MODULUL 14: NURSING GENERAL 1

SPECIALIZAREA: AMG I
PROFESOR: URSU ROXANA

Unitatea de învățare:
MEDIUL DE MUNCA AL ASISTENTULUI
MEDICAL

CURS 3

1
RISCURI PROFESIONALE
ÎN SISTEMUL MEDICAL
Terminologie
 Munca profesională: Activitate desfăşurată în unităţi economice de stat sau private pe
bază de relaţie contractuală între angajat şi angajator.

 Condiţii de muncă: Totalitatea condiţiilor în care se desfăşoară procesul de muncă:

tehnice (procedeele tehnice folosite şi caracteristicile mijloacelor de producţie),
organizatorice (ansamblul măsurilor aplicate pentru organizarea muncii şi a producţiei)
şi de mediu (totalitatea caracteristicilor mediului fizic şi social în care se desfăşoară
producţia).

 Sistemul de muncă om-maşină-mediu: Ansamblu constituit de unul sau mai mulţi

executanţi şi mijloace de producţie care, având un scop de realizat, interacţionează pe
baza unui circuit informaţional, în anumite condiţii ale mediului de muncă.

 Noxă profesională: Agent fizic, chimic sau biologic cu acţiune asupra organismului
uman, dăunător sănătăţii; factor de risc de îmbolnăvire profesională.
Terminologie
 Risc datorat agenţilor periculoşi: Reprezintă probabilitatea ca un agent periculos să
afecteze negativ starea de sănătate în condiţiile utilizării lui şi/sau expunerii la acesta.

 Managementul securităţii şi sănătăţii în muncă: Componentă a managementului

general, care include structura organizatorică, activităţile de planificare,
responsabilităţile, practicile, procedurile, procesele şi resursele pentru elaborarea,
implementarea, realizarea şi revizuirea planului de securitate şi sănătate în muncă.

 Boală profesională: Afecţiune care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau
profesiuni, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici sau biologici, caracteristici locului de
muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului în
procesul de muncă.

 Accident de muncă (A.M.): Vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia

acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridică a contractului în baza căruia se
desfăşoară activitatea şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3
zile, invaliditate ori deces.
terminologie
 Agent biologic: Microorganisme, inclusiv microorganismele modificate genetic,
culturile celulare şi endoparaziţii umani, care sunt susceptibile să provoace infecţie,
alergie sau intoxicaţie.

 Agent cancerigen (carcinogen): O substanţă ,un preparat sau un procedeu tehnologic,

inclusiv substanţa sau preparatul degajat din acesta, care, prin inhalare, ingestie sau
penetrare cutanată, poate produce apariţia cancerului ori poate creşte frecvenţa apariţiei
acestuia.

 Agent chimic: Orice element sau compus chimic, singur sau în amestec, în stare
naturală sau fabricat, utilizat sau eliberat, inclusiv ca deşeu, din orice activitate,
indiferent dacă este sau nu produs intenţionat şi este sau nu plasat pe piaţă.

 Agent mutagen: O substanţă sau un preparat care, prin inhalare, ingestie sau penetrare
cutanată, poate cauza anomalii genetice ereditare ori poate creşte frecvenţa apariţiei
acestora.
 Agent nociv: Orice factor chimic, fizic sau biologic, prezent în procesul de muncă şi care
poate constitui un pericol pentru sănătatea angajaţilor.

 Riscuri profesionale
Factori de risc = Factori nocivi
profesional de la locul de muncă

Inconfort
Stres Boli legate de profesie
Oboseală Accidente de muncă
Boli profesionale
 Sistemul medical
Mediile de muncă proprii unităţilor medicale:
 Servicii medicale (secţii cu paturi)
 Blocuri operatorii
 Servicii de diagnostic (radiologie, laborator)
 Servicii şi sectoare de îngrijiri ambulatorii
 Sectoare administrative (birouri)
 Servicii de nutriţie (bucătării)
 Servicii de spălătorie
 Servicii tehnice şi de echipamente sanitare
 Zone de pasaj, săli de aşteptare
Grupurile socio-profesionale în spital:
 Personal medical superior (medici)
 Personal de îngrijire medicală (asistenţi medicali, infirmiere, îngrijitoare)
 Pacienţi (cronici, cu spitalizare de lungă durată, bolnavi acuţi, pacienţi aflaţi la
consultaţii “externe”)
 Vizitatori cu prezenţă în general programată
Procesele de muncă:
 Activităţi medicale (diagnostic, terapie, îngrijire curentă)
 Activităţi comune sectoarelor publice (munca de birou, întreţinere tehnică, pregătirea
alimentelor)
Factorii de risc în sistemul medical
 Factori care ţin de organizarea muncii
• Deficienţe în concepţia posturilor de muncă
• Efort fizic
 Manipulare şi transport de pacienţi şi de materiale
 Postura de lucru – poziţii vicioase
 Frecvenţa mişcărilor repetitive
• factori fizici
 radiaţii ionizante
 radiaţii non ionizante
 zgomot
 iluminat
 microclimat
• factori chimici
 dezinfectante
 antiseptice
 reactivi de laborator
 medicamente
 gaze anestezice
 latex
• factori biologici: virusuri, bacterii, ciuperci, paraziţi
 Factori psiho-sociali:
 relaţii intercolegiale
 relaţii şef-subaltern
 motivaţia muncii
 satisfacţia morală şi socială a muncii
Reuniunea OMS asupra riscurilor profesionale în mediul spitalicesc
susţinută în 1981 a sistematizat 5 tipuri principale de riscuri
provenind din:
- înţeparea accidentală, degradarea ţesuturilor şi fracturi,
- lezarea coloanei vertebrale,
- absenţa echipamentului de protecţie individuală,
- insuficienta întreţinere a sistemelor electrice şi mecanice,
- agresiunea (verbală/fizică) exercitată de pacienţi.

Institutul Naţional American pentru Sănătate în Muncă

(NIOSH) raportează ca cele mai frecvente riscuri sunt:
 accidentele prin înţepare cu acul,
 afecţiunile musculoscheletice ale membrelor şi ale coloanei
lombare
American Nurses Association, 2001
consideră ca cele mai frecvente riscuri profesionale sunt:

I. Efectele acute sau cronice ale stresului şi

suprasolicitării
II. Lombalgiile
III. Riscurile biologice (HIV sau hepatită B/C prin
înţepare accidentală cu acul contaminat)
Riscul de suprasolicitare musculoscheletică
Categorii de personal medical expus:
- Infirmiere din secţiile cu paturi
- Personal auxiliar (îngrijitoare)
- Brancardieri (secţii de triaj, chirurgie, ortopedie, geriatrie, neurologie, etc.)
- Asistente medicale
- Medici (chirurgie, ortopedie, stomatologie)
Activităţi solicitante
- Ridicarea şi transferul pacientului (pat-cărucior/targă)
- Repoziţionarea bolnavului în pat (manevre de îngrijire şi terapeutice)
- Transportul bolnavului către servicii de primire-externare, investigaţii paraclinice, săli de
terapie, baie etc.
- Transportul materialelor igienico-sanitare şi al alimentelor sau medicamentelor
- Activităţi de igienizare a localului (spălare suprafeţe, dezinfecţie, schimbare lenjerie)
desfăşurate în spaţii dimensional şi ambiental necorespunzătoare
Expuneri şi activităţi particulare
- Terapie recuperatorie (kinetoterapie, masaj terapie, hidroterapie)
- Spălătorie
- Blocuri alimentare
- Laboratoare, servicii de necropsie etc.
Trăsături clinico-evolutive în tulburările osteo-
musculo-articulare ale membrului superior
Etiologie multifactorială profesională şi non
profesională
Evoluţia, în general, de lungă durată
Vindecare lentă şi uneori incompletă
Patologia interesează mai frecvent unitatea
musculo-tendinoasă
Sindroamele de compresiune a nervilor periferici
(de ex. sindromul de canal carpian) sunt mai puţin
frecvente, dar reţin atenţia prin gravitate şi costul
ridicat
Lombalgiile (etiologie)

 Degenerescenţe discale (68%)

