SPECIFICUL ETICII MEDICALE ȘI AL

DEONTOLOGIEI

CURS 1.

Termenul „ etică” provine din éthique (fr.), ethicus (lat.) şi este ştiinţă care se ocupă cu
studiul teoretic al valorilor şicondiţiei umane din perspectiva principiilor morale şi cu rolul lor în
viaţa socială. Mai pe scurt, desemenează totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare.

Etica este un ansamblu de acţiuni şi fapte civice şi morale pe care fiecare individ le acceptă şi
le respectă, după cum crede de cuviinţă. Etica implică respectul faţă de sine, individ şi
comunitate, respect ce include necesităţile, valorile, convingerile şi percepţiile individuale. Atât
etica, cât şi bioetica, constituie o parte componentă, de sine stătătoare, a gîndirii filosofice, este
orientată spre o cercetare complexă a moralei şi a modelelor conceptuale de interpretare a acesteia.

ETICA MEDICALĂ se constituie ca o teorie a moralei, ca o știința ce studiază

ansamblul de cerințe, deprinderi, atitudini şi obiceiuri morale specifice activității medicale şi
care se manifestă în fapte, în mod de comportare în cadrul profesiei medicale.

Etica medicală înseamnă, de fapt, înfruntarea responsabilităţilor, găsirea unor

soluții cânddatoria o cere şi acţionarea în consecință, desemnează acea parte a eticii, care se
ocupă cu studiul datoriilor morale, al originii, naturii şi formelor acestora, în calitatea ei
de componenta esențială a conștiinței morale a oamenilor.

Prin CONDUITA ETICĂ ŞI DEONTOLOGICĂ înțelegem ansamblul de atitudini şi

acțiuni cerute denormele morale şi cele tehnico-profesionale, fără de care nu e posibilă exercitarea
profesiunii la nivelul exigentelor societăţii. Obiectul şi scopul profesiunii medicale, multiplele
relaţii interumane, care sunt angajate în timpul şi pentru realizarea actului medical, au implicat de
la început o conduita profesionala cu un bogat continut etic.

DEONTOLOGIA - provine din déontologie (fr.), etimologic definindu-se din greacă prin
deon – ceea ce trebuie făcut şi logos – studiu. Este doctrina privitoare la normele de conduită şi la
obligaţiile etice ale unei profesiuni (mai ales a celei medicale). Totodată este o parte a eticii, ce
studiază normele şi obligaţiile specifice unei activităţi profesionale.

Deontologie medicală reprezintă totalitatea regulilor şi uzanţelor care reglementează relaţiile

dintre medici sau dintre aceştia şi bolnavii lor, fiind sinonim cu etica medicală. Este o teorie despre
datorie, despre originea, caracterul şi normele obligaţiei morale în general. Deontologia este un
compartiment al eticii care se ocupa cu studiul normelor şi obligaţiilor specifice unei activităţi
profesionale.

CONDUITĂ ETICĂ - cuvântul conduită provine din conduite (fr.) şi desemnifică

felul de a se purta, comportamentul. Normele de conduită cuprinse în codul etic sunt în
concordanţă cu reglementările legale în vigoare din domeniul presupus.

BIOETICA - provine din bioéthique (fr.), bioetica (it.) şi reprezintă morala ştiinţei în
general şi a medicinei în special, care interzice comercializarea corpului uman şi traficul de organe.
Este o direcţie ştiinţifică interdisciplinară preocupată de analiza atitudinei morale a omului faţă de
animale, de plante, de vietate în sine (dar şi de biosferă).

La jumătatea anilor '90 Dicţionarul Oxford definea bioetica drept disciplină care studiază
problemele etice rezultate din progresele medicieii şi biologiei. Putem observa că această definiţie
se referă mai ales la ceea ce, în accepţiunea actuală, se înţelege prin termenul de etică biomedicală.
Între timp, noi ramuri au apărut în cadrul bioeticii: etica mass-mediei, etica economică şi
politică, etica mediului etc.

În prezent etica medicală (medical ethics) este inclusă în etica biomedicală (biomedical
ethics) - etica în medicina şi biologie -, care la rândul ei este inclusă în bioetică (bioethics) - etica
biomedicală, etica mass-mediei, etica economica şi politica, etica mediului etc.). Practic, până pe la
jumatatea anilor '90 termenul de bioetică (sau bioetică medicală) reprezenta acelaşi lucru cu etica
medicală, în termenii descrişi de către dicţionarul Oxford. Apoi dezvoltarea bioeticii a impus o
redefinire a termenilor aşa cum am văzut mai sus.

