Clasificarea actelor administrative

 În funcţie de întinderea efectelor juridice pe care le

produc, delimităm acte administrative normative şi acte
administrative individuale.
 Actele administrative normative conţin reguli de conduită
obligatorii, generale şi impersonale, care se adresează
tuturor, spre deosebire de actele administrative
individuale, care se adresează unor persoane fizice sau
juridice determinate.
 Actele administrative individuale conţin reguli de
conduită pentru o anumită persoană sau pentru un
grup determinat de persoane (de exemplu, procesul-
verbal de constatare a unei contravenţii).
 În funcţie de natura efectelor juridice pe care le produc,
actele administrative se clasifică în :
 a) acte constitutive de drepturi şi obligaţii, adică acele acte
administrative care dau naştere, modifică sau sting drepturi
şi obligaţii juridice (de exemplu, permisul de conducere
auto eliberat de autorităţile competente conferă persoanei
solicitante dreptul de a conduce autoturismul pe drumurile
publice);
 b) acte declarative de drepturi - sunt cele care certifică,
confirmând o anumită calitate a unei persoane sau o
anumită situaţie juridică, cum ar fi, de exemplu, actele de
identitate, paşapoartele, certificate, diplome ş.a.
 c) acte administrative sancţionatorii sunt acele acte prin
care se aplică sancţiuni.
 Exemplul tipic îl constituie actele de constatare a
contravenţiilor şi de aplicare a sancţiunilor corespunzătoare.
 În raport de întinderea efectelor juridice în spaţiu (de
competenţa teritorială a organelor emitente) se disting:
 acte cu aplicare generală, pe întreg teritoriul ţării, emise de
organele centrale ale administraţiei publice;
 acte cu aplicare locală, în unităţile administrativ-teritoriale
în care funcţionează organul emitent.
 În funcţie de domeniile de activitate în care se aplică (sau
în raport de competenţa materială a organelor administraţiei
publice) actele administrative se clasifică în:
 acte de administrare generală, cu aplicare, în principiu, în
toate domeniile de activitate, cum ar fi, de exemplu, actele
guvernului, hotărârile consiliilor judeţene şi locale;
 acte de administrare specială, cu aplicare numai în anumite
domenii de activitate.
 Pot fi amintite actele ministerelor şi ale altor organe de
specialitate ale administraţiei publice.
Actele administrativ-jurisdicţionale

 De-a lungul timpului, actul administrativ-jurisdicţional a

făcut obiectul numeroaselor cercetări în literatura de
specialitate.
 Este important de reţinut că actul administrativ-
jurisdicţional este recunoscut de toţi specialiştii în
problemele dreptului ca fiind o categorie distinctă de acte
juridice, care se deosebeşte atât de actul administrativ, cât
şi de hotărârea judecătorească, prin anumite trăsături
specifice.
 Actul administrativ-jurisdicţional a fost definit în mod
diferit în literatura juridică de specialitate, însă aceste
definiţii au o serie de elemente comune referitoare la
obiectul actului, autoritatea publică emitentă, procedura de
emitere ş.a.
 Reţinând ca elemente ale actului administrativ
jurisdicţional obiectul acestuia, autoritatea
emitentă, precum şi procedura de emitere, Anibal
Teodorescu considera actul administrativ
-jurisdicţional ca fiind acel act care presupune
existenţa unui conflict de interese între două
administraţii sau între administraţie şi particulari,
conflict care este soluţionat de un organ
administrativ individual sau colectiv printr-o
hotărâre pronunţată după o anumită formă
procedurală.
 Legea nr. 554/2004:
 act administrativ-jurisdicţional - actul emis de o autoritate
administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuţii de jurisdicţie
administrativă specială;
 jurisdicţie administrativă specială - activitatea înfăptuită de o
autoritate administrativă care are, conform legii organice speciale în
materie, competenţa de soluţionare a unui conflict privind un act
administrativ, după o procedură bazată pe principiile
contradictorialităţii, asigurării dreptului la apărare şi independenţei
activităţii administrativ-jurisdicţionale.
 (Obiectul legii organice-art. 73 alin. (2) din Constituție).
 Art. 69 din Codul administrativ
 Autorităţile administrative autonome prevăzute la art. 51
alin. (1) sunt autorităţi ale administraţiei publice centrale a
căror activitate este supusă controlului Parlamentului, în
condiţiile prevăzute de legile lor de înfiinţare, organizare şi
funcţionare şi care nu se află în raporturi de subordonare
faţă de Guvern, de ministere sau faţă de organele de
specialitate ale acestora.