 Leziuni accidentale
 Tumori vertebrale
 Inflamaţii artritice
 Dureri iradiate
Lista factorilor agravanţi ai lombalgiilor
 Ortostatismul sau poziţia aşezat cu durată prelungită
 Zonă de lucru jos situată obligând la aplecarea trunchiului
 Întinderi excesive pentru realizarea unor activităţi cu durată mai mare de un minut
 Răsuciri şi aplecări ale trunchiului (de ex. ridicarea unei greutăţi cu depunere laterală)
 Poziţia de lucru ghemuit cu durată mai mare de un minut
 Sarcini de muncă repetate (susţineri) deasupra nivelului umerilor
 Ocuparea unui scaun cu suport dorsolombar impropriu
 Manevrarea de sarcini cu greutăţi diferite sau modificabile (ex. lichide)
 Loc de acţiune manuală fixat prea sus: ridicări şi coborâri de obiecte cu greutate mare şi cu
frecvenţă mai mare de 1/minut
 Manevrarea de greutăţi ( cutii) a căror dimensiuni fizice nu permit o apucare corectă
bimanuală
 Susţinerea (perioade mai mari de 30 sec.), împingerea de sarcini excesive
 Aplecări ale trunchiului mai jos de centură si cu durată mai mare de 1 minut
În 48% din cazurile de lombalgii înregistrate, evenimentul
precipitant al episodului acut a fost bine precizat:
întoarcerea/repoziţionarea în pat a bolnavului

împingerea, ridicarea, tracţionarea sau susţinerea

unui pacient (transferul din pat în scaunul cu
rotile şi invers)

asistarea bolnavului (igienă, toaletă, transport

pentru diferite investigaţii sau tratamente)

ridicarea si manevrarea unor echipamente tehnice

grele
Expunerea la factori de risc fizici
 Riscuri electrice
 Incendii
 Electrocutare
 Ambianţa termică non-confortabilă
 Ambianţa fonică
 Sectoare medicale cu nivele fonice ambiante crescute:
 Cabinete stomatologice
 Blocuri operatorii
 Secţii de autoclavare
 Birouri interioare
 Laboratoare
 Bucătării
 Centrale termice
 Unităţi de protezare-întreţinere echipamente tehnice
 Limite maxim admise de zgomot pentru locuri de muncă cu solicitare neuropsihică şi psihosenzorială
deosebită:
 50 dB pentru sălile de operaţie şi tratament
 60 dB pentru laboratoare, birouri, încăperi cu calculatoare, cabinete medicale, săli de studiu, clase,
amfiteatre, biblioteci
Efectele otice ale expunerii la zgomot: hipoacuzia şi surditatea de percepţie bilaterală
Efecte extraotice: perturbarea atenţiei, a puterii de concentrare, efecte cardiovasculare , endocrino-
vegetative
 Ambianţa luminoasă şi cromatică
 Radiaţii ionizante
 Radiaţia laser
 Microunde
Radiaţii ionizante
 Aproape toate ţesuturile corpului sunt susceptibile la inducerea de tumori
 Sensibilitatea ţesuturilor la inducerea de tumori variază considerabil
 Prin iradierea întregului corp se pot produce tumori în: sân, tiroidă, pulmon, organe
digestive
 Vârsta la expunere şi la momentul diagnosticului are o importanţă variabilă
 Perioada de latenţă este foarte lungă (decade) pentru cancere şi mai scurtă pentru
leucemii
 Interacţiunea dintre gazdă şi factorii de mediu (de ex.influenţe hormonale, expunerea şi
la alţi carcinogeni, instabilitatea genetică a gazdei) joacă un rol semnificativ în inducerea
tumorilor
 Relaţia doză-răspuns la multe modele animale este cantitativ similară cu cea pentru
inducerea de tumori umane, dar uneori riscul cantitativ direct extrapolat de la animal la
om nu este relevant
Factori fizici care influenţează riscul de cancer radioindus
- Calitatea radiaţiei
- Doză
- Debitul dozei şi fracţionarea
- Radionuclidul
Factori biologici care influenţează riscul de cancer radioindus
- Factorul genetic
- Vârsta la prima expunere
- Sexul şi organul iradiat
- Metabolismul
 Radiaţia laser
Efecte nocive:
 retină
 leziuni în zona maculară
 pierderea vederii:
parţială, totală;
temporară/permanentă
 cornee - arsuri
 cristalin – cataracta

Microunde - sectoarele de fizioterapie

Efecte nocive !
 sistemul nervos
 funcţia de reproducere
 cristalin (cataracta)
Categorii de produse chimice utilizate în mediul
sanitar Locul utilizării
Tipuri de produse chimice  Servicii de spital
 Dezinfectanţi  Servicii de aprovizionare
 Sterilizanţi  Blocuri operatorii
 Cabinete medicale
 Centre de reeducare
 Servicii de spital
 Medicamente  Farmacii
 Laboratoare de analize
 Reactivi de laborator medicale
 Răspândire generală
 Produse de spălare şi curăţenie  Cantine
 Ingrediente şi produse alimentare  Bufet
 Pesticide  În spitale (depozite, magazii,
subsoluri)
Produse chimice periculoase
Denumire chimică
Reactivi de laborator şi 2,4-xilidină
coloranţi biologici Roşu de acridină
Parafuxină bazică
Magenta bazică
CI-bleu acid 9
CI-verde acid 3
CI-roşu acid 14
CI-albastru direct 1
CI-roşu direct 28
CI-galben direct 11
CI-verde acid 3
Hematoxilina
Clorura de hexametil
P rosanilină
Verde malahit
Tetraoxid de osmiu
Substanţe potenţial periculoase
Denumire chimică
Dezinfectante Acid bazic
Antiseptice Borax
2-clorfenol
4-clorfenol
Clorura de benzalkonium
Clorura de cetil piridinium
Hexaclorofen
M-crezolmetiletilcetonă
Metilcetonă
Fenol
Lisol
Sterilizanţi Beta-propiolactonă
Crotonaldehida
Oxid de Etilenformaldehida
Glutaraldehida
Expunerea profesională la medicamente periculoase
 Locuri de muncă
 Prepararea, manipularea, distribuirea şi administrarea medicamentelor
 Profesii cu risc
 Farmacişti, asistenţi de farmacie
 Medici, asistenţi medicali
 Personal de laborator
 Infirmiere, brancardieri, spălătorese
 Activităţi şi tehnici cu risc
 Înţeparea cu acul de seringă
 Spargerea nedorită a fiolei sau a flaconului
 Eprubete contaminate
 Mănuşile folosite sunt permeabile pentru antineoplazice
 Eliberarea de aerosoli în timpul preparării şi administrării
medicamentelor
 Produsele biologice (sânge, urină, fecale, vomă, transpiraţii) pot
contamina îmbrăcămintea de corp, lenjeria de pat cu risc pentru:
infirmiere, spălătorese etc.
Categorii de medicamente periculoase pentru
sănătatea personalului
 Carcinogeni
 Corosivi
 Toxici (definiţi pe baza dozelor medii letale)
 Iritanţi
 Sensibilizanţi
 Agenţi medicamentoşi la care organele ţintă reprezintă
organele vitale, incluzând în primul rând toxicele
reproductive, hepatotoxice, nefrotoxice, neurotoxice,
agenţi care acţionează asupra sistemului
hematopoetic şi agenţi care dezvoltă efecte adverse
majore asupra plămânilor, tegumentelor, ochilor şi
membranelor mucoase.
Medicamente antitumorale raportate ca risc cancerigen
(IARC: International Agency for Cancer Research)
 Grup 1: Carcinogene pentru om
1,4 butanediol dimetansulfonat (Mileran)
Ciclofosfamidă
Clorambucil
Estrogeni
Melfalan
1(2-cloretil)-3 (4-metilciclohexil)-1-nitrozoureatreosulfan
 Grup 2: Probabil cancerigene pentru om
 Cu dovezi suficiente
 Adriamicin
 Bischloretil nitrozureea (BCNU)
 Procarbazin hidroclorid
 Tiotepa
 Cu dovezi limitate
 Bleomicin
 Dacarbazin
 Daunomycin
Citostaticele sunt molecule biologic active,
iar manipularea profesională fără mijloace de protecţie adecvate
reprezintă o expunere riscantă dovedită prin:
 Absorbţia unei fracţiuni de produs suficientă
pentru a fi decelată cantitativ şi calitativ în urina
subiecţilor expuşi
 Creşterea puterii mutagene a urinilor recoltate de
la personalul expus
 Efecte citogenetice (anomalii cromozomice,
schimbarea cromatidelor surori)
 Efecte reproductive (avorturi spontane,
malformaţii în expunerea gravidelor)
Expunerea la gaze anestezice reziduale

