MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI
FACULTATEA DE STIINTE POLITICE SI ALE
ADMINISTRAȚIEI PUBLICE

SISTEME ADMINISTRATIV COMPARATE

Coordonator curs
Conf. univ. dr. Liviu Radu

Student ID/IFR anul II AD

IOANA DANIELA NAȘ

An universitar
2018 – 2019
 COMPARAREA SISTEMELOR ADMINISTRATIVE
DIN DOUĂ ŢĂRI MEMBRE ALE UNIUNI EUROPENE

Abstract
În prezenta lucrare voi face o comparare a sistemelor administrative din Republica
Franceză și Republica Federală Germania. Mă voi concentra asupra organizării politice și
administrativ-teritoriale.
Cuvinte cheie: stat, organizare politică, organizare administrativ-teritorială.

1. Concepte introductive
Uniunea Europeană (UE) este o uniune politică și economică a 28 de state membre situate
în principal în Europa. Compararea celor două țări membre ale Uniunii Europene, sau mai altfel
spus State membre ale Uniunii Europene. În continuare voi prezenta ce înseamnă statul. În suportul
de curs care ne-a fost pus la dispoziție am găsit mai multe definiții legate de acest organism numit
stat.
Statul este organizația care deține monopolul asupra unor servicii pe un anumit teritoriu .
Statul este titular al suveranității și personifică din punct de vedere juridic națiunea. Din punct de
vedere social, statul nu trebuie confundat cu societatea, el fiind o instituție separată care poate să
reflecte mai mult sau mai puțin interesele societății.
Statul a apărut în momentul în care a apărut necesitatea reglementării relațiilor de
proprietate în cadrul unei anumite necesități și ca urmare a nevoii de organizare a unei mari
colectivități umane pentru atingerea unor scopuri colective.1
Prin urmare putem spune că statul trebuie să aibă un organ de conducere, sau mai bine spus
să existe un suveran asupra statului.
Uni istorici afirmau că statul a apărut din nevoia colectivității de a se organiza și de a avea
un lider care să îi protejeze în fața mai multor factori. Încă din era preistorică fiecare grup avea
câte un lider care se impunea în faţa celorlalți.
Cu timpul toate aceste organe au evoluat ducând la apariția administrației publice care pune
în aplicare deciziile politice și urmărește îndeplinirea sarcinilor trasate de la nivel central.

1
Radu, Liviu, Sisteme Administrative Comparate, Suport de curs elaborat în tehnologia ID, 2019, disponibil pe
platforma e-learning FSPAC
 Modul de organizare spaţială a puterii statului este în strânsă corelaţie cu caracteristicile
teritoriului, dar şi ale populaţiei aferente. În Europa de pildă, unde statele până nu demult nu
depindeau de voinţa populară, acestea erau şi au rămas foarte implicate în organizarea
administrativă, în timp ce pentru englezi şi americani, statul reprezenta doar o concesiune comună.
Organizarea administrativă reprezintă sistemul instituţional prin care statul îşi exercită
puterea asupra teritoriului şi populaţiei din unităţile administrative. Împărţirea (sau divizarea)
teritoriului înseamnă realizarea unui decupaj în unităţi administrative, la nivelul cărora, într-o
logică a subsidiarităţii, sunt gestionate problemele locale, unităţi care în acelaşi timp constituie şi
puncte de difuziune a autorităţii statului.2

