarea de plasamente financiare din disponibilităţile aflate în contul general al
trezoreriei statului prin Banca Naţională a României;
• alte operaţiuni financiare conform legii.

Încheierea execuţiei anuale a bugetului de stat. Principii

Exerciţiul bugetar este anual, coincide cu anul calendaristic și se finalizează la data de
31 decembrie a fiecărui an. Conform legii, orice venit neîncasat şi orice cheltuială angajată,
lichidată şi ordonanţată, în cadrul prevederilor bugetare, şi neplătită până la data de 31
decembrie se vor încasa sau se vor plăti, în funcţie de situaţia dată, în contul bugetului pe anul
următor.
 Având în vedere situaţiile financiare întocmite de ordonatorii principali de credite
privind execuţia de casă a bugetului de stat, situaţii verificate şi analizate, Ministerul Finanţelor
Publice va realiza contul general anual de execuţie a bugetului de stat.
Guvernul are obligaţia de a analiza şi ulterior, de a înainta spre aprobare Parlamentului
contul general anual de execuţie a bugetului de stat, până la data de 1 iulie a anului următor
celui de execuţie. Acest cont general anual de execuţie a bugetului de stat se aprobă prin lege,
după supunerea acestuia controlului exercitat de Curtea de Conturi.
Contul general anual de execuţie a bugetului de stat va cuprinde:
➢ în partea de venituri: prevederile bugetare aprobate iniţial, prevederile bugetare
definitive, încasările realizate (execuția propriu-zisă a părții de venituri);
➢ în partea de cheltuieli: creditele bugetare iniţiale, creditele bugetare definitive,
plăţile efectuate.
Excedentul sau deficitul bugetului de stat se stabileşte ca diferenţă între veniturile
încasate şi plăţile efectuate până la încheierea exerciţiului bugetar.
Cu ajutorul excedentelor definitive rezultate după încheierea exerciţiului bugetar şi cu
al altor surse prevăzute de lege se diminuează deficitele din anii precedenţi şi volumul datoriei
publice.
Principiile încheierii execuției bugetare
a) execuția bugetară se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an;
b) toate operațiunile efectuate în cursul unui an – venituri încasate, cheltuieli efectuate
– în contul unui buget aparțin exercițiului corespunzător de execuție a bugetului
respectiv;
c) creditele de angajament pentru care nu au fost încheiate angajamente legale și
creditele bugetare neutilizate până la sfârșitul anului sunt anulate de drept.
d) Excedentele rezultate din execuția bugetului asigurărilor sociale de stat și din
execuția bugetelor fondurilor speciale, echilibrate prin subvenții de la bugetul de
stst, sub forma transferurilor consolidabile, se regularizează la sfârșitul exercițiului
bugetar cu bugetul de stat, în limita subvențiilor primite.
Putem concluziona că, dispoziţiile legii bugetare anuale şi a celor de rectificare
acţionează numai pentru anul bugetar respectiv.
În practică, observăm că întreaga procedură de elaborare, aprobare, executare şi
încheiere a execuţiei bugetului de stat se desfăşoară pe durata a trei ani calendaristici – deoarece
elaborarea proiectului legii bugetare anuale începe în anul premergător anului execuţiei,
continuă cu procedura executării în cursul anului de referinţă şi se finalizează odată cu
aprobarea, în anul următor a contului general anual al execuţiei bugetare.

Consideraţii privind formele răspunderii juridice în materia execuţiei bugetare

Încălcarea normelor juridice financiare ce reglementează procesul execuţiei bugetare

(practic, încasarea veniturilor bugetare şi efectuarea plăţii cheltuielilor aprobate prin buget)
atrage, în general, forma răspunderii administrativ – contravenţionale, civile, chiar şi a celei
penale.

Conform legii „constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi

sancţionată prin lege, ordonanţă, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a
consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, a
consiliului judeţean ori a Consiliului General al Municipiului Bucureşti”.

Răspunderea administrativ – contravenţională este atrasă în cazul nerespectării de către

ordonatorii de credite bugetare a normelor privind stabilirea veniturilor bugetare şi a celor ce
privesc efectuarea cheltuielilor bugetare. Printre faptele ce sunt calificate drept contravenţii în
Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice putem enumera şi:

- înscrierea, angajarea, efectuarea unei cheltuieli, în cazul în care nu există bază legală
pentru respectiva cheltuială;

- angajarea, ordonanţarea, plata unei cheltuieli din fonduri publice, în situaţia în care
aceste operaţiuni nu au fost aprobate conform legii şi nu beneficiază de prevederi bugetare;

- nerespectarea obligaţiei de a aproba bugetul trezoreriei statului şi bugetele instituţiilor

publice autonome, în termen de 15 zile de la data publicării legii bugetare anuale sau a legii
de rectificare în Monitorul Oficial al României;

- încălcarea dispoziţiilor legale privind condiţiile de întocmire a documentaţiei tehnico-

economice în domeniul obiectivelor de investiţii;

- netransmiterea de către ordonatorii principali de credite, către Ministerul Finanţelor

Publice a situaţiei virărilor de credite bugetare;

- angajarea şi ordonanţarea cheltuielilor publice fără viza prealabilă de control financiar

preventiv propriu;
 - încălcarea principiilor generale ce fundamentează procesul execuţiei bugetare;

- nerespectarea obligaţiei de întocmire corespunzătoare a diferitelor documente de

evidenţă contabilă;

- nerespectarea normelor ce reglementează anumite aspecte ale procesului de salarizare

în sectorul bugetar;

- nerespectarea termenului de rambursare a împrumutului temporar, acordat de un

ordonator principal de credite bugetare unor activităţi sau instituţii publice înfiinţate în
subordinea acelui ordonator principal;

- angajarea şi utilizarea creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate etc.

În materia constatării contravenţiilor şi a aplicării amenzilor au competenţe:

- Curtea de Conturi;

- Ministerul Finanţelor Publice;

- alte persoane împuternicite în acest scop, conform legii.

Alături de forma răspunderii contravenţionale se va putea angaja şi răspunderea

disciplinară a funcţionarului public care se face vinovat de săvârşirea unor fapte ce constituie
abatere de la disciplina muncii. Abaterea disciplinară este, conform legii, „fapta în legătură cu
munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin
care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau
contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor
ierarhici”. Atunci când fapta salariatului, funcţionarului public în cauză constituie abatere
disciplinară, prin care se aduc prejudicii angajatorului, se va putea angaja şi răspunderea
patrimonială a acestui salariat.

Trebuie să menţionăm faptul că, în situaţia producerii unor prejudicii altor persoane,
datorată încălcării de către persoanele cu atribuţii în activitatea bugetară (funcţionari publici),
aceste persoane vor răspunde şi patrimonial (acoperind întregul prejudiciu produs), la
solicitarea persoanei păgubite.

În activitatea de execuţie bugetară poate interveni şi răspunderea penală, forma cea mai
gravă a răspunderii juridice, în cazul în care fapta săvârşită întruneşte toate elementele
constitutive ale infracţiunii.
 BIBILIOGRAFIE
1. SUPORT CURS
2. LEGE Nr. 82 din 24 decembrie 1991 -Legea contabilităţii
3. LEGE Nr. 500 din 11 iulie 2002 - privind finanţele publice
4. ORDIN Nr. 2388 din 15 decembrie 1995 - pentru aprobarea normelor
privind organizarea şi efectuarea inventarierii patrimoniului