UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ
Splaiul Independenţei Nr. 105, sector 5, 050097, BUCUREŞTI,
ROMÂNIA
Tel.: + + 4021 318 0469; Fax:+ + 40 21 318 0498
www.fmvb.ro , e-mail: info@fmvb.ro

Master: Controlul și Expertiza Alimentelor Ecologice, Halal și Kosher

ETICĂ ȘI INTEGRITATE ACADEMICĂ

Etică și integritate în administrația publică; ETICA - pentru Facultatea de Jurnalism
şi teoria comunicării a Universităţii Bucureşti

Îndrumător: Șef lucrări dr. DOBRE Răzvan

Masterand : Ion ALEXE

1/25/2022

Anul II, Semestrul I

București 2022
CUPRINS
1. Introducere..........................
2. Definiții
3. Conceptul de etică și integritate
4. Principii
 1. Introducere
Potrivit lui Pritchard și Goldfarb (2007), „Etica este despre ceea ce este corect sau greșit,
bine sau rău, drept sau nedrept, responsabil sau neresponsabil, obligatoriu sau permisibil,
lăudabil sau condamnabil. Ea este asociată cu vina, rușinea, indignarea, resentimentul, empatia,
compasiunea și grija. Ea este interesată atât de caracter cât și de conduită. Se adresează atât unor
probleme de politici publice, cât și unor probleme personale”

<<Referat - Etica Si Deontologie in EFS – PDFCOFFEE.COM>>

„Etica este una din principalele ramuri ale filosofiei şi poate fi numită ştiinţa realităţii
morale; încearcă elucidarea problemelor morale printr-un demers cognitiv. Etica poate fi
înţeleasă de asemenea ca o filosofie asupra moralei, a binelui şi a răului, a datoriei. Deontologia
este un compartiment al eticii care se ocupă cu studiul normelor si obligaţiilor specifice unei
activităţi profesionale. Atunci când vorbim despre etică, un anumit număr de noțiuni ne trec prin
minte: cele ale valorii, datoriei, moralei și deontologiei. O valoare reprezintă acel ceva în care o
persoană crede: dragoste, dreptate, echitate, fidelitate, dar și bogăție, frumusețe, forță și chiar
violență. Morala se referea la ceea ce este bine sau rău. Dacă fidelitatea este o valoare pozitivă în
morala creștină, ea nu mai are semnificație în morala islamică, unde este permis să ai mai mult
de o soție. Un grup poate valoriza violența, care moralmente este condamnabilă. Etica este un
demers care studiază și analizează condiția umană. Care sunt principiile ce trebuie respectate
pentru a avea o condiție ireproșabilă? A fura este un gest ilegal și imoral, nu este bine. A
împrumuta bani de la un prieten este o conduită total acceptabilă pentru marea masă a
muritorilor, dar ea este foarte delicată pentru o personalitate politică, aceasta fiind poate obligată
a afectua câteva mici servicii în schimb. Etica tratează despre ce este acceptabil în viață. Un cod
etic poate enunța, spre exemplu, când nu trebuie să se intre într-un conflict de interese.
Deontologia le impune cetățenilor îndatoriri. Un cod deontologic propune reguli stricte de
urmat. În cazul precedent, codul deontologic poate genera o lege prin care este interzis să se
împrumute bani altor persoane. Noţiunea de deontologie se referă la corectitudinea (morala)
comportamentului celui care practică o anumită meserie, în legătură cu toţi cei ce vin în atingere
cu activitatea în cauză sau care sunt influenţaţi într-un fel sau altul de ea”.

2. Definiție și conceptul de etică

<<Ghid practic de îndrumare a Codului de Etică și Deontologie profesională în
UPB>>
Etica provine din grecescul ethos care înseamnă caracter sau obișnuință, datină.
Ethos în greacă, mores în lat = moravuri, cutume, comportament

<<ETICĂ ŞI INTEGRITATE ACADEMICĂ- UNIVERSITATEA „SPIRU HARET”