 Anestezicele inhalatorii (cu excepţia oxidului nitros N2O) sunt

hidrocarburi sau eteri lichizi clorofluoruraţi:
 Isofluran (Foran)
 Enfluran (Etran)
 Halotan (Fluotan)
 Metoxifluran (Pentran)

 Riscuri pentru persoanele expuse:

 Avorturi spontane
 Malformaţii congenitale la copiii născuţi din părinţi expuşi
 Tulburări hepatice, renale, neurologice
 Cancer
Manifestări alergice şi iritative induse de mănuşile de protecţie
Tipul patologiei Mecanisme patogenice Factori cauzali

Dermatită alergică de contact
Dermatitiă de contact iritantă
Urticaria de contact
Urticarie generalizată
Alergie mediată celular
Efect mecanic
Ocluzionarea tegumentului
Asociere cu substanţe
dezinfectante
Alergie mediată reaginic (IgE)
Alergie (IgE mediată)
Acceleratori de vulcanizare (de ex, sulf
peroxizi organici, antioxidanţi, pigmenţi
organici, latex, componente ale pudrei)
Cristale ale pudrei lubrificante
Reziduuri din săpunuri alcaline
Toxine bacteriene
Oxid de etilen
Latex
Pulberi de amidon
Acceleratori
Oxid de etilen
Latex

Dermatită de contact imediată Alergie (IgE mediată) Latex

(Protein Contact Dermatitis)

Manifestări respiratorii (oculorinită, Alergie (IgE mediată) Latex

astm bronşic)

Edem angioneurotic, edem glotic Alergie (IgE mediată) Latex

Şoc anafilactic Alergie (IgE mediată) Latex

Expunerea profesionala la agenţi biologici
Prevalenţa crescută (în Prevalenţă joasă şi medie
ordinea frecvenţei)
Hepatita B Varicela
Tuberculoza Rujeola
Hepatita C Parotidita epidemică
Hepatita A Rubeola
Hepatite non A – non B Eritemul infecţios acut
(parvovirusul B19)
HIV/SIDA
Hepatita D
Hepatite cu virusul Epstein-Barr
Hepatite cu citomegalovirus
 Expunerea la riscul infectării cu HIV în mediul sanitar
Produse biologice umane Risc de transmitere HIV/sectoare Gesturi şi acţiuni medicale fără
(HIV+) medicale în care sunt obligatorii risc de transmitere HIV
“măsurile universale”
Sânge •Radioimagistică (injectare de produse Primirea (triaj, vizita bolnavului)
Spermă contrast) Examinarea clinică şi
Secreţii vaginale Scanner interogatoriul
Lapte matern Angiografie Informarea şi educarea
Secreţii bronhoalveolare •Endoscopie bolnavului
LCR Biopsie Servirea mesei şi spălarea
•Chirurgie
veselei
Lichid amniotic
Tăiere, înţepare
Toaleta bolnavului
Urină (*non-i)
•Obstetrică
Ridicare/poziţionare la pat
Secreţii vaginale (non-*i)
Stropire mucoase
Îmbrăcare/dezbrăcare
Salivă (*non-i)
Tăiere, înţepare
Mobilizare/transport
Cultură HIV
•Stomatologie
Masaj/kinetoterapie
Stropire, înţepare, tăiere
Schimbarea lenjeriei
•Laborator
Întreţinerea (mobilier săli de
baie, toalete) şi spălarea
Stropire, înţepare,
suprafeţelor
•Autopsiere
Tăiere, înţepare

*non-i = considerat produs noninfectant

Solicitări mentale şi psihice în munca
personalului medico-sanitar
 Reorganizări frecvente ale programului de muncă datorate
absenteismului sau lipsei de personal
 Discontinuităţi în muncă
 Lipsa de claritate în delimitarea responsabilităţilor
 Lipsa de congruenţă între nivelul de responsabilitate şi
posibilităţile judecării deciziilor luate
 Stări conflictuale între sarcinile de muncă şi posibilităţile
individuale
 Solicitări afective
 Solicitare mentală în legătură cu responsabilităţile ce le implică
tehnicile moderne computerizate
 Responsabilitate decizională (act operator, anestezie, diagnostic,
tratament)
 Munca în echipă
 Munca în schimburi alternante – munca de noapte
Consecinţele suprasolicitării neuropsihice
 Creşterea numărului de erori
 Oboseală
 Depresie psihică (30% dintre rezidenţi după primele 5 luni)
 Idei suicidare (4 din 53 medici)
 Tulburări de somn
 Degradarea relaţiilor sociale
 Afectarea capacităţii de raţionament profesional
 Iritabilitate
 Stare de depersonalizare
 Reacţii psihoafective inadecvate
 Tulburări ale memoriei recente
 Riscuri de accidente rutiere datorate oboselii
 Repercursiuni asupra activităţii familiale şi socio-culturale
Instrumente şi strategii de acţiune în medicina ocupationala
 schimbul de informaţii (între comunitatea ştiinţifică şi partenerii sociali);
 legislaţia în medicina muncii (aliniere la legislaţia UE);
 inspecţie şi măsuri de constrângere (prevăzute legislativ);
 stimulare financiară (constituirea fondurilor naţionale/regionale de prevenţie);
 campanii publicitare (încurajarea achiziţiilor şi a acţiunilor sanogenice şi
prevenţionale);
 acreditarea serviciilor de sănătate ocupaţională şi certificarea produselor;
 instruirea (periodică a tuturor actorilor prevenţiei);
 cunoaşterea ariei de priorităţi (gestionarea riscurilor prin ierarhizarea
acestora);
 o bună cunoaştere a sectoarelor economice (mobilităţi de personal şi
tehnologie specifică tranziţiei);
 o bună cunoaştere a categoriilor de lucratori (catagrafiere pe sectoare de
activitate);
 cercetarea de profil (alocare de fonduri, centre topice);
 evaluarea riscului profesional (metode şi tehnici performante şi standardizate);
 managementul riscului profesional (management global şi de calitate);
 dezvoltarea de strategii eficiente (politici guvernamentale);
 iniţiative la nivelul UE de a sprijini statele membre şi candidate (atragerea de
fonduri nerambursabile, proiecte de grant etc.).
 INFECȚIA INTRASPITALICEASCĂ SAU NOSOCOMIALĂ

Definiția:
Infectia intraspitaliceasca (nosocomiala) este infectia contactata in spital sau in alte
unitati sanitare si se refera la orice boala datorata micro-organismelor, boala ce poate fi
recunoscuta clinic sau microbiologic, care afecteaza bolnavul, datorita internarii lui in spital
sau ingrijirilor primite, fie ca pacient spitalizat sau in tratament ambulatoriu, fie personalul
sanitar datorita activitatii sale, indiferent daca simptomele apar, sau nu, in timp ce persoana
respectiva se afla in spital.
• Pentru ca o infectie sa fie dovedita nosocomiala, trebuie sa nu existe dovada ca
infectia era prezenta sau in incubatie, in momentul internarii in spital. Trebuie
considerate ca nosocomiale si infectiile dobandite in spital dar dignosticate dupa
externare.
• Nu se considera infectie nosocomiala, infectia asociata cu o complicatie sau o
extindere a unei infectii prezente la internare daca nu s-a schimbat agentul patogen,
sau daca semnele nu arata o noua infectie.
• Fiecare caz de infectie nosocomiala trebuie dovedit ca se datoreaza spitalizarii sau
ingrijirilor medico-sanitare ambulatorii in unitatile sanitare.

