UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” SIBIU

Facultatea de drept

Raporturile dintre legislativ și executiv în

România și Franța

Drept Constituțional Comparat

Student: Petcu Cristina Ștefania

Anul: II
Grupa: 6
 UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” SIBIU
Facultatea de drept
Problema puterilor în stat a existat încă din lumea antică deşi ea nu putea fi pusă încă
în legătura cu principiul separării puterilor.

Statul modern are de îndeplinit trei funcţii fundamentale: legislativă — edictarea

regulilor generale; executivă — aplicarea acestor reguli; jurisdicţională — rezolvarea litigiilor
care apar în procesul aplicării legilor. Exercitării fiecărei funcţii îi corespunde o
„putere“: puterea legislativă, puterea executivă şi puterea judecătorească. Cele trei puteri
trebuiesc puse în echilibru prin reglementarea judicioasă a atribuţiilor şi modalităţilor de
control reciproc, eliminând , astfel, eventualele abuzuri de putere. Acest scop îl urmăreşte
aplicarea principiului separaţiei puterilor în stat. Principiul (teoria) separaţiei puterilor în stat
semnifică interdicţia cumulului funcţiilor fundamentale în stat. Constituţia României,
revizuită în anul 2003, prevede în mod expres acest principiu la art.1 alin.4: „Statul se
organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor — legislativă, executivă şi
judecătorească — în cadrul democraţiei constituţionale.“

Astfel toate aceste constituţii au plecat de la premisa că statul îndeplineşte trei

activităţi principale: funcţia legislativă, prin care se înţelege activitatea statului având ca obiect
stabilirea de norme generale de conduită umană, obligatorii şi de aplicare repetată ; funcţia
executivă, care asigură bunul mers al vieţii publice prin organizarea aplicării legilor şi prin
punerea lor în executare la cazurile concrete, cu posibilitatea de a se recurge, dacă este
necesar, la forţa de constrângere a statului ; funcţia judecătorească, adică activitatea de
pedepsire a infracţiunilor şi de soluţionare cu putere de adevăr legal, în cadrul unei proceduri
publice şi contradictorii, a litigiilor juridice.

La noi in ţară, acesta a fost adoptat în urma Convenţiei de la Paris din 1858, şi apoi
menţinut în constituţiile din 1866 şi 1923.

Sistemul instituțional românesc reprezintă ansamblul relațiilor dintre diferitele puteri

și autorități ale statului. În funcție de atribuțiile ce revin fiecarei autorități publice pot fi
distinse autoritatea deliberativă (îndeplinind funcția legislativă), autoritatea prezidențială
(îndeplinind funcția de mediere între puterile statului, stat și societate, etc.) si autoritatea
guvernamentală (având ca funcție principală asigurarea înfăptuirii politicii interne și externe a
țării și exercitarea conducerii generale a administrației publice).

Conform Constituției, instituția parlamentară este plasată în vârful ierarhiei politice

din România: „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica
autoritate legiuitoare a țării”. 1Nu întotdeauna, însă raportul dintre Parlament și Guvern este
un raport între puterea legislativă și cea executivă, deoarece în anumite condiții, Parlamentul
deleagă funcția legislativă către Guvern.

În raport cu activitatea guvernamentală, Parlamentul își manifestă atribuțiile de control

și delimitare, deși între cele două puteri, Parlamentul este mai degrabă regula, acordul între
actul de decizie guvernamental și sprijinul majorității parlamentale fiind destul de des.
Controlul parlamentar urmărește realizarea separației puterilor în stat și limitarea abuzurilor în
actul de guvernare, condiție esențială pentru existența unui stat democratic.

În România, controlul parlamentar asupra executivului este încă unul cu deficit, pe de

o parte datorită lacunelor din cadrul legislativ în baza caruia se desfașoară controlul

1
Constituția României
 UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” SIBIU
Facultatea de drept
parlamentar, iar pe de altă parte datorită scurtei experiențe democratice și lipsa unei culturi
politice democratice.

Preşedintele României emite decrete (ca acte juridice). Acestea pot avea caracter
normativ sau individual. De asemenea, Preşedintele României poate adresa Parlamentului
mesaje, poate face declaraţii, apeluri, poate adresa scrisori, acestea fiind, prin efectele lor, acte
politice. Decretele prezidenţiale se publică în Monitorul Oficial iar unele dintre ele se
contrasemnează de primul-ministru.

