Organele externe ale

statului din cadrul

serviciului diplomatic
și consular
A efectuat: Butnari Elena, masterand anul II, PSP
Profesor: Borș Vladimir, dr. conf. univ.
 CUPRINS
 1.ACTIVITATEA DIPLOMATICĂ;
 2.ASEMĂNĂRI ȘI DIFERENȚE ÎNTRE RELAȚIILE DIPLOMATICE ȘI
CONSULARE DREPT REPER ÎN DETERMINAREA ORGANELOR EXTERNE;
 3. DEFINIREA CONCEPTULUI DE SERVICIU CONSULAR;
 4. POSTUL CONSULAR;
 5. STRUCTURA INTERNĂ A UNUI POST CONSULAR;
 6. POSTURILE CONSULARE ALE REPUBLICII MOLDOVA;
 ACTIVITATEA DIPLOMATICĂ
Activitatea diplomatică inclusă în noţiunea dreptului
diplomatic, este desfăşurată atât de organele interne cât şi de
organele externe ale statului.
Stabilirea direcţiilor politicii externe, a strategiei şi metodelor
de realizare a acesteia, este un atribut al statului suveran şi
independent.
În realizarea politicii externe a statului, un rol important îl au
organele statului pentru relaţiile internaţionale. Aceste organe
se pot grupa în două categorii:
- organe interne ale statului pentru relaţiile internaţionale;
- - organele externe ale statului pentru relaţiile internaţionale.
Criteriile de demarcaţie între aceste două categorii de organe
sunt determinate de competenţa pe care o au şi de locul lor în
ierarhia sistemului organelor statului.
 Alături de organele interne ale statului, care prin activitatea lor asigură
stabilirea şi dezvoltarea relaţiilor externe, sunt create şi organe care îşi
desfăşoară activitatea în afara hotarelor ţării. În virtutea suveranităţii sale,
statul, poate, pe bază de reciprocitate, să stabilească relaţii diplomatice cu
alte state şi să creeze misiuni diplomatice şi consulare pe teritoriul acestora.
 Dreptul statelor, de a trimite misiuni diplomatice, precum şi de a primi astfel
de misiuni este denumit „drept de legaţie”. Acest drept de legaţie poate fi
activ, constând în trimiterea de misiuni diplomatice şi pasiv, când se referă la
primirea unor astfel de misiuni.
 Dezvoltarea relaţiilor dintre state, a determinat crearea de către un stat , pe
bază de reciprocitate, pe teritoriul altui stat, a unor organe cu activitate
permanentă, care să asigure apărarea intereselor statului şi ale cetăţenilor
săi, precum şi amplificarea continuă a relaţiilor politice, economice şi de altă
natură. Aceste organe pot fi grupate în misiuni diplomatice şi oficii
consulare.
 ASEMĂNĂRI ȘI DIFERENȚE ÎNTRE RELAȚIILE DIPLOMATICE ȘI
CONSULARE DREPT REPER ÎN DETERMINAREA ORGANELOR EXTERNE

