PARTICULARITATILE SI EFICIENTA MANAGEMENTULUI

PUBLIC IN REPUBLICA MOLDOVA

Chişinău 2016
 CUPRINS
Introducere.......................................................................................................................................3
1 Teoria privind managementul public.......................................................................................3
1.1 Despre administratia publica si necesitatea aparitiei managementului public ca domeniu
distinct al stiintei managementului..............................................................................................3
1.2 Evolutia managementul public..........................................................................................5
1.3 Abordari in teoria si practica managementului public......................................................6
1.4 Conceptul de management public.....................................................................................7
1.5 Continutul managementului public...................................................................................8
1.5.1 Administratia publica vis-à-vis de managementul public.........................................9
1.5.2 Managementul public................................................................................................9
1.6 Caracteristicile managementului public..........................................................................11
1.6.1 Interesul public........................................................................................................11
1.6.2 Serviciul public........................................................................................................11
1.6.3 Principiile si legitatile specifice managementului public........................................12
1.6.4 Functiile managementului public............................................................................13
1.7 Managementului public pe plan mondial........................................................................14
2 Managementul public in Republica Moldova........................................................................16
2.1 Noi tendinţe ale managementului public în contextul parcursului european al Republicii
Moldova.....................................................................................................................................16
2.2 Reforma administrației publice.......................................................................................17
2.2.1 Efectele Acordului de Asociere RM-UE.................................................................18
2.2.2 Strategia de reformă a administrației publice 2016-2020........................................18
2.2.2.1 Obiective specifice și acțiuni prioritare............................................................19
2.2.2.2 Modernizarea serviciilor publice......................................................................22
Concluzii........................................................................................................................................23
Bibliografie....................................................................................................................................24

2
Introducere
În cadrul acestei lucrării vom studia managementul public la nivel teoretic, în special
particularițile acestui domeniu, dar și la nivel practic, vizînd Republica Moldova, situația actuală
și perspectivele viitoare. Intelegerea acestui domeniu distinct presupune cunoasterea unor
aspecte particulare, menite sa permita o prezentare a cadrului general, in care se deruleaza
procesele de management din administratia publica din Moldova. Exista doua sectoare care ofera
servicii publice: sectorul public, si in acest caz se vorbeste de administratia publica, si sectorul
privat, iar in acest caz se vorbeste de institutii, organizatii particulare. După cum se înțelege
sectorul public este destul de complex și gestiunea acestuia are efecte la nivel de societate,
respectiv particularitățile date sunt foarte importante și le vom examina în detaliu la nivel
teoretic. Vom debuta cu prezentarea noțiunii domeniului, a evoluției, conținutului, principiilor și
funcțiilor acestuia. Pasrtea a doua a lucrării este axată pe examinarea managementului public în
țara noastră, ceea ce subliniază actualitatea temei date și importanța pentru societatea noastră.
Din perspectiva Republicii Moldova, este importantă situația actuală și schimbările care urmează
a fi effectuate, în speciale cele vizate în parcursul European al țării. Pen-ultima parte a lucrării va
prezenta concluziile lucrării, recomandările autorului (direcții de perfecționare), iar ultima va
conține sursele de informare.
1 Teoria privind managementul public
Managementul public ca domeniu distinct al stiintei managementului a aparut în
deceniul al optulea al secolului trecut, în principal ca urmare a situatiei critice în care s-au aflat
sistemele administrative din majoritatea statelor dezvoltate. Deficientele majore ale acestor
sisteme au creat disfunctionalitati devenite cronice care, în timp, au exercitat o presiune
puternica, greu de suportat de catre cetatenii tarilor respective si au alimentat efectele unei crize
în domeniul administratiei. A fost necesara aparitia unei astfel de situatii, pentru ca liderii
statelor dezvoltate sa traga un semnal de alarma asupra pericolului iminent în care se afla
omenirea la acea vreme, daca teoriile clasice traditionale aveau sa continue sa domine modul de
organizare si functionare a institutiilor, sistemelor administrative, în general si din tarile lor, în
special.
1.1 Despre administratia publica si necesitatea aparitiei managementului public ca
domeniu distinct al stiintei managementului
Greselile trecutului, pe de o parte, si ritmul foarte lent în care au început în ultimii
douazeci de ani ai secolului trecut schimbarile majore în procesele de management si de executie
din institutiile publice si în comportamentul organizational, au efecte majore si astazi în
sistemele administrative din tarile dezvoltate. De altfel, la vremea respectiva analistii pentru
sectorul public au aratat în lucrarile lor dimensiunile crizei si implicatiile pe care aceasta le-ar
putea avea pe termen mediu si lung asupra sistemului administrativ. În acest mod a aparut
nevoia de schimbari majore în sectorul public, în general si în modul de administrare a
institutiilor statului, în special, astfel încât acestea sa fie eficiente si sa satisfaca deplin interesele
cetatenilor, asteptarile lor, nevoile lor. Grupuri reprezentative de cercetatori din tarile dezvoltate
au considerat ca a sosit momentul ca rezultatele investigatiilor si studiilor elaborate de ei în
ultimul deceniu sa fie publicate. Au sperat ca liderii interesati ai administratiilor occidentale vor
aprecia efortul lor si vor întelege de ce sistemul trebuia schimbat si cum ar trebui sa aiba loc
schimbarile necesare. În acea perioada s-a declansat o strategie ofensiva a specialistilor în
domeniul managementului public asupra marilor conducatori ai administratiilor din tarile

3
dezvoltate. Rezultatul confruntarii a fost aparitia unui nou domeniu al stiintei managementului,
managementul public si a unui nou mod de perceptie si abordare a aparatului administrativ dintr-
o tara. Mai concret, aparatul birocratic, care a functionat de mai mulţi ani, trebuia orientat
potrivit unor noi principii. Schimbari fundamentale nu puteau fi facute de aceiasi teoreticieni si
practicieni care aveau un mod de gândire si comportament traditional, rigid, bazat pe principiile
birocratice ale gândirii formaliste promovate de binecunoscutul sociolog german Max Weber.
Atunci, în fata argumentelor specialistilor în domeniul managementului public, practicienii au
înteles un adevar esential si elementar, anume faptul ca un sistem nu poate deveni functional si
eficient în acelasi timp si nu-si poate realiza misiunea pentru care a fost creat doar pe baza unui
pachet de legi, a unor reguli, norme si regulamente elaborate de juristi, aplicabile si/sau aplicate
în baza unor perceptii oarecare de catre persoane cu pregatire generala. Era nevoie de orientarea
sistemului catre noile valori ale managementului public, care sa asigure functionarea eficienta a
structurilor administrative create pentru a satisface nevoile cetatenilor, interesele generale si
individuale ale membrilor comunitatii, perceputi drepti clienti ai unei imense piete reprezentate
de societate în ansamblul ei si de fiecare unitate administrativ teritoriala în parte.
Societatea ca mod de organizare al existentei desemneaza intregul camp de actiune
umana: sistemul social, organismul comportamental, personalitatea individului, mediul fizic si
organic, sistemul cultural etc. Caracteristica societatii o constituie ordinea normativa
comportamentala prin care viata unei populatii este organizata in mod colectiv. Ca ordine, este
alcatuita din valori si norme, iar ca si colectivitate, ofera o conceptie anume despre calitatea de
membru, prin care se disting indivizii care-i apartin sau nu. Alcatuita dintr-un sistem normativ de
ordine, din status-uri, drepturi si obligatii apartinand membrilor, pentru a putea supravietui si
dezvolta, comunitatea umana trebuie sa mentina integritatea unei orientari culturale intelese si
respectate de catre membrii sai, ca baza pentru identitatea sociala. Realizarea unei ordini
normative solicita existenta unui conformism, cu asteptari comportamentale stabilite prin norme
si valori, dar si a unui mecanism de constrangere, legat de necesitatea interpretarii autoritate a
obligatiilor institutionalizate. Pentru toate acestea statul infiinteaza servicii publice, de mentinere
a ordinii, de educatie, finante publice, de paza a granitelor tarii, administrarea domeniului public
s.a. Aceasta insiruire de servicii publice, organizate, alcatuiesc administratia publica.
Administratia publica este o categorie atat de abstracta si variata, incat se poate descrie
in termeni diferiti:
„Administratia publica este activitatea prin care se realizeaza scopurile si obiectivele
guvernului“(J.I. Corson si J.P.Harris).
„Administratia publica este in principal preocupata de mijloacele pentru implementarea valorilor
politice“(J.Pfiffner si R.Presthus).
„Procesul administratiei publice consta in actiunile de realizare a intentiei sau dorintei
guvernului“ (D.J.Waldo).
Din aceste definitii, dar si a altor autori se poate concluziona faptul ca administratia
publica, ca multe alte stradanii umane este dificil de definit, dar oamenii au cu totii un sens al
acesteia, desi sunt pareri diferite despre cum ar putea fi realizata. Administratia publica implica
activitate, are legatura cu politica, tinde sa fie concentrata in ramura executiva a guvernarii,
difera de administratia privata si este preocupata de aplicarea legii.