 Actele administrativ-jurisdicţionale au următoarele
trăsături:
 sunt emise de autorităţi publice care fac parte din sistemul
administraţiei publice, denumite autorităţi administrative cu
atribuţii jurisdicţionale;
 prin aceste acte se soluţionează litigiile ivite între o
autoritate administrativă şi un particular, ca urmare a
încălcării legii;
 emiterea actelor presupune îndeplinirea unei
anumite proceduri întemeiate pe citarea părţilor,
contra­dictorialitate, motivarea în fapt şi în drept;
 în exercitarea acestei activităţi autoritatea emitentă
este independentă atât faţă de părţi, cât şi faţă de
alte autorităţi publice din cadrul sistemului
administraţiei publice sau din afara lui.
 Între actele administrativ-jurisdicţionale şi actele
administrative de autoritate există următoarele deosebiri:
 dacă actele administrative de autoritate sunt atât acte
normative cât şi individuale, actele administrativ-
jurisdicţionale sunt doar acte cu caracter individual;
 în timp ce actele administrative de autoritate pot fi adoptate
sau emise atât la cerere, cât şi din oficiu, actele
administrativ -jurisdicţionale se emit doar la cererea părţii
interesate sau la sesizarea autorităţii publice competente;
 actele administrative de autoritate sunt adoptate după o
procedură mai puţin reglementată, pe când actele
administrativ-jurisdicţionale se emit în conformitate cu
procedura prevăzută în legea de înfiinţare a autorităţii
publice cu atribuţii jurisdicţionale;
 dacă actele administrative de autoritate sunt emise pentru a
naşte, modifica ori stinge raporturi juridice administrative
sau sunt translative de drepturi, actele administrativ-
jurisdicţionale sunt declarative de drepturi, constatând
aceste drepturi.
 Actele administrativ-jurisdicţionale devin executorii fie din
momentul în care au devenit definitive, fie la termenul fixat
de autoritatea administrativă emitentă.
 Potrivit Legii nr. 101/2016 privind privind remediile şi căile
de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie
publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de
concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, Consiliul
Național de Soluționare a Contestațiilor este un organism
de jurisdicție administrativă, deciziile sale de soluționare a
contestațiilor împotriva actelor emise de autoritatea
contractantă în materia achizițiilor publice fiind acte
administrativ-jurisdicționale.
 Conform art. 15 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, procedura
de soluţionare a contestaţiilor se desfăşoară cu respectarea
principiilor legalităţii, celerităţii, contradictorialităţii,
asigurării dreptului la apărare, imparţialităţii şi
independenţei activităţii administrativ-jurisdicţionale.
Condiţiile de valabilitate ale actelor administrative

Legalitatea actelor administrative

 Legalitatea actelor administrative reprezintă o condiţie
esenţială pentru valabilitatea acestora.
 Actul administrativ care intervine în vederea realizării
activităţii executive trebuie să fie conform cu legea pe care
o pune în aplicare şi cu celelalte acte normative.
 Noţiunea de lege este utilizată într-un sens larg,
înţelegându-se nu numai conformitatea actului administrativ
cu dispoziţiile legii, ci şi cu cele ale Constituţiei şi ale
actelor normative cu forţă juridică superioară actului
administrativ respectiv, precum şi cu principiile juridice
care, fie sunt prevăzute expres în acte normative, fie sunt
deduse pe cale de interpretare.
 Uneori legea prestabileşte condiţiile necesare pentru
emiterea actelor administrative, legând competenţa
organelor administraţiei publice de aceste prevederi.
 Se poate vorbi, în astfel de situaţii, de o competenţă legată
la emiterea actelor administrative.
 În unele cazuri, legea conferă organelor administraţiei
publice posibilitatea, mai largă sau mai restrânsă, de a
aprecia condiţiile în care vor emite actele administrative.
 În aceste cazuri ne aflăm în faţa unei competenţe cu drept
de apreciere pe care o au organele administraţiei publice de
a emite acte administrative.
 Cele mai multe dintre actele administrative sunt emise de
organele competente folosindu-se dreptul lor de a aprecia
oportunitatea acestor acte.