II. Valori și principii etice în nursing

Valorile reprezinta expresia unor preferinte şi credinte colective, dar şi a unor orientari
fundamentale şi principii generale. Valorile reprezinta un set de credinte şi norme care ne
ghideaza modul de a actiona.

Psihologia considera valoarea ca “o modalitate de orientare selectiva legata de

preferintele, motivele, nevoile şi atitudinile individuale” pe cand sociologia “leaga valoarea de
norme, obiceiuri, ideologii”. Acestea se regasesc în toate activitatile noastre şi sunt:

 demnitatea fiecarei persoane, care este de o valoare inestimabila datorita valorii

persoanei ca individ, nu datorita faptului ca aceasta ar fi valoroasa din punct de
vedere economic sau în orice alt fel.
  conceptul de autonomie sau autodeterminare, care se bazeaza pe prezumtia
capacitatii de auto-directionare a actiunilor şi comportamentelor fiecarei persoane.
Acest concept cere ca persoana sa fie plasata în centrul deciziilor care o privesc.

 egalitatea inerenta, innascuta a tuturor persoanelor, indiferent de diferentele

dintre acestea.

 etica solidaritatii, care ii cere societatii sa sustina libertatea persoanelor,

acordandu-le totodata sprijinul social corespunzator.

I. Valori Preferenţiale. Exprimarea preferinţelor este de fapt exprimarea acelor valori

la care ţinem. Atunci când spunem ca preferăm să jucăm un anumit sport, de
exemplu, de fapt nu facem altceva decât să exprimăm faptul că valorizăm aceea
activitate. Atunci când preferăm să ne relaxăm acasă decât să fim la locul de muncă, de
fapt exprimăm faptul că apreciem şi valorizăm mai mult timpul de odihnă decât cel pe
care-l petrecem la muncă. Cele mai multe teorii etice nu se interesează însă de acest tip
de valori atunci când încearcă să elaboreze argumentele pentru moralitatea sau
imiralitatea unei acţiuni. Poate singura excepţie o face teoria hedonistă care pune în
mod explicit acest tip de preferinţe în centrul oricăror consideraţii şi evaluări morale.
Astfel de sisteme teoretice argumentează că acele situaţii sau activităţi care fac fericiţi,
sunt de fapt, singurele care moral, le putem alege.

II. Valori Instrumentale. Atunci când valorizăm ceva instrumental, valorizăm în virtutea
faptului că acele mijloace ne facilitează obţinerea a ceva mult mai important decât
modalitatea instrumentală în sine. Astfel, dacă masina este o valoare de tip instrumental,
înseamnă ca o valorizez numai pentru faptul că îmi permite realizarea diferitelor sarcini
cotidiene, cum ar fi drumul spre job sau transportul unor marfuri conduc spre cele mai
bune consecinţe posibile (cum ar fi de ex. fericirea umană). Astfel, hrănirea celor fără de
adăpost este considerată o acţiune morală fiind valorizată nu doar în sine, cât şi, mai
degrabă, pentru că ne călăuzeşte spre realizarea binelui şi bunăstării altor persoane.

III. Valori Intrinseci. Acele lucruri care au o valoare intrinsecă sunt valorizate doar pentru
ceea ce sunt – acestea nu sunt utilizate în nici un fel nu au o finalitate şi nici nu sunt
„preferate” mai mult decît alte opţiuni. Acest tip de valoare este sursa multor
dezbateri în filosofia moralei pentru că nu toţi acceptă faptul că asemenea valori chiar
există în fapt. Dacă totuşi nu există
valori intrinseci, cum totuşi de ele pot fi observate şi menţionate? Sunt ele precum
culoarea ori greutatea, nişte caracteristici pe care le putem detecta atât timp cât folosim
instrumentul adecvat? Iar dacă oamenii nu sunt capabili să ajungă la un acord în
privinţa valorii unui obiect sau eveniment, înseamnă acesta valoarea acestuia, oricare ar
fi ea, nu poate fi intrinsecă?