4
 Administratia publica reprezinta ansamblul proceselor manageriale si de executie, de
natura politica si juridica prin care se realizeaza mandatele guvernarii legislative, executive si
judecatoresti in scopul asigurarii reglementarilor si serviciilor necesare societatii in ansamblu,
dar si componentelor acesteia.
In conditiile statului de drept, in care separarea puterilor, descentralizarea serviciilor
administrative si autonomia administrativa constituie coordonate fundamentale, structurile
organizationale ale administratiei publice sunt realizate atat la nivelul statului, a colectivitatii
nationale, situatie in care avem administratie publica centrala, cat si la nivelul colectivitatilor
locale, unde este organizata si functioneaza administratia publica locala. Eficienta proceselor
manageriale din domeniul institutiilor publice este determinata de calitatea functionarilor publici,
iar prestatia profesionala a acestora depinde hotarator de cunoasterea si aplicarea
managementului public. Aceasta presupune posibilitatea intelegerii particularitatilor cu care se
identifica, analiza pertinenta a structurilor organizationale din sectorul public, cunoasterea
relatiilor care exista intre componentele acestora, a rolului fiecarui element in cadrul intregului, a
competentelor, sarcinilor si responsabilitatilor ce revin functionarilor din administratia publica.
1.2 Evolutia managementul public
Procesul conturarii si afirmarii managementului public ca stiinta a fost jalonat de o serie
de evolutii carora le corespund abordari specifice, din unghiuri diferite si complementare, ale
fenomenului managerial administrativ. Inceputul stiintei administratiei se regaseste in secolul al
XVII-lea, in Austria si Germania, tari care au organizat pentru prima data cursuri de administrare
a finantelor publice. Rezultatul acestora s-a concretizat in realizarea unui aparat administrativ in
Imperiul Austro-Ungar in secolul al XIX-lea foarte eficient si bine organizat. Ch. J. Bonnin este
considerat „parintele administratiei“franceze, iar A.F. Vivien, prin personalitatea marcanta pe
care a manifestat-o a determinat infiintarea in 1848 a primei scoli de administratie, in aceasta
tara. Dupa aceasta, stiinta administratiei se dezvolta tot mai mult devenind o adevarata istorie a
structurilor si activitatilor sale, confruntandu-se cu un lant de teorii eterogene care aveau drept
obiect administratia publica sau privata. Administratia nu poate fi inteleasa in intreaga sa
dimensiune decat daca se tine cont de locul pe care-l ocupa ea pe piata, de rolul pe care ea il
joaca in economia de piata si de structurile care rezulta de aici si prin care ea isi indeplineste
misiunea. Conform unor opinii, stiinta administratiei si implicit managementul public ca ar fi o
stiinta politica sau o stiinta sociala, care studiaza interventia sociala a statului, ori o stiinta cu
caracter economic care cerceteaza gospodaria bunurilor pentru realizarea scopurilor statului. De
asemenea, in decursul timpului, au existat specialisti care au sustinut ca managementul public ar
avea un caracter tehnic, prin ea urmarindu-se sa se identifice acele solutii necesare organizarii
rationale a muncii sau obtinerea unei eficiente maxime prin perfectionarea organizarii
administratiei publice. Potrivit altor opinii, managementul public formuleaza acele principii care,
imprumutate din intreprinderile publice vor putea fi regasite si in administratia publica. Potrivit
lui H. Fayol, socotit creatorul doctrinei administrative, „a administra inseamna a prevedea, a
organiza, a comanda, a coordona si a controla“. Ca si concept, managementul public a fost
folosit inca din anul 1950. In cele mai multe tari europene un curent nou, international, isi face
tot mai mult simtita prezenta: noul management public. Aceasta doctrina patrunde tot mai mult
in domeniul organizarii publice. Originea sa se afla in unirea a doua curente de idei: noua
economie institutionala si managerialismul. Primul termen s-a constituit pe teoria publica, teoria
costurilor si teoria factoriala, iar al doilea curent s-a bazat pe managementul stiintific si
orientarile acestuia. Potrivit acestei doctrine, functionarii publici sunt identificati cu niste agenti

5
activi ai politicii de dezvoltare si nu numai ca persoane ce participa la implementarea acesteia.
De asemenea, descentralizarea, fundamentarea proiectelor, contractelor, pregatirea personalului,
imbunatatirea organizarii, atitudinea fata de cetatean sunt noile orientari ale managementului
public.
Este evident ca exista o dezvoltare fara precedent a cercetarii managementului public in
tarile europene de peste un deceniu incoace, si anume: crearea de catedre de management public
in universitati, inmultirea Centrelor de cercetare manageriala publica cu vocatie generala sau
specializata, rolul institutelor de administratie publica, fie ele institute de formare sau de
perfectionare in acest domeniu, toate acestea sunt esentiale in dezvoltarea cercetarii fenomenului.
La aceasta trebuie adaugata si cercetarea efectuata in interiorul managementului public.
1.3 Abordari in teoria si practica managementului public
In ideea de sistematizare a diverselor modalitati de abordare a managementului public se
identifica trei categorii, determinate de perspectivele avute in vedere. Astfel, au rezultat:
a. abordarea politica;
b. abordarea legala;
c. abordarea manageriala.
Abordarea politica. A fost sustinuta de W. Sayre si explicata ca pe o problema de teorie
politica. Intr-o democratie, afirma acesta, problema esentiala o constituie responsabilitatea pentru
un control total. Atentia cercetatorilor a fost atrasa de gradul in care functionarii publici, cu
functii de conducere participa in politica. Functionarii profita de avantajele atasate functiei si
doresc ca ele sa se reflecte in aceasta. Raporturile pe care le antreneaza cu publicul sunt mai mult
sau mai putin dezvoltate, mai mult sau mai putin bazate pe intelegere, dupa epoca, dupa tari.
Astfel, exista, pe de o parte, tendinta de a se tine la distanta de cei administrati, de a-si impune
vointa mai degraba decat de a proceda prin convingere. In opozitie, de cealalta parte, tendinta de
a fi aproape de cei administrati, de a cunoaste nevoile publicului, de a-l convinge de eficacitatea
si oportunitatea masurilor luate. O asemenea abordare are drept valori: reprezentativitatea,
sensibilitatea si receptivitatea. Luate separat sau tratate in combinatiile dorite ele sunt considerate
esentiale pentru mentinerea democratiei constitutionale. Intr-un asemenea context, abordarea
politica accentueaza rolul jucat de pluripartidism, reprezentat in cadrul managementului public.
Orice structura organizationala, mare sau mica, performanta sau mai putin, este interesata in
mentinerea sau chiar cresterea sustinerii politice. Astfel, respectiva structura organizationala se
politizeaza si urmareste cu orice pret reprezentare, accentuand voit rolul valorilor politice.
Abordarea legala. De multe ori minimalizata ca importanta in cele mai multe situatii
devine esentiala pentru definirea si intelegerea managementului public. Abordarea explica locul
pe care trebuie sa-l reprezinte legea in influentarea structurilor organizationale, in executarea
competenta de catre functionarii publici a prevederilor acesteia, precizand modalitatile practice
pentru solutionarea actelor de violare a unor drepturi. Functionarului public legea ii precizeaza
autoritatea, adica, care ii sunt asteptarile de la acesta; care-i sunt limitele de autoritate si in al
treilea rand care sunt drepturile individuale ce i se cuvin. Potrivit abordarii legale fiecare
functionar public indeplineste simultan doua roluri: pe de alta parte, trebuie sa aplice legile
existente potrivit noilor situatii, iar pe de alta parte initiaza si aproba legile noi, contribuind astfel
la procesul de dezvoltare a sistemului legislativ. Specialistii unei asemenea abordari
(F.Goodnow, M.Dimock, K.Davis) justifica faptul ca organizatiile publice sunt astfel cel mai

6
bine definite in termenii legii. Abordarea legala a managementului public solicita reunirea in
permanenta a trei valori: procedura utilizata, drepturile individuale si aspectele juridice.
Procedura, limitata la anumite cerinte sau standarde, trebuie definita precis; drepturile
individuale ale fiecarui functionar public sa fie mentionate intr-un document oficial iar aspectele
juridice sa solutioneze eventualele conflicte aparute intre persoanele private si stat.
Abordarea manageriala. Aceasta presupune cunoasterea teoriei managementului, mai
precis a managementului stiintific (Fr.Taylor si E.Lewis), a managementului birocratic
(M.Weber) dar si a managementului rational (L.Gulick si L.Urwick). Cei mai multi dintre
teoreticieni au tendinta de a minimaliza diferentele care apar intre managementul public si cel
intalnit in domeniul privat. Potrivit acestora administratia publica poate fi considerata ca o mare
afacere ce poate fi gestionata dupa valori si principii comune. Inceputurile abordarii manageriale
se identifica cu secolul al XIX-lea cand s-a incercat aplicarea ei in organizarea serviciilor
publice. Rezultatul unui asemenea demers a aratat ca dominatia politicului a determinat aparitia
la toate nivelurile, a ineficientei, coruptiei, a unor politicieni incapabili de a conduce. Ulterior, a
aparut necesitatea separarii managementului public de politic, fapt dezbatut cu ardoare si fata de
care au existat reactii diverse. Concluzia acestui fapt era aceea a alegerii functionarilor publici pe
criterii de performanta si eficienta, deci administratia trebuie sa iasa din sfera politica. Urmarind
rezultate tot mai performante, reprezentantii acestei abordari (M. Weber) promoveaza
birocratismul. O divizare a muncii si o specializare a personalului determina ca fiecare angajat sa
devina un expert in domeniul sau de activitate. Bazandu-se pe coordonare perfecta si o ierarhie
bine determinata, abordarea implica
1.4 Conceptul de management public
Societatea moderna se caracterizeaza printr-o activitate statala complexa si diversificata:
administrativa, juridica, economica, sociala, militara etc. Pentru a desemna actiunile care se
desfasoara in aceste domenii distincte, literatura de specialitate utilizeaza o serie de notiuni,
bogate in continut, cum sunt: activitatea executiva, autoritate executiva, responsabilitate,
autoritate administrativa, administratie etc. Dintre multiplele sensuri care s-au dat acestor
notiuni, preocuparile teoretice s-au axat in principal, pe clarificarea lor, luate ca forme de
exercitare a puterii, mai ales datorita importantei pe care o reprezinta cunoasterea exacta a
acestor activitati in intimitatea lor; a modurilor in care trebuie sa fie organizate realizarea lor in
practica, moment esential de care depinde, in mare masura infaptuirea rolului statului in
organizarea si conducerea societatii. In tratarea managementului public unii autori insista pe
delimitarea sa in parti distincte: pe de o parte o abordare formala, organica, ceea ce din punct de
vedere juridic presupune autoritati publice (Parlament, Administratia Prezidentiala, Guvernul,
ministerele, organisme centrale si de specialitate subordonate sau nu guvernului, institutii
autonome locale: consiliul judetean, consiliul local, etc.), iar pe de alta parte o abordare
materiala, functionala prin care administratia publica evoca acte juridice si operatiuni materiale
prin care se executa legea, fie prin emiterea de norme subsecvente, fie prin organizarea sau
prestarea directa de servicii publice.
Alti autori apreciaza ca managementul public „studiaza o larga problematica integrata in
domeniul administratiei publice“, adica, este acea parte care cerceteaza dincolo de stiinta, arta
aplicarii metodologiei programului de administratie publica, alocarea resurselor materiale,
financiare, umane si informationale etc. Pentru acestia managementul public este un domeniu
distinct, iar functionarul public este practicantul. In acelasi context se urmaresc metodele si

