Scurte consideraţii de etică şi deontologie în domeniul

juridic

Sorin-Adrian Predescu

Masterand al Facultăţii de Drept, Universitatea din Bucureşti

Drept fiscal

Bucureşti, 2017
 Scurte consideraţii de etică şi deontologie în domeniul juridic

1. Delimitări conceptuale

1.1 Etica, din grecescul ethos (obicei, morav, comportament sau caracter habitual), a fost
consacrată de către Aristotel ca fiind atât un concept filosofic, cât şi o ramură a ştiinţei, ce se
preocupă cu morala. In prezent, etica este un concept filosofic ce poate fi conturat ca fiind
acea disciplină prescriptivă, bazată pe principiile deliberării şi alegerii, vizand natura
personalitatii si vieţii, formarea caracterului, precum si studiul moravurilor.1

1.2 Noţiunea de morală (obiect de studiu al eticii) are in vedere un ansamblu complet de valori si
prejudecăţi ale constiintei individuale si de grup, ce lucreaza cu notiuni precum binele si raul.

1.3 Termenul deontologie provine tot din limba greacă: deon/deori, semnificand datorie,
obligatie, ce se cade. Semnificaţia de astazi a deontologiei, ramura a eticii, in cadrul
profesiilor juridice se poate subsuma acelui set de norme de conduită, precum si acelor
obligatii etice din cadrul profesiei (datorii morale), care fac aplicarea normelor
corespunzatoare dreptăţii, corectitudinii sua justetii.

1.4 In ceea ce priveste etica aplicată, aceasta urmareste analiza situatiilor cotidiene concrete si
ipoteze privind acţiunile intreprinse in mediul social, toate acestea dintr-o perspectiva
morala. De aceea, se poate afirma că etica profesiilor juridice se subscribe categoriei eticii
aplicate.2

2. Dreptul ca realitate socială şi dimensiunea sa morală

2.1 Juridicul reprezintă o parte componentă a realitatii sociale, un fenomen complex care
functioneaza obiectiv pe un fundal social, constituind unul din modurile de reflectare pe plan
social a existentei umane. Aşa cum s-a afirmat, orice sentiment al dreptului, chiar si unul pur
solitar, implica o latenta a societăţii; un drept robinsonian este de neconceput. 3

2.2 Morala se află în stransă legatură cu echilibrul intereselor societatii si cu armonia intereselor
individuale cu cele sociale. In altă ordine de idei, morala este stiinta moravurilor, totalitatea
regulilor care guverneaza raporturile dintre oameni.4

1
M.-M. Pivniceru, Deontologia profesiei de magistrat. Repere contemporane, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008, p. 1.
2
A. Sandu, Etică şi deontologie profesională, Ed. Lumen, Iaşi, 2012, p. 14.
3
J. Carbonnier, Sociologie juridique, Paris, 1977, p. 121, citat după N. Popa, Teoria generală a dreptului, Ed. C.H.
Beck, Bucureşti, 2008, p. 117 si urm.
4
St. Odobleja, Psihologia consonantistă, Ed. Stiintifica si Enciclopedică, Bucureşti, 1982, citat dupa N. Popa, op. cit.,
p. 144.
2.3 Cu toate acestea, moralei îi lipseste elementul coercitiv al stiintei dreptului, caci nu putem
vorbi despre norme de morală obligatorii, asa cum sunt cele juridice. Distinct de morala,
dreptul nu este nici amoral, întrucât cele mai importante reguli morale au fost transformate in
imperative juridice. De altfel, tocmai forţa de constragere oferita, de catre stat, dreptului, este
cea care transeaza diferenta dintre bine si just.
2.4 In ceea ce priveşte distincţia terminologica anterior anticipata, imoralitatea poate fi inteleasa
ca fiind opusul moralităţii, daunatoare comunitatii si contrara interesului general, in timp ce
amoralitatea este definită ca acea stare neutra si in egala masura de daunatoare de indiferenta
socială.

3. Independenţa juridicului faţă de etică

3.1 Relaţia între etic şi juridic ramane una de independenta. Afirmatia este la nivel principial,
intrucat autorii care susţin aceasta teza privesc aceasta relatie ca una delimitativa, ce
pastreaza totusi zone conectate la nivel ontologic, acolo unde valorile etice ajung principii
fundamentale de drept.5

3.2 In practică, etica este preluată în domeniul dreptului (atat legislativ, cat si jurisprudential) sub
forma cutumelor, a bunei credinte si a bunelor practici in materie profesionala, moralitatea
ajungand sa fie considerata, practic, o paradigma importanta a domeniul dreptului.