 Art. 240 alin. (2) din Codul administrativ
 Aprecierea necesităţii şi oportunitatea adoptării şi emiterii
actelor administrative aparţine exclusiv autorităţilor
deliberative, respectiv executive. Întocmirea rapoartelor
sau a altor documente de fundamentare prevăzute de lege,
contrasemnarea sau avizarea pentru legalitate şi semnarea
documentelor de fundamentare angajează răspunderea
administrativă, civilă sau penală, după caz, a semnatarilor,
în cazul încălcării legii, în raport cu atribuţiile specifice.
 Observaţia care se impune este aceea că nu trebuie
identificate condiţiile de legalitate cu condiţiile de
oportunitate.
 Oportunitatea este definită ca fiind „aplicarea cu cele mai
bune rezultate a dispoziţiilor legii, realizarea maximului de
eficienţă în satisfacerea intereselor generale ale
cetăţenilor”.
 De ex. „Aprecierea necesităţii şi oportunitatea emiterii
actelor administrative ale Guvernului aparţin
Guvernului” (art. 50 alin. (2) din Codul administrativ).
 Emiterea actului administrativ de către autoritatea
competentă şi în limitele competenţei sale
 Pentru ca actul administrativ să fie legal, el trebuie să fie
emis de către autoritatea publică competentă, în limitele
stabilite de lege (legalitatea competenţei).
 O altă caracteristică a competenţei constă în caracterul
obligatoriu al acesteia.
 Exerciţiul competenţei nu este un privilegiu pentru cel care
o exercită, ci drept şi obligaţie în acelaşi timp.
 Competenţa are caracter permanent, continuu, în sensul că nu se
epuizează prin exercitarea acesteia.
 Aceasta înseamnă că autorităţile administraţiei publice vor putea să
emită/adopte acte administrative ori de către ori sunt întrunite cerinţele
legii.
 O trăsătură caracteristică a competenţei se referă la faptul că titularii
acesteia nu pot renunţa la competenţa respectivă şi nu o pot
încredinţa în vederea exercitării altor persoane.
 Cu toate acestea, în practică, pot interveni cauze diverse, care-i
împiedică pe titularii competenţei să-şi exercite atribuţiile specifice.
 Legea prevede posibilitatea delegării de atribuţii.
 Delegarea de atribuţii constă în desemnarea unei
persoane care să exercite anumite atribuţii din cadrul
competenţei titularului.
 De exemplu, în baza dispoziţiilor Codului administrativ
[art. 157 alin. (1)], primarul poate delega, prin dispoziţie,
atribuţiile ce îi sunt conferite de lege şi alte acte normative
viceprimarului, secretarului general al unităţii/subdiviziunii
administrativ-teritoriale, conducătorilor compartimentelor
funcţionale sau personalului din aparatul de specialitate,
administratorului public, precum şi conducătorilor
instituţiilor şi serviciilor publice de interes local, în funcţie
de competenţele ce le revin în domeniile respective.
 „(2) Dispoziţia de delegare trebuie să prevadă perioada,
atribuţiile delegate şi limitele exercitării atribuţiilor
delegate, sub sancţiunea nulităţii. Dispoziţia de delegare nu
poate avea ca obiect toate atribuţiile prevăzute de lege în
sarcina primarului. Delegarea de atribuţii se face numai cu
informarea prealabilă a persoanei căreia i se deleagă
atribuţiile.
 (3) Persoana căreia i-au fost delegate atribuţii în condiţiile
alin. (1) şi (2) exercită pe perioada delegării atribuţiile
funcţiei pe care o deţine, precum şi atribuţiile delegate; este
interzisă subdelegarea atribuţiilor” [art. 157 alin. (2)-(3)].
Condiţii de formă şi procedură

 Forma scrisă a actelor administrative este considerată ca o

garanţie a respectării legii, oferind, totodată, comparativ cu
actele emise în formă orală, multiple avantaje, deoarece dă
posibilitatea autorului competenţei să-şi formuleze cât mai
clar voinţa juridică şi facilitează efectuarea controlului de
legalitate.
 Uneori, legea prevede că lipsa anumitor menţiuni dintr-un
act administrativ atrage nulitatea acestuia.
 De exemplu, lipsa din procesul-verbal de contravenţie a
menţiunilor privind numele şi prenumele contravenientului,
fapta săvârşită şi data comiterii acesteia ori a semnăturii
agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal
(art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, modificată şi
completată, privind regimul juridic al contravenţiilor).
