 Dicţionarul explicativ al limbii române consideră că procedura

reprezintă „totalitatea formelor şi actelor îndeplinite de un organ de

jurisdicţie sau de alt organ de stat, în exercitarea funcţiei sale”.
 În literatura de specialitate procedura administrativă este definită în
mod diferit.
 Astfel, prof. R. Ionescu apreciază că procedura administrativă este
forma în care organele administraţiei de stat acţionează pentru
organizarea executării în concret a legilor şi a celorlalte acte ale
organelor statului emise în realizarea puterii de stat, iar într-o altă
accepţiune procedura administrativă este dată de totalitatea
normelor juridice care reglementează forma în care se
îndeplineşte întreaga activitate a organelor de stat.
 Potrivit opiniei prof. M. Anghene, procedura administrativă
este doar o parte a procedurii din administraţia de stat,
respectiv, procedura administrativă necontencioasă, care
cuprinde principiile şi regulile de emitere şi executare a
actelor administrative, spre deosebire de procedura utilizată
de către organele de jurisdicţie care funcţionează în cadrul
administraţiei de stat, asemănătoare celei folosite de instanţele
judecătoreşti, denumită procedură contencioasă.
 Totodată, continuă autorul, codurile de procedură
administrativă cuprind „reguli de procedură administrativă
generale” care au în vedere „emiterea de acte administrative
de către toate organele administraţiei de stat”, formele şi
condiţiile ce trebuie îndeplinite în scopul elaborării şi
executării unei decizii legale, care să asigure realizarea
drepturilor şi intereselor cetăţenilor.
 Profesorul I. Santai consideră că noţiunii de procedură
administrativă trebuie să i se dea un sens restrâns, înţelegând
prin aceasta totalitatea formalităţilor care concură la
realizarea activităţii executive, explicând că întreaga
activitate executivă nu poate fi considerată ca fiind însăşi
procedură administrativă, deoarece „s-ar şterge orice diferenţă
între conţinutul acestei activităţi şi formalităţile ce trebuie
îndeplinite pentru realizarea ei”.
 În opinia altor autori, printre care Dana Apostol-Tofan,
sintagma „procedură administrativă” este adesea utilizată cu
referire la principiile şi regulile aplicabile administraţiei
active.
 Potrivit Proiectului Codului de procedură administrativă,
“codul de procedură administrativă reprezintă cadrul
normativ principal de înfăptuire a activităţii administraţiei
publice şi are ca scop realizarea competenţei autorităţilor
publice cu respectarea interesului public şi a drepturilor
subiective/intereselor legitime ale persoanelor fizice sau
juridice, precum şi a regulilor statului de drept.”
 Necesitatea codificării normelor de procedură administrativă
constituie una dintre problemele frecvent abordate înainte de
1990, dar şi după această dată, atât din perspectiva
administraţiei publice cât şi din perspectiva soluţionării
cererilor cetăţenilor.
 Codificarea normelor de procedură administrativă ar duce la
o anumită disciplină a activităţii şi la stabilirea limitelor
pentru fiecare dintre cele 3 funcţii ale puterii publice (funcţia
normativă, funcţia administrativă și funcţia jurisdicţională).
 Renumitul profesor Paul Negulescu, care s-a preocupat de
problema codificării, considera că un asemenea cod va fi
mereu în schimbare, subliniind faptul că un cod implică o
reuniune logică a principiilor de drept care reglementează
„o materie sau materii analoage” şi că materiile atât de
diferite ce se circumscriu dreptului administrativ sunt
numeroase.
 În anul 1930, un colectiv reprezentat de către profesorul
Paul Negulescu, R. Boilă şi Gh. Alexianu a reunit în
Codul administrativ adnotat cele mai importante acte
normative din materia dreptului administrativ, subliniind,
în partea introductivă faptul că, o codificare trebuie sa fie
„nu doar o operă de colecţionar şi atât”.
 De remarcat că specialiştii în drept administrativ din
perioada interbelică au fost preocupaţi de necesitatea
elaborării unui Cod administrativ şi nu a unui Cod de
procedură administrativă.
 Analizând studiile publicate în perioada interbelică referitoare
la necesitatea codificării, se poate observa că acestea făceau
referire doar la actele administrative individuale, nu şi la cele
normative.
 Cu toate acestea, preocupările legate de codificarea în domeniul
administrativ au continuat, devenind şi mai numeroase după
1989. Acestea au pornit de la premisa că „o administraţie publică
modernă şi civilizată intr-un stat de drept democratic, ar trebui
să fie, mai întâi de toate, o administraţie transparentă,
transparenţă care ar fi de neconceput fără existenţa unor
norme clare”, pe cât posibil unitare, cunoscute de toată lumea,
ajungându-se la stabilirea unor coordonate ale codificării.
 Codificarea normelor de procedură administrativă a fost
unul dintre obiectivele Programului de guvernare pe
perioada 2001–2004, inclus în capitolul IX, intitulat
„Reforma administraţiei publice centrale si locale.
Dezvoltare regională”, acesta continuând cu elaborarea
Codului administrativ, Codului de procedură administrativă
şi a Codului electoral.

