Universitatea George Bacovia din Bacău

Facultatea de Științe Economice, Juridice și Administrative

Specializarea Drept

Analiza comparativă dintre

Constituția României și Constituția Franței

Profesori coordonatori: Alexandru Amititeloaie

Laurențiu Novac

1
 Analiza comparativă dintre
Constituția României și Constituția Franței

1. Prezentare generală

Constituția este considerată a fi legea fundamentală a unui stat, constituită din

norme juridice, învestită cu forță juridică suprema, și care reglementează acele relații
sociale fundamentale care sunt esențiale pentru instaurarea, menținerea și exercitarea
puterii.1
Constituția României este legea fundamentală a statului român care
reglementează, printre altele, principiile generale de organizare a statului, drepturile,
libertățile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor și autoritățile publice fundamentale.
Actuala Constituție a României a fost adoptată în ședința Adunării Constituante din 21
noiembrie 1991 și a intrat în vigoare în urma aprobării ei prin referendumul național din 8
decembrie 1991.2
Constituția a fost revizuită în anul 2003 prin adoptarea Legii de revizuire a
Constituției României, aprobată prin referendumul național din 18-19 octombrie 2003,
confirmat prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 3 din 22 octombrie 2003. Aceasta
cuprinde 156 de articole împărțite în 8 titluri:
 Titlul I - Principii generale;
 Titlul II - Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale;
 Titlul III - Autoritățile publice;
 Titlul IV - Economia și finanțele publice;
 Titlul V - Curtea Constituțională;
 Titlul VI - Integrarea euroatlantică;
 Titlul VII - Revizuirea Constituției;
 Titlul VIII - Dispoziții finale și tranzitorii.
Franța este cea care a dat ideea și exemplul Constituției scrise, sistemice,
complete, ca expresie a culturii și civilizației de mare calitate. În acest context trebuie
reamintit că noțiunea de Constituție, în sensul modern, este clar formulată în celebra
Declarație a drepturilor omului și cetățeanului din 26 august 1789. Astfel, în art. 16 al
Declarației s-a arătat că o societate în care garanția drepturilor nu este asigurată, nici
separația puterilor determinată, nu are o Constituție. 3
Constituția Franței a fost aprobată prin referendumul din 28 septembrie 1958, cu o
majoritate convingătoare (aproape 80%) și a fost amendată de 17 ori, cel mai recent la

1
„Drept constituțional și instituții politice” – Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu, Ediția 13, Vol. I, pag. 44
2
https://ro.wikipedia.org/wiki/Constituția_României
3
http://codex.just.ro/Tari/Download/FR, pag. 3
2
data de 28 martie2003. Este numită în mod tipic Constituția celei de a cincea Republici și
a înlocuit constituția celei de a patra republici datând din 27 octombrie 1946. .
Normele juridice sunt sistematizate astfel:
 Preambulul;
 Despre suveranitate (titlul I);
 Președintele Republicii (titlul II);
 Guvernul (titlul III);
 Parlamentul (titlul IV);
 Raporturile dintre Parlament și Guvern (titlul V);
 Despre tratatele și acordurile internaționale (titlul VI);
 Consiliul Constituțional (titlul VII);
 Despre autoritatea judecătorească (titlul VIII);
 Instanța Supremă (titlul IX);
 Despre răspunderea penală a membrilor Guvernului (titlul X);
 Consiliul economic, social și de mediu (titlul XI);
 Avocatul Poporului (titlul XIbis);
 Colectivitățile teritoriale (titlul XII);
 Dispoziții tranzitorii privind Noua Caledonie (titlul XIII);
 Despre francofonie și acordurile de asociere (titlul XIV);
 Despre Uniunea Europeană (titlul XV);
 Despre revizuirea Constituției (titlul XVI);
 Dispoziții tranzitorii (titlul XVII), abrogat.

3
 2. Asemănări și deosebiri între Constituția României și Constituția Franței

Conform art. 1. din cele două constituții, România este stat național, suveran și
independent, unitar și indivizibil, iar Franţa este o republică indivizibilă, laică,
democratică şi socială.