2. Republica Franceză
Încep prin a discuta despre Republica Franceză care este o republică constituțională cu o
tradiţie de stat unitar având un regim semi-prezidențial. Franța este consacrată de Constituția
Republicii Franceze din anul 1958, cunoscută sub numelede Constituția celei de-a-V-a Republici.
De aceea putem spune că regimul juridic instituit de Constituție a perpetuat această stare,
dar politica de integrare a determinat ca după anul 1970 să înceapă o orientare necentralizatoare
spre deconcentrarea administrației. În urma transferului puterii de decizie de la departamentul
central la cele subordonate din teritoriu.
Puterea executivă este reprezentată de Preşedinte, ales prin sufragiu universal pe o durată
de 5 ani și de Guvern, condus de un Prim Ministru numit de către Prețedinte. Şeful statului
prezidează şedinţele Consiliului de Miniștrii, semnează ordonanțe și decrete adoptate în urma
dezbaterilor din Guvern, de regulă contrasemnate de premier și eventual de miniștrii de resort,
numește în funcții civile și militare de stat.
Puterea legislativă este reprezentată de Parlamentul Francez bicameral compus din
Adunarea Națională și Senat. Deputații Adunării Naționale reprezintă circumscripții locale și sunt
aleși prin vot universal, uninominal pe o durată de 5 ani. Adunarea Națională are puterea de a
demite Guvernul. Senatorii sunt aleși pe o perioadă de 6 ani de către un colegiu electoral format
din aleșii locali din teritoriu.
Parlamentul are atribuții legislative strict determinate, ceea ce înseamnă că poate interveni
în orice domeniu care nu intră în sfera de atribuții rezervate puterii legiuitoare. Situații excepționale
precum stare de asediu sau stare de urgență.

2
Stanică, Viorel, ”Politici de organizare administrativ teritoriale”, FSPAC Cluj 2018
 Trecând la organizarea administrativă pot spune că administrația locală este compusă din
21 regiuni, 96 departamente și 36 621 comune, iar cea centrală își exercită puterea indirect prin
intermediul serviciilor publice deconcentrate aparținând ministerelor și altor autorități naționale
de resort.
Unităţile administrativ teritoriale reprezintă colectivități locale de nivel diferit, cu statut
propriu, ce exercită multiple atribuții, expresie a autorităților locale și a descentralizării având o
natură administrativă.
În Franţa, organizarea administraţiei era caracterizată printr-un grad înalt de
centralizare, care data din vechiul regim şi a devenit pronunţată în timpul domniei lui
Napoleon. Cu toate acestea în 1970 a fost demarată o puternică orientare spre
descentralizare şi deconcentrare, care îşi va regăsi expresia deplină prin intermediul
reformelor din 1972, 1982/1983 şi 1992 care vor încerca să construiască o Franţă
descentralizată. Deşi, în mod esenţial Franţa este administrată de la Paris, prin reforma din
1992 s-a demonstrat că unităţile administrativ-teritoriale ocupă un rol important în politica
naţională şi comunitară3.
Această lege operează un important transfer de competenţă în favoarea
colectivităţilor teritoriale locale, recunoaşte statutul de colectivitate teritorială locală pentru
regiune, înlătură "tutela administrativă", înlocuind-o cu un control de legalitate a posteriori,
exercitat de Prefect, care nu mai răspunde de un drept de anulare a actelor autorităţilor
locale, având doar posibilitatea de a ataca, în faţa tribunalului administrativ, actele pe care
le consideră ilegale. O altă lege din 1982 transferă executivul departamental de la Prefect,
la Preşedintele Consiliului general. Alte două legi, din 1983, repartizează atribuţiile între
comună, departament şi regiune, potrivit principiului subsidiarităţii; în fine, în 1986 au loc
primele alegeri directe pentru Consiliile regionale.
În literatura franceză din ultimii ani se vorbeşte şi despre principiul delocalizării,
regionalismului, stabilimentului public teritorial, fără a se intra în conflict cu teza clasică;
astfel, se susţine că delocalizarea nu reprezintă o încălcare a descentralizării, ea marcând o
deplasare de activitate şi nu de putere, ea nefiind nici un partaj şi nici un transfer4.