FACULTATEA DE ŞTIINŢE JURIDICE ŞI ŞTIINŢE ECONOMICE CONSTANŢA>>
  Într-un context mai larg, etica se ocupă cu studiul teoretic al valorilor și condiției umane
din perspectiva principiilor morale și a rolului acestora în viața socială.
În sens restrȃns, Etica reprezintă totalitatea normelor de conduită morală, iar în sens și mai
restrȃns reprezintă un ansamblu de principii și reguli ale membrilor unei unei profesii

Știință care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor și condiției umane din perspectiva
principiilor morale și cu rolul lor în viața socială; totalitatea normelor de conduită morală
corespunzătoare; morală. 
VASILE MORAR
ETICA (pentru Facultatea de Jurnalism şi teoria comunicării a Universităţii
Bucureşti)

Adj. Privitor la etică , de etică, bazat pe etică, conform cu etica;

moral – Din franceză - éthique, 
Din latină - ethicus

2. Definirea conceptului de etică

Etica este o disciplină filosofică și științifică ce are ca obiect de studiu „morala”.

La origine termenii de „etică” și “morală“ sunt apropiați: primul derivă din grecescul
“ethos” iar al doilea din latinescul “mores”.
Formula percutantă a lui Andre Comte - Sponville: „morala comandă, etica recomandă“.
Distincţia între bun şi rău şi acţiunea în funcţie de ceea ce se consideră bun.
Căutarea fericirii care culminează în înţelepciune. Distincţia între bine şi rău şi acţiunea
în funcţie de ceea ce se consideră, conform.
Căutarea virtuţii care culminează cu sfinţenia.

Ambii termeni desemnau bunele moravuri și buna conduită.

Pentru fiecare domeniu există “ o etică și integritate”.