7
tehnicile manageriale prin care se pun in valoare abilitatile si priceperile de care dispun
functionarii publici pentru transpunerea in practica a cunostintelor.
Managementul public reprezinta ansamblul proceselor si relatiilor de management, bine
determinate, existente intre componentele sistemului administrativ, prin care, in regim de putere
publica, se aduc la indeplinire legile si se prevede, organizeaza, coordoneaza, antreneaza si
controleaza activitatile implicate in realizarea serviciilor care satisfac interesul public. Se poate
aprecia ca, in prezent, in domeniul managementului public s-a constituit un sistem teoretic si
metodologic ce cuprinde concepte, principii, metode si tehnici bine articulate ce prezinta
caracteristici definitorii:
 Caracterul politic. Ca domeniu al stiintei, managementul public este influentat de factorul
politic. Deciziile de guvernare se transmit in administratia publica pana la nivelurile
inferioare ale structurilor administrative. In aceste acte functionarii publici aplica deciziile
administrative in concordanta cu orientarea lor politica si programul de guvernare al
formatiunilor politice carora le apartin.
 Caracterul complex. Complexitatea apare ca urmare a intrunirii unor elemente specifice
diferitelor domenii ce apartin sectorului public: invatamant, sanatate, cultura, asistenta
sociala etc.
 Caracterul de sinteza. Acesta preia o serie de concepte, teorii, principii, metode si tehnici din
alte domenii si sunt utilizate in structurile organizatorice administrative. Adaptarea acestor
cunostinte nu trebuie realizate oricum, ci in concordanta cu particularitatile domeniului
public.
 Caracterul integrator. Studiind procesele manageriale si de executie din administratia
publica in scopul perfectionarii acesteia, managementul public integreaza toate elementele
necesare din domeniile vietii sociale: invatamant, sanatate, cultura, asistenta sociala etc.
1.5 Continutul managementului public
Desi atât în teorie, în literatura straina de specialitate, cât si în practica din tarile
dezvoltate, se face o distinctie clara între continutul administratiei si cel al managementului
public, totusi modelul traditionalist, consacrat în ultimii cincizeci de ani ai secolului trecut,
exista, în special în tarile în curs de dezvoltare si slab dezvoltate. Acesta genereaza dificultati
semnificative în întelegerea si acceptarea atât de catre teoreticieni cât si de practicieni a
diferentelor majore de continut între cele doua domenii. În continuare insistam pe clarificarea
unor astfel de probleme pornind de la sensul de baza al administratiei si managementului.
Administratia vis-à-vis de management
Administratia este un domeniu cu un caracter teoretic si un continut limitat la aspectele
ce tin de structura unui sistem administrativ si legile, regulile si regulamentele pe baza carora
acesta este organizat si functioneaza într-o tara, în timp ce managementul are un caracter practic
si un continut multidimensional. Administratia reuneste un aparat format din institutii ale statului
create pentru a aplica regulamente, proceduri si politici, acte normative etc. iar managementul
ansamblul proceselor si relatiilor de management din cadrul unei organizatii prin care se
urmareste realizarea unor obiective definite. Cu alte cuvinte, managementul într-o organizatie
este reprezentat de un grup de persoane responsabile pentru realizarea unor obiective, iar
administratia este reprezentata de structuri institutionale distincte prin care se exercita puterea
statului.

8
 1.5.1 Administratia publica vis-à-vis de managementul public
Fara îndoiala ca între cele doua concepte, asa cum acestea sunt particularizate în
sectorul public, respectiv administratie publica si management public exista diferente majore de
continut. Administratia publica este reprezentata de un aparat în care se desfasoara un ansamblu
de activitati pentru elaborarea si aplicarea de acte normative, norme metodologice, regulamente
si programe politice. Managementul public include administratia publica si, în plus, urmareste
crearea sistemului de management în cadrul institutiei publice pentru realizarea obiectivelor cu
maximum de eficienta, în conditiile asumarii responsabilitatii pentru rezultatele obtinute. Aceste
doua elemente de baza nu au fost în mod necesar integrate în sistemul administrativ traditional.
Administratia publica este orientata asupra proceselor, procedurilor si proprietatii, în timp ce
managementul public implica mult mai mult decât instructiuni, managerul public îsi orienteaza
activitatea pe obtinerea de rezultate si preia toate responsabilitatile derivate din propria misiune.
1.5.2 Managementul public
Stiinta managementul public studiaza procese si relatii de management existente între
componentele sistemului administrativ dar si în cadrul acestora în vederea descoperirii de
principii si legitati generale, de metode si tehnici pentru îmbunatatirea previziunii, organizarii si
coordonarii, administrarii resurselor si control-evaluarii activitatilor cu scopul cresterii gradului
de satisfacere a interesului public. Desi exista importante similaritati de continut cu stiinta
managementului general, fapt de altfel absolut normal, managementul public are coordonate de
continut clar definite prin care se distinge semnificativ de acesta si de alte domenii ale stiintelor
economice si sociale. De asemenea, este important de remarcat ca la o analiza atenta se pot
identifica importante interdependente între managementul public si alte domenii ale stiintelor
economice si sociale, cum ar fi managementul general, marketingul public, dreptul administrativ,
administratia publica, informatica administrativa, psihologia sociala etc. Pentru o delimitare
corecta a continutului managementului public, sunt prezentate în continuare câteva coordonate
esentiale.
Managementul public studiaza procese si relatii de management identificate în sectorul public pe
patru niveluri:
 în afara sistemului administrativ dintr-o tara, în relatiile internationale: interstatale si
interinstitutionale, Fundamentele managementului public;
 între componentele-institutiile existente în structura sistemului administrativ dintr-o tara
grupate pe cele trei ramuri ale autoritatii: legislativa, executiva, juridica;
 în cadrul autoritatilor administrative ca entitati distincte ale structurii unui sistem
administrativ;
 în cadrul organizatiilor publice care desfasoara activitati de interes public si nu fac parte
din structura sistemului administrativ.
Stiinta managementului public urmareste identificarea principiilor si legitatilor generale si
specifice, pentru sectorul public în general si pentru institutiile publice în special, care, prin
continutul lor, sa asigure fundamentele necesare satisfacerii interesului public. Principiile si
legitatile managementului public sunt de fapt o rezultanta a proceselor de analiza si sinteza a
unui numar reprezentativ de situatii practice identificate în sectorul public, care au fost
generalizate si considerate ca având influenta determinanta asupra modului de desfasurare a
activitatilor în sectorul public. Stiinta, în general, prin continutul ei, are caracter teoretic si este

9
reprezentata prin principii si legitati cu o orientare specifica, data de domeniul pentru care
acestea sunt definite. Valoarea acestor principii si legitati este demonstrata în practica si se
masoara prin gradul în care fundamentul teoretic are o contributie semnificativa la realizarea
obiectivelor domeniului respectiv. Managementul public are un set de principii si legitati
specifice care determina semnificativ continutul proceselor si relatiilor de management din
sectorul public influentând realizarea obiectivului fundamental pentru acest domeniu. Obiectivul
fundamental al managementului public este cresterea gradului de satisfacere a interesului public,
fiind determinat de nevoile generale si specifice. Sistemul de nevoi sociale generale si specific
determina în totalitate continutul interesului public. În vederea realizarii obiectivului
fundamental, managementul public, prin exercitarea functiilor sale de catre managerii publici,
asigura o previzionare realista a întregului sistem de obiective. În functie de acesta,
reprezentantii managementului public creeaza o structura adecvata a sistemului administrativ în
ansamblu si a fiecarei institutii publice în parte, în care coeziunea sa fie data de coordonarea
excelenta la nivel de sistem si componente si de motivarea adecvata a resurselor umane în
functie de gradul de realizare a obiectivelor previzionate pentru sectorul public si pentru fiecare
entitate institutionala existenta si comunitate locala distincta. Realizarea obiectivului
fundamental al managementului public implica din partea titularilor de posturi si functii publice
de conducere si executie în acest domeniu un plus de responsabilitate în gestionarea tuturor
categoriilor de resurse de care dispune sectorul public, respectiv resurse umane, informationale,
materiale si financiare. Toate acestea sunt utilizate în procesele de management si de executie
din institutiile publice pentru satisfacerea nevoilor sociale si, implicit, realizarea obiectivului
fundamental al managementului public. Cunoasterea modului în care resursele atrase în sistem
sunt utilizate si identificarea gradului în care nevoile sociale generale si specifice sunt satisfacute
determina o monitorizare permanenta prin control si evaluarea nivelului performantelor obtinute
în sectorul public în general si de fiecare institutie publica în particular. Informatiile rezultate din
controlul si analizele efectuate în cadrul sistemului administrativ si în fiecare institutie publica
reprezinta baza pentru îmbunatatirea nivelului performantelor manageriale obtinute în procesul
de realizare a obiectivului fundamental al managementului public.
Desi managementul public, asa acum s-a aratat, este un domeniu nou al stiintei
managementului, în tarile dezvoltate exista deja convingerea ca extinderea principiilor si
abordarilor specifice lui nu este doar o chestiune relativa, ci devine o necesitate imperativa, care
determina coordonatele majore ale reformei în sectorul public. Altfel exista riscul alunecarii
Fundamentele managementului public spre formalism accentuat, schimbând câteva acceptiuni
generale si neesentiale în detrimentul celor fundamentale, reunite în noul managementul public.
Prin urmare este necesara renuntarea la tiparele vechi clasice de percepere a sistemului
administrativ, în general si a institutiilor publice în special ca fiind aparatul administrativ
birocratic în care se elaboreaza norme, regulamente, legi si prin care acestea sunt aplicate si
trecerea la noile principii si legitati generale ale managementului public, prin care sistemul
administrativ în ansamblu si fiecare institutie publica prin managerii publici urmaresc obtinerea
unui nivel determinat al performantei manageriale reflectate în cresterea gradului de satisfacere a
interesului public general si a nevoilor sociale specifice.
Prin noul management public se urmareste proiectarea si implementarea sistemului de
management care satisface cel mai bine, prin activitatile desfasurate, nevoile sociale determinate
si sintetizate în continutul interesului public, obiectivul fundamental al acestuia. Se poate afirma
fara nici un fel de îndoiala ca managementul public ofera coordonatele unei reforme reale în
sectorul public din tarile dezvoltate.