SURSELE din care provin infecţiile intraspitaliceşti sunt numeroase. Ele se pot schematiza
în felul următor:
• Purtători de germeni aparent sănătoşi din rândul personalului medico-sanitar, elevilor
şi studenţilor veniţi în practică şi vizitatorilor.
• Bolnavii din salon, internaţi pentru cauze diverse chirurgical şi care pot fi purtători de
boli grave ca: hepatita, febra tifoidă, gripa, SIDA şi altele.
• Însoţitorii bolnavilor internaţi care ies şi intră în spital putând aduce cu ei cei mai
variaţi germeni (gripă).
• Instrumentar sau alte soluţii injectabile contaminate datorită nerespectării regulilor de
asepsie.
• Lenjeria intimă şi de pat, saltelele şi păturile fiind mai greu de dezinfectat.
• Aeroflora din saloane la care nu s-a executat dezinfecţia ciclică obligatorie.
• Dezinfecţia incorectă a ploştilor, urinarelor, tăviţelor renale, veselei şităcâmurilor.
• Efectuarea incorectă a unor tehnici chirurgicale cum sunt: injecţiile, perfuziile,

2
 cateterele prelungite, care pot provoca infecţii locale sau generale (hepatita epidemică,
SIDA ş. a).
• Efectuarea unor sondaje urinare infectante prin toaleta incompletă a organelor genitale
murdare, lipsa de mănuşi sterile sau sonde sterilizate incomplet.
• Aglomeraţia în saloane, săli de pansamente, săli de aşteptare.
• Lipsa de saloane septice pentru izolarea bolnavilor cu supuraţii şi dezinfecţia incorectă
a blocurilor operatorii şi sălilor de tratamente.
• Circuite deficitare în spital care permit intersectarea hranei cu rufele murdare, bolnavii
şi aparţinătorii, datorită lipsei de lifturi sau de personal care le deservesc.
• Rezistenţa scăzută a unor bolnavi cu afecţiuni care le micşorează puterea de apărare
contra infecţiilor (afecţiuni imuno-depresoare).
• Tratamente cu substanţe imuno-depresoare (citostatice, iradieri terapeutice sau
corticoterapii).
• Abuz de antibiotice care selectează flora microbiană cea mai virulentă, strică
echilibrul biologic şi favorizează apariţia micozelor (candidoze).

CLASIFICAREA INFECȚIILOR NOSOCOMIALE:

1.Infecția de plagă chirurgicală
2. Infecția sangvină primară (confirmată în laborator prin hemocultură- infecția în sânge)
3. Pneumonia
4. Infecția tractului urinar ( în urma unei sonde)
5. Infecția osteoarticulară ( la nivelul oaselor și articulațiilr) se numește- osteomielită- osoasă
-bursită- a articulațiilor
6. Infecția sistemului cardio-vascular
7. Infecția SNC- sistemul nervos central
8. Infecția urechilor, nasului, ochilor, farigelui și a cavității bucale
9. Infecția aparatului digestiv( Hepatita A)
10. Infecția tractului respirator inferior( Bronșita)
11. Infecția aparatului de reproducere (Endometrita- efectul secundar al avorturilor, sau după
naștere)
12. Infecția pielii și a țesurilor moi (Escarele de decubit )
13. Boli infecțioase de origine virală cu transmitere aerogenă sau transmitere parenterală( pe
cale sangvină care ocolește tubul digestiv)

3
Infectiile intraspitalicesti sunt de natura infectioasa si se impart in 2 mari categorii:
A. Boli transmisibile contactate in spital si determinate de germeni patogeni
B. Infectia cu germeni conditionat patogeni, care apar la grupuri cu rezistenta scazuta la
infectii (nou nascuti, varstnici, bolnavi cronici sau cu defecte imune)

• Pentru prevenirea infectiilor intraspitalicesti masurile care se iau, tin seama de cauza,
fracventa, gravitate si particularitati clinico-epidemiologice.
- Transmiterea infectiei se face de la om la om si este un proces tip lant, ce prezinta 6 verigi.-
Fiecare etapa a lantului depinde de succesul realizarii etapei precedente. Daca se reuseste
ruperea acestui lant, boala nu se mai propaga. Soliditatea lantului depinde de soliditatea

verigilor sale.

4
 PREVENIREA INFECȚIILOR NOSOCOMIALE

Dintre măsurile de prevenire şi combatere, fac parte:

- controlul riguros al modului în care se efectuează asepsia instrumentarului şi

materialelor sanitare;
- dezinfecţia ciclică obligatorie a blocului operatoriu, sălilor de tratamente şi
saloanelor;
- respectarea circuitelor corecte pentru bolnavi, alimente, rufe curate şi rufe
murdare, etc;
- purtarea uniformei reglementare şi comportamentul igienic al personalului
bolnavilor şi aparţinătorilor, precum şi a elevilor şi studenţilor care fac stagii în unităţile
sanitare;
- efectuarea controalelor periodice pentru depistarea purtătorilor de germeni la
personalul medico-sanitar, elevi, studenţi şi aparţinătorilor bolnavilor
- educaţia sanitară a bolnavilor, aparţinătorilor şi vizitatorilor care intră în unităţile
sanitare.
Prevenirea infectiilor nosocomiale este un obiectiv permanent a intregii activitati a spitalului,
si se realizeaza in principal prin:

1. Masuri de igiena spitaliceasca

• conditii de cazare
• microclimat
• alimentatie
• aprovizionare cu apa
• indepartarea rezidurilor
• sterilizare
• curatenie si dezinfectie

2. Alegerea procedurilor de tratament cu risc minim de infectie

3. Aplicarea tehnicilor aseptice, a masurilor antiseptice si utilizarea judicioasa a antibioticelor
Asepsia este o metoda profilactica de prevenire, prin care organismul este ferit de
infectia microbiana si este realizata prin curatenie si sterilizare
Antisepsia este o metoda curativa care lupta impotriva infectiilor, prin utilizare de antiseptice.

5
4. Aplicarea exacta si prompta a potentialului infectios si receptivitatii bolnavilor, prin
aplicarea masurilor de izolare a surselor si de protectie a receptivilor.
5. Supravegherea clinica a bolnavilor pentru depistarea infectiilor nosocomiale si a celorlalte
boli infectioase, supravegherea starii de sanatate a personalului, aplicarea masurilor de
control, asigurarea informarii epidemiologice, a inregistrarii analizei si a raportarii cazurilor.
6. Asigurarea pregatirii profesionale corespunzatoare a intregului personal a spitalului.
Scopul principal al activitatii de prevenire si control a infectiilor nosocomiale este diminuarea
transmiterii parenterale, pe cale sanguina a HIV si HBV, evitarea izbucnirii epidemiilor si
reducerea mortalitatii prin aceste infectii.
Un loc important in activitatea asistentului medical trebuie sa-l ocupe prevenirea si controlul
infectiilor nosocomiale, mai ales in sectiile de copii, care au rezistenta minima.

ATRIBUȚIILE ASISTENTULUI MEDICAL PRIVIND PREVENIREA

INFECȚIILOR INTRASPITALICEȘTI
1. Anunță imediat asistenta șefă privind deficiențele: de igienă, alimentare cu apă, instalațiile
sanitare, încălzire.
2. Respectă permanent și răspunde de aplicarea regulilor de igienă cât și a regulilor de tehnică
aseptică în efectuarea tratamentelor prescrise.
3. Pregătește materialele pentru sterilizare și respectă condițiile de păstrare a sterilelor și
utilizarea lor( în limita termenului de valabilitate, sterilizarea fiind valabilă 24 ore)
4. Răspunde de curățenia saloanelor, controlează igiena însoțitorilor și face educație sanitară
5. Ajută la păstrarea igienei personale a bolnavilor, în secțiile de copii- asigură schimbarea
scutecelor și înfășatul
6. Pregătește saloanele pentru dezinfecția periodică împreună cu personalul din subordine
7. Respectă măsurile de izolare stabilite
8. Declară imediat asistentei șefe orice îmbolnăvire acută pe care o prezintă, precum și bolile
transmisibile apărute la membrii familiei sale
9. Supraveghează și ia măsurile de respectare a normelor de igienă de către vizitatori
10.Asigura sau efectuează schimbarea la timp a lenjeriei de pat și de corp a bolnavilor,
precum și a lenjeriei din sălile de tratament și consultații
11. Asigură sau efectuează personal punerea ploștilor bolnavilor imobilizați, transportul,
curățenia și dezinfecția recipientelor respective.
12. Supraveghează menținerea condițiilor de igienă și a toaletei bolnavilor imobilizați

6
13. Asigură curățenia și dezinfecția aparaturii pe care o are în dotare.
14.Supraveghează curățenia și dezinfecția mâinilor precum și portul echipamentului de
protecție de către infirmiere, în cazul în care acestea sunt folosite la transportul și distribuirea
alimentelor , bolnavilor imobilizați sau a copiilor.
15. Asistenta medicală care lucrează în serviciul internări răspunde și după caz efectuează
prelucrarea sanitară a bolnavilor internați.