2.1. Asemănări

În cazul ambelor țări forma de guvernământ este republica, suveranitatea

aparține poporului, iar puterea executivă este exercitată de cetățeni aleși pentru o
perioadă determinată de timp. Atât România, cât și Franța sunt state democratice, deci
puterea este exercitată de popor.
Suveranitatea aparține poporului este o asemănare în cazul celor două țări,
care este exercitată prin organele reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice
și corecte, precum și prin referendum. Nici un grup și nici o persoană nu pot exercita
suveranitatea în nume propriu.
Toţi cetăţenii români și francezi majori, de ambele sexe, au drept de vot.
O altă asemănare este aceea că prin constituție se asigură egalitatea în faţa
legii a tuturor cetăţenilor, indiferent de origine, rasă sau religie.
Legea favorizează accesul egal al femeilor şi bărbaţilor la mandatele electorale şi
la funcţiile elective, precum şi la responsabilităţile profesionale şi sociale, cu respectarea
cetățeniei fiecărei tări în parte.
Președintele în cazul ambelor țări veghează la respectarea Constituție și este
ales prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat.
Nicio persoană din cele două țări nu poate îndeplini funcția de președinte decât
pentru cel mult două mandate.
Are rolul de a promulga legile și de a fixa referendumul popular în anumite cazuri.
Este ales pe o perioadă de 5 ani, ales cu o majoritate absolută a voturilor exprimate, iar
dacă niciunul dintre candidați nu a întrunit această majoritate, se organizează un al
doilea scrutin, între primii doi candidați stabiliți în ordinea numărului de voturi obținute în
primul tur.
Dacă funcția de Președinte devine vacantă ori daca președintele este suspendat
ori se află în imposibilitatea exercitării atribuţiilor, interimatul se asigură temporar de
preşedintele Senatului.
În ambele țări, Președintele au rolul de reprezentare a statului și de a primi
delegați oficiali ai celorlalte state și de a ratifica tratatele internaționale.
Atât în România, cât și în Franța, președintele este de comandantul suprem al
armatei.
Președintele, în cazul ambelor tări, pot acorda grațiere individuală.
În constituțiilor ambelor tări este precizat faptul că Președintele revocă și
numește, la propunerea primului ministru, pe unii membri ai Guvernului.
O altă asemănare este aceea că în ambele constituții este specificat faptul că
Președintele poate cere poporului să-și exprime, prin referendum, voința cu privire la
probleme de interes național.
Frontierele țărilor sunt consfințite prin lege organică.
4
 Guvernele ambelor tări asigură realizarea politicii interne și externe și exercită
conducerea generală a administrației publice. Prim-ministrul conduce acțiunile
Guvernului.
În ambele tări exista un garant al supremației Constituției. În Franța se numește
Consiliu Constituțional, iar în România Curtea Constituțională. Atât Consiliul
Constituțional, cât și Curtea Constituțională se compun din 9 membri. În Franța, trei
dintre ei sunt numiți de Președinte, trei de Președintele Adunării Naționale și trei de
președintele Senatului. În România, trei dintre ei sunt numiți de Președinte, trei de
Camera Deputaților și trei de Senat.
În ceea ce privește autoritatea judecătorească, în ambele țări judecătorii sunt
inamovibili. Propunerile de numire, precum și promovarea, transferarea și sancționarea
judecătorilor sunt de competența Consiliului Național al Magistraturii.

2.2. Deosebiri
Conform constituției franceze, colectivităţile teritoriale sunt comunele,
departamentele, regiunile, colectivităţile cu statut special şi colectivităţile de peste mări,
iar în cazul României teritoriul este organizat , sub aspect administrativ, în comune,
orașe și județe(în condițiile legii unele orașe sunt declarate municipii). În ceea ce
privește teritoriul, constituția franceză precizează mult mai detaliat aspectele legate de
administrare, resurse, impozite etc.
În constituția franceză legea stabileşte condiţiile în care alegătorii din fiecare
colectivitate teritorială, prin exercitarea dreptului la petiţionare, pot să solicite ca
adunarea deliberativă a respectivei colectivităţi să treacă pe ordinea de zi un subiect ce
ţine de competenţa sa. În condiţiile prevăzute prin lege organică, proiectele privind o
decizie sau un act ce intră în competenţa unei colectivităţi teritoriale pot fi supuse la
iniţiativa acesteia, prin referendum, deciziei alegătorilor din respectiva comunitate. Atunci
când se are în vedere crearea unei colectivităţi teritoriale cu statut special sau
modificarea organizării acesteia, se poate hotărî prin lege ca alegătorii înscrişi în
colectivităţile vizate să fie consultaţi. De asemenea, modificarea limitelor colectivităţilor
teritoriale poate face obiectul unei consultări a alegătorilor, în condiţiile prevăzute de
lege.4
O altă deosebire este acees că în Franța candidatul la presedinție trebuie să
strângă un număr de semnături de la aleșii locali în schimb în România trebuie să
strângă un număr de semnături doar daca esti candidat independent, dar și atunci de la
cetățenii României.
În Constituția Franței sunt clar definite situațiile în care se pot amâna alegerile la
președinție, situații pe care nu le găsim în Constituția României. Astfel, în Franța, dacă în
cele şapte zile care precedă data limită de depunere a candidaturilor, una dintre
persoanele care, cu mai puțin de 30 de zile înainte de această dată, şi-a anunţat public
decizia de a candida decedează sau se află în imposibilitatea de a exercita acest rol,
Consiliul Constituţional poate decide să amâne alegerile. Dacă, înainte de primul tur de
scrutin, unul dintre candidaţi decedează sau se regăseşte în imposibilitatea de a-şi
exercita acest rol, Consiliul Constituţional anunţă amânarea alegerilor. În cazul în care
unul dintre cei doi candidaţi care au obţinut cele mai multe voturi în primul tur de scrutin,
înainte de eventualele retrageri, decedează sau se află în imposibilitatea de a-şi exercita
rolul, Consiliul Constituţional declară că procesul electoral trebuie reluat în totalitate; în

