Raporturile juridice de prestare a muncii de către persoanele cu funcții de demnitate

publică

Butnari Elena

Program: Politici și servicii publice

Funcţiile de demnitate publică se instituie în temeiul actelor emise de Parlament, de

Preşedintele Republicii Moldova şi de Guvern, în limitele competenţei lor, stabilite de
Constituţie şi de alte legi. Funcţia de demnitate publică este o funcţie publică ce se ocupă prin
mandat obţinut direct, în urma alegerilor, sau indirect, prin numire în condiţiile legii. Demnitarii
sînt persoane care exercită funcţii de demnitate publică în temeiul Constituţiei, al legii numărul
199 din 06-07-2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică şi al altor
acte legislative. 1

Ocuparea funcţiei publice se efectuează în temeiul Legii nr.158/2008 cu privire la funcţia

publică şi statutul funcţionarului public. Procedurile de ocupare a funcţiilor de demnitate publică,
a funcţiilor publice cu statut special şi a posturilor din cadrul cabinetului persoanei ce exercită
funcţie de demnitate publică se efectuează în baza legilor speciale, iar ocuparea altor posturi din
cadrul autorităţii publice – în baza Codului muncii.2

Pentru a însuși și analiza mai datailat acest tip de funcție este nevoie de a determina
clasificarea acestora și modul în care acestea se categorizează :

Clasificarea funcțiilor de demnitate publică:

1) În funcție de nivelul administrativ:

a) central
b) local;
2) În funcție de modul de desemnare:
a) Funcții de demnitate publică alese:șeful statului, deputații, primarii, consilierii locali și
raionli;

b) Funcții de demnitate publică numite:toate celelalte funcții;

Odată ce am determinat definirea funcției de demnitate publică și am stabilit categoriile carora se

referă aceasta, este nevoie să specifică și analizăm ce reprezintă raportul juridic de muncă și cel de

1
Legea nr. 199 din 06.07.2010 cu privire la statutul persoanelor cu demnitate publică, Publicat în Monitorul Oficial
la 05.10.2010.
2
Legea nr. 158 din 04.07.2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, Publicat în Monitorul
Oficial la 23.12.2008.
serviciu. Astfel, vom indentifica ulterior și raporturile juridice de prestare a muncii de către
persoanele cu funcții de demnitate publică.

Raporturile juridice de muncă pot fi definite ca acele relaţii sociale reglementate de legislaţia
muncii, ce iau naştere între o persoană fizică (salariat), pe de o parte, şi o persoană juridică sau o
persoană fizică (angajator), pe de altă parte, ca urmare a prestării unei anumite munci de către
prima persoană în folosul şi sub autoritatea celei de a doua, care, la rîndul ei, se obligă să-i
asigure condiţii echitabile de muncă şi să achite la timp şi integral salariul.

Raporturile de serviciu apar în baza actului administrativ de numire în funcţia publică, emis
în condiţiile Legii 158 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public. Raporturile
de serviciu se realizează o perioadă nedeterminată, cu excepţiile prevăzute de lege. Actul
administrativ de numire are formă scrisă şi conţine temeiul legal al numirii, referinţa la una din
modalităţile de ocupare a funcţiei publice, numele funcţionarului public, funcţia publică, data de
la care acesta urmează să exercite funcţia publică, drepturile salariale, perioada de probă, după
caz, alte componente stabilite de legislaţie. Raporturile de serviciu ale funcționarilor publici
reprezintă o specie a raporturilor de muncă și prezintă particularități evidente faţă de raportul
juridic de muncă al salariaților.3

Astfel, treptat și coerent vom desluși raporturile juridice de muncă prin enunțarea
specificului de organizare și funcționare a funcției de demnitate publică.

Demnitarul conducător al autorităţii publice este în drept, fără un mandat special dar și care
îşi exercită mandatul în cadrul unei autorităţi publice, nefiind conducătorul acesteia:

1) să o reprezinte sau să-şi exercite prerogativele faţă de celelalte autorităţi publice;

2) faţă de persoane fizice şi juridice de drept public sau privat, din ţară şi din străinătate

3) să reprezinte autoritatea publică în instanţele judecătoreşti.

Demnitarul îşi exercită încontinuu mandatul pe toată durata acestuia.Durata timpului de

muncă al demnitarului, inclusiv a celui lucrat peste durata normală, este reglementată în modul
corespunzător de prevederile aplicabile ale legislaţiei muncii referitoare la timpul de muncă, în
partea în care aceste raporturi nu sînt stabilite în legea specială ce reglementează activitatea
acestui demnitar.

