Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
”Functia publica este acea grupare de atributii, puteri si competente stabilite prin lege, din
cadrul unui serviciu public infiintat in scopul satisfacerii in mod continuu si permanent, de catre
functionarii publici a intereselor generale ale societatii . Prof. Paul Negulescu arata ca
„functiunea publica este complexul de puteri si competente, organizate de lege pentru
satisfacerea unui interes general, in vedere de a fi ocupata, in chip temporar, de un titular (sau
mai multi), persoana fizica, care, exercitand puterile in limitele competentei, urmareste
realizarea scopului pentru care a fost creata.”(2)
Etica se confrunta cu ce este bine si ce este rau. Este un cod de reguli nescrise care ne
guverneaza in atitudinea fata de ceilalti
O alta definitiea eticii, data de Samuel C. Certo “Etica este preocuparea noastra pentru un
comportament bun, obligatia noastra de a lua in considerare nu numai bunastarea noastra
personala, ci si pe a altor oameni”
Functia exercitata de o persoana in domeniul public apartine unei profesii distincte, profesia de
functionar public. Profesia de functionar public presupune cunoasterea si aplicarea principiilor si
regulilor care se transforma in atitudini si comportamente in scopul satisfacerii nevoilor de bine
individual si al servirii interesului public.
Deontologia functiei publice se refera la concepte etice fundamentale adaptate domeniului in
care lucratorul dintr-o functie publica munceste, presupunand identificarea, formularea si
propunerea de reguli si indatoriri aferente profesiilor publice.
Cerinta indeplinirii corecte, exigente, morale, drepte a activitatii in domeniul de referinta al
profesiei publice presupune exercitarea regulilor, principiilor si atributiilor adecvate unei functii
publice pentru prevenirea riscului distrugerii prestigiului profesiei publice, profesie cu un mare
impact social.
Deontologia functiei publice nu se substituie legislatiei in domeniu, ci furnizeaza elementele
morale specifice legate de practicarea corecta a functiilor din domeniu public. Datoria morala nu
poate fi obtinuta prin constrangere sau penalitate ca cea juridica. Ea se bazeaza pe forul interior
al constiintei, adica pe norma morala ca mobil, nu pe egoism. Datoria morala presupune
rezistenta in fata ispitelor egoiste pentru a ajunge la virtute, valoare morala cu implicatii de
substanta si in domeniul deontologiei functiei publice.
Deontologia functiei publice poate fi definita ca fiind un ansamblu de reguli, norme si principii
ce vizeaza in principal, datoria morala, de atitudini si comportamente motivate moral, aferente
persoanelor numite intr-o functie publica prevazuta cu atributii si responsabilitati in temeiul legii,
in scopul servirii corecte a interesului general public si al fiecarui cetatean, precum si al
mentinerii si sporirii autoritatii, demnitatii si prestigiului profesiei de functionar public. Deosebit
de importanta pentru intelegerea comportamentului etic sunt motivele, cu rolul lor de suport
energetic, dar si scopurile.
Motivatia este un concept fundamental pentru deontologie. El exprima faptul ca la baza conduitei
umane se afla intotdeauna un ansamblu de mobiluri (trebuinte, tendinte, afecte, interese, intentii,
idealuri) care sustin realizarea anumitor actiuni, fapte, atitudini. Aceste mobiluri reprezinta
conditii interne interpuse intre stimulii mediului si reactiile organismului, mediind, cerand,
intretinand un comportament sau altul.
Deontologia functiei publice vine in sprijinul functionarilor publici si cetatenilor pentru
diagnosticarea, cercetarea si prevenirea cazurilor de coruptie si de comportament ilicit si imoral.
Desi coruptia face obiectul unor pasionate schimburi de opinie si poarta o incarcatura
deontologica aparte, prevenirea ei necesita o strategie foarte bine elaborata si aplicata. In aceasta
strategie, deontologia trebuie sa treaca dincolo de disputa moralizatoare sau de labirintul
legislativ, care sustine ca daca cu totii ne-am face datoria, coruptia nu ar mai exista., factori
precum scoala, familia, colectivele de munca, religia, activitatea economica, etnia, situatia
internationala isi pun amprenta asupra tentatiei coruptiei.