10
 1.6 Caracteristicile managementului public
Multidimensionalitatea si specificul managementului public atrag, în mod evident, o
serie de caracteristici, care, prin continutul lor, faciliteaza întelegerea si asimilarea conceptelor
fundamentale ale acestui domeniu nou al stiintei managementului. Caracteristicile
managementului public trebuie abordate în interdependenta lor, pornind de la premisa ca ceea ce
determina continutul managementului public este tocmai efectul sinergic rezultat din combinarea
optima a acestora.
Caracterul integrator, de sinteza, al managementului public rezulta din sfera foarte larga
de delimitare a obiectului de activitate pentru sectorul public.
Caracterul politic al managementului public este determinat de influenta pe care
reprezentantii politicului, integrati în structura organizatorica a institutiilor publice, o au asupra
continutului proceselor de management si de executie.
Caracterul complex al managementului public poate fi explicat luând în considerare mai
multe aspecte si apare, fara îndoiala, ca un corolar al precedentelor caracteristici. Managementul
public are un caracter complex datorita sferei foarte largi de delimitare a sectorului public.
Managementul public este practicat în toate institutiile din sectorul public, care reuneste în
structura sa domenii distincte. Prin urmare, complexitatea este data de varietatea nevoilor sociale
din fiecare domeniu si a variabilelor organizationale specifice institutiilor publice în care
managerii publici îsi exercita functiile de conducere.
Caracterul de diversitate al managementului public este o consecinta directa a
numarului mare de domenii din sectorul public, pentru care se definesc aceleasi legitati generale
si principii a caror aplicare este puternic influentata de specificul lor.
1.6.1 Interesul public
Scopul managementului public in institutiile administratiei publice este satisfacerea
interesului general, fara a se avea in vedere un profit material, in timp ce managerii din
organizatiile particulare urmaresc in mod constant un castig material.
Este foarte important de precizat ca obiectivul unei institutii publice este servirea
interesului public. In acest sens, precizam referitor la interesul public urmatoarele:
 presupune existenta unui cadru legislativ care sa precizeze limitele de actiune ale
functionarilor publici pentru satisfacerea nevoii sociale;
 are un anumit grad de generalitate;
 isi schimba continutul in diferite perioade istorice.
1.6.2 Serviciul public
Corelat cu conceptul prezentat anterior, serviciul public poate fi definit ca un ansamblu
de activitati organizate si autorizate de administratia publica pentru a satisface nevoi sociale in
interes public. Nevoile sociale sunt nelimitate si difera dupa cele mai variate criterii: geografice,
culturale, economice, de varsta, sex, grad de civilizatie. Sistemul de nevoi este diversificat si nu
se poate reduce numai la serviciile publice ale institutiilor administrative. Prin urmare, devine
evidenta necesitatea de a oferi servicii publice de catre institutii/organizatii particulare a caror
functionare trebuie sa fie autorizata de institutiile din cadrul sistemului administrativ.
Principalele caracteristici ale serviciului public sunt:

11
  satisface o utilitate sociala;
 se afla intr-un raport juridic continuu cu administratia publica care l-a infiintat si care-l
conduce;
 furnizeaza bunuri si/sau servicii care satisfac interesele unui grup sau ale societatii;
 este supus unui regim juridic, reglementat de principii de drept public, care-l diferentiaza
de acelea ale intreprinderilor particulare.
In practica se pune problema administrarii serviciului public care poate fi controlat direct sau
indirect de reprezentantii institutiilor publice care au, potrivit legii, autoritate publica.
Trebuie retinut faptul ca nu orice activitate de interes public este serviciu public, ci numai acele
activitati, care, sunt necesare pentru satisfacerea unor nevoi sociale apreciate de puterea politica
ca fiind de interes public. In acest context, este important de explicat conceptul de putere publica,
respectiv in ce consta puterea managerilor si a autoritatilor administrative.
1.6.3 Principiile si legitatile specifice managementului public
Stiinta managementului public reuneste o serie de principii considerate fundamentale
pentru ca procesele de management si de executie din institutiile publice sa aiba clar precizate
coordonatele de baza si sa se poata realiza o coeziune între conceptie, decizie si actiune.
 Principiul conducerii unitare consta în definirea si aplicarea de catre toti factorii de decizie a
conceptelor fundamentale de management public, pornind de la aceeasi perceptie reflectata
într-o viziune comuna, unitara, clara asupra sectorului public, asupra fiecarui domeniu si
fiecarei entitati organizationale distincte în parte. Exista o logica elementara potrivit careia
un sistem nu poate sa functioneze eficient decât daca partile sunt armonios integrate si
coordonate si în acest spirit trebuie perceput si implementat principiul conducerii unitare.
Prin urmare, cunoasterea de catre toti factorii de decizie a continutului principiului
conducerii unitare si implementarea corecta a acestuia nu este doar necesara, ci devine, în
contextul noului management public, absolut esentiala.
 Principiul conducerii autonome consta în particularizarea continutului managementului
public, în functie de domeniile în care se aplica si de diversitatea intereselor publice generale
si specifice identificate. Prin urmare, principiul conducerii autonome consta în acordarea
unui grad corespunzator de autonomie manageriala si financiara institutiilor publice, pentru
satisfacerea intereselor publice generale si specifice. Daca în cele mai multe tari autonomia
legislativa nu este considerata ca oportuna într-un stat unitar, în ceea ce priveste autonomia
manageriala, practica din toate tarile democratice dezvoltate a confirmat necesitatea
stringenta de a conferi reprezentantilor managementului public acea independenta de actiune
stimulativa pentru a obtine performante si a deveni responsabili pentru nivelul acestora.
 Principiul perfectionarii continue ca principiu al managementului public, consta în abordarea
într-o dinamica permanenta a sistemului de management public, în functie de schimbarile
aparute în mediul intern si international dar si în sistemul de interese publice generale si
specifice.
 Principiul administrarii eficiente consta în realizarea, prin intermediul proceselor si relatiilor
de management din sectorul public, a gestionarii eficiente a tuturor categoriilor de resurse
atrase si destinate realizarii obiectivelor previzionate, astfel încât sa se poata respecta o
concordanta esentiala si necesara între nivelul performantelor economice si sociale obtinute
în institutiile publice de titularii posturilor si functiilor publice de conducere si de executie si
cheltuiala cu care acestea sunt oferite.

12
 Principiul legalitatii consta în dimensionarea, structurarea si combinarea proceselor si
relatiilor manageriale, prevederile legislative considerându-se ca o baza legala de luat în
considerare si nu ca un scop în sine.
1.6.4 Functiile managementului public
Pentru a întelege continutul functiilor managementului public, este important sa luam în
considerare cel putin doua aspecte. Primul este determinat de faptul ca managementul public,
desi un domeniu distinct al stiintei managementului, este puternic influentat de acesta, din al
carui trunchi comun s-a desprins si particularizat în institutiile din sectorul public. Argumentele
pe care se bazeaza astfel de similaritati sunt destul de usor de identificat si înteles. Câteva dintre
acestea sunt prezentate în continuare:
- institutia publica este tot o organizatie care se supune unor reguli de baza asemanatoare pentru
constituire si pentru functionare;
- institutia publica are o misiune si un sistem de obiective clar determinate de nevoi specifice,
identificate în domeniul din care face parte;
- conducerea institutiei publice este asigurata de o persoana sau un grup de persoane,
- în orice institutie publica exista un sistem de management format din cele patru subsisteme de
baza: organizational, decizional, informational si metodologic,
- fiecare institutie publica dispune de toate categoriile de resurse proprii si atrase, pe care le
utilizeaza în procesele de management si de executie pentru realizarea obiectivelor,
- în fiecare institutie publica moderna pot fi identificate, cu ponderi diferite însa, cele cinci
domenii de activitate din organizatiile sectorului privat, respectiv: cercetare-dezvoltare,
comercial, productie de bunuri si servicii, resurse umane si financiar-contabil.
Al doilea aspect, cel putin la fel de important ca si primul, deriva din particularitatile sectorului
public, care influenteaza semnificativ continutul managementului public si modul de exercitare a
acestora. Câteva aspecte sunt esentiale:
 obiectivul fundamental al managementului public este cresterea gradului de satisfacere a
intereselor publice generale si specifice,
 exercitarea functiilor publice de conducere si de executie se face de catre membri ai corpului
functionarilor publici si reprezentanti ai partidelor politice câstigatoare în scrutinul electoral,
 influenta majora a cadrului legislativ asupra continutului proceselor de management si de
executie si asupra unor componente importante ale sistemului de management din institutiile
publice,
 existenta unui cadru legislativ unic care precizeaza drepturile si obligatiile functionarilor
publici de cariera într-o tara, indiferent de domeniul în care acestia activeaza,
 existenta unei ierarhii bine determinate pentru functionarii publici integrati în sistemul
carierei etc.
Exista doua categorii de functii ale managementului în institutiile din sectorul public: functii ale
managementului public general valabile si functii specifice pentru fiecare domeniu distinct al
sectorului public: administratie, sanatate, învatamânt, asistenta sociala, cultura etc.
Functia de previziune consta în ansamblul proceselor de management desfasurate în
institutiile publice prin care se determina principalele obiective ale acestora în strânsa