Drepturile de bază în exercitarea mandatului

3
Raporturile juridice de  muncă - https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/dreptul-muncii/raporturile-
juridice-de-munca/
 1) să obţină în modul stabilit informaţia şi materialele necesare pentru exercitarea funcţiei şi,
după caz, să aibă acces la documentele şi la informaţiile ce conţin secret de stat;

2) să viziteze, din oficiu sau la solicitare, întru exercitarea funcţiei şi în modul stabilit, alte
autorităţi publice, alte persoane fizice şi juridice, de drept public sau privat;

3) să delege dreptul de a efectua în numele său acte, de a semna documente pe perioada

absenţei sale, dacă legile speciale ce reglementează activitatea demnitarului sau domeniul de
activitate al acestuia nu prevăd altfel.

În conformitate cu prevederile Legii nr.199/2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții

de demnitate publică demnitarul nu este în drept să desfășoare orice altă activitate remunerată, cu
excepția activităților didactice și științifice. Aceste prevederi nu se aplică în cazul în care
Constituția sau legea specială ce reglementează activitatea demnitarului conține prevederi
referitoare la situația de incompatibilitate specifică a demnitarului respectiv ori prevederi
referitoare la o situație similară.

Funcţionarul public nu poate exercita o funcţie publică în subordinea nemijlocită a unei rude
directe (părinte, frate, soră, fiu, fiică) sau a unei rude prin afinitate (soţ/soţie, părinte, frate şi soră
a soţului/soţiei) în cadrul aceleiaşi autorităţi publice. 

Aceeaşi prohibiţie se aplică şi în situaţia în care conducătorul superior nemijlocit al

funcţionarului public are calitatea de persoană ce exercită funcţie de demnitate publică.

O altă prevedere importantă în raportul juridic de muncă este remunerarea și salarizarea

demnitarului.

Salarizarea persoanelor cu funcţii de demnitate publică se efectuează în modul, în condiţiile

şi în mărimile prevăzute de Legea nr. 355-XVI din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de
salarizare în sectorul bugetar sau de Legea salarizării nr. 847-XV din 14 februarie 2002.

Salariul persoanelor cu funcții de demnitate publică și al personalului din cabinetul

persoanelor cu funcții de demnitate publică se constituie din partea fixă și plățile enumerate la
alin. (2) (personalul unităților bugetare beneficiază, după caz, de:

– sporul de compensare pentru munca prestată în condiții nefavorabile;

– sporuri pentru munca suplimentară, pentru munca de noapte și/sau pentru munca prestată
în zilele de sărbătoare nelucrătoare și/sau în zilele de repaus;

– supliment pentru participare în proiecte de dezvoltare în domeniul de competență în cadrul

unității bugetare în care este angajat: premii unice, premiu anual.)
 dacă aceste plăți nu rezultă din activități declarate incompatibile prin legi speciale;4

Este important să menționăm faptul că, persoanele care ocupă funcții alese nu au calitatea de
funcționar public și, prin urmare, acestora nu li se aplică prevederile Legii-cadru în domeniu ,
dar nici pe cea de salariat, în cazul lor nefiind incidente dispozițiile Codului muncii. Definitoriu
pentru demnitarii aleși este faptul că aceștia stabilesc cu colectivitatea națională (poporul) sau,
după caz, locală un raport, convențional numit de învestire, un raport aflat în sfera dreptului
public și care are drept unic izvor mandatul. Numai în cazul acestor demnitari putem vorbi
despre mandat, conținutul acestuia fiind stabilit de Constituție, legi și regulamente de organizare
și funcționare.5

Persoanelor cu funcţii de demnitate publică li se acordă un concediu de odihnă anual plătit,

cu o durată de 35 de zile calendaristice, dacă legea specială nu prevede altfel. Concediul poate fi
acordat integral sau pe părţi, cu condiţia ca una dintre părţi să nu fie mai mică de 14 zile
calendaristice.

Concediul persoanei cu funcţie de demnitate publică se acordă prin actul administrativ al

conducătorului autorităţii publice în care activează persoana respectivă.

Concediul deputaţilor în Parlament şi al miniştrilor se acordă de Parlament şi, respectiv, de

Prim-ministru.

Pentru succese în muncă, persoanele cu funcţii de demnitate publică pot să beneficieze de

stimulări în formă de: mulţumiri, premii, diplome de onoare.

 Pentru succese deosebite în activitate, pentru merite faţă de societate şi faţă de stat,
persoanele cu funcţii de demnitate publică pot fi decorate cu distincţii de stat.