3.3 De regulă, normele juridice au doua roluri, ambele la fel de importante: unul de preventie, iar
celălalt de a asigura conformitatea, ambele fiind in stransa legatura cu ideea de sanctiune. Pe
de altă parte, normele etice (sau morale) separa binele de rau si responsabilizeaza individul,
ceea ce nu face altceva decat sa atraga concluzia unei complementaritati a celor doua
categorii de norme.

3.4 In acest context mai larg al paradigmelor justiţiei, si, in concret, al filosofiilor penale si
criminologice, conceptul de justiţie restaurativă sau apreciativă a surclasat ideologic ideea
apusa a normelor penale sancţionatoare cu rol retributiv, noul model avand la baza noi studii
sociale si etice cu privire la reinterpretarea naturii sociale a dreptului.6

3.5 Preocuparea pentru corectitudinea legilor provine din necesitatea controlului etic al
acestora.7 Intr-adevăr, în asentiment cu autorii lucrarii citate, consider ca in ceea ce priveste
caracterul etic al legii, aceasta se află intr-o relatie de interdependenta si necesitate cu

5
A. Sandu, op. cit., p. 51.
6
C. Mitrache, C. Mitrache, Drept penal român. Partea generală, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2014, p. 43-44.
7
A. Sandu, op. cit., p. 56.
 controlul etic. Iata, principiul general de drept al nediscriminarii deriva din domeniul eticii si
are la baza conceptul filosofic al dreptatii sociale, fiind un exemplu elocvent in acest sens.

4. Valori etice şi deontologice fundamentale, specifice profesiilor din domeniul juridic

4.1 Prezentarea pe scurt a celor mai importante aspecte etice ale conduitei practicienilor din
domeniul juridic reprezintă înca o abordare utila pentru clarificari conceptuale, in principal
prin delimitarea metodelor folosite în cadrul solutionarii chestiunilor de ordin moral a
juristilor, fie ei magistrati sau avocati.

4.2 Intre valorile etice specifice profesiilor juridice, independenţa, inteleasa in special ca
independenta personală, ocupă un loc principal. Pentru a se vorbi de o reala independenta
asumata atat de catre magistraţi, cat si de catre avocati aflati in exercitarea profesiei,
discutam despre o responsabilizare (este vorba despre o obligatie de aparare a independentei
in sarcina celor amintiti) ce vizeaza, in egala masura, integritatea si pregatirea profesionala a
acestora.8

4.3 Raportând conceptul de imparţialitate la sfera profesiilor juridice, acesta apare in randul
magistraţilor, remarcându-se o intelegere conceptuala ce echivaleaza unui observator
rezonabil, orice sustineri cu privire la lipsa de impartialitate a acestor subiecti necesitand a fi
probata si justificata din punct de vedere obiectiv.9

4.4 Nu în ultimul rand, decenţa, echivalând respectului bunelor moravuri si bunei cuviinte, ori
corectitudinea sau integritatea reprezinta de asemenea valori etice fundamentale aplicabile
domeniului si practicienilor juristi, poate la fel de importante cu cele deja amintite. Si in
cazul acestora exista obligatii morale corespunzatoare de a le proteja si garanta, precum si de
a evita crearea oricarei perceptii ca ele ar putea fi subminate.

5. Concluzie

5.1 Orice aspect din societate implică chestiuni de ordin moral sau etic, axate pe judecati de
valoare între bine si rau. Cu atat mai mult putem discuta despre aceasta in cadrul profesiilor
juridice cum sunt cele de magistrat sau de avocat, ale caror imagine se cladeste pe idei
calauzitoare fundamentale, precum cele ale dreptăţii şi a ceea ce este just.
5.2 Etica şi deontologia la nivel social, dar in domeniul juridic in special, sunt indispensabile
pentru juristii practicieni, care trebuie sa tina cont de aceste conceptele disciplinare intru o
buna desfăşurare a activitatii profesionale.

8
M.-M. Pivniceru, op. cit., p. 69 si urm.
9
C.E.D.O., Cauza Thorgeirson c. Islanda, Hotărârea din 25 iunie 1992, par. 51.
 Bibliografie

Tratate, cursuri, monografii

1. Mitrache, C., Drept penal român. Partea generală, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2014;
2. Pivniceru, M.-M., Deontologia profesiei de magistrat. Repere contemporane, Ed.
Hamangiu, Bucureşti, 2008;
3. Popa, N., Teoria generală a dreptului, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2008;
4. Sandu, A., Etica si deontologie profesională, Ed. Lumen, Iaşi, 2012.

Jurisprudenţă

1. C.E.D.O., Cauza Thorgeirson c. Islanda, Hotărârea din 25 iunie 1992.