CURS III.

CONSIMȚĂMÂNTUL INFORMAT
Consimtamantul informat, CI ca valoare morala decurge din respectul fata de
demnitatea umana (respectul fata de persoana) iar ca drept din dreptul la informare si dreptul
la libertate

• Orice pacient care este autonom este indreptatit la respect (respectul fata de fiinta
umana). Respectul implica informare intrucat numai astfel persoana se poate autodetermina si
numai informata poate fi si poate ramane libera.

• Pacientul are dreptul la informare decurgand din dreptul la libertate (exercitiul

libertatii necesita cunoasterea realitatii –adevarul- iar aceasta presupune informare) dar si ca
drept la proprietate (asupra starii sale de sanatate).

• O persoana autonoma este competenta legal. Fiind autonom pacientul se poate

autodetermina si astfel el este cel indreptatit sa autorizeze actiunile medicale care se exercita
asupra corpului sau.

• In scopul de a obtine autorizarea pentru a efectua actul medical, medicul informeaza

pacientul care fiind autonom va decide in baza competentei sale legale daca autorizeaza sau
nu actul medical asupra sa. Daca autorizeaza actul medical atunci se va implini transferul
deciziei asupra actului medical dinspre medic spre pacient si ceea ce era decizie profesionala
a mediculi privind actul medical va deveni decizie proprie a pacientului.

Intrucat informarea precede obligatoriu consimtamantul pacientului, consimtamantul

poarta numele de consimtamant informat.

• Consimtamantul informat poate fi acordat in scris sau verbal.

• Se prezuma ca orice persoana este autonoma, respectiv avand capacitate psihica

adica avand atributul starii psihice de a fi compatibila la un anumit moment dat cu exercitiul
drepturilor civile ceea ce presupune competenta legala (competenta defineste atributul
implinirii drepturilor spre deosebire de capacitate care este definita de implinirea). Contrariul
se probeaza (expertiza psihiatrica).

• Avand capacitate legala orice persoana are capacitate de exercitiu adica poate sa isi
exercite drepturile civile (ex. sa vanda, sa cumpere, sa autorizeze un act medical, etc.)
 • CI este juridic un act de dispozitie prin care pacientul dispune prin autorizare o
actiune medicala asupra corpului sau. • Autorizat de catre pacient ca sa actioneze, medicul nu
mai poarta raspunderea deciziei privind actul medical dar ramane in continuare in raspunderea
actului medical atat ca indicatie cat si ca realizare (raspundere fata de mijloace).

Principiile moralitatii si legalitatii care stau la baza CI au fost atestate pentru prima
data universal de catre Codul de la Nuremberg, 1948 (decalogul principiilor moralitatii in
practica medicala cu privire la cercetarea pe fiinta umana); in art. 1 din Cod se exprima nevoia
de voluntariat a pacientului supus cercetarii (implicit si CI intrucat voluntariatul la actul
medical este sinonim consimtamantului informat)

• Explicit nevoia de CI a fost formulata pentru prima data de Declaratia de la Helsinki

cu privire la cercetarea pe subiectul uman, si apoi reatestata de catre raportul Belmont, 1979
care afirma explicit nevoia de respect in actul medical fata de fiinta umana, obligatia
informarii si a autorizarii anterioara includerii in cercetare (sub forma CI).

• Legea drepturilor pacientului (46/2003) discuta pe larg CI. Ea este pusa in acord cu
Declaratia privind drepturile pacientului, Lisabona, 1981

http://www.wma.net/en/30publications/10policies/l4/

Exista un consimtamant prezumat/implicit la actul medical (se bazeaza pe

dorinta/nevoia de a primi ingrijire medicala) si un consimtamant informat scris sau verbal (se
bazeaza pe autonomie si pe informatie)

• In CI informarea precede obligatoriu consimtamantul pacientului si prin aceasta

consimtamantul devine informat.

• Masura informarii va fi adecvata intelegerii pacientului in raport cu situatia reala,

continand informatia relevanta care sa permita pecientului ca in deplina exerctiu al
autonomiei si dreptului sau la informare si autodeterminare sa permita ca acesta sa poata lua
decizia ce ii apara cele mai bune interese.