Dat fiind faptul că funcția de demnitate publică este o funcţie publică ce se ocupă prin
mandat este important de menționat ce prevede legea referitor la expirarea mandatului și în ce
situație se află funcționarul și ce loc de muncă urmează să ocupe.

La expirarea mandatului, în caz de demisie, revocare sau eliberare din funcţie, persoana cu
funcţie de demnitate publică beneficiază de o indemnizaţie unică egală cu 2 salarii ale funcţiei,
dacă legea specială ce reglementează activitatea acestei persoane nu prevede un alt cuantum al
indemnizaţiei.

4
Legea salarizării nr. 847-XV din 14 februarie 2002, Publicat în Monitorul Oficial 30.11.2018
5
Gheorghe COSTACHI, Victor DONOS Aleșii poporului în sistemul funcționarilor publici ai statului, Chișinău
2018 Cetatea Albă
 Dacă după 2 luni de la încetarea mandatului persoana cu funcţie de demnitate publică nu
este încadrată în cîmpul muncii, ea beneficiază de o indemnizaţie egală cu un salariu al funcţiei.

După încetarea mandatului, demnitarul al cărui contract de muncă sau, după caz, al cărui
raport de serviciu a fost suspendat este reîncadrat la locul de muncă (serviciul) precedent.

În cazul inexistenţei locului de muncă (serviciului) precedent (lichidarea unităţii, reducerea

sau modificarea statului de personal), demnitarul este reîncadrat, cu acordul său, la un loc de
muncă (serviciu) echivalent, la aceeaşi unitate sau la alta, iar dacă nu este de acord, el se
concediază sau, după caz, se eliberează din funcţie, în condiţiile legii.

Cu persoana care urmează să suplinească funcţia (postul) demnitarului se încheie un contract

de muncă sau, după caz, se realizează raporturi de serviciu pe o durată determinată, care
încetează odată cu revenirea demnitarului

Vechimea în funcţia de demnitate publică Perioada de exercitare a funcţiilor de demnitate

publică se asimilează stagiului de cotizare în serviciul public.

Dreptul la pensie, persoanele cu funcţii de demnitate publică beneficiază de pensie în

condiţiile Legii nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat.

Suspendarea mandatului presupune încetarea îndeplinirii pentru o anumită perioadă a

atribuţiilor de către persoana cu funcţie de demnitate publică şi încetarea plăţii drepturilor
salariale de către autoritatea publică în care activează această persoană, dacă legea specială ce
reglementează activitatea demnitarului nu prevede altfel.

Exercitarea mandatului încetează la expirarea termenului, dacă mandatul nu este prelungit în

modul stabilit de lege, sau înainte de termen.

Demnitarul îşi exercită mandatul cu bună-credinţă. În cazul încălcării acestei prevederi,

demnitarul poartă răspundere personală.

În concluzie putem menționa faptul că, funcţia de demnitate publică este o funcţie publică
ce se ocupă prin mandat obţinut direct, în urma alegerilor, sau indirect, prin numire în condiţiile
legii. Se dobândește prin alegeri libere sau numire și prin concurs, ca în cazul funcției publice. Se
exercită pe o perioadă limitată de timp, de regulă, durata exercitării funcției de demnitate publică
este egală cu durata unui mandat sau, precum în cazul membrilor Guvernului, poate să depindă
de durata mandatului persoanei care a emis actul de numire.
Funcţia de demnitate publică se împarte în 2 categorii: funcționarii numiți și aleși(aleșii
poporului). Demnitarii aleși spre deosebire de cei numiți ocupă în exclusivitate funcții de
demnitate publică de factură politică, ceea ce în esență determină statutul lor juridic.

Demnitarii alesi nu pot avea calitatea de salariat. Salariații sunt supuși unui regim juridic
specific stabilit de dispozițiile Codului muncii. Pe de altă parte, aleșii nu pot fi nici
funcționari publici în înțelesul pe care îl dă noțiunii statutul funcționarilor publici
reglementat de Legea nr. 158/2008 .

Bibliografie:

• Legea nr. 199 din 16-07-2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate

publică, Publicat : 05-10-2010 în Monitorul Oficial Nr. 194-196 art. 637

• Legea nr.158-XVI din 04.07.2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public// Monitorul oficial al republicii Moldova nr.230-232

• Legea salarizării nr. 847-XV din 14 februarie 2002 Publicat : 30-11-2018 în Monitorul
Oficial Nr. 441-447 art. 715

• Gheorghe COSTACHI, Victor DONOS Aleșii poporului în sistemul funcționarilor

publici ai statului, Chișinău 2018 Cetatea Albă

• Raporturile Juridice De  Muncă - https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-

universitare/dreptul-muncii/raporturile-juridice-de-munca/