La origine termenii de “etică” și “morală” sunt

apropiați: primul derivă din grecescul
În timp, sensul lor s-a diferențiat, chiar dacă în practică, cei doi termeni sunt frecvent
confundați cu valorile , factorii culturali (istorie, tradiții, educație, credințe etc.) și cu normele
de comportament (ale societăţii, grupului, culturii, civilizatiei etc.).
Moralitatea se raportează la comportamentul pe care un om îl manifestă în respectarea
valorilor, normelor, standardelor, codurilor de comportament din perspectiva alegerii pe care o
face între bine și rău.
Etica este o disciplină filosofică și științifică, ce are
ca obiect de studiu „morala” [1]
La origine termenii de “etică” și “morală”
sunt apropiați: primul derivă din grecesc
Morala reprezintă un cod de valori ce ghidează
alegerea acţiunilor umane.
Termenul “moral” se referă la un
comportament/raționament bun, corect, în
conformitate
“Moralitatea” se raportează la
comportamentul pe care un om îl manifestă în
respectarea
valorilor, normelor, standardelor, codurilor de
comportament din perspectiva alegerii pe care o
Etica presupune o atitudine de reflectare critică și obiectivă, o examinare sistematică a
modului de viață și asumarea unui comportament moral. Totodată, etica se referă la motivaţia
morală care stă la baza gândirii, acţiunii, comportamentului nostru (moralitatea acțiunii)
și furnizează criteriile raţionale pentru deciziile/alegerile noastre morale. De asemenea, etica
oferă criterii raționale pentru deciziile/alegerile morale și ajută la alegerea binelui în
concordanță cu principiile morale și care constituie standarde înalte de comportament moral sau
atitudini.
Etica are trei subdomenii: etica descriptivă, metaetica și etica normativă .
6
Profesionalismul academic se referă la angajarea
întregului corp academic în aplicarea nu
Primatul meritocrației presupune recunoașterea, cultivarea, recompensarea realizărilor,
<<Ghid practic de îndrumare a Codului de Etică și Deontologie profesională în UPB>>
Etica este studiul moralei unei societăţi (sau studiul moralităţii, al moravurilor).
 Morala unei societăţi este un ansamblu de reguli care coordonează membrii acelei
societăți – membri care au de obicei interese diferite, chiar divergente - spre atingerea unor ţeluri
comune majore în aşa fel încât:
- să nu-şi facă rău unii altora;
- să-şi asigure o viaţă profesională şi socială reuşită;
- să sporească bunăstarea tuturor, într-un mod imparţial;
- să respecte demnitatea şi autonomia tuturor celor afectaţi de activităţile societății;
- să recompenseze munca după merit.
2.1. Principii etice universale:
1) Principiul autonomiei: trebuie să respectăm dreptul fiecărei persoane de a decide liberă
alegerile, scopurile şi proiectele proprii, fără nici o ingerinţă străină, pe baza propriilor sale
credinţe şi valori.
2) Principiul demnităţii: omul trebuie respectat ca valoare supremă şi incomparabilă; el
nu trebuie tratat niciodată doar ca un mijloc pentru a ne atinge scopurile egoiste, ci ca scopul cel
mai înalt. Şi avem dreptul să ne aşteptăm la acelaşi tratament.
3) Principiul binefacerii: Fă binele şi, dacă nu poţi face bine fără să faci simultan şi un
rău, atunci e preferabil să nu acţionezi.
4) Principiul precauţiei : Nu trebuie să acţionăm (mai ales în cercetare) în modalităţi care
pot fi dăunătoare în viitor chiar şi în condiţiile în care nu putem prezice exact care vor fi daunele
şi cine vor fi cei afectaţi.
5) Principiul dreptăţii : Trebuie să distribuim echitabil (nepărtinitor) bunurile şi
serviciile , să nu discriminăm persoanele, să le apreciem după merit, nevoi, contribuţie şi
responsabilitate etc., ţinând cont de resursele disponibile. Acestea sunt cele mai cunoscute
principii etice din filosofia europeană a moralei şi cele mai relevante pentru etica academică. Din
aceste valori decurg următoarele reguli morale:
La baza constituirii unei norme au stat întotdeauna valorile morale promovate în anumite
momente istorice și în diferite arii de conviețuire umană într-o societate.
Astfel, obiectul principal de studiu al științei eticii este morala. Tema moralei este una din
cele mai vechi teme ale filosofiei, fiind o parte constitutivă a naturii umane, iar conștiința de sine
a omului a fost constituită înainte de toate în jurul valorilor morale existente în societate în
fiecare perioadă istorică.
<<Etică și integritate academică>> - Universitatea din București : Emanuel Socaciu,
Constantin Vică, Emilian Mihailov, Toni Gibea, Valentin Mureșan, Mihaela
Constantinescu
Moral, imoral, non – moral
Se face referire adesea despre unele lucruri (acțiuni) că sunt morale sau imorale, sau chiar
la persoane.
Evaluarea acțiunilor se face prin încadrarea în trei mari categorii:
 - acțiuni care contravin cerințelor moralității (imorale)
- acțiuni care realizează o cerință morală (morale sau moralmente dezirabile)
- acțiuni oarecum indiferente sau neutre din punct de vedere moral, din care fac parte
acțiuni comune, fără un impact semnificativ asupra vieților noastre sau a celor din jur.
Principii, valori și reguli morale
Să privim trei enunțuri:
- Tratează umanitatea, atât în persoana ta cât și în persoana altora, întotdeauna în
același timp ca scop în sine și niciodată doar ca mijloc.(Aparține filosofului german
Immanuel Kant)
- Libertatea este o valoare importantă a vieții academice.
- Să nu furi!
Fiecare dintre ele ne comunică ceva despre moralitate.
<<Programul Operațional Sectorial”Creșterea Copetitivității Economice ”.>>
3. Etică și integritate în administrația publică

3.1 Etica în cadrul Agenția Națională a Funcționarilor Publici

Normele de conduită profesională sunt obligatorii pentru persoanele care ocupă o
funcție publică în cadrul autorităților și instituțiilor publice ale administrației publice centrale și
locale, precum și în cadrul autorităților administrative autonome.

Definirea noțiunii de etică

Etica în cadrul funcției publice poate fi definită ca un complex de principii și norme de

comportament corespunzător în cadrul sistemului administrației publice.
În funcție de legislația și de tradiția administrativă, aceste reguli fac parte integrantă fie
din cultura administrativă, fie dintr-un cadru juridic bine definit.