13
interdependenta cu cele ale altor institutii din sectorul public si în functie de nevoile publice
generale si specifice, modalitatile de realizare si resursele necesare. În ceea ce priveste functia de
previziune, specialistii în domeniul managementului public au un punct de vedere comun: toti
considera aceasta functie ca una din cele mai importante functii ale managementului public.
Functia de organizare-coordonare a managementului public consta în ansamblul
proceselor de management prin care se proiecteaza si se armonizeaza componentele cadrului
organizatoric intern necesar realizarii obiectivelor previzionate în institutia publica si în
domeniul în care aceasta se încadreaza.
Functia de administrare a managementului public consta în ansamblul proceselor de
management prin care se gestioneaza resursele umane, materiale, financiare si informationale
existente si atrase în institutia publica în procesul de realizare a obiectivelor previzionate.
Functia de motivare consta în ansamblul proceselor de management prin care resursele
umane din institutiile publice sunt stimulate sa contribuie la stabilirea si realizarea obiectivelor
previzionate.
Functia de control-evaluare a managementului public consta în ansamblul proceselor de
management prin care se compara rezultatele obtinute cu obiectivele previzionate, se verifica
legalitatea activitatilor desfasurate în cadrul si în afara institutiei publice, se masoara si
analizeaza abaterile si se identifica modalitatile de corectare sau amplificare a cauzelor care le-au
determinat.
1.7 Managementului public pe plan mondial
În prima jumatate a secolului al XX-lea, profesori celebri, cum au fost Lorenz von
Stein, Charles-Jean Bonnin si Alecsandre-François Vivien, Henry Fayol si Frederic Taylor de la
mari universitati din Viena si Paris, au adus noutati în managementul public si mai târziu, catre
jumatatea secolului trecut, din SUA si Marea Britanie, au dezvoltat stiinta managementului si
stiinta administratiei, care au determinat aparitia mai târziu, în câteva tari europene si în SUA, a
managementului public. În acest context, ca raspuns la modelul traditional al administratiei,
promovat de Max Weber, a aparut si s-a dezvoltat managementul public, un nou domeniu al
stiintei managementului, cu obiective clar determinate, cu principii si legitati generale si
specifice bine definite. Dupa aproape 10 ani de cercetari, specialistii în domeniul
managementului public au sintetizat rezultatele activitatii lor si astfel au aparut curente de
gândire care au reunit valorile de baza ale managementului public sub diferite forme de
exprimare. Managementul public a aparut ca o necesitate si se dezvolta permanent ca unul dintre
cele mai importante domenii ale stiintei managementului care, prin rezultatele sale, poate avea
un impact direct asupra îmbunatatirii modului de viata al cetatenilor dintr-o tara. Este unanim
acceptat faptul ca schimbarea de conceptie în sectorul public si crearea noului sistem de
management public functional si eficient pentru structura administrativa reprezinta un proces de
durata care, însa, ar trebui intensificat în toate tarile ce doresc o orientare reala a serviciilor
oferite de administratie catre piata. De altfel, specialistii în domeniu, între care Isaac Henry-
Kester, Chris Painter, în lucrarea Management in the Public Sector: Challenge and Change si
Kieron Walsh în lucrarea Public Service and Market Mechanisms, au demonstrat necesitatea
reformarii conceptiei manageriale în sectorul public. În deceniul opt al secolului XIX, s-a folosit
pentru prima data conceptul de management în sectorul public. Structurile rigide, bazate pe
ierarhie si forme birocratice diversificate, care au dominat institutiile din administratia publica în
cea mai mare parte a secolului douazeci, nu mai puteau raspunde pozitiv problemelor majore cu

14
care se confrunta administratia. În acest context a aparut managementul public, ca un nou mod
de perceptie asupra conducerii institutiilor publice si asupra misiunii acestora în sectorul public.
La începutul anilor 1990, un nou model de management pentru institutiile publice a fost conturat
si promovat în tarile dezvoltate. Acesta reunea câteva concepte si abordari moderne formulate de
diferiţi cercetatori. Dincolo însa de terminologia diversa folosita, principiile si legitatile de baza
erau aceleasi. O acceptiune, de asemenea interesanta, apartine specialistilor americani Osborn si
Gaebler. Autorii au pornit de la premisa ca administratia guvernamentala "trebuie sa fie
reinventata". Ei au aratat ca, desi cred în administratia guvernamentala si considera ca guvernul
poate avea initiative interesante, totusi societatea civila, perceputa ca o imensa piata este
întotdeauna aceea care determina continutul activitatilor în cadrul unor astfel de structuri. Cei doi
specialisti au elaborat un set de caracteristici pentru ceea ce ei au numit guvernare
antreprenoriala. Ei considera ca principiile si valorile de baza pentru managementul public la
nivelul administratiei guvernamentale sunt:
 promovarea competitiei între furnizorii de servicii;
 dezvoltarea dimensiunii participative a managementului public prin exercitarea
controlului din afara sistemului birocratic de catre membrii comunitatii, respectiv
cetatenii;
 masurarea performantei institutiilor publice în functie de rezultatele obtinute si nu de
volumul si valoarea intrarilor;
 orientarea conducerii institutiilor publice catre realizarea obiectivelor derivate din
misiune si nu pentru aplicarea unor acte normative, regulamente si norme metodologice;
 considerarea beneficiarilor de servicii drept clienti carora li se pune la dispozitie o oferta
variata de servicii de catre diversi furnizori;
 accentuarea dimensiunii previzionale a managementului public de anticipare a
continutului serviciilor si de prevenire a aparitiei unor situatii problema;
 concentrarea energiilor în atragerea si câstigarea de resurse si nu pentru consumarea
acestora;
 descentralizarea autoritatii si încurajarea managementului participativ;
 promovarea mecanismelor de piata în locul celor birocratice;
 coordonarea si integrarea elementelor sistemului de servicii publice furnizate de sectorul
public sau privat pentru a solutiona problemele specifice ale comunitatilor.
Presedintii si sefii guvernelor din unele state dezvoltate au început sa înteleaga ca, de fapt,
competenta manageriala în administratia centrala si locala influenteaza semnificativ
performantele obtinute în sectorul public si au început sa colaboreze pentru a dezvolta si extinde
principiile si valorile de baza ale managementului public. Raportul pe anul 1990 al OECD, chiar
pe prima pagina se mentioneaza ca cele mai multe tari dezvoltate au trecut la schimbari radicale
în valorile culturale ale administratiei publice, iar acest proces trebuie sa continue într-un ritm
accelerat. Nu mai exista nici un fel de dubiu asupra faptului ca eficienta si eficacitatea în sectorul
public trebuie sa fie îmbunatatite, managementul public în institutiile publice trebuie orientat
asupra obiectivelor si rezultatelor, iar managerii publici trebuie sa fie apreciati în functie de
capacitatea de a rezolva problemele sociale generale si specifice. Desigur ca schimbarile radicale
în managementul public, în general si în cultura organizationala din institutiile publice, în
special, implica o serie de costuri pe care administratiile din tarile dezvoltate au înteles ca trebuie
sa le suporte în timp pentru simplul motiv ca nu exista nici o cale de întors la modelul traditional
al administratiei publice. Pornind de la acest context general al stiintei managementului public pe

15
plan international, se poate afirma ca si în tara noastra s-au realizat Noutati în managementul
public primele cercetari teoretice si practice începând din ultimul deceniu al secolului trecut.
Desi în România exista mari reticente, din motive diferite, în acceptarea principiilor si legitatilor
generale ale managementului public în sistemul administrativ si în celelalte domenii ale
sectorului public în general. Apare însa, din ce în ce mai evident, nevoia de extindere a acestui
domeniu în tara noastra. Lucru care se si întâmpla de fapt prin cresterea numarului disciplinelor
derivate din managementul public introduse în universitatile si centrele regionale de
perfectionare care pregatesc viitorii functionari publici.
În ultimii ani, la Congresul Autoritatilor Locale si Regionale din Europa, la Summit-ul
mondial din martie 2002 de la Barcelona al Primilor Ministri si la întâlnirea sefilor de state
desfasurata la Washington în primavara aceluiasi an, la care au participat sefi de state si guverne
din toate tarile dezvoltate si în curs de dezvoltare si numeroase personalitati marcante din
structurile administrative nationale si internationale, s-a sustinut nevoia de schimbari radicale în
sistemele administrative ale statelor si dezvoltarea unei alte acceptiuni asupra modului de
conducere a sectorului public, care trebuie orientat asupra unor valori ce situeaza în centru
cetateanul, securitatea si siguranta acestuia, îmbunatatirea nivelului de trai al populatiei, prin
atenuarea diferentelor între statele bogate si cele sarace. Daca în acest context invocam afirmatia
lui Richard Farmer potrivit caruia: "Managementul explica de ce o tara este bogata sau saraca",
atunci fara nici un fel de dificultate deducem care este misiunea complexa ce revine sefilor de
state si de guverne si managerilor publici, în egala masura, în acest început de secol XXI. Este
nevoie de schimbari radicale de mentalitate, de perceptie si de comportament, care trebuie sa
înceapa cu popularizarea ideilor despre noul management public si despre necesitatea
transformarii si adaptarii sistemelor administrative în functie de noile principii si legitati
fundamentale ale acestuia.
2 Managementul public in Republica Moldova
Este bine cunoscut faptul ca Moldova avea inainte de 1990, avea unul dintre cele mai
centralizate sisteme administrative. Desi a fost initiata o reforma a administratiei menita sa
conduca la adaptarea acesteia la transformarile economico-sociale produse odata cu schimbarea
din 1990 se apreciaza ca situatia a ramas in mare masura neschimbata, atat din cauza
constrangerilor bugetare cat si din lipsa de determinare politica si experienta in ceea ce priveste
structurile administratiei alternative.
În Moldova, reforma administrativa nu poate fi realizata fara schimbari majore de
conceptie în ceea ce priveste managementul public, valorile si principiile fundamentale ale
acestuia, pentru fiecare din cele patru niveluri mentionate mai sus si fara pregatirea resurselor
umane din institutiile publice pentru a întelege necesitatea, continutul schimbarilor reformei,
rolul si responsabilitatea fiecarui functionar public si reprezentant ales. Altfel se va continua
plasarea formei înaintea esentei; or realitatea a demonstrat ca cele doua nu pot exista una în afara
celeilalte ci, dimpotriva, esenta determina continutul obiectivelor reformei, în functie de care se
identifica formele, modalitatile de realizare si finalitatea acestui proces complex.
2.1 Noi tendinţe ale managementului public în contextul parcursului european al
Republicii Moldova
Implementarea eficientă a Strategiei Naţionale de Dezvoltare Regională, este foarte
importanta, un aspect al acesteia este anume diminuarea disparităţilor regionale, care au o