 Proiectul Codului de procedură administrativă a fost
elaborat de către o echipă de specialişti coordonată de către
profesorul Ioan Santai, fiind apoi analizat de către
practicieni din domeniul administraţiei publice centrale şi
locale, care au formulat o serie de amendamente.
 Din analiza Proiectului Codului de Procedură administrativă
reiese că acesta conţine:
 dispoziţii generale privind obiectul de reglementare, înţelesul
anumitor termeni, principiile generale ale procedurii
administrative, părţile procedurii administrative, regimul
juridic al competenţei (Titlul I);
 fazele procedurii administrative, termenele, incompatibilităţi şi
conflicte de interese (Titlul II);
 procedura emiterii actelor administrative-dispoziţii generale,
procedura de emitere a actelor administrative prin exercitarea
dreptului la petiţionare, formalităţi procedurale necesare
emiterii/adoptării actelor administrative (Titlul III);
 intrarea în vigoare a actelor administrative, încetarea
efectelor juridice ale actelor administrative,
executarea actelor administrative (Titlul IV);
 categorii de operaţiuni administrative, forma
acestora, forme specifice de acte și operaţiuni ale
administraţiei publice (Titlul V);
 dispoziţii generale referitoare la contractele
administrative (Titlul VI);
 reguli procedurale privind repartizarea atribuţiilor în

cadrul persoanelor administrative (Titlul VII);

 reguli procedurale referitoare la personalul din
administraţie (Titlul VIII);
 scopul şi obiectivele controlului administrativ, formele
acestuia, controlul administrativ -jurisdicţional (Titlul IX);
 recursul administrativ, jurisdicţii administrative speciale
(Titlul X);
 dispoziţii finale şi tranzitorii (Titlul XI).
 Prin Hotărârea Guvernului nr. 1360/2008 s-au aprobat Tezele
prealabile ale Codului de procedură administrativă.
 Prin cod, se arată în acest act normativ, se înţelege un „corp
coerent de texte înglobând, conform unui plan sistematic,
ansamblul regulilor referitoare la o materie. Imperativul
coerenţei legislaţiei presupune ca un domeniu de activitate să
fie reglementat în ansamblul său de un singur act normativ.”
 Codul de procedură administrativă, se arată în
hotărâre, are menirea de a clarifica principiile,
conceptele, etapele procedurii administrative, căile de
atac şi regimul juridic al actelor, operaţiunilor și
contractelor administrative.
 Elementele de noutate şi soluţiile legislative pe care le
consacră Codul de procedură administrativă pot fi
sintetizate astfel:
 reglementarea coerentă a principiilor care guvernează
procedura administrativă;
 clarificarea unei serii de concepte, termeni şi instituţii în
cadrul procedurii administrative precum: activitate
administrativă, autorităţi publice, serviciu public, regim de
putere publică, act administrativ, contract administrativ,
operaţiuni administrative şi fapte administrative, drept de
apreciere, drept vătămat, interes legitim, interes public;
 clarificarea regimului juridic al competentei;
 clarificarea aspectelor incidente procedurii
administrative de la iniţierea procedurii şi până la
finalizarea acesteia:
 părţile procedurii administrative, mijloacele de
petiţionare şi înregistrarea petiţiilor, incidente şi drepturi
procedurale, tipurile de probe admise în cadrul acestei
proceduri şi modalităţile de administrare şi prezentare a
acestora în faţa autorităţilor publice, comunicarea în
cadrul procedurii administrative, costurile procedurii,
modalităţi de finalizare a procedurii administrative,
răspunderea autorităţilor publice;
 raţionalizarea regimului juridic aplicabil actelor
administrative:
 reglementarea formalităţilor procedurale necesare
emiterii/adoptării actelor administrative (tipuri de avize si
majorităţi), regulilor privind adoptarea/emiterea actelor
administrative; efectele juridice ale actelor administrative;
executarea actelor administrative, modificarea si încetarea
efectelor juridice ale actelor administrative;
 raţionalizarea regimului juridic aplicabil operaţiunilor
administrative prin reglementarea categoriilor de operaţiuni
administrative, a actelor/înscrisurilor constatatoare ale
acestora, forma operaţiunilor administrative;
 clarificarea regimului juridic aplicabil contractelor
administrative;
 reglementarea controlului administrativ.
 Codul de procedură administrativă are ca scopuri fundamentale:
 reglementarea modului în care deciziile sunt luate în
administraţia publică, în condiţiile respectării drepturilor
persoanelor fizice sau juridice, precum şi a interesului public;
 asigurarea informării şi participării tuturor părților interesate
la luarea deciziilor administrative;
 stabilirea unor reguli minimale pentru controlul
organizării şi funcţionării administraţiei publice;
 reducerea birocraţiei, simplificarea mijloacelor de acţiune a
administraţiei publice şi apropierea administraţiei de
cetăţean.
 În majoritatea ţărilor confruntate cu o multiplicare crescută a
surselor legalităţii s-a ajuns la concluzia că sunt necesare
simplificarea, sistematizarea, normalizarea şi controlul
activităţii administraţiei publice, iar dintre tehnicile regrupării
normative, codificarea este cu siguranţă cea mai dificilă,
deoarece, aceasta presupune o raţionalizare normativă de mare
anvergură.
 La nivel european s-a subliniat faptul că este necesară mai
multă raţionalitate si transparenţă in procesul decizional.
 În acest sens, Comisia Europeană a iniţiat o importantă
mişcare de simplificare a legislaţiei, demers început în anul
2002 cu reglementările privind mediul, urmând agricultura,
concurenţa, pieţele.
 Tot pe plan european se constată încercări de codificare
privind atât procedurile administrative, cât si justiţia
administrativă.
 În anul 2001, printr-o rezoluţie a Parlamentului European, a
fost adoptat Codul unei bune administrări, modificat şi
completat în 2013.
 Codul prevede, în art. 4-27 principiile unei bune administrări:

 legalitate, fapt ce obligă funcţionarul public să-şi desfăşoare

activitatea în conformitate cu legea, aplicând regulile şi
procedurile prevăzute în legislaţia europeană;

 nediscriminare, care impune respectarea principiului egalităţii

de tratament de către funcţionari;
 proporţionalitate, care urmăreşte asigurarea unui echilibru
între măsurile luate de funcţionarul public şi scopul urmărit
prin acestea, iar acţiunea administrativă trebuie să decurgă în
mod proporţional cu procesul, neprivând cetăţenii de niciun
drept care să ducă la atingerea scopului propus;
 lipsa abuzului de putere, care se realizează prin respectarea
strictă a competenţei stabilită prin lege pentru fiecare
autoritate;

 imparţialitate şi independenţă, aspecte ce impun

funcţionarului public să se abţină de la orice formă de
tratament diferenţiat;

 obiectivitate, care presupune excluderea factorilor subiectivi

din activitatea funcţionarului public;
 aşteptări legitime, consecvenţă şi avizare, exigenţe care
impun funcţionarului public consecvenţă în conduita sa
administrativă;
 corectitudine, funcţionarul urmând a acţiona într-o manieră
imparţială, corectă şi rezonabilă;
 amabilitate, trăsătură a comportamentului funcţionarului
public care îl obligă să fie deschis în relaţia cu publicul,
indiferent de forma în care acesta i se adresează (telefon,
corespondenţă electronică etc.);
 obligaţia formulării răspunsurilor la scrisori în limba
maternă a cetăţeanului, impune funcţionarului să aibă în
vedere ca fiecare cetăţean sau membru al Uniunii Europene
care se adresează în scris instituţiei, să primească răspuns în
aceeaşi limbă;
 confirmarea de primire şi indicarea funcţionarului
competent, răspunsul sau confirmarea de primire va indica
numele şi numărul de telefon al funcţionarului însărcinat cu
soluţionarea problemei, precum şi serviciul în cadrul căruia
acesta sau aceasta îşi desfăşoară activitatea;
 obligaţia transferării către serviciul competent al
instituţiei apare în situaţia în care o o anumită petiţie este
adresată unei direcţii generale, unei direcţii sau unităţi
necompetente;
 dreptul de a fi audiat şi de a da declaraţii, ceea ce impune
ca drepturile de apărare să fie respectate în orice etapă de
adoptare a deciziei;
 termenul rezonabil pentru adoptarea deciziei impune
funcţionarului ca deciziile, precum şi cererile să fie soluţionate
într-un termen rezonabil, prevăzându-se şi un termen maxim
care nu poate fi depăşit;
 obligaţia motivării şi comunicarea deciziilor, precum şi
indicarea căilor de recurs, sunt principii care dau consistenţă
dreptului la o bună administrare;
 protecţia datelor revine funcţionarilor care prelucrează date
personale ale unui cetăţean;
 notificarea deciziei, funcţionarul urmând a se asigura că,
persoanele ale căror drepturi sau interese sunt afectate de o
decizie, sunt notificate în scris imediat după adoptarea
acesteia;
 solicitarea de informaţii, funcţionarul având obligaţia să pună
la dispoziţia persoanelor informaţiile solicitate;
 obligaţia păstrării adecvate a documentelor, la toate
departamentele din cadrul unei instituţii, în care vor fi
evidenţiate intrările şi ieşirile documentelor şi măsurile care se
impun;
 solicitarea accesului publicului la documente;
 Publicitatea Codului european al bunei conduite
administrative, instituţia fiind obligată să ia măsuri pentru a
informa publicul cu privire la drepturile pe care le are şi să
asigure publicitatea dispoziţiilor acestui document.
 Dreptul de a adresa reclamaţii către Ombudsmanul European,
orice nerespectare de către o instituţie sau un funcţionar a
principiilor stabilite de prezentul Cod va putea face obiectul
unei reclamaţii adresate Ombudsmanului European în
conformitate cu prevederile Articolul 228 din Tratatul privind
funcționarea Uniunii Europene şi ale Statutului
Ombudsmanului European.