 Sunt și situații în care actul administrativ nu se regăsește în
formă scrisă.
 De exemplu, potrivit art. 7 alin. (1) din Ordonanța
Guvernului nr. 1/2001 privind regimul juridic al
contravențiilor, „avertismentul constă în atenţionarea
verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului
social al faptei săvârşite, însoţită de recomandarea de a
respecta dispoziţiile legale”.
 În esenţă, actele administrative sunt structurate pe trei părţi:
partea introductivă (care cuprinde denumirea actului,
numărul şi data emiterii, organul care l-a emis sau adoptat,
forma de lucru a organului respectiv); considerentele
actului (motivul de fapt şi de drept); partea dispozitivă
(care conţine conduita pe care o prescrie actul respectiv şi
persoanele cărora li se aplică).
 Conform art. 40 din Legea nr. 24/2000 privind normele de
tehninică legislativă, actul normativ are următoarele părţi
constitutive:
 titlul şi, dacă este cazul, preambulul;
 formula introductivă;
 partea dispozitivă;
 formula de atestare a autenticităţii actului.
 Titlul actului normativ cuprinde denumirea generică a
actului, în funcţie de categoria sa juridică şi de autoritatea
emitentă, precum şi obiectul reglementării exprimat sintetic.
 Formula introductivă constă într-o propoziţie care cuprinde denumirea
autorităţii emitente şi exprimarea hotărârii de luare a deciziei
referitoare la emiterea sau adoptarea actului normativ respectiv.
 Pentru actele Guvernului formula introductivă este: „în temeiul art. 108
din Constituţia României, republicată, Guvernul României adoptă
prezenta hotărâre” sau, după caz, „ordonanţă”.
 La celelalte categorii de acte normative, formula introductivă cuprinde
autoritatea emitentă, denumirea generică a actului, în funcţie de natura
sa juridică, precum şi temeiurile juridice pe baza şi în executarea
cărora actul a fost emis.
 De exemplu,
 „ROMANIA JUDEŢUL GALAŢI MUNICIPIUL GALAŢI CONSILIUL
LOCAL
 H O T Ă R Â R E A nr. 78 din 24.03.2020privind stabilirea
Procedurii dedesfășurarea ședințelor Consiliului Local al
Municipiului Galați, în situații excepționale, constatate de către
autoritățile abilitate
 Iniţiator:Primarul Municipiului Galați, Ionuț-Florin Pucheanu
 Numărul și data depunerii proiectului de hotărâre:170/24.03.2020
 Consiliul local al Municipiului Galaţi, întrunit în ședinţă extraordinară
în data de 24.0 3.2020”;
 Preambulul enunţă, în sinteză, scopul şi, după caz,
motivarea reglementării. El nu poate cuprinde nici directive,
nici reguli de interpretare.
 În cazul actelor normative ale administraţiei publice
centrale de specialitate sau ale administraţiei publice locale,
în preambul se menţionează şi avizele prevăzute de lege.
„Având în vedere Referatul de aprobare nr. 59792/24.03.2020 al inițiatorului- Primarul Municipiului
Galați, Ionuț-Florin Pucheanu;
Având în vedere Raportul comun de specialitate nr. 59795/24.03.2020 al Direcției Relații Publice și
Managementul Documentelor, al Serviciului Juridic și Legalitate șial Serviciului de Administrație
Publică Locală;
Având în vedere avizul Comisiei juridice, de administrație publică, drepturi și libertăți cetățenești, relații
cu cetățenii și apărarea ordinii publice;
Având în vedere Adresa nr. 46408/23.03.2020 a Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și
Administrației;
Având în vedere prevederile art. 50 și art. 51 alin. (1) din Anexa 1 intitulată „Măsuri de primă urgență cu
aplicabilitate directă” din Decretul nr. 195/16.03.2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul
României;
Având în vedere prevederile art. 7 alin. (2) și art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/1999privind regimul stării
de asediu și regimul stării de urgență, cu modificările și completările ulterioare;
Având în vedere dispozițiile art. 129 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57/2019
privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare”;
 Partea dispozitivă a actului normativ reprezintă conţinutul
propriu-zis al reglementării, alcătuit din totalitatea normelor
juridice instituite pentru sfera raporturilor sociale ce fac
obiectul acestuia.