16
particularitate distinctivă pentru ţara noastră. Din acest punct de vedere, realizarea proiectului de
cercetare fundamentală privind noile tendinţe ale managementului public va fi un aport
considerabil la reglementarea dezvoltării echitabile a regiunilor ţării noastre. Europenizarea este
un deziderat al întregii noastre societăţi. Acest lucru nu este posibil însă fără europenizarea
graduală şi constantă a tuturor componentelor politice şi sociale ale statului, inclusiv a serviciului
public din Republica Moldova. Şi aici este definitoriu rolul funcţionarilor publici de toate
nivelurile, a căror datorie e să răspundă aşteptărilor cetăţenilor privind calitatea serviciilor
prestate. Toate acestea necesită aplicarea unor principii moderne de management public, care să
se soldeze cu constituirea unui corp de funcţionari publici profesionişti. Este, de fapt, o nouă cale
de a gândi sistemul serviciului public, prin care să fie introduse principii noi, mult mai flexibile,
de angajare în serviciul public, a unui nou sistem de salarizare, precum şi apropierea condiţiilor
de muncă din sectorul de stat de cele din sectorul privat. Dezvoltarea şi fortificarea dialogului
Republica Moldova - Uniunea Europeană se bazeaza pe o administraţie publică modernă,
eficientă şi transparentă, aliniată la principiile bunei guvernări şi ale funcţionalităţii. În 2016 se
împlinesc primii 11 ani de implementare a Strategiei Reformei Administraţiei Publice Centrale.
Este o perioadă importantă pentru a evalua progresele realizate, între care reorganizarea
administraţiei publice centrale, dezvoltarea bazei legale, fortificarea procesului decizional sau a
managementului resurselor umane. O lege importanta in acest sens este Legea nr. 158/2008 cu
privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public. Reformarea Serviciului Public din
Republica Moldova, inclusiv europenizarea lui, constă nu doar în existenţa şi punerea eficientă în
practică a unei legi a serviciului public. Aceasta este - de o manieră definitorie, poate - şi o
chestiune de creare şi susţinere a unui context administrativ în care funcţionarii publici îşi pot
îndeplini sarcinile în mod profesionist, responsabil, imparţial, transparent şi controlabil.
2.2 Reforma administrației publice
Reforma administraţiei publice este o precondiţie pentru realizarea oricărei alte reforme în
orice sector şi pentru implementarea angajamentelor importante asumate prin Programul de
activitate al Guvernului Republicii Moldova 2016-2018, Acordul de Asociere între Republica
Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi
statele membre ale acestora, pe de altă parte, ratificat prin Legea nr.112 din 2 iulie 2014,
Obiectivele de Dezvoltare Durabilă, Strategia Naţională de Dezvoltare „Moldova 2020”,
aprobată prin Legea nr.166 din 11 iulie 2012, Strategia naţională de descentralizare, aprobată
prin Legea nr.68 din 5 aprilie 2012 (pe data de 12 aprilie 2016, la Biroul Permanent al
Parlamentului a fost înregistrat cu nr.155 proiectul de lege cu privire la modificarea Legii nr.68
din 5 aprilie 2012 pentru aprobarea Strategiei naţionale de descentralizare şi a Planului de acţiuni
privind implementarea Strategiei naţionale de descentralizare pentru anii 2012-2015, aprobat
prin Hotărîrea Guvernului nr.416 din 8 aprilie 2016. Prin modificarea legii menţionate se
propune extinderea termenului de realizare a Strategiei naţionale de descentralizare pînă în anul
2018). Continuitatea, durabilitatea şi impactul tuturor iniţiativelor de reformă, care implică
resurse umane şi financiare considerabile, este incert fără a avea un corp de funcţionari motivaţi
şi profesionişti, care aplică în activitatea sa procedurile de bună guvernare.
La moment, administraţia publică este în ingrata situaţie cînd funcţia publică nu este
nici atractivă şi nici motivantă pentru profesioniştii buni şi integri. Implementarea unor
dimensiuni ale reformei administraţiei publice se tergiversează sau decurge anevoios.
Administraţia publică continuă să îndeplinească funcţii care nu corespund întocmai rolului
statului într-o economie de piaţă funcţională. Din acest motiv, modernizarea administraţiei

17
publice este un deziderat al întregii societăţi, indiferent de oscilaţiile sondajelor de opinie.
Modernizarea unei ţări însă nu este posibilă fără reformarea graduală şi constantă, la toate
nivelurile, atît pe verticală, cît şi pe orizontală a tuturor componentelor politice şi sociale ale
statului.
2.2.1 Efectele Acordului de Asociere RM-UE
În iunie 2014, Republica Moldova şi Uniunea Europeană au semnat Acordul de
Asociere RM-UE. Prin semnarea acestuia, Republica Moldova şi-a luat angajamentul să dezvolte
instituţii democratice, în conformitate cu standardele şi regulile Uniunii Europene. Astfel,
reforma sistemului administraţiei publice este un proces complex de apropiere a ţării noastre de
standardele Uniunii Europene. Prin urmare, la solicitarea Guvernului şi cu suportul Uniunii
Europene, în octombrie 2015 a fost lansat procesul de evaluare a administraţiei publice din
Republica Moldova, care este o radiografie completă a administraţiei publice prin prisma
principiilor administraţiei publice elaborat de SIGMA.
2.2.2 Strategia de reformă a administrației publice 2016-2020
La solicitarea Guvernului și cu suportul Uniunii Europene, în octombrie 2015 a fost
lansat procesul de evaluare a administrației publice din Republica Moldova în cadrul inițiativei
SIGMA, care este o radiografie completă a administrației publice prin prisma principiilor de
bună guvernare la nivelul UE. Legea nr.112 din 02.07.2014 pentru ratificarea Acordului de
Asociere în Republica Moldova, pe de o parte, și Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană
a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de altă parte. O strategie a fost elaborată în
baza constatărilor și recomandărilor formulate urmare a revizuirii administrației publice din
Republica Moldova efectuată de către SIGMA și concluziilor Consiliului Uniunii Europene din
februarie, aplicând lecțiile învățate în urma implementării reformei administrației publice
centrale în perioada 2005-2013, urmând recomandările partenerilor de dezvoltare formulate în
notele informative din martie 2015, angajamentele Guvernului, asumate prin Programul său de
activitate, și bunele practici la nivelul statelor UE. Strategia de reformare a administrației pentru
perioada 2016-2020 prezintă viziunea Guvernului și sincronizează acțiunile pe întregul palier al
administrației publice de la toate nivelurile, facilitând perceperea și angajarea tuturor actorilor
importanți.
Prin programul său de activitate pentru perioada 2016-2018, Guvernul Republicii
Moldova și-a asumat angajamentul să continue eficientizarea administrației publice pentru a
oferi cetățenilor servicii la cel mai înalt nivel în conformitate cu practicile democrațiilor
europene. Acest angajament este reflectat în Strategia de reformă a administrației publice pentru
anii 2016-2020. Documentul propune o abordare etapizată, care se bazează în mod progresiv pe
acțiunile anterioare de reformare. Strategia de reformă a administrației publice propune o
abordare nouă și mai practică. În procesul de modernizare a modului de funcționare a
administrației publice, schimbările inițiale au ținut aproape exclusiv de mecanismele interne ale
Guvernului la nivel central. Strategia va avea în vizor extinderea componentelor reformei în
administrația publică locală, ale cărei capacități în domeniu necesită a fi consolidate. În
conformitate cu această abordare, autoritățile trebuie să asculte și să analizeze problemele cu care
se confruntă cetățenii și să elaboreze soluții eficiente. Capacitățile și abilitățile serviciului public
pentru acordarea serviciilor publice cu utilizarea unor metode și tehnologii noi trebuie
dezvoltate. De asemenea, este necesară eficientizarea activității administrației publice prin
corelarea costurilor acesteia cu capacitatea de a produce rezultate calitative.