Principiile etice ale personalului care furnizează servicii de îngrijire sunt:

o Respectarea drepturilor şi a demnitatii omului.

o Asigurarea autodeterminarii şi a intimitatii persoanelor beneficiare.

o Asigurarea dreptului de a alege.

o Abordarea individualizata şi centrarea unei persoane.

o Asigura participarea persoanelor beneficiare.

o Cooperarea şi parteneriatul.

o Recunoasterea valorii fiecarei persoane.

o Abordarea comprehensiva, globala, integrata.

o Orientarea pe rezultate.

o Imbunatatirea continua a calitatii.

o Combaterea abuzului asupra persoanelor beneficiare în cadrul institutiilor.

o Confidentialitatea.

Analizând comportamentul etic se pot număra anumite standarde:

o Intelegerea fiecarui beneficiar individual şi sistemul beneficiarului, cat şi

elementele care afecteaza comportamnetul şi serviciul cerut.

o Sustinerea şi avansarea valorilor, cunostintelor şi metodologiei profesiei, abtinerea de

la

orice comportare care ar putea afecta în exercitarea

 acesteia.

o Recunoasterea limitelor personale şi profesionale.

o Utilizarea tuturor cunostintelor şi abilitatilor relevant

Contributia cu experienta profesionala la dezvoltarea strategiilor şi programelor

care

imbunatatesc calitatea vietii în societate.

o Identificarea şi interpretarea nevoilor sociale.

o Identificarea şi interpretarea nevoilor de baza şi natura problemelor sociale individuale,

de grup, de comunitate, nationale şi internationale.

o Clarifica daca declaratiile publice şi actiunile pe care le desfasoara sunt facute ca

persoana individuala sau ca reprezentant al unei institutii, asociatii, organizatii
profesionale sau unui alt grup.

o Accepta responsabilitatea de a identifica beneficiarii dar şi în cadrul limitelor

stabilite de solicitarile etice ale altora.

o Mentine dreptul beneficiarului şi de utilizare responsabila a informatiilor.

Recunoasterea şi respectarea scopurilor, responsabilitatilor şi punctelor de vedere diferite

ale beneficiarilor. în cadrul ambiantei sociale a beneficiarului, deservirea profesionala va avea ca
scop sa ajute ca beneficiarii sa intreprinda actiuni personale cu responsabilitate, precum sa-i ajute
pe toti cu aceeasi bunavointa. în cazul în care deservirea profesionala nu poate fi asigurata în
asemenea conditii, beneficiarii vor fi informati ca atare şi în asemenea mod incat ei sa aiba
libertatea de a actiona.

Ajutarea beneficiarului individual, grupul, comunitatea sau societatea sa ajunga la

realizarea spirituala şi sa atinga potentialul maxim cu conditia respectarii drepturilor celorlalti.
Serviciul se va baza pe ajutarea beneficiarului în intelegerea şi utilizarea relatiilor profesionale,
în promovarea dorintelor şi intereselor legitime ale beneficiarilor.
 Conlucrarea şi cooperarea cu agentii, organizatii şi institutii ale caror strategii, proceduri
şi operatiunui sunt orientate catre o deservire corespunzatoare şi catre incurajarea practicii
profesionale conforme cu principiile etice.

Indeplinirea cu responsabilitate a scopurilor şi functiilor institutiei, contribuind astfel la

dezvoltarea unor strategii, proceduri şi practici sanatoase pentru a putea realiza cele mai
bune standarde şi cea mai buna practica.

Mentinerea responsabilitatii catre beneficiar, initiind modificarile care sunt de

dorit ale

strategiilor, procedurilor şi practicii prin canalele corespunzatoare ale instituiei. Daca nu se obtin
remedierile necesare dupa epuizarea acelor canale, initierea de apeluri catre autoritati mai inalte
sau catre interesele comunitare mai extinse.

Asigurarea justificarii profesionale fata de beneficiar şi comunitate în ceea ce priveste

eficienta şi eficacitatea revazand periodic procesul de asigurare a deservirii.

Informaţiile confidentiale pot fi dezvaluite fara acordul beneficiarilor în urmatoarele

situatii:

- atunci cand dispozitiile legale o prevad în mod expres;

- cand este pusa în pericol viata persoanei beneficiare sau a membrilor unui grup social;

- pentru protectia vietii, integritatii fizice sau a sanatatii persoanei, în cazul în care
aceasta se afla în incapacitate fizica, psihica, senzoriala ori juridica de a-si da
consimtamantul.