Prevederi ale Legii drepturilor pacientului cu privire la dreptul la informare si

consimtamantul informat LEGEA NR. 46/2003, LEGEA DREPTURILOR
PACIENTULUI, CAP. 2 MONITORUL OFICIAL, PARTEA I NR. 70 DIN 03/02/2003
 Art. 4 Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale
disponibile, precum si la modul de a le utiliza.

Art. 5 (1) Pacientul are dreptul de a fi informat asupra identitatii si statutului

profesional al furnizorilor de servicii de sanatate. (2) Pacientul internat are dreptul de a fi
informat asupra regulilor si obiceiurilor pe care trebuie sa le respecte pe durata spitalizarii.

Art. 6 Pacientul are dreptul de a fi informat asupra starii sale de sanatate, a

interventiilor medicale propuse, a riscurilor potentiale ale fiecarei proceduri, a alternativelor
existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuarii tratamentului si nerespectarii
recomandarilor medicale, precum si cu privire la date despre diagnostic si prognostic.

Art. 7 Pacientul are dreptul de a decide daca mai doreste sa fie informat in cazul in
care informatiile prezentate de catre medic i-ar cauza suferinta.

Codul deontologic al Colegiului medicilor din Romania • CAP. II •

Consimţământul • ART. 11

Acordarea şi retragerea consimţământului

• (1) Nicio intervenţie în domeniul sănătăţii nu se poate efectua decât după ce persoana
vizată şi-a dat consimţământul liber şi în cunoştinţă de cauză.

• (2) În aceleaşi condiţii, consimţământul se poate retrage în orice moment de

persoana vizată.

• (3) Dispoziţiile privind retragerea consimţământului sunt valabile şi în ceea ce

priveşte consimţământul exprimat, în condiţiile legii, de altă persoană sau instituţie decât
persoana respectivă. •

ART. 12 • Consimţământul în cazul minorilor

• (1) Atunci când, conform legii, un minor nu are capacitatea de a consimţi la o

intervenţie, aceasta nu se poate efectua fără acordul reprezentantului său, autorizarea unei
autorităţi sau a unei alte persoane ori instanţe desemnate prin lege.

• (2) Medicul, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate a minorului şi numai strict în

interesul acestuia, poate lua în considerare şi părerea minorului.
 ART. 13 • Consimţământul persoanelor fără capacitatea de a consimţi

• Atunci când, conform legii, un major nu are, din cauza unui handicap mintal, a unei
boli sau dintr-un motiv similar, capacitatea de a consimţi la o intervenţie, aceasta nu se poate
efectua fără acordul reprezentantului său ori fără autorizarea unei autorităţi sau a unei
persoane ori instanţe desemnate prin lege. •

ART. 14 • Informarea prealabilă şi adecvată a persoanei

• (1) Medicul va solicita şi va primi consimţământul numai după ce, în prealabil,

persoana respectivă sau cea îndreptăţită să îşi dea acordul cu privire la intervenţia medicală a
primit informaţii adecvate în privinţa scopului şi naturii intervenţiei, precum şi în privinţa
consecinţelor şi a riscurilor previzibile şi în general acceptate de societatea medicală.

• (2) Pe cât posibil, medicul va urmări ca informarea să fie adecvată şi raportată

persoana care urmează să îşi manifeste consimţământul. •

ART. 15 • Lipsa consimţământului în situaţii de urgenţă

• Atunci când, din cauza unei situaţii de urgenţă, nu se poate obţine consimţământul
adecvat, se va putea proceda imediat la orice intervenţie indispensabilă din punct de vedere
medical în folosul sănătăţii persoanei vizate.

CAZUISTICĂ.

Canterbury v. Spence, 464 F.2d 772 (D.C. Cir. 1972).

• Fapte: Canterbury 18 ani se simte bolnav avand dureri lombare. Se examineaza si se dg. o
hernie de disc. Se propune operatia Dr. Spence ii prezinta riscurile uzuale ale operatiei
(durere, infectie, sangerare). Pacientul inclusiv parintii accepta. Operatia decurge bine dar in
ziua 3 are nevoie sa urineze si pt. ca nu se afla in apropiere o asistenta/infirmiera, se da singur
jos din pat: aluneca si cade, fracturandu-si coloana si rupand montajul operator. Are edem si
paralizie cu reinterventie in urgenta. S-a ameliorat dar a ramas cu deficit neurologic.