 Actul normativ adoptat se semnează de reprezentantul legal
al emitentului, se datează şi se numerotează.
 Actele Guvernului poartă data şedinţei Guvernului în care
actul a fost aprobat.
 Data celorlalte acte normative este aceea la care au fost
semnate.
 „În temeiul art. 139 alin. (1) din O.U.G.nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu
modificările şi completările ulterioare,
 H O T Ă R Ă Ş T E:
 Art. 1 – (1) În situații excepționale, constatate decătre autoritățile abilitate, precum
epidemiile, pandemiile, fenomenele naturale extreme, cutremure, actele de terorismșialte
situații care fac imposibilă prezența consilierilor locali la sediul Consiliului Local al
Municipiului Galați, atât ședințele în plenul Consiliului Local, cât și cele ale comisiilor de
specialitate ale acestuia, se desfășoară prin utilizarea mijloacelor electronice de comunicare.
 (2) Se aprobă Procedurade desfășurare a ședințelor Consiliului Local al Municipiului
Galați, în situații excepționale, constatate de către autoritățile abilitate, prevăzută în
anexacare face parte integrantă din prezenta hotărâre.
 Art. 2 – Primarul Municipiului Galaţi se împuterniceşte cu ducerea la îndeplinire a
prevederilor acestei hotărâri.Art. 3 – Secretarul General al Municipiului Galaţi va asigura
transmiterea şi publicitatea prezentei hotărâri.
 Preşedinte de şedinţă,
 Contrasemnează,Secretar General”
 În ceea ce priveşte procedura de emitere a actelor
administrative, trebuie avute în vedere acele
activităţi care premerg şi pregătesc elaborarea
actului care va produce efecte juridice.
 Condiţiile procedurale care determină
valabilitatea actelor administrative nu produc
efecte juridice proprii.
 În funcţie de momentul emiterii actului administrativ,
condiţiile procedurale se clasifică în: condiții anterioare;
condiții concomitente; condiții ulterioare.
 Condiţiile procedurale anterioare emiterii actului admi­
nistrativ sunt:
 avizarea;
 obţinerea acordului prevăzut de lege din partea unui alt
organ;
 întocmirea unor rapoarte, studii, propuneri.
 Avizele sunt operaţiuni materiale care conţin opinia unui autorităţi a
administraţiei publice de specialitate cu privire la emiterea ori elaborarea
unui act.
 Avizele pot fi:
 facultative;
 consultative;
 conforme.
 Art. 240 alin. (4) din Codul administrativ:
 „În cazul în care printr-un act administrativ al autorităţilor administraţiei
publice locale emis sau adoptat fără a fi fundamentat, contrasemnat sau
avizat din punct de vedere tehnic sau al legalităţii s-au produs consecinţe
vătămătoare, este angajată răspunderea juridică a autorităţii executive sau
autorităţii deliberative, după caz, în condiţiile legii şi ale prezentului cod”.
 Avizul facultativ se caracterizează prin aceea că
autoritatea administraţiei publice care emite actul nu
este obligat să îl solicite, iar în cazul în care a fost
cerut, autoritatea publică emitentă a actului
administrativ nu este obligată să se conformeze
conţinutului avizului respectiv.
 Avizul consultativ este acela în cazul căruia autoritatea
administraţiei publice care emite actul este obligată să
îl ceară, dar nu este obligată să se conformeze acestuia.
 Art. 136 alin. (6) – (8)
 (6) După examinarea proiectului de hotărâre, comisia de specialitate a consiliului local
emite un aviz cu privire la adoptarea sau, după caz, respingerea proiectului.
 (7) Avizul comisiei se transmite secretarului general al unităţii/subdiviziunii administrativ-
teritoriale, care dispune măsurile corespunzătoare înaintării lui către consilierii locali şi
către iniţiatori, după caz, cel mai târziu în ziua şedinţei.
 (8) Fiecare proiect de hotărâre înscris pe ordinea de zi a şedinţei consiliului local este
supus dezbaterii numai dacă este însoţit de:
 a) referatul de aprobare, ca instrument de prezentare şi motivare, semnat de iniţiator;
 b) rapoartele compartimentelor de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului;
 c) avizele cu caracter consultativ ale comisiilor de specialitate ale consiliului local;
 d) alte documente prevăzute de legislaţia specială.
 Avizul conform se caracterizează prin
obligativitatea solicitării lui şi a conformării
autorităţii administraţiei publice care îl solicită
faţă de opinia conţinută de acesta.