3
Ioan Alexandru – Drept administrativ comparat, ediţia a II-a, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2003, pag. 109-110
4
Iorgovan Antonie– Tratat de drept administrativ, ed. a IV-a, vol. I, Ed. All Beck, Bucureşti, 2005, pag. 450
 3. Republica Federală Germania
În paralel vorbind Republica Federală Germania este o republică parlamentară, stat federal
potrivit Legii Fundalmentale din 1949, devenită Constituția celor două Germanii unificate în 1990.
Activitatea legislativă este exercitată de un Parlament bicameral, compus din Bundestag și
Bundesrat, iar cea executivă de Guvernul Federal numit de Bundestag după alegerile legislative.
Preşedintele Federal este ales pentru un mandat de 4 ani, de către Adunarea Federală,
organism compus din membrii Bundestag-ului și membri desemnați de adunările reprezentative
ale landurilor (Bundesrat-urile). Președintele este ales din rândul candidaților cu majoritatea
absolută a membrilor Adunării Federale. Mandatul Președintelui este de 5 ani cu posibilitatea
realegerii sale doar o singură dată.
Președintele are prerogative de reprezentant a Germaniei pe plan internațional, încheie
tratate internaționale, numiește și revocă judecătorii, promulgă legile și are atribuții privind
formarea Guvernului.
Conform Legii Fundamentale instituțiile statului German sunt: Parlamentul Federal,
Guvernul Federal și Președintele Federal.
Bundestag-ul are membrii aleși pe o perioadă de 4 ani prin vot universal, egal, direct și
secret. Membrii acestei camere sunt reprezentanții întregului popor.
Bundesrat-ul, membrii celei de-a doua cameră a Parlamentului Federal este compus din
reprezentanți guvernelor celor 16 landuri care sunt numiți dintre miniștri landurilor. Preşedintele
primei camere are durata mandatului de 4 ani, iar președintele celei de a doua cameră este
desemnat anual.
Guvernul Federal al Germaniei se compune din cancelar și miniștri.
Cancelarul Federal care este cea mai importantă personalitate politică a statului federal,
care determină orientarea întregii politici interne și externe. Cancelarul deţine rolul principal în
Guvernul Federal. Miniştrii Federali sunt numiți sau revocați din funcție de către Preşedinte la
propunerea Cancelarului.
Cancelarul Federal este ales de către Parlament (Bundestag) la propunerea Președintelui
Republici Federale.
Mecanismul de funcţionare a federalismului german, reglementat prin Legea fundamentală
art.28, presupune ca în constituţiile celor 16 landuri să fie respectate principiile statului de drept
republican, democratic şi social, precum şi libera administrare a comunelor.
Organizarea administrativ-teritorială este competenţa exclusivă a Landurilor şi se
realizează într-un cadru bine definit de legea fundamentală. Exista comune şi arondismente care
au consilii alese prin sufragiu direct şi se aplică principiul liberei administrări pe baza autonomiei
financiare a acestor unităţi de bază.
Vorbind despre structura administrativă pot spune că statul federal formează o uniune de
drept constituțional, un stat descentralizat din punct de vedere politico-administrativ, rezultat din
suprapunerea a două tipuri de state: statul federal și statele federate.
Sistemul administrativ din Germania asigură o largă autonomie locală, care rezultă din
structura federală a statului, din existența colectivităților locale ale căror surse sunt mai mari decât
în oricare alt stat al UE.

Bibliografie

Constituţia Republicii Federale Germania, 1998, Ed. All, Bucureşti

Stanică, Viorel, ”Politici de organizare administrativ teritoriale”, FSPAC Cluj 2018
Radu, Liviu, Sisteme Administrative Comparate, Suport de curs elaborat în tehnologia ID, 2019,
disponibil pe platforma e-learning FSPAC
https://moodle.fspac.ubbcluj.ro/pluginfile.php/40565/mod_resource/content/1/Politici%20de%20organiza
re%20administrativ-teritorial%C4%83.pdf
https://biblioteca.regielive.ro/referate/drept/administratia-publica-in-franta-si-germania-83120.html