Nu trebuie sa para bizar faptul ca, in zilele noastre, se vorbeste tot mai des despre etica in
domeniul administratiei publice. In numeroase situatii s-a dovedit ca ea reprezinta o necesitate si
ca respectarea principiilor eticii conduce la obtinerea unor rezultate mult mai bune, pe toate
planurile. Etica este, poate, cea mai buna reclama pe care o organizatie si-o poate face.
Multi specialisti – printre care Peter Drucker – considera ca nu exista o diferenta intre etica din
viata de zi cu zi si cea din domeniul afacerilor. Un om deschis si generos, un ambitios, un
mincinos sau un intrigant se comporta la fel la locul de munca si in afara lui. Totusi, in conditiile
exercitarii responsabilitatilor profesionale, este necesara o abordare particulara a eticii.
In primul rand, deciziile si comportamentul unui individ la locul de munca difera de cele pe
care acelasi individ le ia cu prietenii sau familia. La locul de munca, actiunile fiecarui individ
sunt influentate de actiunile altora, iar rezultatul comportamentului sau are repercursiuni atat
asupra persoanelor din interiorul cat si din afara intreprinderii. De aceea, nimic nu poate fi
considerat bun sau rau in totalitate si chiar si aprecierile “intermediare” sunt foarte greu de facut.
In al doilea rand, asigurarea unei transparente a eticii este ingreunata de multitudinea canalelor
de comunicatie si de complexitatea relatiilor economice din societatea contemporana. Rezultatele
actiunii unui functionar public au o sfera mult mai larga decat poate el sa controleze. Exista
astfel posibilitatea ca o buna intentie sa aiba efecte negative, nedorite si imposibil de prevazut.
In concluzie, etica in domeniul administratiei publice poate avea mai multe perceptii: etica in
general, la locul de munca, la nivelul conducerii intreprinderii, la nivelul strategiilor adoptate,
etica pietei, dar si altele.
Principii ale eticii in organizatii
Necesitatea eticii in administratia publica este un fapt demonstrat; daca acceptam faptul ca nu
putem trai in haos, fara anumite reguli si principii morale, atunci se intelege ca un sistem nu
poate dura si nu poate aduce prosperitatea oamenilor daca nu se bazeaza pe o practica a eticii.
Daniela Tatiana Corduneanu considera ca “la baza eticii in organizatii stau urmatoarele principii:
a) Credibilitatea ( onestitatea, integritatea, fiabilitatea si loialitatea)
b) Respectul ( politete, eticheta, demnitate, toleranta si acceptare)
c) Responsabilitatea (a raspunde pentru proportiile actiunii, a da dovada de o anumita
moderatie, urmarirea excelentei si motivarea prin exemplul personal, perseverenta, angajarea
intr-un efort de perfectionare continua)
d) Echitatea (egalitatea, impartialitatea, proportionalitatea, sinceritatea, rigurozitatea cuvenita)
e) Empatia (a fi sincer preocupat de bunastarea celorlalti, altruism, bunavointa)
f) Spiritual civic (respectarea legilor, a contribui la buna functionare a societatii, activitati
precum votarea, executarea datoriei de jurat, protejarea resurselor mediului)” (5)
Bibliografie:
Valentin Prisacaru, Tratat de Drept administrativ roman, Parte generala, Editura Lumina Lex,
Bucuresti, 1993, p.149
Paul Negulescu, Tratat de drept administrativ, Bucuresti, 1934, p.531
Etica si eficienta profesionala, editia a doua, Biblioteca performantei in cariera, Editura All, Bucuresti,
2005, p32
Managementul modern. Diversitatea, calitatea, etica si mediul global- S.C. Certo, Editura Teeora,
Bucuresti, 2002, p.98
Daniela Tatiana Corodeanu, Etica in administratia publica, Iasi, ed. Tehnopress, 2007, p.47
Dupa Thomas Dunfec – din lucrarea scrisa de Daniela Tatiana Corodeanu, Etica in administratia
publica, Iasi, ed. Tehnopress, 2007, p.47