18
 Totodată, unul din elementele intersectoriale și novatorii ale reformei generale
șiprofunde a administrației publice în raport cu reformele anterioare trebuie să
devinădescentralizarea puterii. Descentralizarea administrativă și financiară reprezintă unul din
celemai importante și efective instrumente în atingerea obiectivelor de modernizare a
administrațieipublice, îmbunătățirii calității serviciilor publice, luptei cu corupția și reformă a
justiției.Reforma administrației publice, bazată pe decentralizarea puterii, urmează să asigure o
definireși o delimitare clară a raporturilor din cadrul administrației publice centrale, între
guvernareacentrală și cea locală, între administrația publică și sectorul privat. Un aspect
important al Strategiei este că va contribui la implementarea Acordului de Asociere RM-UE, prin
realizarea cerințelor ce țin de capacitățile administrative necesare implementării plenare a
angajamentelor asumate prin acest Acord, astfel încât să fie atins principalul obiectiv economic
și politic al Republicii Moldova de a deveni membră cu drepturi depline a Uniunii Europene.
Scopul Strategiei de reformă a administrației publice este de a dezvolta capacitatea generală de
management în sectorul public, în vederea accelerării dezvoltării și integrării în UE. Pentru a
atinge obiectivele pe termen mediu prevăzute în Strategia Națională de Dezvoltare ”Moldova
2020” și Acordul de Asociere RM-UE, instituțiile administrației publice trebuie sădevină nu doar
mai competente în domeniile prioritate, dar și mai capabile să planifice, să aloceresurse și să
realizeze acțiuni complexe, combătând, în același timp, managementul defectuos șicorupția. Prin
urmare, Strategia identifică prioritățile pentru principalele sisteme demanagement general, care
vor permite Guvernului să monitorizeze și să coordoneze la nivelcentral schimbările necesare,
astfel încât să asigure consecvența acestora și consolidarea reciprocă a efectelor acestor
schimbări. Necesitatea unui nou ciclu al reformei reflectă caracterul reformei administrației
publice ca proces de ajustare continuă la realitățile politice, economice și sociale care sunt
înpermanentă schimbare. Procesele de reformare trebuie să aibă loc treptat pentru a asigura
sustenabilitatea acestora, deoarece implică nu doar reguli, dar și schimbări în atitudini față
deguvernare și politică.
Ținând cont de această abordare, reforma propusă de Strategie se axează pe următoarele
componente ale administrației publice:
 Responsabilitatea administrativă – raționalizarea structurii Guvernului; consolidarea
administrației publice; transparență decizională; responsabilitate instituțională;
 Elaborarea politicilor publice - planificarea strategică și operațională; analiza și
consultarea politicilor; coordonarea, monitorizarea și evaluarea politicilor;
 Modernizarea serviciilor publice - satisfacția clienților și managementul calității; re-
ingineria proceselor și crearea ghișeele unice; e-guvernarea;
 Managementul finanțelor publice - prognoza macroeconomică; colectarea veniturilor;
planificarea și executarea bugetului; achizițiile publice; controlul financiar public intern;
raportarea financiară;
 Managementul resurselor umane - fișa de post; clasificarea și gradarea; recrutarea și
selectarea; managementul performanțelor; remunerarea; etica profesională; dezvoltarea
resurselor umane.
2.2.2.1 Obiective specifice și acțiuni prioritare
Obiectiv Specific 1. Raționalizarea structurii Guvernului în baza recomandărilor
analizelor funcționale, conform angajamentelor asumate în demersul de integrare
europeană și conform priorităților de dezvoltare social-economică

19
 Etapa I (2016-2018)
1) Optimizarea numărului și funcțiilor autorităților administrative și instituțiilor publice
în baza următoarelor criterii:
 Păstrarea funcțiilor de elaborare a politicilor doar la nivelul ministerelor;
 Gruparea funcțiilor de același fel pentru a obține economii de scară și pentru a maximiza
sinergia proceselor;
 Excluderea ambiguității, dublării sau suprapunerii funcțiilor;
 Separarea clară între funcțiile de elaborare a politicilor, funcțiile de reglementare și
control și funcțiile de prestare a serviciilor;
 Exceptând cazurile când exercitarea funcțiilor este în interes public, desființarea
delegarea sau privatizarea acestora şi redistribuirea resurselor către alte funcții mai
importante;
 Preluarea funcțiilor improprii de la entitățile economice proprietate a statului (elaborarea
politicilor. reglementare și control, prestarea serviciilor administrative).
2) Stabilirea mecanismului de revizuire periodică și coerentă a eficienței și eficacității
structurii administrative, a necesităților și a costurilor de administrare, pentru adaptarea
instituțională a structurii administrației publice la prioritățile Guvernului.
3) Stabilirea unui mecanism pentru evaluarea costurilor și necesităților la crearea noilor
autorități și instituții publice.
Obictivul Specific 2. Crearea unui sistem de atribuire/transfer al competențelor între
administrația publică centrală şi administrația publică locală de ambele niveluri, caracterizat prin
funcționalitate, claritate, stabilitate, corelare cu resursele disponibile şi cu capacitățile
administrative ale unităților administrativ-teritoriale
1) Revizuirea sistemului actual instituțional/juridic de delegare a competențelor către APL.
2) Elaborarea și implementarea politicilor sectoriale în domenii pasibile descentralizării;
3) Consolidarea capacităților instituționale şi profesionale la nivelul APC și APL în ceea ce
privește aplicarea principiilor şi criteriilor specifice unei descentralizări eficiente şi eficace,
sensibile şi la dimensiunea de gen.
Obiectivul Specific 3. Consolidarea capacităților administrative prin reducerea
fragmentării structurii administrativ-teritoriale și/sau dezvoltarea formelor teritoriale de
alternativă de prestare a serviciilor publice
1) Elaborarea conceptului și foii de parcurs privind reforma administrativ-teritorială în Republica
Moldova (inclusiv eliminarea structurilor raionale), pin luarea deciziilor informate (în baza
studiilor de optimizare și analiză la nivelul întregii țări) de creare a unităților administrativ-
teritoriale, ale căror autorități să fie capabile să presteze servicii de calitate înaltă locuitorilor săi,
asigurând, totodată, democrația locală, bazate pe interesele şi preferințele părților interesate, pe
valori universale cum ar fi drepturile omului, egalitatea genurilor şi incluziunea socială.
2) Consultarea principalilor actori asupra opțiunilor de consolidare administrativă, propuse
pentru implementare la următoarele alegeri locale prin organizarea atelierelor de
instruire/consultare pentru identificarea modelului optim de organizare administrativ-teritorială
(2019).

20
3) Elaborarea și promovarea pachetului de acte legislative și normative pentru trecerea la noul
sistem administrativ în Republica Moldova, care să asigure condițiile necesare pentru
amalgamarea voluntară, cooperarea inter-municipală, delegarea anumitor competențe/funcții de
către unele APL către altele; instrumente de stimulare financiară a comunităților locale ce decid
să se unească etc. (2016-2017)
Obiectivul Specific 4. Asigurarea mecanismului de monitorizare, responsabilizare și
transparentizare a activității autorităților, instituțiilor publice și entităților economice proprietare
a statului privind modul de exercitare a atribuțiilor, nivelul de realizare a angajamentelor și
administrarea bugetului, dar și despre cum acestea în activitatea sa servesc interesului cetățenilor
și mediului de afaceri
Etapa I (2016-2018)
1) Definitivarea și promovarea codului de procedură administrativă, cu promovarea
unor norme clare de reglementare a relațiilor dintre ministere și organisme de raportare clare și
coerente, și delegarea responsabilităților pentru coordonarea și controlul organismelor de
raportare, inclusiv a sistemelor de management al performanței.
2) Pregătirea modificărilor și completărilor la Legea privind accesul la informație,
inclusiv determinarea instituției responsabile de monitorizarea implementării acesteia,
identificarea principalelor probleme și necesități, promovarea unei atitudini proactive privind
transparența activității acestora, asigurarea respectării cerințelor minime obligatorii privind
paginile oficiale ale autorităților și instituțiilor publice în rețeaua Internet și a actualizării
materialelor informative pe paginile-web oficiale ale acestora, și publicarea registrelor de date
actualizate la zi.
3) Stabilirea răspunderii conducătorilor autorităților și instituțiilor publice care nu se
conformează prevederilor legale de deschidere a datelor guvernamentale deschise documentelor
și informațiilor deținute de autoritățile și instituțiile respective pentru reutilizare de către
persoane fizice sau juridice.
Etapa II (2019-2020)
1) Promovarea proiectului de lege privind răspunderea ministerială, care să includă
aspecte legate de răspunderea colectivă ministerială în fața Parlamentului și responsabilitatea
politică individuală ce se va extinde asupra controlului performanței autorităților și instituțiilor
din subordinea ministerelor.
2) Evaluarea în mod comprehensiv și relevant a performanței entităților economice
proprietate a statului și includerea acestora în cadrul general de responsabilizare a sectorului
public pentru funcțiile publice pe care acestea le îndeplinesc și pentru banii publici și resursele
publice date în gestiune acestora.
3) Introducerea unui mecanism de monitorizare a cazurilor judiciare care rezultă în
răspunderea publică, prin identificarea, contabilizarea scriptică ale acestora, determinarea cauzei
din care a survenit răspunderea publică în urma deciziei judecătorești și a valorii financiare ale
acesteia. Indicatori de monitorizare
Obiectivul Specific 4 Ponderea solicitărilor de informații publice respinse într-un
anumit an de către autoritățile publice 2015 - 20% din solicitările parvenite, sunt respinse.
Ponderea solicitărilor de informații publice respinse într-un anumit an de către autoritatea de