4
http://codex.just.ro/Tari/Download/FR, pag. 33
5
acelaşi fel se procedează şi în cazul decesului sau al imposibilităţii unuia dintre cei doi
candidaţi calificaţi în al doilea tur de scrutin de a-şi exercita acest rol.
În ceea ce privește actele Președintelui, în România acesta emite decrete care se
publica în Monitorul Oficial, nepublicarea acestora atragând inexistența decretului, iar în
Franța semnează ordonanțe și decrete.
În Franța președintele are puterea de a numi și revoca pe primul-ministru, dar în
România președintele are dreptul de al propune pe primul-ministru 5
În Franța exista un organ constituțional numit Adunarea Națională care are
putere legislativă pe când in România Parlamentul are funcția legislativă. Adunarea
Naționala nu este altceva decat un Parlament unicameral. 6
În Franța Parlamentul este format din Adunarea Naţională şi Senat, iar în
România este format din Camera Deputaților și Senat.
În ceea ce privește referendumurile organizate în Franța, când o propunere de
lege nu este adoptata de poporul francez, nu poate fi supusă referendumului nicio nouă
propunere pe aceeași temă în termen de doi ani de la data scrutinului. În Constituția
României nu este detaliat acest subiect.
În Franța, funcția de membru a Guvernului este incompatibilă cu exercitarea
mandatului de parlamentar, a funcției de reprezentare profesională la nivel național și a
oricărui post public sau a oricărei activități profesionale, iar în România este
incompatibilă cu exercitarea altei funcții publice de autoritate, cu excepția celei de
deputat sau senator, și totodată incompatibilă cu exercitarea unei funcții de reprezentare
profesională salarizate în cadrul organizațiilor cu scop comercial.
În România, președintele Curții Constituționale este ales prin vot secret de
judecătorii Curții Constituționale, iar În Franța președintele Consiliului Constituțional este
numit de Președinte.
Avocatul Poporului este ales pe o perioadă de 5 ani în România și pe o
perioada de 6 ani în Franța.
Revizuirea Constituției României poate fi inițiată de Președintele României la
propunerea Guvernului, de cel puțin o pătrime din numărul deputaților sau al senatorilor,
precum și de cel puțin 500.000 de cetățeni cu drept de vot. În Franța, inițiativa de
revizuire a Constituției aparține atât Președintelui, la cererea Primului-ministru, cât și a
membrilor Parlamentului.

În concluzie, sunt foarte multe asemănări între cele două constituții, dar consider
sunt mult mai bine detaliate articolele Constituției Franței.

5
http://www.rasfoiesc.com/legal/administratie/stiinte-politice/Rolul-sefului-statului-conform66.php
6
http://www.rasfoiesc.com/legal/administratie/stiinte-politice/Rolul-sefului-statului-conform66.php
6
 BIBLIOGRAFIE

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Constituția_României
2. http://codex.just.ro/Tari/Download/FR, pag. 3
3. http://codex.just.ro/Tari/Download/FR, pag. 33
4. http://www.rasfoiesc.com/legal/administratie/stiinte-politice/Rolul-sefului-statului-
conform66.php
5. Constituția României , editura Stefan, 2003