Scopul normelor etice

Etica în serviciul public urmărește reducerea neregulilor din acest domeniu și creșterea
încrederii publicului în administrație. Pe de altă parte, prin etica administrativă se dorește o
reformulare a regulilor de conduită, în contextul unei perioade de restricții bugetare și de reforme
administrative.
Normele de conduită trebuie sa fie adecvate în vederea măririi capacitătți de acțiune a
Administrației.
Etica și integritatea reprezintă trăsăturile definitorii ale administrației publice, care sunt
strâns legate de buna guvernare, de calitatea serviciilor publice oferite, care întărește încrederea
comunității în instituțiile și autoritățile publice, constituind totodată condiții pentru dezvoltarea
economică.
 Conduita profesională ca normă este reglementată în legislația romanească din punct de
vedere al principiilor etice și integritatății.
Comportamentul inadecvat, neetic poate duce la aparariția de efecte dintre foarte grave,
pentru instituțiile publice, cât și pentru personalul acestora, cum ar fi: pierderi financiare,
afectarea reputației entității și a angajaților, afectarea relațiilor cu partenerii.

Crearea unui cadru profesional bazat pe etică, generarea și păstrarea unor valori, principii
și reguli, duce la formarea unui cadru de cinste și onestitate, cu mari beneficii în existența
entității publice.

Activitatea de verificare se realizează după principiile legalității, confidențialității,

independenței, imparțialității și dreptului la apărare.

Referitor la Codul de Conduită al funcționarilor publici, un rol deosebit revine Agenției

Naționale a Funcționarilor Publici. Aceasta poate fi sesizată de orice persoană cu privire la:
- încalcarea normelor de conduită de către un funcționar public;

Agenția Națională a Funcționarilor Publici întocmește anual un raport care conține cazuri
de încălcare a normelor de conduită profesională, practic un “tablou general” a tot ceea ce ține de
funcția publică și funcționarul public.

Etică și deontologie profesională

Adoptarea unei conduite etice corespunzătoare de către funcționarii publici precum și

îmbunătățirea serviciilor publice, în mod evident imaginea autorităților și instituțiilor publice va
fi îmbunătățită.
Orientarea generală este către un program de reforme în administrația publică astfel încât
să se realizeze o îmbunătățire a performanțelor din sectorul public.

Strategia de guvernare în toată lumea, a fost legată de îngrijorarea privind cheltuielile

publice, nevoia de servicii de calitate și o îmbunătățire a performanțelor din sectorul public.

Într-un fel administrația publică este un monopol și nu se confruntă cu o competiție,

scopul fiind binele comun.

“Acolo unde nu există opțiuni, există servicii de calitate mai slabă și acolo unde
nu există concurență, există posibilitatea exercitării puterii în mod arbitrar.
Totuși, deținând monopolul, administrația publică trebuie să ofere servicii și bunuri de o
calitate superioară”.

Reglementarea conduitei profesioniste a funcționarilor publici

- Asigurarea unui serviciu public de calitate

- Loialitatea față de Constituție și lege
- Loialitatea față de autoritățile și instituțiile publice
 - Libertatea opiniilor
- Activitatea publică
- Activitatea politică
- Folosirea imaginii proprii
- Cadrul relațiilor în exercitarea funcției publice
- Conduita în cadrul relațiilor internaționale
- Interdicția privind acceptarea cadourilor, serviciilor și avantajelor
- Participarea la procesul de luare a deciziilor
- Obiectivitate în evaluare
- Folosirea prerogativelor de putere publică
- Utilizarea resurselor publice
- Limitarea participării la achiziții, concesionări sau închirieri
- Conflictul de interese pentru funcționarii publici
- Incompatibilități privind funcționarii publici
- Metode de prevenire a încălcării normelor de conduită profesională
- Avantaje si dezavantaje ale conduitei profesioniste
a funcționarilor publici
- Avantaje :
- Dezavantaje

4. ETICA (pentru Facultatea de Jurnalism şi teoria comunicării a Universităţii Bucureşti)

VASILE MORAR -
 Triunghiul de bază al eticii este compus din Eu, Tu, El. În primul stadiu, notează Ricoeur,
eu cred in libertatea mea: „fac ce pot şi pot ce sunt“: act de smulgere, de afirmare a puterii de a
fi, stima faţă de sine. Dar, în fapt, intrăm cu adevărat în etică atunci când ne afirmăm şi propria
voinţă şi libertatea celuilalt: act de dezlegare. Etica se naşte, prin urmare din această depăşire: să
faci în aşa fel încat „libertatea celuilalt să fie asemeni libertăţii mele“. În termenii felului în care
ar trebui să fie relaţiile dintre oameni, în afaceri şi intreprinderi, aceasta înseamnă: necesitatea
de a inspira încrederea celorlalţi.