• Da in judecata medicul pentru ca nu l-a informat asupra riscurilor, pt. ca nu l-a operat bine,
spitalul pentru ca nu a pus bare de sustinere la paturi si ca nu a avut infirmiera disponibila.
• Medicul se apara spunand ca – a informat si ca nu se specifica nicaieri cata informatie
trebuie transmisa; – in plus declaratia de la Geneva , juramantul Hipocratic vorbesc despre
pastrarea secretului si nu despre incalcarea lui; – apoi l-a operat bine (de 2 ori, a doua oara
salvandu-l de la moarte) iar – faptul ca a cazut nu are nici o legatura cu actul operator si cu
actiunile sale ca si neurochirurg;

• Spitalul se apara spunand ca nu exista norme ori standarde de calitate privind obligativitatea
unor bare la pat ori pentru a fi asistat cand merge la WC iar asistenta era doar una care nu
putea fi in mai multe locuri in acelasi timp (fiind deja la un alt pat cand a fost chemata) in plus
dreptul muncii dandu-i voie sa poata sa merge la toaleta cand are nevoie.

• Intrebare: Trebuie un medic sa transmita informatii cu privire la riscurile unei interventii?

Cat de mult?

Da, medicul este obligat sa informeze (regula). Daca pacientul este autonom medicul
este obligat sa ii transmita informatia relevanta care sa ii permita sa isi exercite drepturile cu
specificitate dreptul la autodetemrinare si sa il ajute pe pacient sa ia cea mai buna decizie in
cel mai bun interes al sau.

Atunci cata informatie?

 informatia relevanta care sa permita in circustamntele date ca pacientul sa

poata lua o decizie informata, rationala, inteligenta (in apararea celor mai bune
interese ale sale)

Exceptii in care se poate trece la actul medical fara CI:

• (1) pacient inconstient

• (2) pentru pacientul lipsit de autonomie (minor, deficit psihic, etc.) cand raul care poate
decurge din lipsa tratamentului pt. care se solicita CI este mai mare decat orice rau care poate
surveni din tratament

• (3) cand prezentarea riscurilor ameninta sanatatea ori viata pacientului ori a altor persoane
(se va exercita privilegiul terapeutic)
Cazul Sidaway .

Dna Sidaway consulta un neurochirurg pentru dureri lombare. I se recomanda o interventie

pentru discopatie. I se prezinta toate riscurile frecvente mai putin riscul de tromboza a vv.
spinale. Medical se efectueaza o mielografie cu scopul de a afla eventuale anomalii ori
conditii preoperatorii dar nu se constata nimic patologic. Se opereaza si se constata existenta
intraoperatorie a vv. Spinale. Medicul are opyiunea sa continue sau sa intrerupa. Continua
operatia pentru a implini beneficienta initiala a cazului (scopul pentru care a decis operatia).

Pacienta face aceasta tromboza. Da in judecata medicul pe motiv ca o parte importanta

din informatiile medicale ce ia-r fi permis o decizie informata i-au fost ascunse, ceea ce nu a
fost de natura sa-I permita sa isi protejeze propriile interese.

• In acest caz, fata de cazul precedent in care complicatia nu putea fi anticipata nefiind
de natura medicala (cade si se loveste, caderea fiind un accident in care medicul nu are
implicatie si care se putea petrece si acasa, etc.), complicatia este de natura medicala dar din
nou nu putea fi anticipata, fiind in afara controlului actului medical si pentru care, chiar daca
ar fi fost cunoscuta se obtinea acelasi CI si aceeasi autorizare in cazul in care pacienta ar fi
acceptat.

• Se respinge judecatorul considerand ca masura informatiei este judecata pe care o ia

medicul (judecata lcinica0 care va balansa benefcienta (binele actului medical care consta in
operatie) cu riscurile actuliu medical si prin judecata clinica el va decide masura informarii
astfel incat daca beneficiul prevaleaza sa nu se piarda iar daca riscurile prevaleaza sa fie
cunoscute.