Guvernul exercitã conducerea generalã a autoritãţilor administraţiei publice. Ca

urmare, Guvernul efectueazã acte de execuţie şi realizeazã conducerea, în ansamblu, a
administraţiei publice. Guvernul asigurã executarea de cãtre organele administraţiei publice a
legilor şi a celorlalte acte normative, date în aplicarea acestora. Atunci când se impune,
Guvernul poate el însuşi sã adopte hotãrâri (norme obligatorii) pentru executarea unor legi.
Guvernul are nu numai obligaţia de îndrumare, coordonare şi control a autoritãţilor
subordonate pe scarã ierarhicã, ci şi pe aceea de anulare a actelor neconforme cu legea, emise
de acestea. Exercitarea acestui drept este înfãptuit de Guvern în mod nemijlocit, dar şi prin
reprezentanţii sãi în judeţe şi în municipiul Bucureşti, respectiv prin prefecţi, care conduc în
teritoriu serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte autoritãţi ale
administraţiei publice centrale. Exercitarea dreptului de control al Guvernului prin prefecţi
este limitat numai la activitatea autoritãţilor administraţiei publice locale autonome alese şi la
actele emise de aceste autoritãţi, prefectul având dreptul sã atace, în instanţa de contencios
administrativ, orice act pe care îl considerã ilegal. Anularea propriu-zisã a actului ilegal, nu
este de competenţa prefectului, ci numai a instanţei de contencios administrativ. Guvernul
este cel care are, în primul rând, iniţiativa legislativă. Elaborează proiectele de lege a
bugetului de stat şi a bugetului asigurãrilor sociale de stat. Asigură administrarea proprietãţii
publice şi private a statului. Are atribuţii importante cât priveşte apãrarea ordinii de drept, a
liniştii publice şi a siguranţei cetãţeanului, precum şi a drepturilor şi libertãţilor cetãţeneşti,
securitatea persoanelor şi a bunurilor acestora, este obligat sã realizeze mãsurile privitoare la
apãrarea ţãrii, la organizarea generalã a forţelor armate, trebuie să asigure buna desfãşurare a
alegerilor de la toate nivelurile, negociază tratate, acorduri internaţionale care angajează statul
român ş.a.

În principiu, Guvernul adoptă două categorii de acte: cu caracter politic, cu caracter

juridic.

Actele cu caracter politic nu îmbracă o anumită formă pentru că ele nu sunt

reglementate prin norme juridice ci, se concretizează, în general, în mesaje, declaraţii de
intenţie, declaraţii politice cu privire la anumite evenimente interne sau externe.

Franța este cea care a dat ideea și exemplul Constituției scrise, sistemice, complete, ca
expresie a culturii și civilizației de mare calitate. „Sistemul politic francez oferă o imagine
dintr-o perspectivă detaliată de timp istoric a evoluției sale. Francezii se raportează la istoria
lor democratică prin intermediul a cinci republici. Prima republică a Franței se referă la forma
de organizare politică, cunoscută în perioada 1799-1972, a doua republică a funcționat ca
formă de organizare politică între 1848-1852, cea de-a treia republică se leaga direct de
Războiul franco-german, soldat cu înfrangerea Franței, a patra republică a funcționat între
1949-1958, statul francez fiind guvernat după o nouă Constituție, cea de-a cincea republică a
 UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” SIBIU
Facultatea de drept
avut loc în 1958, când generalul De Gaulle propune statului francez adoptarea unei noi
Constituții. „Este semnificativ faptul că proiectul de Constituție a fost prezentat poporului
francez de catre generalul De Gaulle, la 4 septembrie 1958 în Piața Republicii. Semnificativ,
deoarece s-au pus în valoare atât tradițiile democratice, cât și autoritatea extraordinară a
marelui general De Gaulle, marele erou al Franței. Franța funcționează în prezent după
această Constituție.

În Franța nu este folosită ierarhia clasică a reprezentării puterilor în stat și anume,

legislativ, executiv și judecătoresc, ci se reglementează într-o altă ordine, Președintele
republicii, Guvernul, Parlamentul. De aici reiese clar pe pozitie dominanta executivul.