21
supraveghere 2015 - 20% din solicitări sunt respinse, cu fundamentarea deciziei instituției.
Ponderea cererilor de informații publice prin instanțele de judecată 2015 - 10% din informații
sunt obținute prin instanța de judecată Ponderea autorităților publice care respectă menținerea
site-uri web, în conformitate cu cerințele de reglementare 2014 50% 100% instituții publică
informația conform cadrului legal Ponderea autorităților publice care mențin un registru de
documente și baze de date Măsura în care dreptul de a avea acces la informațiile de interes public
este adoptată în legislație și aplicată în practică Ponderea recomandărilor instituțiilor de
supraveghere instituțiilor publice, puse în aplicare în ultimii doi ani Ponderea plângerilor care
rezultă în plata compensației. Măsura în care autoritățile publice își asumă obligații și măsuri
reparatorii și de garantare
2.2.2.2 Modernizarea serviciilor publice
Modernizarea serviciilor publice are drept scop transpunerea în practică a
angajamentului administrației de stat de a asigura o bună administrare, prin garantarea oricărei
persoane dreptului de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial,
echitabil și într-un termen rezonabil din partea autorităților publice atât centrale, cât şi locale,
prin oferirea serviciilor publice calitative, operative, accesibile, transparente şi eficiente din
punct de vedere al costului pentru un număr cât mai mare de persoane cu îmbunătățirea în mod
continuu a calității și accesibilității acestora în dependență de interesele cetățenilor și mediului de
afaceri. Au fost aprobate cinci strategii. Reforma administrației publice din perioada 2005-2013
a fost axată preponderent pe procesul decizional, fiind acordată o atenție insuficientă funcțiilor
de punere în aplicare a politicilor, majoritatea dintre care țin de acordarea serviciilor publice de
calitate (administrative și materiale) cetățenilor și mediului de afaceri. Acest subiect important a
fost preluat de inițiativele sectoriale, în special cele ce țin de optimizarea și eficientizarea
procedurilor de emitere a actelor permisive, care au drept scop reducerea sarcinii administrative
asupra sectorului privat prin crearea ghișeelor unice la nivelul unor autorități publice, precum și
prin organizarea și funcționarea birourilor comune de informații şi servicii, reprezentând un prim
pas spre dezvoltarea centrelor universale de prestare a serviciilor publice către populație, prin
oferirea posibilității recepționării cererilor solicitanților prin intermediul acestor birouri.
Începând cu anul 2014, Guvernul a valorificat aceste experiențe explorând o abordare mai
sistematică de modernizare a serviciilor publice prin aprobarea Programului de reformare a
serviciilor publice pentru anii 2014-2016. Pentru asigurarea unei coordonări generale mai
eficiente a activităților autorităților administrației publice în procesul de modernizare a
serviciilor publice, în competența Consiliului național pentru reforma administrației publice a
fost atribuită examinarea priorităților strategice
Etapele De Implementare
Implementarea Strategiei va fi realizată în două etape, pentru ambele fiind elaborate câte
un plan de acțiuni:
Prima etapă - perioada 2016-2018, se va axa pe consolidarea administrației publice la
nivel central pentru a crea condițiile necesare și premisele de extindere a reformei la nivel local
în toată plenitudinea sa. Obiectivul pe termen scurt este consolidarea și promovarea reformării
sistemelor cheie pe orizontală și a structurilor responsabile de guvernanță, în special Cancelaria
de Stat, pentru a pregăti capacitățile necesare la nivel central în realizarea reformei
administrativteritoriale, programată pentru anul 2018. La finele acestei etape va fi efectuată

22
evaluarea intermediară a Strategiei, rezultatele căreia vor reconfigura obiectivele și acțiunile
acesteia pentru a doua etapă.
A doua etapă – perioada 2019-2020, va ancora integral administrația publică locală în
procesul de reformă a administrației publice, extinzând sistemele, practicile și procedurile
reformate și consolidate la nivel central către administrația publică locală în conformitate cu
noua structură administrativteritorială.
Cadrul De Monitorizare Și Evaluare
Coordonarea eficientă a implementării componentelor de reformă a administrației
publice este un element cheie al Strategiei. Coordonarea suficientă din partea Prim-ministrului și
a Cancelariei de Stat este o premisă fundamentală pentru un complex de reforme care vor avea
un impact semnificativ asupra aranjamentelor interne și modalității de lucru cu toate autoritățile
la nivel central și local. În scopul coordonării, monitorizării și evaluării Strategiei la nivel înalt,
va fi utilizată platforma deja existentă – Consiliul național pentru reforma administrației publice,
condus de Prim-ministru, dar vor fi făcute și aranjamente specifice în cadrul serviciului public.
Monitorizarea Strategiei va avea loc la două nivele corelate. În primul rând,
instituțiile/subdiviziunile responsabile de coordonarea componentelor reformei vor valorifica
propriile sisteme de monitorizare, colectare și analiză a datelor de implementare și raportare
privind performanțele înregistrate în baza planurilor aprobate. În al doilea rând, Cancelaria de
Stat va examina rapoartele de monitorizare și va asigura coordonarea și monitorizarea evoluțiilor
în realizarea Strategiei. Platforma utilizată pentru executarea acestui exercițiu la nivelul
Cancelariei de Stat va fi consiliul sectorial pentru reforma administrației publice, condus de către
Secretarul general al Guvernului. Anual, până la data de 1 martie, Cancelaria de Stat va prezenta
Guvernului raportul de monitorizare a implementării Strategiei pentru anul precedent. Entitățile
responsabile de implementarea componentelor reformei vor prezenta Cancelariei de Stat
semestrial, până la data de 10 a lunii imediat perioadei următoare de raportare, note informative
privind realizarea sau nerealizarea acțiunilor din planul de acțiuni. Cancelaria de Stat va
generaliza și, până la data de 20 a aceleiași luni, va disemina părților cointeresate raportul de
implementare a Strategiei. Raportul de implementare va reflecta sinteza progreselor pentru
fiecare componentă, în general, și pe obiectivele enumerate în Strategie, în special, cu date
privind implementarea totală, parțială sau neimplementarea acțiunilor, precum și sinteza detaliată
privind entitățile responsabile care au înregistrat restanțe la capitolul implementare. Evaluarea
intermediară a prezentei Strategii va fi efectuată la finele anului 2018, iar evaluarea ex-post va fi
efectuată după anul 2020. Metodologia evaluării va fi elaborată conform actelor normative în
vigoare.
Concluzii, direcții de perfecționare
In concluzie, managementul public studiaza acele procese si relatii de management si de
executie din administratia publica in toata complexitatea lor, in scopul perfectionarii organizarii
si functionarii structurilor organizatorice administrative potrivit valorilor puterii politice in
functie de necesitatile economico-sociale, in vederea realizarii unor servicii publice eficiente.
Exist foarte multe particularități ale managementului și în special ale managementului public. În
acesta lucrare am studiat la nivel detaliat o parte dintre acestea. Se înțelege ca responsabilitatea
în cadrul managementului public este mai mare decît în cazul managementului în mediul privat.
Complexitatea respectivelor particularități influiențează eficiența gestiunii publice. În fapt odată
cu trecerea timpului, complexitatea domeniului crește, ceea ce este normal. Literatura de

23
specialitate prezintă foarte mult material teoretic în domeniul dat, însă aplicarea practică a
modului corect de lucru se dovedește a fi mai grea. Luînd exemplul țărilor dezvoltate, trebuie sa
pornim de la premisă pregătirii societății noastre la schimbarile ulterioare și însăși la
acceptabilitatea socială a generației date. Astfel la nivelul țării noastre, recent, pentru
eficientizarea managementului public, în corespondență cu autoritățile Uniunii Europene și
OECD, în fapt și cu sponsorizarea acestora, a fost elaborată și urmează a fi implementată o
Strategie de reformă a administrației publice. La moment, eficiența managementului public în
țara noastră este similară tuturor țărilor care sunt în tranziție spre economia capitalistă și
implementare a democrației. Există un șir de probleme, cum ar fi birocrația, implementarea slaba
a reformelor și efecte slabe ale ultimilor, însă sperăm că respectiva strategie și efortul de
europenizare a țării noastre vor avea rezultate pozitive.
Bibliografie
BusinessClass, articolul Opiniile teoreticienilor şi practicienilor cu privire la particularităţile
managementului public, Андрей Cолоха, disponibil la http://www.businessclass.md/%D0%BC
%D0%B5%D0%BD%D0%B5%D0%B4%D0%B6%D0%BC%D0%B5%D0%BD%D1%82/
Osobennosti_managementa_v_sfere_uslug/?lg=ro (18.11.2016)
Academia de Administrare Publică, articolul Noi Tendinţe Ale Managementului Public În
Contextul Parcursului European Al Republicii Moldova, disponibil la
http://www.aap.gov.md/ro/news/noi-tendin%C5%A3e-ale-managementului-public-%C3%AEn-
contextul-parcursului-european-al-republicii-moldova (18.11.2016)
Reforma Administratiei Publice Locale, articolul Europenizarea serviciului public din Republica
Moldova, disponibil la http://rapc.gov.md/md/news/1211/1/3397/ (18.11.2016)
Management public, Armenia Androniceanu, Academia de Studii Economice Bucuresti,
disponibil la http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=10&idb=
(18.11.2016)
Stiucum.com, articolul Continutul si caracteristicile managementului public, disponibil la
http://www.stiucum.com/management/management-public/Continutul-si-
caracteristicile45714.php (18.11.2016)
Rasfoiesc.com, articolul Domeniul managementului public, disponibil la
http://www.rasfoiesc.com/business/management/Domeniul-managementului-public58.php
(18.11.2016)
Scritub.com, articolul Teoria Privind Managementul Public, disponibil la
http://www.scritub.com/management/TEORIA-PRIVIND-MANAGEMENTUL-
PU15522242321.php (18.11.2016)
Scritub.com, articolul Obiectul Managementului Public, Stefan Coman, disponibil la
https://www.scribd.com/doc/294448470/Obiectul-Managementului-Public (18.11.2016)
Scrigroup.com, articolul Principiile Si Functiile Managementului Public, disponibil la
http://www.scrigroup.com/management/PRINCIPIILE-SI-FUNCTIILE-MANAG11673.php
(18.11.2016)

24