MĂSURI CE DETERMINĂ ÎNTRERUPEREA LANȚULUI INFECȚIOS.

1.RESPECTAREA REGULAMENTULUI PRIVIND CIRCUITELE FUNCTIONALE

ALE SPITALULUI.
Circitul functional reprezinta sensul de circulatie in interiorul unitatilor sanitare a
persoanelor, materialelor, alimentelor, lenjeriei si instrumentelor.
1. Circuit septic - sensul de circulaţie în interiorul unei unităţi sanitare, care in
introducerea germenilor patogeni generatori de infecţii şi infestaţii.
• Circuit aseptic - sensul de circulaţie în interiorul unei unităţi sanitare care asigură
conditiile de protecţie împotriva infecţiilor şi infectaţilor.
Unităţile sanitare funcţionează pe baza separării circuitelor septice fată de cele
aseptice.
Scop: cunoaşterea componentelor şi sensului de circulaţie (de desfăşurare) pentru:
circuitul intrare/ieşire a personalului: circuitul de primire a bolnavilor în spital; circuitul
lenjeriei, alimentelor şi veselei, circuitul de sterilizare al instrumentelor şi materialelor,
circuitul vizitatorilor
• Circuitul de intrare al personalului: exterior - dulapuri pentru haine de oraş -
cabine duşuri şi spălătoare - dulapuri pentru îmbrăcămintea de protecţie - spre secţie.
• Circuitul de primire al bolnavilor în spital: exterior - sala de aşteptare - înregistrare,
dezbrăcare, consultare - îmbăiere (deparazitare), îmbrăcare + magazia pt. rufe curate -
transfer- internare în secţie.
• Circuitul lenjeriei: cărucior pt. adunarea lenjeriei murdare - transportul lenjeriei
murdare - spălătorie (dezinfectare, spalare~ uscare, călcare magazia de rufe curate -
distribuirea lenjeriei curate în saloane).

7
 • Circuitul alimentelor şi veselei: oficiul alimentar al secţiei - se pun alimentele în
recipiente colective - apoi porţionare - se pun pe farfurii şi pe cărucior şi se repartizează la
bolnavi - apoi se adună resturile alimentare şi se aruncă la ghena de gunoi.
• Circuitul de sterilizare al instrumentelor şi materialelor: instrumente utilizate -
camere recepţionare a instrumentelor - camera pentru curăţire mecanică şi chimică a
instrumentelor folosite
• camera de sterilizare - depozitarea instrumentelor - instrumentele sterile se vor repartiza la
ghişeul de eliberare.
• Circuitul vizitatorilor: vizitatori - primire de halate - papuci - vizita la bolnav în
orele stabilite - ieşirea vizitatorilor.
Evidenţa şi mişcarea bolnavilor in spital :

• Primirea bolnavului la biroul de internări

• Păstrarea efectelor bolnavului (haine, dezinfectare, deparazitare), păstrarea
documentelor bolnavului.
• Primirea bolnavilor internaţi şi repartizarea lor în secţia cu paturi de către asistenta de
salon (bolnavul este ajutat să-şi aranjeze obiectele personale, va cunoaşte regulamentul
de ordine interioară, i se vor explica investigaţiile ce i se vor face.
• Întocmirea condicii de evidenţă a mişcării bolnavilor în secţie (zilnic se totalizează
numărul intrărilor şi ieşirilor, numărul bolnavilor în saloane şi nr. paturilor libere).
Foile de observaţie se vor păstra într-o mapă în fiecare salon.
• Completarea datelor generale ale foii de observaţie şi a documentelor de mişcare ale
bolnavilor: foaia de observaţie, biletul de trimitere cu care este internat bolnavul,
eliberarea biletului de ieşire, a scrisorii medicale.
• Organizarea şi efectuarea ieşirii sau transferului unui bolnav.
• Organizarea şi luarea măsurilor corespunzătoare în caz de deces (pregătirea
documentaţiei, se anunţă administraţia spitalului pentru a anunţa aparţinătorii,
transportarea cadavrului, bolnavul decedat va fi scos din evidenţele clinicii.
• Predarea şi preluarea serviciului: predarea în scris a datelor privitoare la fiecare bolnav
(data şi ora schimbului, numărul salonului, numărul patului, numele şi prenumele
bolnavului, diagnosticul, starea acestuia, tratamentul, sarcinile legate de recoltare),
predarea verbală la patul bolnavului.

8
2. CURĂȚENIA ȘI DEZINFECȚIA ÎN UNITĂȚILE MEDICALE
CURĂŢENIA= metodă de decontaminare care asigură îndepărtarea
microorganismelor de pe suprafeţe, obiecte, tegumente, odată cu îndepărtarea prafului şi a
substanţelor organice (care sunt suport nutritiv pentru microbi). Prin aplicarea ei corectă se
obţine o decontaminare de 95 - 98%. foarte apropiată de cea obţinută prin dezinfecţie.
- Această metodă se aplică înaintea metodelor de dezinfecție și sterilizare.
- Curățenia începe întotdeauna cu spațiile curate, se face zilnic și oridecâteori este
nevoie.

Metode generale de efectuare a curăţeniei

• Spălarea- indepartarea prin udarea pulberile şi substanţele organice.

- Se realizează prin folosirea de apă caldă şi substanţe tensioactive.
- La apa caldă se adaugă săpun,detergenţi sauproduse avizate de Ministerul
Sanatatii.
Spălarea poate fi:
• simplă - în igiena individuală, spălarea mâinilor, curăţenia pavimentelor,
mobilierului
• asociată cu un ciclu de dezinfecţie prin căldură umedă (ex. folosind maşini de
spălatpentru lenjerie, veselă, program inclus de spălare şi dezinfecţie) şi se
completează cu dezinfecţie chimică cu produse avizate de MS (ex. suprafeţe în
blocuri operatorii, de naştere, suprafeţe de lucru în laborator).
• Ştergerea umedă a suprafeţelor (lambriuri, mobilier) pt. îndepărtarea
microorganismelor. Se practică pt. întreţinerea curăţeniei în intervalele dintre spălări. Se
folosesc lavete (ştergătoare) + sol. avizate de MS ca detergent, dezinfectant.
• Aspirarea - curăţenia prin aspirare cu aspiratoare cu proces umed.
• Metode combinate - pt. pavimente şi mochete.
• Alte metode de curăţenie - periatul.
• Curăţenia şi dezinfecţia în încăperi se asociază întotdeauna cu aerisirea.

Curăţenia se practică ca metodă de decontaminare profilactică: în bolile infecţioase cu

transmitere aeriană (rujeolă, rubeolă, varicelă) aerisirea este singura metodă de
decontaminare în focar.

9
 Produse utilizate pentru efectuarea curăţeniei

1. Săpunuri
- Săpun tare - pt. suprafeţele cu ceramică, oţel inoxidabil.
- Săpun moale (săpun negru) - curăţare grosieră (mozaic, gresie).
2. Detergenţi
- Detergenţi neutri - detergenţi lichizi, universali pt. paviment, mobilier, veselă, etc.
- Detergenţi alcalini - pt. spălarea zilnică a pavimentelor sau întreţinere de fond.
- Detergenţi acizi sau detartranţi - curăţarea depunerilor de piatră.
- Detergenţidezinfectanti- au proprietatea de curăţare şi dezinfectare.

