CURS IV.

PRINCIPIILE ȘI CÂMPUL DE ACȚIUNE

AL BIOETICII

Nașterea bioeticii

În perioada 1969-1970 in SUA

 Se infiinteaza de catre Daniel Callahan si Willard Gaylin in 1969 cu sediul la Hastings

on Hudson (NY), Institutul de Societate, Etica si Stiinte ale Vietii (Institute of Society,
Ethics and the Life Sciences), cunoscut sub numele de Hastings Center ca o instituţie
dedicată studiului aspectelor etice, sociale şi legale ale ştiinţelor medico-sanitare.
 Se infiinteaza de catre Hellegers, Joseph and Rose Kennedy Institute for the Study of
Human Reproduction and Bioethics denumit Kennedy Institute of Ethics la
Universitatea Georgetown in 1971.
 Van Rensselaer Potter, biochimist, intelege disocierea care se produce intre stiinta
medicala si etica medicala si lanseaza o chemare oamenilor de stiinta din lume pentru
ca mai multa stiinta sa aduca mai multa moralitate si pentru asta sugereaza infiintarea
unei stiinte noi, care sa constituie o “stiinta a supravietuirii” si care sa pazeasca
moralitatea in stiinta pe care a denumit-o bioetica (bios = viata, ethos = moralitate). El
defineste primul bioetica in intelesul folosintei in actul medical si al cercetarii
medicale ca pe "o nouă disciplină care să combine cunoaşterea biologică cu cea a
sistemului valorilor cultural umane”, o etica globala care sa lege omul de mediul din
jurul sau. Termenul de bioetica in sa a fost creat prima data de Jahr in 1929 dar in
intelesul folosintei in etica cercetarii asupra plantelor si animalelor.
 În cadrul unui experiment realizat intre anii 1932 si 1972 pe 399 de barbati de culoare,
, Serviciul de Sanatate Publica al Statelor Unite a studiat efectele infectiei avansate cu
sifilis, fara sa incerce sa-i vindece pe pacientii despre care se stia ca sunt bolnavi. •
Subiectii alesi pentru experimentul de la Tuskegee au fost in cea mai mare parte
analfabeti din cele mai sarace regiuni ale statului Alabama lipsiti de orice suport
medical. • Pe langa examinarile medicale gratuite, voluntarilor li s-au oferit mese
gratuite, iar familiile acestora siau dat in cele din urma acordul pentru realizarea
autopsiilor in schimbul unor ajutoare banesti pentru inmormantare, se precizeaza pe
 site-ul Universitatii Tuskegee. • Washington Evening Star: “Pacienti cu sifilis au murit
fara tratament” . Cu aceste cuvinte studiul Tuskagee, unul dintre cele mai infame
studii de cercetare pe subiect uman a devenit cunoscut publicului si astfel a devenit un
subiect de presa. “Pentru 40 de ani Departamentul medical de Stat al SUA a condus un
studiu in care oamenii au fost pe post de guinea pig, fara tratament adecvat, au murit
de sifilis si de efectele acestuia”. “Studiul a fost condus ca prin autopsiere sa se
determine care sunt efectele pe care boala aceasta le produce asupra omului”. • Desi
participantii la studiu au fost examinati de medici, nici unuia dintre ei nu i s-a spus ca
fusese infectat cu sifilis. Ei nu au fost tratati desi de la descoperirea penicilinei exista
un tratament standardizat de OMS pentru siflis dar li s-a spus in schimb ca sufereau de
“sange rau” (bad blood) ceea ce era pentru ei incurabil, astfel incat cercetarea sa poata
fi condusa pana la moartea subiectilor • In cele din urma, sifilisul a determinat la cei
mai multi aparitia unor tumori sau unor boli de inima sau le-a provocat orbirea,
paralizia si in final moartea. • In mai 1997, putinii supravietuitori ai experimentului au
fost invitati la Casa Alba, unde presedintele de atunci al SUA, Bill Clinton, le-a cerut
iertare in numele poporului american, pentru prima data cand o astfel de scuza publica
este adusa la acest nivel propriului popor. • Catre sfarsitul anului 1972 doar 74 de
subiecti mai erau in viata. Din cei 399 de subiecti, 28 au murit de sifilis, 100 de
complicatii ale bolii, 40 si-au infectat sotiile iar 19 au dat nastere unor copii cu sifilis
congenital. • 1.8 miliarde de dolari despagubire: 37.000 USD/pers la supravietuitori,
15.000 USD la mostenitori/pers .
 1972-1979 ancheta Senatului cu privire la cercetarea Tuskagee. Se instituie o Comisie
indreptatita de catre Senatul american ca sa elaboreze normele de etica pentru
cercetarea stiintifica pe subiecti umani pe teritoriul SUA care isi incheie lucrul
emitand raportul de la Belmont, document initiatic al cercetarii stiintifice pe subiectul
uman si al dezvoltarii bioeticii in SUA si in lume.
 Raportul Belmont (1979). Principiile cercetarii stiintifice pe subiect uman trebuie sa
cuprinda: 1. Respectul persoanei 2. Beneficenta 3. Justitie
 Etica medicala si bioetica medicala sunt aplicatii ale eticii ale eticii si respectiv ale
bioeticii (etica aplicativa). • Etica provine din campul larg al filozofiei ca studiu al
moralitatii. Bioetica este o abordare globalista, multidisciplinara asupra moralitatii
care creaza punti intre teologie, filozofie, medicina, biologie, stiintele juridice,
sociologie, ecologie, etc. • Efortul care a construit bioetica se axeaza pe constatarea ca
nu tot ceea ce este tehnic posibil este in acelasi timp si moral.
  2003-2005 sub egida Unesco se defineste bioetica
 Universal Declaration on Bioethics and Human Rights, Declaratia Universala a
Bioeticii si Drepturilor Omului, UNESCO, 2005 Bioetica in sens larg (gr. Bios =
viata, ethos = comportament): Camp de studiu stiintific sistematic, pluralistic si
interdisciplinar care abordeaza teoretic si practic problemele morale generate de
medicina si stiintele vietii in raport cu omul si relatiile omului cu biosfera.
 Bioetica in sens restrans : Camp de studiu stiintific sistematic, interdisciplinar care
abordeaza teoretic si practic problemele morale generate de medicina
 BIOETICA MEDICALA (etica biomedicala) in sens si mai restrans abordeaza teoretic
si practic problemele morale generate de mijloacele moderne de investigatie si
tratament si tehnologia medicala moderna in medicina.