Conform Articolului 1 din Constituția Franței, aceasta „este o republica invizibilă,

laică, democratică și socială. Aceasta asigură egalitate în fața legii, a tuturor cetățenilor,
indiferent de origine, rasă sau religie”. Statul francez pune foarte mult accent pe cetațeni, iar
acest lucru reiese clar din Titlul 1, articolul 3 al Constituției Republicii Franceze care spune că
„suveranitatea națională apartine poporului care o exercită prin reprezentanții săi și pe calea
referendumului”.

Guvernul se ocupa cu administrarea Frantei si aplicarea puterii executive. Conform

articolului 20, „guvernul stabileste si condue politica natiunii. Tot guvernul se ocupa de
gestionarea resurselor si activitatea administrativa a armatei. Guvernul este condus de prim-
ministru, numit de Presedinte, la propunerea premierului”. Pana in anul 1968 seful guvernului
era clar Presedintele francez, ales prin vot popular pentru un mandat de 7 ani si un prim-
ministru.2 Potrivit articolului 21 „prim-ministrul conduce actiunile guvernului. Acesta este
responsabil de apararea nationala. Asigura puterea in aplicarea legii, exercita puterea de
reglementare si face numiri in functiile civile si militare. Prim-ministrul poate delega
ministrilor o parte din atributiile sale. In situatiile exceptionale, primul-ministru poate prezida
in locul presedintelui republicii un consiliu de ministri. In baza unei delegari a prerogativelor
si pentru ordine de zi prestabilita”.3 Functia de membru al guvernului este „ incompatibila cu
exercitarea mandatului parlamentar a functiei de reprezentare profesionala cu caracter
national cat si a oricarui post public.”4

Conform lucrarii “ The Institution of Impeachment in Semi-Presidential Systems-Case

Study of Romania”, modelul semi-prezidential este considerat un tip hybrid de angajament
institutional, o alternative la sistemele parlamentare si prezidentiale. Termenul a fost inventat
de Maurice Duverger pentru a caracteriza a cinca republica franceza din 1958 si afiseaza trei
caracteristici incorporate in cadrul constitutional. In primul rand, presedintele republicii este
ales prin vot universal, in al doilea rand, el are “puteri destul de considerabile” si in al treilea
rand se infrunta cu un prim-ministru cu care poseda puterea executive si guvernamentala, dar
a caror sedere in birou este conditionata de votul de incredere acordat de parlament
(Dimulescu 2009, 12).

In Franta, puterea executiva este detinuta de presedintele republicii ales prin vot
universal, direct, timp de 5 ani (art. 6) si de Guvern. In ceea ce priveste atributiile
Presedintelui, accestea sunt enumerate in Titulu III “Presedintele republicii vegheaza la
respectarea constiitutiei, asigura functionarea autoritatiilor publice, conform reglementarilor ,
precum si continuitatea statului. El este garantul independetei nationale, al integrigatii
2
Arend Lpjhart. Metode ale democratiei. Formele de guvernare si functionare in treizeci si sase de tari, pag 123
3
Constitutia Republicii Franceze, Titlul 3, Articolul 21
4
Constitutia Republicii Franceze, Titlul 3, Articolul 23
 UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” SIBIU
Facultatea de drept
teritoriale si alea respectarii tratatelor” ( art. 5 ); “ Presedintele republicii numeste Primul-
ministru, dispune incetarea activitatii Primului-ministru la prezentarea de catre acesta a
demisie Guvernului; numeste pe ceilatlti membri ai Guvernului si ii revoca din functie”(art.8);
“Presedintele Republicii prezideaza Consiliului de ministri.”(art. 9);”promulga legile in
termen de cinsprezece zile de la transmiterea catre Guvern a legii definitiv adoptate”(art
10)”Presedintele Republicii, dupa consultarea cu Primul-ministru si a Presedintii camerelor,
poate pronunta dizolvarea Adunarii Nationale”.(art 12);”Preasedintele Republicii semnaleaza
ordonantale si decretele dezbatute in cadrul Consiliului de ministri”(art 13); “ Presedintele
Republicii este seful fortelor armate. Prezideaza consiliile si comitetele superioare de aparare
nationala” (art 15); “Presedintele Republicii are dreptul sa acorde gratierea individuala.” (art
17).