3. Abrazive - pt. suprafeţele dure, obiecte sanitare, pavimente.

4. Produse pentru lustruit - de ceruire.

Reguli pentru utilizarea produselor de curăţenie

-folosirea doar a produselor avizate de MS
- respectarea recomandărilor producătorului
- respectarea regulilor de protecţia muncii
- închiderea ermetică a recipientelor
- nu se amestecă produsele.
Depozitarea produselor şi ustensilelor de curăţat se va face în spaţii cu:
- paviment uşor de curăţat
-cu aerisire naturală
-cu iluminat corespunzător
-gradul de umiditate optim
Reguli de întreţinere a ustensilelor folosite pentru efectuarea curăţeniei:
- zilnic, după curăţirea spaţiului de lucru, la sfârşitul zilei de lucru se vor curăţa şi
dezinfecta ustensilele de lucru;
- personalul care efectuează curăţenia şi dezinfecţia materialului va purta mănuşi
- dezinfecţia se va face cel puţino dată/săptămână

DEZINFECTIA
= O metoda de decontaminare prin care se urmareste distrugerea in proportie de 99–
99,99% in mediul fizic inconjurator a formelor vegetative ale microorganismelor, in scopul

10
prevenirii infectiei si a bolilor transmisibile, fiind o punte de legatura intreasepsie si
antisepsie.

Dezinfectantul – Substanta chimica care poate distruge unele microorganisme patogene.

- Solutia dezinfectanta este un amestec de lichid bactericid
- Dezinfectantul se aplica in cazurile in care curatenia nu elimina riscul de
raspandire a infectiei iar sterilizarea nu este necesara.
- In orice actiune de dezinfectie trebuie sa se aplice metode de protectie a
muncii, pentru a preveni accidentele si intoxicatiile.

Dezinfectia se poate realiza prin metode fizice si chimice

Metode fizice
1. Prin caldura uscata – flambarea si incinerarea
2. Prin caldura umeda – pasteurizarea si fierberea
3. Cu raze ultraviolete
Flambarea– Utilizata in laboratoare pentru anse, interzisa pentru instrumentarul chirurgical,
fiind ineficace.
Incinerarea – Utilizata pentruobiecte contaminate, fara valoare si reziduri septice de la sali
de operatie si tratament, piese anatomice rezultate din interventii chirurgicale, cadavre si
cadavre de animale din laboratoarele de cercetare. De asemenea in cuptoare speciale se
incinereaza si obiecte de unica folosinta (seringi, ace, perfuzii, manusi)
Pasteurizarea – O metoda de dezinfectie a lichidelor la temperaturi cuprinse intre 35-95ºC, la
o durata de expunere variabila cu rezistenta germenilor. Prin pasteurizare sunt distruse 90-
95% din microorganismele patogene.
Dezinfectarea prin spalare – La temperaturi de 60-95ºC este un proces complex la care pe
langa actiunea caldurii umede se adauga si actiunea detergentilor sau a altor substante, cat si
actiunea mecanica de spalare. Acest procedeu se foloseste la spalarea si dezinfectarea
lenjeriei, veselei, sticlariei de laborator si instrumentarului.
Fieberea – in apa la temperatura de 100ºC, sau utilizarea aburului de 100ºC realizeaza
distrugerea in interval de 10-20 minute, a formelor vegetative de microorganisme patogene,
precum si a unor forme sporulate mai putin rezistente la temperaturi ridicate.
- Fierberea alimentelor este una din metodele curente de profilaxie a bolilor
transmisibile cu poarta de intrare digestiva. In absenta masinilor de spalat cu ciclu de

11
dezinfectie prin caldura, fierberea este indicata pentru dezinfectarea lenjeriei, tacamurilor si
veselei.
Dezinfectia cu fierul de calcat – se face prin caldura umeda care completeaza
decontaminarea lenjeriei, distrugerea formelor vegetative ale bacteriilor in 5-10 secunde si a
sporilor. Metoda este aplicabila pentru tesaturile care suporta acest tratament si este eficace
daca tesatura tratata este umezita uniform.
Dezinfectia cu ultraviolete – se foloseste la dezinfectarea suprafetelor de laborator, sali de
operatii si alte spatii inchise, pentru completarea masurilor de curatenie si dezinfectie chimice.
- Spatiul in care se utilizeaza trebuie sa fie perfect curat, temperatura mediului sa fie
intre 15-30ºC, iar umiditatea de maxim 60%.
- Nu este permisa expunerea persoanelor la radiatia directa a lampilor cu ultraviolete.
Dezinfectia prin mijloace chimice – au un rol bine definit in ansmblul de prevenire si
combatere a bolilor transmisibile, in aplicarea masurilor de dezinfectie si impune respectarea
unor criterii care conditioneaza eficienta lor:
-factorii care influenteaza comportarea dezinfectantelor chimice
- regulile generale de utlizare
Regulile generale de utlizare:
• dezinfectia profilactica completeaza curatenia dar nu o
suplineste si nu poate inlocui sterilizarea
• eficienta dezinfectiei este conditionata de o curatenie
riguroasa prealabila
• dezinfectia chimica se aplica numai in cazurile in care nu se
poate practica dezinfectia prin caldura umeda
• - in dezinfectia chimica se utilizeaza un numar redus de
dezinfectante cu spectru larg bactericid si virulicid
• in preparea si utilizarea dezinfectantelor sunt necesare
cunoasterea exacta a concentratiei in substanta activa,
folosirea de recipiente curate si utilizarea solutiilor in ziua
respectiva
• pentru dezinfectia in focar se utilizeaza dezinfectante cu
actiune asupra agentului specific
• utilizarea dezinfectantelor se face in conditii de protectie a
muncii care sa previna accidentele si intoxicatiile

12
Cloramina B – contine 20-25% clor activ si este o pulbere cristalina alba sau foarte slab
galbuie cu miros de clor, gust amar si neplacut.
- Are efect bactricidsi virulicid, indicata in dezifectia suprafetelor si obiectelor pentru
pavimente, lenjeriei de corp si de pat, jucarii si obiecte de sticla, vesela si termometre.
- Solutia de cloramina se schimba la 12h.
- Se poate mai folosi ca antiseptic pentru dezinfectia mainilor.

Tinctura de iod si betadina – solutii ce elibereaza iod care are o toxicitate redusa si o actiune
germicida cu spectru larg, efectul instalandu-se rapid

Formolul – o solutie transparenta, incolora, cu miros intepator care se amesteca in orice

proportie cu apa si alcoolul.
- Are un spectru larg bactericid, virulicid, si fungicid.
- Timpul de actiune este de 6-24h.
- Toxicitatea sa este foarte mare si poate da frecvent intoxicatii.
Simptome ale intoxicatiei:
- iritatia mucoaselor, tulburari de vedere, migrene, senzatia de constrictie toracica,
palpitatii, edem sau spasm glotic.

Nitrat de argint– Substanta ce se prezinta sub forma de cristale alb-negricioase, iar solutia de
nitrat de argint se prepara punand 1g de pulbere in 100ml de apa distilata. In solutie
concentrata este toxic

Acidul boric– Se gaseste sub forma de cristalemici si se intrebuinteaza ca atare sau sub forma
de solutie 2-4%. Este un antiseptic slab, care se utilizeaza mai ales pentru combaterea
infectiilor cu bacilul piocianic. Prezenta acestui bacil este recunoscuta in plaga dupa culoarea
verde pe care o au compresele imbibate cu puroi.

Dezinfectia tegumentului
Este o etapa obligatorie inaintea executarii unor tehnici precum injectii, punctii, si
interventii chirurgicale.