În fond, nu trebuie uitat niciodată că „celălalt este semenul meu“ - După Ricoeur polul
El „califică mediaţia regulii“.

“. „Predicatele etice (justiţie, egalitate, fraternitate)”

Pentru ce se petrec lucrurile astfel?, se întreabă eticianul francez.

Pentru că fiecare, atunci cand se naşte, găseşte o situaţie deja „marcată din punct de
vedere etic“. Eu nu sunt, niciodată, la inceputul regulii. Cum se aplică această idee pentru
relaţiile de afaceri? „Să pun în acord propriul meu proiect cu proiectul instituţional“.
Mediaţia permite coexistenţa: „libertatea ta valorează tot atat ca libertatea mea“. În felul
acesta se trece de la etică la morală cu noţiunea de imperativ şi de lege. Astfel, valorile vor fi
puse la adăpost de arbitrariul fiecăruia. Ricoeur va vorbi chiar de trilogia: „libertatea mea,
libertatea ta, regula“.
Astfel, formalismul în etică defineşte moralitatea.
Dar etica are o ambiţie mai mare, aceea de a reconstrui intermediarii între libertate, care
este punctul de plecare, şi lege, care este punctul de sosire“.10
Relaţia între etică şi morală, aşa cum o defineşte Paul Ricoeur, este una „perfect
aplicabilă intreprinderii“, mediului economic şi de afaceri, în genere.
Orice salariat este autonom (polul Eu) dar el trebuie să-şi asigure încrederea celorlalţi
(polul Tu).
De asemenea, fiecare va trece prin adecvarea proiectului său la cel al instituţiei, al
companiei sau firmei care l-a angajat. Mai mult, prin raportare la mediul său extern
intreprinderea poate fi considerată autonomă, dar, în acelaşi timp, ea trebuie să se asigure de
concurenţa sau de cooperarea celorlalţi, respectând adecvarea la funcţionarea pieţei.
Valorile şi normele morale

Valorile: perspective teoretice şi implicaţii etice

 Înțelegerea lumii afacerilor dintr-o perspectivă etică înseamnă a ne raporta la această
„realitate“ ca valori şi norme.
Independent de voința noastră toţi trăim, într-un univers al valorilor și normelor.
Socializarea noastră este felul în care asimilăm şi modificăm acest aliaj dintre valorile în
care credem şi normele pe care le respectăm.
În fapt, de la Aristotel încoace, omul este definit ca zoon politikon, ca o fiinţă socială,
care, înzestrată fiind cu raţiune, este capabilă să aprecieze lucrurile, evenimentele sau celelalte
persoane prin termeni precum: bine (bun),- rău, util-vătămător; drept-nedrept; etc.
De asemenea, judecăţile sunt adevărate, sau false, iar aprecierile vizând gustul primesc
calificative de tipul frumos, urât ş.a.m.d. În această ordine de idei, s-a observat, de pildă, că şi
atunci când cineva afirmă că-i este „indiferent ceva“, avem de-a face tot cu o judecată de
apreciere. Prin urmare, noi valorizăm, adică avem reacţii spontane de plăcere, sau de neplăcere,
avem, după aceea, preferinţe mai mult sau mai puţin statornicite; simţim, în acelaşi timp de
multe ori nevoia de a ne motiva, de a ne justifica şi reacţiile de gust şi plăcerile şi preferinţele
noastre și, mai precis; ne place să credem despre noi că nu trăim la întamplare; că alegerile
noastre au valoare şi, desigur că, noi înşine suntem nişte persoane valoroase.
Oricum, însăşi axiologia (teoria generală a valorilor) apărută ca disciplină filosofică la
sfârşit de secol XIX şi început de secol XX (Wiendelbandt, Rickert, Natorp,Cohen, Petre Andrei)
a încercat să răspundă tocmai la astfel de întrebări simple şi fundamentale:

1. faptele sunt valoroase (în sensul de bune sau rele, utile sau inutile, sacre sau profane)
în ele însele sau noi le conferim aceste tipuri de calificări adjectivale?
2. valorile (vitale, utilitare, estetice, morale, teoretice, juridice, religioase) sunt
determinate de plăcerile sau preferinţele noastre sau există cumva standarde supra-individuale,
care ne indică valabilitatea lor ? Ce caracteristici au valorile astfel încât să le putem deosebi în
mod definitoriu faţă de „lucruri“ sau „fapte“?
3. Cum se face trecerea de la o judecată de fapt (de la ceea ce este) la o normă (la ceea
ce trebuie să fie)?

Un alt element este valoarea care este identificată întrutotul cu actele de apreciere, sau cu
suma sau sinteza proceselor de valorizare.
Altfel spus, dacă subiectivitatea este considerată a fi sursa valorilor, atunci şi valabilitatea
acestora este dată de aceeaşi „suverană“ subiectivitate individuală. O asemenea abordare se
dovedeşte adeseori sinonimă cu expresii de tipul: „are valoare ceea ce-mi place mie!“.

De asemenea, preferinţele ne deosebesc de ceilalţi, pe cand valorile (de pildă, cele

morale) ne unesc într-o comunitate spirituală supraindividuală; iar, ceea ce ne face să sesizăm şi
să preţuim valorile, nu ţine numai de plăcerile sau înclinaţiile noastre capricioase, ci, ţine de
judecata raţională – singura facultate aptă să conceapă şi să legitimeze ceea ce este general şi
durabil în condiţia umană.
În fapt, cea mai cunoscută formă a subiectivismului axiologic este îmbrăcată de
emotivismul etic (Alfred I. Ayer şi Charles Stevenson).
Potrivit acestei viziuni noi împărtăşim anumite valori (cinste, corectitudine, loialitate
etc.), dar ne bazăm în aprecieri pe sentimentele noastre şi, ca atare, nu există ceva de genul
corect sau incorect„în mod obiectiv“
 Etica în afaceri, politică şi mass-media

Clarificări conceptuale

Dacă se asociază termenii etică și politică pot rezulta raporturi între principiile morale și
unele decizii ce țin de politică.

Poate fi acceptată și expresia “ etica politică” chiar dacă se presupune că ar exista un

conflict între etică și politică sau o reație antagonică.

Etica în politică se poate interpreta după normele de putere eficență și raționalitate dar și
după valori morale sau norme cum ar fi: toleranța, mila, curajul, iubirea, onestitatea, dreptatea și
libertatea.

O dată cu dezvoltarea regimurilor democratice, se poate spune că puterea politică trebuie

să fie deschisă şi receptivă la voinţa socială.

Între politicieni apar unele critici privind încălcarea unor norme, dar și unii și alții își
apără și susțin propriile principii morale.
Între etică și politică apare un conflict de exigențe care poate plasa politica dincolo de
etică sau în afara moralei.
De exemplu etica poate cere oamenilor politici să nu aducă prejudicii sau daune
oamenilor, persoanelor nevinovate, dar în anumite situații poate cere în anumite condiții unele
sacrificii pentru binele general, binele națiunii.
De exemplu “astfel, în 11 septembrie 2001, cetăţenii americani din avionul deturnat de
terorişti şi-au sacrificat propria viaţă satisfăcând în acest fel în primul rând un atribut etic).

BIBLIOGRAFIE

1. VASILE MORAR ETICA (pentru Facultatea de Jurnalism şi teoria comunicării a

Universităţii Bucureşti)
2. Programul Operațional Sectorial”Creșterea Copetitivității Economice ”.ETICĂ ȘI
INEGRITATE ÎN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ - Agenția Națională a Funcționarilor
Publici
3. Ghid practic de îndrumare a Codului de Etică și Deontologie profesională în UPB
4. Strategia Națională Anticorupție privind prevenirea și combaterea corupției în
sectoarele vulnerabile și administrația publică locală pe perioada 2008-2010 –
Hotărarea Guvernului nr.609/2008;
5. Ordonanța de urgnță nr. 57/03.07.2021privind Codul Administrativ