Cealalta institutie care detine puterea executive este Guvernul. Cateva dintre atributiile
acestuia sumt: “Guvernul stabileste si conduce politica natiunii. Guvernul are la dispozitie
administratia si fortele armate. Guvernul raspunde in fata Parlamentului”.(art 20). “primul-
ministru conduce actiunile guvernului. Este responsabil de apararea nationala. Asigura
punerea in aplicare a legilor. Primul-ministru poate delega o parte din atributiile sale
ministrilor”. (art 21). In ceea ce priveste puterea legislative aceasta este detinuta de Parlament
care are, conform articolul 44 urmatoarele atributii: voteaza legile, controleaza actiunile
guvernului, evalueaza politicile publice; “Parlamentul Frantei este bicameral fiind alcatuit din
Adunarea Nationala si Senat. Senatul asigura reprezentarea colectivitatilor teritoriale ale
republicii.” (art 24).

În concluzie putem spune că statul reprezintă o colectivitate umană, stabilită într-un

anumit teritoriu determinat, asupra căreia se exercită în mod exclusiv o autoritate politică.
Este nevoie, aşadar, pentru constituirea unui stat să fie întrunite trei elemente: teritoriul,
populaţia şi autoritatea politică suverană (autoritatea publică). El se deosebeşte de alte
organizaţii umane cu aceleaşi caracteristici prin natura activităţilor sale fundamentale,
desemnate prin termenul de „funcţii ale statului“: funcţia legislativă, funcţia executivă, funcţia
judecătorească. Teritoriul, ca element constitutiv al statului, nu poate fi divizat sau încorporat
în alte entităţi statale, ceea ce nu exclude posibilitatea ca, pentru o mai bună administrare a
teritoriului şi o mai eficientă satisfacere a necesităţilor colectivităţilor locale, statul să recurgă
la organizarea administrativă a teritoriului. Teritoriul României este organizat, sub aspect
administrativ, în comune, oraşe şi judeţe. În condiţiile legii, unele oraşe sunt declarate
municipii. Cât priveşte populaţia, cuprinde două mari categorii: cetăţeni ai statului respectiv şi
locuitorii care nu au aceeaşi cetăţenie.

Autoritatea publică exprimă ideea că, pe un anumit teritoriu, un sistem de organe

exercită funcţiile legislativă, executivă şi judecătorească, în condiţii care exclud subordonarea
lui faţă de o autoritate superioară sau concurentă. „Autoritatea publică“ nu reprezintă o
realitate decât în măsura în care există „organe“ sau „autorităţi“ (Parlament, Guvern,
ministere, organe judecătoreşti ş.a.) competente să emită, în mod unilateral, acte obligatorii.
Statul suveran este statul care are dreptul de a reglementa, în mod liber şi fără nici o
intervenţie din partea altui stat, organizarea şi funcţionarea sistemului politic, raporturile
dintre stat şi cetăţean, raporturile patrimoniale dintre indivizi ş.a., prin intermediul normelor
juridice. În interiorul frontierelor sale, statul exercită o putere exclusivă; el deţine puterea de a
comanda, de a controla şi de a sancţiona în mod suveran.
 UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” SIBIU
Facultatea de drept
In ambele state comparate forma de guvernamant este republica, sunt state
democratice ce adopta principiul separatiei puterilor in stat iar puterea vine de la popor, putere
exercitata prin organele sale. Guvernul are atributii si structuri asemanatoare dar, cu mici
diferente. Cert este ca cea mai importanta atribuitie a Guvernului se regaseste in aceste tari, si
anume aceea ca Guvernul se ocupa de partea administrativa a tarii si exercita puterea executiva.
 UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” SIBIU
Facultatea de drept

BIBLIOGRAFIE
 https://ulim.md/sju/nr-3-4-2011/raportul-dintre-puterea-legislativa-
si-cea-executiva-in-procesul-exercitarii-suveranitatii-nationale/
 https://www.academia.edu/25718815/
Analiza_comparativa_intre_Guvernul_Romaniei_Frantei_si_Germa
niei
 https://ro.scribd.com/document/109603224/Raportul-Dintre-
Legislativ-Si-Executiv
 https://www.academia.edu/25706090/Rela
%C8%9Bia_executiv_legislativ_%C3%AEn_regimul_republican