13
 Curatenia generala si dezinfectia ciclica a saloanelor

-consta in spalarea cu apa calda si detergent lichid dezinfectant, a ferestrelor, usilor,

lambriurilor, mobilierului si pavimentului.
- dezinfectia se face prin pulverizare si stropire a suprafetelor mobilierului, saltelelor,
paturilor, pernelor, cu solutie de formol sau alte dezinfectante.
- curatenia si dezinfectia curenta consta in indepartarea prafului si a rezidurilor solide
si se face prin metode care evita impurificarea aerului.
- spalarea pavimentului se face cu apa calda si detergent folosind 2 galeti, una pentru
solutie curata si alta in care se descarca. Spalarea se face cel putin de 2 ori pe zi, sau ori de
cate ori este nevoie.
- mobilierul se curata cu carpe curate, umezite in solutie de dezinfectant care vor fi
schimbate la fiecare salon. Este interzisa folosirea pentru curatenia mobilierului a carpelor si
recipientelor intrebuintate la curatenia pavimentului.
- dupa efectuarea curateniei, galetile se spala si se dezinfecteaza cu solutii clorigene si
se tin uscate pana la urmatoarea utilizare. Chiuvetele se intretin prin spalare cu apa si
detergent.

Curatenia si dezinfectia blocurilor operatorii si a salilor de nastere

- la sfarsitul programului operativ se face stergerea lampii cu o bucata de panza curata

inmuiata in solutie dezinfectanta.
- mobilierul se curata cu apa si detergent iar dupa uscare se sterge cu o panza inmuiata
in dezinfectant.
- Salile de operatie si salile de nastere se curata si se dezinfecteaza dupa fiecare
operatie sau nastere.
- dezinfectia ciclica se face saptamanal in ziua de repaus a salii prin formolizare sau
cu alte dezinfectante.
- in actiunile de curatare si dezinfectie sunt cuprinse atat salile de operatie cat si cele
de spalare a instrumentarului, cele de spalare chirurgicala si echipare sterila.
- aparatura din blocurile operatorii se decontamineaza prin demontarea si curatarea
minutioasa si dezinfectare ,iar orice piesa care suporta sterilizarea ,se sterilizeaza.

14
 - in saloanele de nou nascuti dezinfectia ciclica se efectueaza dupa evacuarea fiecarui
salon in interval de 10-15 zile.

DEZINSECTIA
– reprezinta totalitatea procedeelor de prevenire si distrugere a inmultirii insectelor
care au rol in transmiterea bolilor infectioase (muşte, gândaci, ţînţari)
Dezinsectia profilactica - consta in masurile igienico-sanitare a beciurilor, subsolurilor si in
masuri individuale ale personalului pentru a impiedica dezvoltarea insectelor.
Dezinsectia se face prin metode fizice, chimice, si biologice.

Procedee fizice – constau in indepartarea mecanica a insectelor, pieptanarea sau perierea

parului, scuturarea lenjeriei, calcarea cu fierul de calcat, indepartarea resturilor alimentare din
incaperi si depozitarea lor temporara in cutii de resturi alimentare.
- asezarea de plase contra mustelor si tantarilor la ferestre.
- astuparea crapaturilor la locurile de patrundere a tevilor pentru a impiedica
patrunderea si adapostirea gandacilor.
- pastrarea alimentelor se face in dulapuri si frigidere bine inchise, in cutii si
vase acoperite.
-se va face golirea zilnica a noptierelor de alimente si curatarea lor.

Mijloace chimice – se utilizeaza substante chimice sub forma de pulberi, solutii aerosol, gaze
cu efect imediat sau permanent, 1-2 saptamani sau luni, urmarind distrugerea insectelor.

DERATIZAREA
– Prin deratizare se intelege totalitatea procedeelor folosite pentru prevenirea si
distrugerea rozatoarelor, care au rol in transmiterea bolilor infectioase.
Deratizarea profilactica- consta in masuri luate inca din constructia cladirilor, pentru a
preveni patrunderea rozatoarelor.
Deratizarea de combatere- consta in folosirea de mijloace mecanico-chimice sau biologice.
- Procedee mecanice: folosirea de capcane de diferite marimi, cu momeli alimentare, la
care nu se va lucra direct cu mana, mirosul de om alunga rozatoarele.
- Mijloace chimice: folosirea de substante care omoara pe cale digestiva sau inhaltorie.

15
GESTIONAREA , INDEPARTAREA REZIDUURILOR SI DESEURILOR
Rezidurile solide colectate din saloane, sali de tratament, sali de operatie, sali de
nastere, se indeparteaza dupa fiecare interventie si se colecteaza in recipiente impermeabile
marcate cu diferite culori.
Spitalele sunt dotate cu crematorii pentru arderea deseurilor considerate infectate.
Resturile alimentare de la pacienti se indeparteaza dupa ce au fost fierte, pentru distrugerea
germenilor patogeni. Recipientele, containerele colectoare se spala si se dezinfecteaza dupa
folosire. Deseurile reciclabile si curate(hartie, plastic) se aduna in containere speciale.

CODUL DE CULORI PENTRU CONTAINERE

• GALBEN – Pentru deseuri infectioase compuse din sange precum si totalitatea

materialelor care au venit in contact cu acesta sau alte lichide biologice. Deseuri din
sectiile de hemodializa, materiale de unica folosinta (manusi, seringi,etc).
• VERDE – folosit la deseuri anatomo-patologice si anatomice precum fetusi, placente,
parti anatomice si material biopsic rezultate din blocurile operatorii de chirurgie si
obstretica-ginecologie. Parti obtinute din laboratoarele de autopsii, cadavre de animale
rezultate in urma activitatilor de cercetare si experimentare.
• ROSU – pentru deseuri cu risc infectios major si pentru cele intepatoare-taietoare,
pipete, ace, lame de bisturiu, sticlarie de laborator sau alta sticlarie sparta, sau care a
intrat in contact cu material infectat.
• NEGRU – pentru deseuri nepericuloase, fara risc infectios si cele asimilabile
deseurilor menajere.

16
 3.STERILIZAREA

= Metoda principala de asepsie perfectă prin care se realizează distrugerea microbilor, a

ciupercilor şi virusurilor
Metodele de sterilizare sunt de trei feluri, după sursa folosită:
A. Metode fizice:
-prin caldura:-uscată ( flambarea, Poupinel)
-umedă ( fierbere, autoclavare)
-prin iradiere
B. Metode chimice:
-formolizarea
-sterilizarea cu substante chimice
C. Metode biologice:
-sulfamide
-antibiotice
-vapori cu Oxietilenă
Sterilizarea este precedată de pregătirea instrumentelor și materialelor.
Clasificarea instrumentelor

Pentru acţiuni practice, instrumentele şi obiectele utilizate în asistenţa medicală au fost

clasificate în trei categorii, după riscul de transmitere a infecţiilor pe care îl presupune
utilizarea acestora
Cele trei categorii sunt:instrumente critice;
:instrumente semi-critice;
:instrumente non-critice.
Instrumente critice - sunt cele care vin în contact cu ţesuturile sterile sau sistemul vascular,
instrumente care penetrează pielea sau mucoasele.Ex.: - bisturie, ace, catetere vasculare,
implanturi;alt instrumentar chirurgical invaziv.Necesită sterilizare între utilizări.
Instrumente semi-critice - sunt cele care vin în contact cu mucoasele, cu excepţia mucoasei
periodontale sau cu soluţii de continuitate ale pielii.Ex.: - endoscoape, laringoscoape, tuburi
endotraheale;echipament de anestezie şi respiraţie asistată.
Necesită sterilizare sau dezinfecţie de nivel înalt între utilizări:
- termometre orale sau rectale şi suprafeţe netede, dure
Necesită dezinfecţie de nivel intermediar până la scăzut între utilizări.

17
Instrumente non-critice - lenjerie, muşamale, aleze, etc.
Reguli de alegere a procedurilor de dezinfecţie şi sterilizare:
-instrumentele care penetrează ţesuturile normal sterile şi instrumentele prin care curge sânge,
trebuie sterilizate înainte de utilizare.
-Instrumentele reutilizabile sau obiectele care vin în contact cu mucoasele trebuie să fie
sterilizate sau dezinfectate de nivel înalt înainte de reutilizare.
-Instrumentele care necesită sterilizare trebuie să fie curăţate înainte, pentru a reduce gradul
de încărcătură bacteriană.
- atenţie deosebită se va acorda suprafeţelor de lucru: suprafeţele pe care se pregătesc
tratamentele injectabile, separate de cele pentru depozitarea probelor biologice prelevate
pentru laborator, trebuie să fie curăţate şi dezinfectate, pentru evitarea transmiterii germenilor
ce recunosc drept cale de transmitere sângele (virusurile hepatitice B. C şi HIV).
Metode de curăţire:
- pt. masa de operaţie, masa pt instrumentar - ştergere, stropire, pulverizare;
- băiţe pentru copii - ştergere;
-ploşti, oliţe, recipiente pt. colectare de produse patologice - imersie după golire şi spălare
prealabilă
- mobilier, paturi şi noptiere - ştergere, stropire, pulverizare.