 Acest aviz, deşi trebuie cerut şi respectat, nu este un
act administrativ, pentru că nu are caracter
executoriu, astfel că, organul care l-a cerut, dacă nu
este de acord cu acesta, are posibilitatea de a nu
emite actul.
 Art. 67 alin. (1) din Codul administrativ
 „Guvernul poate înfiinţa în subordinea sa, cu avizul
conform al Curţii de Conturi, organe de specialitate, altele
decât ministerele”.
 Acordul reprezintă consimţământul unei alte autorităţi a
administraţiei publice, dat în scopul emiterii unui act
administrativ.
 Autoritatea publică care emite actul administrativ nu
poate face acest lucru în absenţa acordului prevăzut de
lege.
 În acest caz, ne aflăm în prezenţa unor acte juridice
complexe, care conţin mai multe manifestări de voinţă:
 a autorităţii publice emitente a actului şi a autorităţii
publice care a emis acordul.
 Întrucât actul rezultat formează o singură unitate juridică,
lipsa acordului afectează validitatea actului administrativ.
 Exemplu: Art. 296 alin. (5) din Codul administrativ
 „Trecerea în domeniul public a unui bun din patrimoniul
regiilor autonome se face numai cu acordul consiliului de
administraţie al regiei respective şi cu achitarea
contravalorii bunului”.
 Sunt condiţii procedurale anterioare şi rapoartele,
propunerile, referatele, precum şi alte acte de
iniţiere a emiterii actului administrativ.
 Indiferent de denumirea pe care o poartă, actele de
iniţiere a actelor administrative sunt operaţiuni
materiale, care nu produc efecte juridice.
 Consecinţa practică este aceea că, aceste operaţiuni
nu pot fi atacate în justiţie, potrivit Legii
contenciosului administrativ, decât odată cu actul
administrativ supus controlului de legalitate.
 Dintre condiţiile procedurale concomitente emiterii actului
administrativ amintim cvorumul şi majoritatea prevăzută
de lege pentru adoptarea actului.
 În general, cvorumul indică numărul membrilor unui organ
colectiv necesar a fi prezenţi pentru ca organul respectiv să
poată lucra valabil.
 Codul adm., art. 5 lit. ț): „cvorumul - numărul minim de
membri prevăzut de lege pentru întrunirea valabilă a unui
organ colegial”.
 Majoritatea cerută de lege pentru adoptarea actului se
deosebeşte de condiţia anterioară, pentru că are în vedere
adoptarea actului, nu numai întrunirea valabilă a organului
colegial.
 În general, majoritatea cerută de lege pentru adoptarea
actului poate fi: relativă (jumătate plus unul din numărul
membrilor prezenţi), absolută (reprezentând jumătate plus
unul din numărul total al membrilor ce compun organul
administrativ) şi calificată (de regulă, reprezintă două
treimi din numărul membrilor organului administrativ).
 Potrivit Codului administrativ:
 „majoritatea - numărul de voturi necesar a fi exprimate de membrii
unui organ colegial pentru adoptarea unui act administrativ, stabilit în
condiţiile legii;
 majoritatea absolută - primul număr natural strict mai mare decât
jumătate din totalul membrilor în funcţie ai organului colegial;
 majoritatea calificată - primul număr natural care este mai mare decât
valoarea numerică rezultată în urma aplicării fracţiei/procentului
stabilite/stabilit prin lege la totalul membrilor organului colegial
stabilit în condiţiile legii;
 majoritatea simplă - primul număr natural mai mare decât jumătate
din totalul membrilor prezenţi la o şedinţă a organului colegial, cu
condiţia îndeplinirii cvorumului” [art. 5 lit. bb), cc), dd), ee)].
 Condiţiile procedurale ulterioare emiterii
actelor administrative cele mai frecvente sunt:
 aprobarea ulterioară din partea autorităţii
publice ierarhic superioare;
 confirmarea;
 comunicarea;
 publicarea.
 Aprobarea este înţeleasă ca o manifestare de voinţă a unui
organ superior, prin care acesta se declară de acord cu un
act emis deja de un organ inferior, care, fără această
manifestare de voinţă posterioară lui, nu ar produce,
conform legii, efecte juridice.
 Particularitatea acestei condiţii constă în aceea că, în lipsa
aprobării, actul administrativ nu poate fi executat.