DOCUMENTE LEGALE CARE RECUNOSC SI IMPUN PRINCIPIILE BIOETICII

1. Declaratia universala privind bioetica si drepturile omului UNESCO 2005

2. Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (2007/C 303/01);
3. Constitutia OMS (Basic Documents, Forty-fifth edition, October 2006)
4. Norme ale Uniunii Europene, tratate si conventii, recomandari
– WMA: Helsinki (cercetare), etc. .Asociatia Medicala Mondiala (WMA)
[http://www.wma.net/en/10home/index.html] este organizatia mondiala a medicilor
care promoveaza cunoasterea eticii medicale si practica medicala din interiorul
respectarii normelor etice profesionale. Printre actele emise de WMA se număra:
Declaratia de la Geneva, 1948
– Codul de la Nuremberg, 1949
– Codul International al Eticii Medicale, 1949
– Declaratia de la Helsinki, 1964 cu privire la cercetarea pe subiecti umani
– Declaratia de la Madrid cu privire la Eutanasie , 1987
– Declaratia cu privire la drepturile pacientului Lisabona, 1981

PRINCIPIILE BIOETICII

Principiile bioeticii Imperative etice ale cercetării Aplicabilitatea principiului

1.Respectul persoanei 1. Fiecare persoana este un Autonomie
(respectul fata de fiinta agent autonom • Consimtamantul informat:
umana) 2. Recunoasterea unicitatii, informare, intelegerea
libertatii, independentei, informatiei, voluntariat,
valorii si demnitatii decizie • Orice persoana cu
umane, egale intre toti, a autonomie diminuata
dreptului la (vulnerabila) are dreptul la
autodeterminare, a protectie
dreptului de a fi informat
2.Beneficenta 1) Datoria de a face bine Evaluarea riscurilor si
izvorand din calitatea morala beneficiilor: natura si scopul
2) Subiectilor cercetarii sa nu li trebuie sistematic evaluate.
se faca rau • Spre deosebire de actul
3) Maximizarea beneficiilor si medical in care indicatia
minimizarea riscurilor profesionala prevaleaza
asupra analizei riscurilor, in
cercetare indicatia poate fi
depasita dar prin compensatie
analiza riscurilor si
beneficiilor prevaleaza
3.Justitie 1) Nondiscriminare Selectia/excluderea •
2) Ingrijire medicala egalitarian Beneficiile si riscurile sa fie
si echitabil distribuite echitabil •
Protectia vulnerabili

Sunt fundamentate conceptual principiile bioeticii: Beauchamps si Childress, 1979,

Principles of Bioethics 1. Beneficenta 2. Nonmaleficenta (principiu hipocratic adaugat de
Beauchamp si Childress celor descrise de raportul Belmont) 3. Autonomia 4. Justitia
(dreptatea)

CAZUISTICĂ:

Karen Ann Quinlan (29 martie 1954 – 11 iunie 1985) 1975: la 21 ani, Quinlan a suferit
un SCR si apoi a intrat in SVP. Dupa ce a fost menţinuta în viaţa pe un ventilator timp de
cateva luni, fără ameliorare, părinţii ei au solicitat spitalului sa intrerupa îngrijirea activa
pentru a-i permite sa moara. Conducerea spitalului a refuzat Cazul este creditat ca debut al
domeniului modern al bioeticii. Desi Quinlan a fost inlaturata in 1976 de la aparatele care
o tineau in viata, a mai supravietuit in stare de PVS timp de circa 9 ani pana cand a murit de
pneumonie in 1985. Cazul Quinlan continua sa ridice întrebări importante în teologia
morală, bioetica, eutanasie, tutore legal şi drepturile civile. Cazul Quinlan a afectat practica
medicala si juridica din întreaga lume. Cazul a venit ca o confirmare a nevoii de etica in
medicina intocmai dupa cum a prefigurat van Potter in manifestul sau pentru bioetica. Cazul
a condus spre infiintarea comisiilor de etică în spitale, aziluri şi case de îngrijire De
asemenea a condus spre dezvoltarea directivelor de sănătate in avans (living will, power of
attorney, engl.)