Pregătirea în vederea sterilizării instrumentarului medico-chirurgical utilizat cuprinde

8 etape :
1.Sortarea materialelor( critice,non critice, semicritice)
2. Curățarea și decontaminarea- se face imediat după utilizarea instrumentului,se pune in
sol.Thor 0,5% timp de 15 min, apoi se face curățatea propriu-zisă,prin care se elimină
materiile organice cu ajutorul unei perii
3. Clătirea instrumentarului-se face sub jet de apă caldă pentru a elimina orice urmă de
detergent , dezinfectant,sau alte impurități.
4. Dezinfecția- se face prin submerjarea instrumentelor în dezinfectant timp de 15 min.Ex.
Lysetol sau Gigasept
5. Clătire- sub jet de apă caldă
6. Uscarea instrumentelor- se face prin ștergere individuală(cu ajutorul unor cârpe sau tifon).
7. Lubrefierea- se face cu ulei de parafină, pe toată suprafața instrumentului
8. Verificarea integrității și funcționalitatea instrumentelor
-În urma acestor etape urmează aranjarea în cutii (casolete si truse)

18
 -Lamele bisturielor trebuie învelite in vată sau tifon pt protejare.
-Cutiile metalice cu instrumente se sterilizează la Poupinel sau Autoclav folosindu-se
fiole sau banda martor
-Când instrumentele nu se vor mai utiliza o perioadă de timp mai îndelungată, vor fi
păstrate în locuri ferite de umiditate, unse cu un strat subțire de vaselină,sau parafină mai ales
la îmbinări.

POUPINEL
Sterilizarea la Poupinel
Metoda optima de sterilizare prin caldura uscată se ralizeaza la POUPINEL. Acesta
este un aparat cu pereţi de metal, rezistenti dubli, între care se afla azbest isolator. Sursa de
caldura este electrica şi trebuie sa asigure temperaturi ridicate la care sterilizarea sa fie
realizata. În aparat exista un ventilator care omogenizeaza aerul din interior, pentru a avea
temperatură corectă în toate compartimentele. Pe rafturi se pun cutii cu instrumente de metal
sau de sticla care rezista la temperaturi ridicate. Un termometru la exterior permite urmarirea
temperaturii din aparat care trebuie sa atinga 160 grade eficiente după două ore, 170 grade
după o ora şi jumatate sau 180 grade pentru o durata de 45 minute de sterilizare. Evident, ca
în acest aparat nu se pot steriliza materilale care nu rezista la asemenea temperaturi. De obicei
se sterilizeaza instrumentarul chirurgical sau de metal. Avantajul acestei strerilizări constă în
faptul că obiectele sunt perfect uscate, după sterilizare și nu deteriorează obiectele
metalice.Ciclul complet de sterilizare are 3 timpi:
- Încălzirea la temperatura indicată pentru sterilizare
- Menținerea temperaturii realizate în tot timpul indicat
- Răcirea aparatului.

În timpul ciclului de sterilizare este interzis să se deschidă ușa aparatului!!!!

19
 AUTOCLAV

Sterilizarea la Autoclav
Autoclavul este un aparat cu pereţi rezistenti pentru a rezista la presiunile mari. Este
prevazut cu o sursa de caldura capabila sa atinga temperaturile dorite amplificate de presiune.
În interiorul autoclavului se gasesc rafturi pe care se aseaza casolete şi cutiile de instrumente.
- Casoletele sunt cutiile de metal rotunde, prevazute cu un manson reglabil care acopera o
serie de orificii care permit patrunderea aburilor în interior si care se inchid după sterilizare
pentru a evita patrunderea microbiilor.
- Principiul de funcţionare a autoclavului este realizarea de vapori sub presiune prin incalzirea
apei care se afla într-un recipient situat deasupra sursei de caldura. Presiunea şi temperatura
dicteaza timpul necesar pentru o sterilizare corecta.
- La exteriorul aparatului exista un manometru care marcheaza presiunea din interior şi un
termometru care arata temperatura.
- Raportul dintre presiune şi temperatura creşte puterea de sterilizare. Astfel, la o atmosfera se
realizează o temperature de 120 grade, la 1,5 atmosfere se realizează 128 grade, la 2 atm. Se
obţine la o presiune de 2,5 atm. şi o temperature de 144 grade timp de 30 minute, la care cei
mai rezistenti spori, ciupercile şi virusurile mor.
Pentru controlul eficientei sterilizarii se folosesc teste speciale care contin substanţe incolore
care isi modifica coloarea la temperaturile de 120 grade sau temperaturile mai crescute.
Aceste substanţe se gasesc în flacoane ermetic inchise în care se introduc în casolete şi cutiile
de instrumente. Tubul Brown are trei variatiuni de culori în nuante diferite, în funcţie de
temperatura O metoda ingenioasa foloseste stampile cu soluţii incolore cu amprenta de
“steril”care la temperatura devine vizibila. În lipsa acestora se pot folosi eprubete inchise cu
germeni şi spori care se verifica după sterilizare în laboratorul spitalulului pentru a vedea
eficienta sterilizarii.

20
Sterilizarea cu vapori de Oxietilenă
Este sterilizare chimică la rece,care protejează materialele de cauciuc sau plastic.
Acesti vapori sunt penetranti şi putem introduce pentru sterilizare şi materiale şi instrumente
ambulate. Vaporii patrund prin materiale de plastic, lemn sau hartie.
Se introduc materialele într-o încăpere perfect închisă , se pornește aparatul și se lasă ca
gazele să atingă o presiune de 1-1,5 atm , La atingerea presiunii de1,5 atm aparatul se oprește
singur.
Ușa încăperii se deschide numai după ce gazul a fost evacuat printr-o conductă înafara
clădirii. Materialele sterilizate se ambalează în folii etanșe și se pot utiliza începând cu a doua
zi.

Menținerea sterilizării
Pentru menținerea sterilizării obiectelor și materialelor este necesar să se asigure
etanșietatea cutiilor sterile și păstrarea acestora, până la distribuire într-un loc special
amenajat pentru strile.Durata de valabilitatea a sterilelor este de 24 ore cu condiția de a se
menține cutia închisă, imediat după sterilizare , pe ambalaj sau pe cutii se aplică o banderolă
de hârtie , care se rupe cu ocazia deschiderii înainte de folosire.Banderola trebuie să cuprindă
următoarele date:-ziua și ora sterilizării
- data si ora la care expiră valabilitatea sterilizării
- conținutul ambalajului
- indicativul persoanei care a sterilizat

21
 Bibliografie

C. Mozes ”Tehnica îngrijirii bolnavului” Editura Medicală București, 1997.

L. Titirca ” Ghid de nursing ”Editura Viata Medicala Româneasca Bucuresti
Legea 461/2001 privind exercitarea profesiunii de asistent medical, infiintarea,
organizarea si functionarea Ordinului asitentilor medicali din România cu
completarile si modificarile ulterioare
Legea 46//2003 privind drepturile pacientului
O. Marginean ”Lecțiuni de nursing general”Universitatea de Medicina si
Farmacie Tg Mures 2005
Ordinul Ministerului Sanatatii nr. 560/1999 cuprinzând fisele de atributii
pentru asitentii medicali
Ordinul Ministerului Sanatatii nr. 984/1994 privind prevenirea si controlul
infectiilornozocomiale
Ordinul Ministerului Sanatatii 219/2002 Cod de procedura privind gestionarea
deseurilor periculoase
Ordinul Ministerului Sanatatii si familiei nr.185/2003 privind normele tehnice ,
asigurarea curațeniei, dezinfecției, efectuarea sterilizării si pastrareasanatatii
obiectelor si materialelor sanitare in unitatile sanitare de stat si private

22