 De asemenea, aprobarea nu acoperă viciile actului
aprobat.
 Confirmarea, o altă condiţie procedurală posterioară
emiterii actului administrativ, are în dreptul administrativ
mai multe accepţiuni.
 În primul rând, această noţiune este utilizată pentru
înştiinţarea unei persoane interesate că organul emitent al
unui act îşi menţine punctul de vedere exprimat anterior.
 În acest caz, confirmarea nu produce niciun efect juridic şi
nu condiţionează valabilitatea actului emis anterior.
 În al doilea rând, confirmarea poate fi făcută cu scopul de a acoperi un
viciu al actului emis anterior, situaţie în care, confirmarea constituie un
act administrativ distinct de actul confirmat.
 În ultimul rând, confirmarea are semnificaţia unei formalităţi
procedurale în lipsa căreia actul administrativ nu va putea fi executat
(se regăsește, de exemplu, în procedura de abilitare a cadrelor didactice
pentru conducerea de doctorat - Ordinul nr. 6129/2016 privind
aprobarea standardelor minimale necesare şi obligatorii pentru
conferirea titlurilor didactice din învăţământul superior, a gradelor
profesionale de cercetare-dezvoltare, a calităţii de conducător de
doctorat şi a atestatului de abilitare).
 Comunicarea este o operaţiune procedurală prin care se
aduce la cunoştinţa celui interesat conţinutul actului
administrativ, fie prin înmânare directă, fie prin afişare la
domiciliu ori prin alte mijloace.
 Comunicarea este prevăzută de lege în special pentru actele
administrative individuale şi pentru cele administrativ-
jurisdicţionale.
 Art. 199 alin. (1)-(3) din Codul administrativ:
 „1) Comunicarea hotărârilor şi dispoziţiilor cu caracter individual
către persoanele cărora li se adresează se face în cel mult 5 zile de la
data comunicării oficiale către prefect.
 (2) Hotărârile şi dispoziţiile cu caracter individual produc efecte
juridice de la data comunicării către persoanele cărora li se adresează.
 (3) În unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând
unei minorităţi naţionale au o pondere de peste 20% din numărul
locuitorilor, stabilit la ultimul recensământ, hotărârile cu caracter
individual se comunică, la cerere, şi în limba minorităţii respective”.
 Comunicarea poate viza și alte subiecte de drept decât destinatarii
actului. De exemplu, potrivit art. 197 alin. (1)-(3) sin Codul
administrativ, „secretarul general al unităţii/subdiviziunii administrativ-
teritoriale comunică actele administrative prevăzute la art. 196 alin. (1)
prefectului în cel mult 10 zile lucrătoare de la data adoptării, respectiv
emiterii.
 (2) Hotărârile consiliului local se comunică primarului.
 (3) Comunicarea, însoţită de eventualele obiecţii motivate cu privire la
legalitate, se face în scris de către secretarul general al
unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale şi se înregistrează într-un
registru special destinat acestui scop”.
 Publicarea actelor normative este operaţiunea prin care se
aduce la cunoştinţă publică conţinutul actului normativ.
 Această operaţiune se realizează în mod practic prin orice
mijloc care permite cunoaşterea generală a conţinutului
actului: afişare la sediul organului emitent, monitor sau
buletin oficial, presă, radio ş.a.
 Potrivit art. 108 alin. (4) din Constituţie, nepublicarea
hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului în Monitorul Oficial
atrage inexistenţa lor. Fac excepţie hotărârile cu caracter
militar, care se comunică doar instituţiilor interesate.
 Art. 198 alin. (1)-(3) sin Codul administrativ:
 „(1) Hotărârile şi dispoziţiile cu caracter normativ devin obligatorii de
la data aducerii lor la cunoştinţă publică.
 (2) Aducerea la cunoştinţă publică a hotărârilor şi a dispoziţiilor cu
caracter normativ se face în termen de 5 zile de la data comunicării
oficiale către prefect.
 (3) În unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând
unei minorităţi naţionale au o pondere de peste 20% din numărul
locuitorilor, stabilit la ultimul recensământ, hotărârile cu caracter
normativ se aduc la cunoştinţă publică atât în limba română, cât şi în
limba minorităţii respective”.
 Pot fi considerate condiţii procedurale posterioare
adoptării actelor administrative datarea, semnarea şi
contrasemnarea unor acte normative.