 Relaţiile consulare sunt raporturi între state, cu caracter bilateral, stabilite ca urmare a exercitării
funcţiilor consulare de către organele externe specializate ale acestora, în scopul protecţiei
conaţionalilor atunci când aceştia se află în străinătate.
 Relaţiile consulare se aseamănă cu relaţiile diplomatice, ambele fiind relaţii între state, această
asemănare rezultând şi din interferenţele care apar între activitatea diplomatică şi activitatea
consulară.
 Cu toate acestea între relaţiile diplomatice şi relaţiile consulare există şi unele deosebiri esenţiale:
- Relaţiile diplomatice sunt relaţii de reprezentare politică generală, pe când relaţiile consulare sunt
relaţii specializate şi localizate;
- Misiunile diplomatice sunt acreditate pe lângă organele centrale ale statului acreditar (şeful de stat,
ministrul afacerilor externe) iar oficiile consulare sunt în raporturi directe cu autorităţile locale ale
statului de reşedinţă;
- Organele consulare (oficii, posturi) şi personalul acestora se află în subordinea misiunilor diplomatice
ale statelor lor din statul de reşedinţă.
 DEFINIREA CONCEPTULUI DE SERVICIU CONSULAR
 Serviciul consular reprezintă
o parte a serviciului
diplomatic şi cuprinde
instituţiile externe şi
subunităţile Aparatului
Central al Ministerului de
Externe împuternicite să
activeze în domeniul
consular. Activitatea
serviciului consular este
reglementată în baza
Convenţiei de la Viena cu
privire la relaţiile consulare
din 1963, acordurilor
bilaterale în materie
consulară şi legislaţiei
naţionale a statului.
 Cea mai mare parte a
activităţii serviciului
consular revine organelor
externe ale acestuia. Printre
organele externe ale
serviciului consular
deosebim instituţii
specializate ca posturile
consulare sau instituţii care,
prin structura şi contextul în
care îşi desfăşoară
activitatea, sunt apte să
îndeplinească funcţii
consulare (misiunile
diplomatice).
 POSTUL CONSULAR
Postul consular este organul ce
are misiunea de promovare şi
dezvoltare a relaţiilor consulare

Acestea se împart în mai mult

clase, în dependenţă de
rangul lor. Astfel, deosebim
următoarele posturi
consulare

clasa IV – agenţie
clasa I – consulat general clasa II – consulat clasa III – viceconsulat
consulară
 STRUCTURA INTERNĂ A UNUI POST CONSULAR
 Corespunde importanţei atribuite statului pe
teritoriul căruia îşi exercită activitatea sa postul
consular. La rândul său, teritoriul de exercitare a
funcţiilor unui post consular este denumit în
Convenţia de la Viena din 1963 drept
circumscripţie consulară. Circumscripţia
consulară a unui post consular poate să cuprindă
teritoriul unei unităţi teritorial-administrative
(oraş, regiune) sau spaţiul întregii ţări. De
asemenea, în unele cazuri, un post consular
poate să includă prin cumul în circumscripţia sa
consulară şi teritoriul unui stat-terţ.
 POSTURILE CONSULARE ALE REPUBLICII MOLDOVA

 În Republica Moldova activitatea serviciului

consular este efectuată de către Departamentul
Afaceri Consulare al Ministerului Afacerilor
Externe şi Integrării Europene, consulatele
Republicii Moldova peste hotare şi misiunile
diplomatice împuternicite cu funcţii consulare.
La moment, Republica Moldova are 4 consulate
(3 generale) şi 25 de ambasade. Activitatea
posturilor consulare ale Republicii Moldova
peste hotare este reglementată de Hotărârea
Guvernului nr.368 din 28.03.2002 cu privire la
aprobarea Statutului Consular (Monitorul Oficial
nr.050 din 11.04.2002) şi alte acte.
 CONCLUZIE

 Un aport deosebit în formularea politicii externe şi a exercitării activităţii

peste hotare aduc organele de stat ale Republicii Moldova. Serviciul
diplomatic din Republica Moldova şi-a consolidat deja domeniile de
activitate, a manifestat stabilitate în ceea ce priveşte organele statale
externe, promovând interes deosebit în menţinerea contactelor cu statele
străine. Astfel, flexibilitatea, corectitudinea şi exactitatea în formularea
direcţiilor de bază, a funcţiilor pe care acesta şi le atribuie contribuie la
activitatea constructivă şi pe viitor a însăşi ramurii diplomatice.
 BIBLIOGRAFIE

 1. Valentina TEOSA, Grigore VASILESCU, Emil CIOBU, Serviciul diplomatic: Teorie

și practică, CEP USM, Chișinău, 2011;
 2. Dreptul diplomatic și consular -
http://europa2020.spiruharet.ro/wpcontent/uploads/2015/04/CAPITOLUL-8.-Dr
ept-diplomatic-si-consular.pdf